Iubirea de oameni parinteasca

In parabola Fiului risipitor *(Luca 15, 11-32) o parte importanta o constituie reactia fiului cel mare la felul primirii de catre tata a fratelui risipitor. Aceasta are loc incepand cu versetul 25:

“[...] Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns:

- Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.

Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său:

- Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.

Tatăl însă i-a zis:

- Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.”

Sfantul Ghenadie Scholarul, Arhiepiscopul Constantinopolului, intr-o omilie la parabola Fiului risipitor[1] spune, cu privire la acest aspect,  urmatoarele:

“[...] Fratele mai mare, daca s-ar fi gasit acolo de la inceput, s-ar fi bucurat impreuna cu ei, ar fi mancat laolalta si nu s-ar fi suparat vazand atata credinta in acesta care s-a pocait, precum si intoarcerea lui plina de nadejdi bune, si ar fi ascultat marturisirea lui, urmata de milostivirea parintelui. Dar pentru ca atunci era prea ocupat cu ale lui, sau mai mult cu poruncile parintesti, a ajuns deodata si a intalnit acest spectacol uimitor. Si era retinut, nu din invidie si manie, ci de uimire pentru atata bunavointa fata de fiul cel risipitor si fugar si, mai mult decat toate, pentru faptul ca acum victima era impreuna cu ei. Acesta era si ultimul dar catre cel care s-a pocait si asa trebuia sa fie. Asadar, asezand dreptatea parintelui fata in fata cu ingaduinta lui exagerata, s-a uimit mult vazandu-o pe prima biruita in chip uimitor de-a doua, pentru ca nu ajunsese niciodata sa aiba experienta unei asemenea iubiri de oameni, chiar daca luase intotdeauna aminte la voia parinteasca si nu incalcase nicio porunca de-a parintelui sau – fapt pentru care parintele il iubea mult – si cautase doar la dreptatea lui cu care ii intampina pe cei care il slujeau [...]“.

Cateva randuri mai incolo, Sf. Ghenadie arata si  reactia slugilor din casa:

“[...] Ingaduinta parinteasca prisositoare pricinuieste o admiratie atat de mare si celor din casa – pentru ca ce este mai autentic decat iubirea frateasca? Si acestia se uimesc nu pentru ca-l invidiaza pe acesta care in chip uimitor a primit o intampinarea atat de frumoasa, ci deoarece ard de ravna si dorinta pentru tatal, pe care-l socotesc ca a fost jignit si nedreptatit[...]“.

Este interesant faptul ca fiul cel mare, intreband pentru a se dumiri pe sluga sa ce insemana aceasta petrecere in casa de care el habar nu avea,  a primit drept raspuns de la aceea ca fratele sau s-a reintors acasa, tatal a junghiat vitelul cel gras si, gasind oarecum formal explicatia pentru gesturile uimitoare ale tatalui, a motivat zicand: “pentru că l-a primit sănătos”. Niciuna dintre slugi nu deslusise sensul iubirii parentale manifestate catre fiul risipitor, nici nu aveau cum. Au vazut doar consecintele exterioare ale gestului primirii fiului cu atat iubire de catre tatal, insa si pe ei i-au uimit acestea. Pentru casnici fiul cel mic doar se reintorsese dintr-o lunga calatorie acasa, iar vitelul cel mai gras al tatalui fusese acum sacrificat pentru acest lucru (banal in ochii lor). Pe semne ca tatal se bucurase pentru ca l-a aflat sanatos. Este o gandire tipica pentru slugi. Ele insa sunt straine de dragostea parentala pe care doar fiul o poate experia, insa si robii sunt biruiti de uimire.

Intorcandu-se ostenit catre casa, fiul cel mare primeste explicatie de rob la un asemenea act dumnezeiesc. Cu cuvinte de sluga a fost introdus la spectacolul iubirii. In acest sens el s-a maniat, nevrand sa participe la o asemenea reprezentatie, nevrand poate sa creada ca iubirea se poate contura intr-o asemenea priveliste. Era uimit peste masura cum simbolul dragostei, vitelul cel ingrasat, a fost sacrificat asa de repede pentru o pricina ca aceasta, el nefiind invitat la comuniunea dragostei si, incepand sa gandeasca precum sluga, considera ca acel vitel s-a taiat, acordandu-se pentru vreun merit oarecare. De aceea el, precum un rob, i-a zis tatalui ca lui i-ar fi fost de ajuns un ied, nu un vitel,  ca sa cunoasca prin aceasta iubirea parentala. De asemenea, prietenii de care aminteste si pe care i-ar fi chemat la o eventuala petrecere puteau fi chiar slugile de la care primise si descrierea saracita a celor ce se petrecusera in lipsa lui. El ar fi putut petrece si ca o sluga impreuna cu celalalte slugi, iar nu ca un fiu. Este si aici o forma de smerenie din partea lui.

Apare deci, urmare acestei umiliri, nevoia de a cauta acea dreptate la tatal sau, asa cum acela si-o manifesta adesea fata de slugi. Fiul cel mare, precum zice si Sf. Ghenadie, “nu ajunsese niciodata sa aiba experienta unei asemenea iubiri de oameni”. Aceeasi dreptate o cautau si celalate slugi ale casei, “arzand de ravna si dorinta pentru tatal, pe care-l socoteau ca a fost jignit si nedreptatit”. Taina iubirii i se descopera mai apoi fiului cel mare de catre tatal, care nu-l mustra in vreun fel pentru reticenta lui, ci il incredinteaza de marea iubire pe care o are fata de el ridicandu-l mai presus de gandirea de rob in care se afundase, manifestata prin uimirea fata de cele petrecute, si il inalta asa de sus, incat ii spune: “toate ale mele ale tale sunt”.

Este declaratia suprema de iubire pe care un tata i-o poate spune fiului, aratandu-l prin aceasta de aceeasi cinstire cu el. Drept urmare, amandoi sunt una, iar daca tatal se veseleste si se bucura, intocmai si fiul cel mare trebuie sa faca asemenea. Cei doi sunt acum in deplina comuniune cu cel de-al treilea, care s-a intors ca sa formeze treimic euharistia.

dan.camen.

__________________

[1] – Predici ale Sfintilor Parinti la duminicile de peste an, trad. Pr. Victor Manolache, Ed. Egumenita / Ed. Cartea Ortodoxa, Galati, 2009, pp. 385-386

__________________

foto>

http://atelieruldearhitectura.blogspot.com/2009/11/fresce-realizate-in-cadrul-atelierului.html

 

Prim-ministrul Franţei vrea să interzică vălul islamic

EvZ 30 ian. ’10

Prim-ministrul Franţei, Francois Fillon, a cerut unui department din subordine să analizeze căile legale prin care ar putea fi interzisă acoperirea feţei cu văl.

Solicitarea primului ministru Fillon vine la numai câteva zile după ce un parlamentar a cerut ca portul tradiţional Islamic să fie interzis în sistemul public.

Consiliul de stat va verifica dacă cererea lui Fillon respectă legile Franţei. Fillon se bucură de sprijinul preşedintelui Nicolas Sarkozy, care a declarat în numeroase rânduri că vălul islamic nu are ce căuta în Franţa.

În Elveţia a fost interzisă construcţia de minarete, în urma unui referendum.

sursa>

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/884819/Subalternul-lui-Sarkozy-vrea-sa-interzica-valul-islamic/

foto>

http://miscellaneesdactu.mabulle.com/index.php/2008/04/07/131464-francois-fillon-pourquoi-est-il-si-populaire

 

Speranta lui Bichir: francmasonii pasoptisti

Un nou editorial marca Bichir> Şansa noastră: noii paşoptişti *(EvZ.ro – 31 ian. ’10). Ce e nou in el fata de celalalte? Pai e reclama ascunsa francmasonilor. Se pare ca senior-editorul de la EvZ si ‘portavocea’ Patriarhului s-a dat pe brazda si cu masonii…

Nu sunt foarte bun in istorie, mai ales in cea laica, insa “sfantul goagăl” imi furnizeaza unele informatii pe care istoria le omite in mod voit. Sunt acele lucruri pe care manualele de istorie uita sa le prezinte in paginile viu colorate, dar care sunt rostite online de aceia care pretuiesc adevarul mai mult decat istoria.

Father Bichir ii citeaza pe doi masoni recunoscuti: Acad. Dan Berindei si Cornleiu Visoianu – “un om exceptional” – care a trecut de la loja lui  Danacu la cea a lui Chirovici, dar si pe filozoful si scriitorul Emil Cioran, recunoscut pentru pesimismul si scepticismul lui, dar si pentru cearta sa cu Dumnezeu *(cf. Petre Tutea). Asta o spune dupa ce a fost, dupa cum insusi marturiseste, “scârbit de cele petrecute în ţară, dar şi de ce faună a apărut şi se defineşte drept <noua generaţie>”. A ajuns deznadajduit si fara de speranta dupa ce a avut “întâlniri şocante cu diverşi semidocţi cu arere de savanţi, cu <tradiţionalişti> care nu ştiu să-şi facă cruce, cu gângavi prezentaţi drept savanţi”… Singura salvare o mai gaseste in noua generatie de pasoptisti.

Bravo Bichire, cu 100 de noi masoni speri ca vei moderniza din nou Romania… asa cum a facut-o generatia de la 1848! Ce nu spune Padre este ca acea “generaţie care s-a format la Paris, Viena, Roma şi care reîntoarsă în ţară a pus în practică – şi a reuşit – să modernizeze România” era formata, in mare majoritate, din romani intrati prin lojele masonice de acolo “pentru a-şi înmulţi relaţiile, pe care să le facă favorabile patriei lor”. Insa Florian Bichir nu vrea sa spuna lucrurilor pe nume, fiind “licarit” de  lumina sperantei, intrezarita cu ocazia Unirii mici din 24 ianuarie.

Ultima fraza a articolului e cea mai interesanta, mai ales prin felul constructiei ei si a mesajul codificat. Vorbind de pasoptistii de la 1848 care erau “fără internet, fără televiziune, fără cele mai mici condiţii”, el isi pune speranta in noua generatie de pasoptisti, care dispune acum de aceste mijloace de manipulare in masa, nadajduind ca astfel sa realizeze macar ce a facut vechea generatie. In acest sens, el “tine pumnii” (sic!) noilor pasoptisti si chiar se defineste ca unul dintre ei, spunand ca “toate datele merg spre ideea că avem şanse să izbutim”.

dan.camen.

 

Omul cinstit in viziunea Trinitas Tv

In data de 30 ianuarie (sambata), in jurul orei 20.30, la emisiunea care se intituleaza “Omul cinstit”, a fost prezentat D-l Ion Pusca, enolog recunoscut in Romania si in strainatate, mai ales pentru sampania de Panciu. Am vazut emisiunea cand aceasta era catre final, prinzand ultimele 5-10 min.,  acestea fiindu-mi insa de ajuns ca sa-mi formez opinia.

Omul intr-adevar este cinstit, cu onoruri si grade, fiind facut acum cativa ani cavaler al Ordinului Templului din Ierusalim – una dintre gruparile care se revendica de la traditia Ordinului Templierilor, scriind la momentul respectiv despre acest lucru – *(vezi AICI).

Sa nu fi stiut realizatorii emisiunii pe cine promoveaza? Ma indoiesc. Chiar si-asa, ar fi o lipsa de profesionalism sa nu cercetezi inainte pe cine intervievezi, mai ales daca vrei sa-l afisezi ca om cinstit (sic!).

Ii poti disocia unui om credinta de faptele lui si sa-l privesti apoi pe acesta in ansablu, numindu-l cinstit? Dar a fi cinstit inseamna in primul rand “a fi de buna credinta”, apoi a fi onest si corect. Ce anume il face cinstit?… credinta lui sau faptele, luate separat de credinta? Eu stiu ca faptele izvorasc din credinta si, iarasi, credinta este vadita prin fapte. Cinstindu-i faptele, ii cinstesti credinta. Cinstindu-i credinta, ii vei cinsti pe cavalerii sai din care face parte.

Daca Trinitas TV ar fi realizat o emisiune legata strict de viticultura in Romania sau despre producerea vinului bisericesc in general, prezentandu-l pe acest om ca un specialist in domeniu, aratand metodele lui de a produce un vin bun, nu persoana sa, ar fi fost cu totul altceva, insa daca ii prezinti personalitatea, avand ca baza de plecare domeniul sau de activitate, ca sa scoti in relief mai apoi ca el e om cinstit, lasand deoparte ceea ce nu-l cinsteste, e deja un lucru care iti ridica semne de intrebare. Asta mai ales ca emisiunea vrea sa evidentieze omul, nu lucrarea lui, adica domeniul sau de specialitate, unde e cu adevarat expert. Cel putin asta se intelege cand apare asa ceva la un post religios, ortodox si al Patriarhiei Romane.

dan.camen.

 

No Comment

Cati in bani v-ati botezat, in Aurel Vlaicu v-ati imbracat…

locatie> biserica din cartierul “Kilometrul 4-5″ din Constanţa

eveniment> botezul Renatei Doinita, fata Formatiei, fiica lui Bercea Mondial *(Sandu Anghel)

nas> Mircea Basescu, fratele Presedintelui Romaniei, Traian Basescu

Detalii> AICI

 

Aducerea moaştelor Sfîntului Ierarh Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului

Aducerea moaştelor Sfîntului Ierarh Ioan Gură de Aur,

Patriarhul Constantinopolului

Iarăşi praznic strălucit şi pricinuitor de bucurie, iarăşi sărbătoare mult luminoasă a cuprins Biserica noastră, care pierde iarna mîhnirii şi gerul păcatului; iarăşi prăznuim pomenirea dascălului şi a părintelui celui cu gura de aur, a cărui vestire, ca şi a fericiţilor apostoli, a străbătut cu adevărat toate marginile lumii, şi a umplut toate cetăţile; ba chiar toate ţările s-au săturat de graiurile lui cele preastrălucite şi aurite. Iată a sosit privighetoarea cea mult glăsuitoare, prevestind taina cea mare a Învierii celei de obşte, ca pe dumnezeiasca primăvară; iar prin tăcerea lui de puţină vreme arată înnoirea cea nemărginită a vîrstei celei după Hristos şi a tinereţilor celor duhovniceşti.

A venit iarăşi gura de aur, care, după puţină tăcere, grăieşte acum cu adevărat cuvinte mai dulci decît fagurele de miere, mai scumpe decît pietrele cele nepreţuite şi cu adevărat mai trebuincioase decît aurul. Limba care grăia cîndva măririle darului, fiind lovită de duh ca de un arcuş, şi ca pana scriitorului ce scrie iscusit, şi pe Dumnezeu cel întrupat îl vesteşte nouă. Iată marele stîlp al Bisericii, turnul bunei credinţe, cel neclătinat, şi luminătorul cel ne-stins, care a fost prigonit mulţi ani pentru Hristos, şi ascuns pentru pizma vrăjmaşilor, acum s-a arătat, după 30 de ani şi a strălucit mai mult decît soarele cel simţit.

Acum iarăşi a venit după îndelungate şi amare izgoniri, sau mai bine să le zic dulci; căci pentru Hristos le-a pătimit. A venit iarăşi la turma sa, după strălucita moarte şi a intrat în cetate cu cinste şi cu dreptate, de la care cu nedreptate a fost izgonit mai înainte.

Dar să povestim de la început după rînduială, istoria întoarcerii, ca mai mult să vă bucuraţi şi să vă veseliţi. Şi să arătăm cine au fost pricinuitorii prin care s-a făcut aducerea sfintelor moaşte ale Hrisostomului, cum şi cînd s-a făcut. Căci despre petrecerea lui cea minunată, cum şi despre ispitele ce a pătimit în acea nedreaptă izgonire, am scris deplin în ziua a treisprezecea a lunii noiembrie, şi ajung acelea să înţeleagă fiecare cum era minunatul Hrisostom în fapta cea bună.

După fericita lui moarte, dumnezeiescul lui suflet s-a dus în ceruri, bucurîndu-se, iar mult pătimitorul şi mucenicescul lui trup a fost îngropat în Comane, de cei împreună călători cu dînsul, adică de ucenicii şi prietenii lui; care împreună au călătorit cu dînsul în izgonire, care ca nişte recunoscători şi mulţumitori către dascălul lor, nu s-au lenevit, ci s-au dus la Roma, unde era episcop într-acea vreme Sfîntul Inocenţiu (401-417), iar împărat Onoriu (395-423), fratele lui Arcadie (395-408), cărora le-au povestit de la început toate muncile şi nedreptăţile ce le-a pătimit Sfîntul Ioan de la împărăteasa Eudoxia şi de la episcopii cei nesfinţiţi. Aceia au dat mulţime de aur la doi bărbaţi netrebnici ca să ucidă pe cel numit “gură de aur” şi decît aurul mai cinstit.

Dar Dumnezeu, ca un drept judecător, n-a lăsat a se săvîrşi o ucidere ca aceasta nedreaptă. Asemenea le-a povestit şi cîte semne s-au întîmplat în împărăteasca cetate după izgonirea cea nedreaptă a sfîntului, adică cutremurul cel mare, care a surpat palatul cel împărătesc şi mai toată cetatea; înfricoşata grindină ce a căzut acolo şi a făcut atîta pagubă şi pierzare cetăţii; apoi a spus despre statuia de argint a nelegiuitei Eudoxia, care s-a sfărîmat, cum şi despre dumnezeiescul foc, care a ieşit din scaunul sfîntului şi a vătămat biserica; şi cum de acolo focul s-a întors prin minune asupra palatului împărătesc şi pînă la trei ceasuri din zi a ars de tot casa aceea mare şi prea frumoasă. Atunci tot poporul s-a mîhnit şi a strigat, zicînd:

“Cu dreptate este a se prăpădi toată cetatea, de vreme ce a fost izgonit acela, care o cîrmuia şi o păzea”.

Pe lîngă acestea, au povestit încă şi reaua pătimire, luările în batjocură, chinurile care le-au pricinuit acei ucigaşi şi fără de omenie ostaşi care l-au dus în surghiun, unde l-a primit tot Răsăritul, ca pe un înger al lui Dumnezeu. Apoi au povestit cum i s-au arătat lui cu minune, slăviţii Apostoli Petru şi Ioan, precum şi toate celelalte care au urmat în surghiun, pînă la fericita lui adormire.

Acestea auzindu-le romanii s-au întristat, dar apoi s-au bucurat. S-au întristat zic, că acei ostaşi răi şi fără de omenie au pricinuit sfîntului atîtea chinuri, răutăţi, ocări şi batjocuri, de care toată lumea s-a îngrozit, dar s-au şi bucurat că sfîntul, în toate acele chinuri grele şi cumplite, a rămas neplecat şi neclintit; şi a ieşit biruitor strălucit şi neînfrînt. Iar mai vîrtos papa şi împăratul cu totul s-au aprins de dumnezeiasca rîvnă şi au scris amîndoi scrisori, cu multă asprime, mustrînd nelegiuirea lui Arcadie.

Apoi, papa i-a trimis o înfricoşată afurisenie, zicînd astfel:

“Sîngele dreptului Ioan strigă către Dumnezeu asupra ta, împărate Arcadie, precum de demult sîngele lui Abel a strigat asupra lui Cain, ucigătorul de frate; căci în vremea de pace ai ridicat prigoană asupra Bisericii, izgonind pe păstorul şi arhiereul ei cel adevărat, cu care împreună chiar pe Hristos Dumnezeu, vai! L-ai izgonit şi ai vîndut turma lui Hristos năimiţilor arhierei, şi nu adevăraţilor păstori!

Dar eu nu mă întristez pentru Sfîntul Ioan, căci fericitul şi de trei ori fericitul Ioan, pentru isprăvile lui cele mari şi pentru nenumăratele chinuri, pe care nu pe bună dreptate le-a răbdat, a luat moştenire în împărăţia lui Dumnezeu, cu apostolii şi cu mucenicii; ci mă mîhnesc pentru pierzarea ta, căci, pentru ca să faci voia unei femei rele şi nebune, ai lipsit lumea de învăţăturile cele cu miere curgătoare şi de viaţă făcătoare ale lui Ioan de trei ori fericitul.

Pentru aceasta şi eu preaumilitul, căruia mi s-a încredinţat scaunul Romei, te canonisesc pe tine şi pe femeia ta şi vă îndepărtez de la Sfînta Împărtăşire a dumnezeieştilor Taine ale lui Hristos. Şi care va îndrăzni a vă împărtăşi pe voi, să fie caterisit şi neiertat; iar dacă voi veţi sili pe cineva ca să vă împărtăşească, defăimînd această apostolească poruncă şi aşezămînt, să fiţi ca vameşii şi ca păgînii cu adunarea necredincioşilor şi să stea păcatul vostru înainte, iar în ziua dreptei judecăţi să vă luaţi pedeapsa cea cuviincioasă; căci nici una din cele ce sînt ale voastre, nu vor putea să vă ajute, nici averile voastre, nici slava, nici stăpînirea şi nici însăşi vrednicia împărătească.

Iar pe Arsachie (404-405), pe care l-aţi pus pe scaunul Sfîntului Ioan, pe acesta îl caterisim împreună cu toţi aceia care s-au împărtăşit cu dînsul. Căci în chip prea nelegiuit a luat vrednicia arhieriei, el nevrednicul. Iar pe Teofil, nu numai îl caterisim, ci îl şi afurisim, să fie anatematizat şi străin de Hristos. Acestea, precum le legăm noi pe pămînt, să fie legate şi în ceruri, precum se zice în Sfînta Evanghelie”.

Acestea a scris sfinţitul Inocenţiu. Iar împăratul Onorie a scris şi el altă scrisoare, zicînd astfel:

“Frate Arcadie, nu ştiu ce lucrare potrivnică şi drăcească te-a plecat să te încredinţezi unei femei rele şi răzvrătite, care te-a îndemnat să faci nişte lucruri ca acestea, pe care nici un alt împărat creştin dreptcredincios nu le-a făcut niciodată; şi pentru care te osîndesc şi te prihănesc toţi preacuvioşii episcopi cei de aici, că ai scos pe marele arhiereu al lui Dumnezeu, fără judecată, fără socoteală şi fără rînduială, din scaunul lui, şi l-ai omorît cu chinurile pe care i le-au dat robii tăi cei răi, în nedreptul surghiun, unde l-ai trimis.

Apoi pe arhiereii şi slujitorii pe care ţi i-a trimis de aici Biserica romanilor, pentru cinstea ta, spre întărirea şi adeverirea dreptei judecăţi, atîta i-ai defăimat, încît i-ai şi închis în temniţă, le-ai luat banii ce aveau de cheltuială, încît ei se primejduiau să moară şi de foame. N-ai băgat în seamă cît de puţin poruncile apostoleşti, ci pe cei cuvioşi şi sfinţi, cu necinste i-ai scos din scaunele lor, şi cu nedreptate i-ai osîndit, în depărtate surghiuniri şi în grele munci, iar pe cei nevrednici i-ai hirotonisit; deci, sîrguieşte-te frate, nu cu cuvintele, ci cu lucrurile a cinsti pe Dumnezeu şi pe oameni prin îndreptarea greşelilor tale; ştiind că rugăciunile preoţilor întăresc şi îndreptează împărăţia noastră”.

Arcadie, primind scrisorile şi înţelegînd puterea cuvintelor lor, s-a rănit foarte mult de săgeţile certării şi ale canonisirii; iar somnul cel adînc al trîndăviei, care era asupra lui, scuturîndu-l, căci se deşteaptă sufletele cele trîndave de certările cele mai aspre, întîi a pedepsit pe acei care au făcut rău arhiereilor romani, pe unii i-a bătut, iar pe alţii i-a omorît şi a spînzurat pe lemne trupurile lor. Iar pe rudeniile Eudoxiei, care au ajutat la scoaterea sfîntului din scaun, i-a scos din dregătorii şi le-a luat toate averile.

Încă nici spre a sa femeie nu s-a milostivit nicidecum, ci cu mîinile sale a bătut-o fără milă şi a închis-o într-o casă de desfrînare şi de necinste, poruncind ca nimeni să nu meargă la dînsa să o cerceteze şi să i se facă vreo mîngîiere, astfel că dînsa, din nemăsurată mîhnire şi ruşine, a căzut în boală grea. Apoi, prinzînd pe Mina, Teotechi şi pe Ishirion, nepoţii lui Teofil, pe Severian al Gabalilor şi pe Archie al Beriei, – care se întîmplaseră a fi într-acea vreme acolo în cetate, i-a legat şi i-a trimis cu mare defăimare la papa Inocenţiu, scriindu-i şi o scrisoare cu multă smerenie pentru dezvinovăţirea lui, zicînd unele ca acestea:

“Eu, o! arhiereule al lui Dumnezeu, nimic n-am ştiut din cele cîte s-au lucrat contra arhiereilor trimişi de la voi. Şi după ce m-am înştiinţat, am omorît pe aceia care i-au nedreptăţit pe ei. Nici de scoaterea marelui Ioan n-am fost vinovat, ci ticăloşii episcopi, care arătînd nişte canoane oarecum bisericeşti, au primit păcatul asupra necuratelor lor suflete şi, crezînd lor, am dat acea nedreaptă hotărîre, pentru care aceia mai mult decît noi sînt vinovaţi. Deci, trimit cuvioşiei tale pe răul Acachie, pe Severian şi pe rudeniile răului Teofil şi îi voi scrie şi lui ca şi acela să vină cu sila acolo, cît mai degrabă, cînd îi vei pedepsi după măsura celor îndrăznite şi lucrate de dînşii; iar pe noi ne iartă, prin părinteasca ta iubire de oameni ce ai asupra noastră şi să nu ne mai lipseşti de sfinţita împărtăşire a Preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Taine. Căci şi pe Eudoxia cu necinste am pedepsit-o şi greu am bătut-o, din care cauză a căzut în grele boli şi zace la pat. Deci, nu ne pedepsi mai mult, cinstite părinte, că nici Stăpînul nu osîndeşte de două ori pentru un păcat; mai ales cînd ne pocăim din toată inima noastră; se cuvine dar, după nemărginita milostivire a lui Dumnezeu, să ne ierţi şi cuvioşia ta”.

Apoi a scris şi fratelui său Onorie, deosebit, ca să mijlocească pe lîngă papa şi să-i trimită iertare.

Deci, primind papa scrisorile lui Arcadie, s-a veselit foarte mult pentru smerenia împăratului şi a scris către preacinstitul Proclu, ucenicul Sfîntului Ioan Gură de Aur, care era atunci episcop al Cizicului, să meargă la Constantinopol, ca să dezlege pe împăraţi de afurisenie şi să-i împărtăşească cu dumnezeieştile Taine; apoi, să ţină loc de patriarh, ca un epitrop, pînă ce va cerceta despre Atic cu de-amănuntul. A scris deosebit iarăşi şi către Arcadie, înştiinţîndu-l că a primit pocăinţa lui şi că îi va mijloci iertăciune; apoi să poruncească să scrie numele Sfîntului Ioan în sfinţitele table, şi să trimită pe Teofil la Tesalonic, unde avea de gînd să meargă şi papa, pentru oarecare pricină.

Nişte porunci ca acestea primindu-le împăratul şi avînd dorinţă ca să împlinească fără lipsă toate cîte a scris papa, îndată a scris o înfricoşată scrisoare lui Teofil, zicînd aşa:

“Toate marginile lumii le-ai tulburat, cel ce eşti decît toţi oamenii mai cumplit; tu, vicleanule, ai luat de la sine-ţi stăpînire satanicească şi n-ai băgat în seamă nici legile bisericeşti, nici stăpînirea împărătească, de care nu vei scăpa tu, necuvioase; deci, scoală-te îndată, fără de nici o pricinuire de boală trupească şi purcede la Tesalonic, ca să te judece episcopul Romei”.

Teofil, primind scrisoarea împărătească şi văzînd poruncile cele înfricoşate ale stăpînitorului, s-a cutremurat foarte. Dar n-a putut să meargă acolo unde i-a scris, căci Dumnezeu a trimis celui cumplit o boală foarte cumplită, chinuindu-se de împietrirea udului; şi mărturisea fapta cea rea pe care a făcut-o sfinţitului pătimitor Ioan Hrisostom, pentru care cu dreptate se pedepsea cel nedrept, pînă cînd cel rău şi nelegiuit şi-a dat sufletul. Şi nu numai atît, ci şi alţii care s-au unit la surghiunirea Sfîntului Ioan, chinuindu-se în multe feluri de boale trimise de la Dumnezeu şi cumplit muncindu-se, rău au murit; iar mai vîrtos ticăloasa Eudoxia a căzut în boala sîngelui, chinuindu-se cumplit, încît a cunoscut, nemernica, că pătimea pentru cele lucrate de dînsa asupra Sfîntului Ioan. Pentru aceea, chemîndu-l cu glas jalnic, a dat înapoi via văduvei şi celelalte, pe care cu nedreptate le luase; şi în astfel de chinuri a murit.

Dar nici după moarte n-a rămas fără pedeapsă, căci îi sălta mormîntul şi se clătina, făcînd spaimă neasemănată celor ce priveau. Care clătinare şi cutremur a ţinut 33 de ani, pînă cînd s-au adus din surghiun sfintele moaşte ale sfîntului. Şi a lăsat Eudoxia patru fete şi anume: Pulcheria, Fulchia, Arcadia şi Maria, cum şi un fiu, cu numele Teodosie. Arcadie trăind la împărăţie 14 ani, s-a săvîrşit cînd era de opt ani Teodosie cel Mic. Iar surorile lui nu s-au măritat şi Pulcheria ocîrmuia împărăţia, pînă cînd a venit tînărul în vîrsta cea legiuită.

Deci, făcîndu-se împărat Teodosie cel Tînăr (408-450), în Constantinopol era arhiepiscop Sfîntul Proclu (434-446), ucenicul Sfîntului Hrisostom, care a îndemnat pe împărat şi i-a dat multe sfătuiri duhovniceşti, ca să trimită oameni cucernici în Comane şi să aducă sfintele moaşte ale Sfîntului Ioan Gură de Aur, părintele său cel duhovnicesc, spre mîngîierea cetăţii, şi pentru ca să înceteze şi cutremurarea mormîntului, căci pînă atunci mormîntul Eudoxiei încă tremura.

Ascultînd împăratul Teodosie sfătuirea cea folositoare a patriarhului, a trimis oameni îndemînatici şi cucernici, pentru acest lucru, care nu în puţine zile ajungînd în Comane şi sosind la biserica Sfîntului Mucenic Vasilisc, au întrebat pe locuitorii cei de acolo ca să le arate mormîntul sfîntului şi să ia moaştele. Iar ei auzind că se lipsesc de o vistierie nepreţuită ca aceasta peste măsură s-au întristat şi s-au amărît; însă n-au îndrăznit a se împotrivi poruncii împărăteşti, ci i-au dus la mormîntul fericitului.

Apoi, ridicînd piatra, ca să scoată afară, toate sfintele moaşte, au stat nemişcate, o! minune, şi n-au putut atîţia oameni să le mişte din loc. De aceea s-au întors trimişii la împărat, propovăduind în toată cetatea această minune. După aceea, împăratul şi toţi cei mai cucernici ai cetăţii au făcut mai întîi rugăciuni de obşte către Domnul ca să-i învrednicească, ca un milostiv, de cel dorit.

Iarăşi a trimis apoi împăratul cu multă evlavie pe aceiaşi soli, ca să aducă pe sfîntul; către care a scris şi o rugăciune în chip de epistolă într-acest fel:

“Către dascălul cel a toată lumea şi patriarhul Ioan Hrisostom, scrie împăratul Teodosie. Eu socotind, nu din necredinţă, ci din nepedepsirea şi neluarea aminte a mea că cinstitele moaşte se află ca şi trupurile celorlalţi oameni, neîmpărtăşite de dumnezeiescul dar, am trimis să le aducă cum s-ar întîmpla, fără cuviinciosa evlavie; pentru aceasta, cu dreptate n-am dobîndit aceea, pentru ce m-am sîrguit. Deci, acum iarăşi scriu către sfinţenia ta, ca şi cum ai fi viu, această rugăciune, cerînd să ne ierţi pentru necunoştinţa cea mai dinainte şi să binevoieşti a veni cu pace într-ale tale, ca să te primească cu multă dorire şi osîrdie fiii tăi, căci dorim foarte mult iertarea păcatelor prin rugăciunile tale cele bine primite”.

Deci, luînd trimişii cartea cea de rugăciune, au plecat la drum. Ajungînd la locul unde erau moaştele sfîntului, au făcut precum le-a poruncit împăratul şi prăvălind piatra de pe mormînt, au văzut iarăşi o altă minune: adică a ieşit din mormînt o lumină negrăită cu multă strălucire şi o bună mireasmă neasemănată, în care sfîntul nu se arăta ca un mort, ci strălucit la faţă, plin de veselie. Apoi, îndată s-a dat de bunăvoie şi fără de împiedicare l-au ridicat. Atunci s-au făcut multe minuni către cei ce l-au sărutat cu credinţă, iar mai ales era acolo un om şchiop, în mijlocul mulţimii celei adunate, care cu multă osteneală făcînd loc, a apropiat de picioarele lui haina sfîntului şi îndată s-a tămăduit.

Punînd sfintele moaşte în sicriul poleit cu aur, pe care îl aduseseră, au pornit la drum cu sîrguinţă; petrecîndu-l cu cîntare de psalmi, cu făclii şi cu tămîieri, iar cînd era să se apropie de o cetate sau de vreun sat, ieşea spre întîmpinare tot poporul; şi astfel îl petrecea fiecare cetate, spre cealaltă, pînă ce au ajuns la Calcedon. Auzindu-se în cetatea împărătească de venirea sfintelor moaşte, toţi au alergat, tineri şi bătrîni, cu multă dorire, ca să-l întîmpine precum se cădea. Şi s-a umplut toată marea de corăbii, încît se părea ca un pămînt uscat. Deci, a mers şi patriarhul Proclu cu împăratul, avînd osebită corabie, împodobită şi plină de aromate binemirositoare pentru mult pătimitoarele şi mult cinstitele moaşte.

Atunci s-a făcut furtună mare şi toate caiacele şi luntrele s-au risipit, unele la un loc, altele în alt loc, precum le mîna vîntul; numai corabia aceea pe care o aveau pregătită pentru sfintele moaşte, n-a putut vîntul s-o zbuciume, nici s-o abată într-altă parte, ci alerga împotriva valurilor, ca şi cum ar fi fost însufleţită şi cu simţire; şi o! minune, că alergînd spre pămînt, s-a dus la via văduvei şi a stat acolo aşteptînd sfintele moaşte. Zic despre văduva aceea, pentru care părintele văduvelor şi părtinitorul sărmanilor cel prea cald, a băut paharul umilinţei, care pe aceia care îl beau, îi face părtaşi ai fericirii celei cereşti.

Vezi, o! omule, cum pietrele şi lemnele sprijină şi ajută păstorului celui cuvîntător? Vezi cum chiar cele nesimţitoare şi necuvîntătoare prihănesc fapta cea necuvîntătoare şi nedreaptă a celor cuvîntători, care au făcut-o asupra celui drept? Dar acestea s-au întîmplat astfel cu dumnezeiască şi negrăită iconomie; că iată iarăşi s-a făcut linişte adîncă în mare, că iarăşi s-a umplut marea de corăbii şi de caiace, ca şi mai înainte. Iar cînd aceia care aduceau cinstitele moaşte au ajuns la locul unde era via văduvei, corabia cea împotmolită şi pregătită pentru sfîntul, a plecat de la sine, în chip minunat, şi chema în chip negrăit sfintele moaşte. Mare eşti Doamne şi minunate sînt lucrurile Tale!

Apoi, punînd cinstitele moaşte în corabia cea pregătită, împăratul avea dorire a merge la palatul împărătesc, dar precum se vede, n-a voit Sfîntul Hrisostom, fiindcă Helespontul cel repede curgea împotriva lor. De aceea s-au dus la biserica Sfîntului Apostol Toma, care se numeşte Amantiu, precum a iconomisit dumnezeiasca pronie. Deci, intrînd în biserică sfintele moaşte, împăratul şi-a luat de pe cap coroana cea împărătească, pentru smerenie şi, închinîndu-se, a sărutat frumoasele şi evangheliceştile picioare ale marelui Ioan şi le-a udat, ca şi păcătoasa pe ale lui Hristos, cu prea fierbinţi lacrimi, cu plîngeri din inimă şi cu tînguiri; apoi cerea milă şi iertare pentru maica sa, zicînd astfel:

“Iartă, o! sfinte al lui Dumnezeu, fărădelegea care te-a nedreptăţit, milostiveşte-te spre dînsa, o! preamilostivule; şi precum cînd ai trăit tu, ai împrăştiat şi ai izgonit departe de fiii tăi patima pomenirii de rău, cu toată puterea, astfel şi acum, urmînd pilda nepomenirii de rău, iartă fărădelegea maicii mele; şi ca semn că te-ai milostivit spre dînsa şi ai iertat-o, fă să înceteze tremurarea mormîntului”.

Astfel s-a rugat binecredinciosul şi preacucernicul împărat Teodosie. Iar cuviosul i-a ascultat rugăciunea lui, şi ca o vistierie şi dascăl al milostivirii s-a milostivit spre cea nemilostivă şi a oprit cutremurul mormîntului ei. Deci, au făcut priveghere de toată noaptea în biserica aceea, preamărind pe Domnul şi pe sfîntul Lui.

Apoi l-au dus în biserica cea mare pe sfîntul, în dumnezeiescul scaun, au făcut şi acolo asemenea doxologie, ca şi mai înainte; apoi au pus în careta împărătească cinstitele şi sfintele moaşte şi s-a suit în caretă şi patriarhul Proclu. Iar împăratul, clericii, tot sfinţitul sobor şi toată suita mergeau înainte cu lumînări şi cu tămîieri. Iar toată cheltuiala a făcut-o împăratul cu neasemănată dărnicie, dînd la toată mulţimea făclii cu îndestulare. Şi era adunată toată cetatea, încît umplea toate drumurile, uliţele, casele, fiind ca albinele mulţime nenumărată. Iar aerul, de mulţimea aromatelor, tămîierilor şi a mirurilor ce se vărsau, era atît de bine mirositor, încît se arăta ca un rai. Şi atîta cinste i-au făcut, încît, precum spun alţii, altă dată nu s-a făcut altui om, nici vreunui împărat, nici vreunui patriarh sau altuia dintre sfinţi.

Deci, cu astfel de cinste l-au dus la sfînta biserică a Sfinţilor Apostoli, ca pe un alt apostol al lui Hristos, împăratul mergînd înainte, preoţii lăudîndu-l şi boierii binecuvîntîndu-l, iar popoare nenumărate închinîndu-se, şi bucurie aducînd la toată lumea. Şi nu numai oamenii, ci şi rîndurile sfinţilor şi cetele îngerilor socotesc că s-au adunat şi împreună au petrecut cinstitele moaşte ale aceluia care era de o rîvnă şi de un cuget cu dînşii. Iar cînd au aşezat pe sfîntul în scaunul cel arhieresc, toţi au strigat cu mare glas către bunul păstor, zicînd:

“Ia-ţi scaunul tău, sfinte”.

Atunci, nepomenitorul de rău Ioan, deschizîndu-şi gura cea de aur izvorîtoare şi mişcîndu-se buzele cele de miere curgătoare, o! minunile Tale, Hristoase, Împărate, a strigat:

“Pace tuturor, dragoste şi milă să fie la tot poporul şi Eudoxiei iertare!”.

Cine a văzut, sau cine a auzit din veac o minune mai înfricoşată ca aceasta? Trup mort după 33 de ani, care avea dezlegate organele, să sloboadă glas desluşit şi bine grăitor! Cu adevărat, drepţii în veci sînt vii, deşi cei fără de minte socotesc ieşirea lor pedepsire.

Acest mîntuitor glas, care ca din cer a ieşit din gura cea de foc purtătoare şi cu totul aurită, a unit Biserica, care era dezbinată mai înainte; pe cei rău credincioşi i-a povăţuit la credinţa cea dreaptă, pe cei binecredincioşi, mai întemeiaţi i-a făcut, iar pe cei ce vrăjmăşeau şi urau pe sfîntul, în dragoste negrăită i-a prefăcut. Şi ca să zic pe scurt, pe toţi i-a adunat şi într-o glăsuire şi unire i-a adus. Apoi, au pogorît sfintele lui moaşte şi le-au pus în mijlocul bisericii, ca să le sărute tot poporul, spre sfinţirea sufletelor lor. Şi atîta se înghesuiau şi se călcau unii pe alţii, şi o! minune, că nimeni nu s-a vătămat din acea înghesuire; căci cum ar fi fost cu dreptate să se vatăme, cei ce se înghesuiau pentru credinţa către sfîntul?

După ce au săvîrşit cîntarea de laudă, împăratul şi patriarhul au ridicat pe sfîntul, l-au dus în Sfînta Sfintelor şi l-au pus în părţile de-a dreapta, în 27 ale lunii ianuarie. După aşezarea cinstitului trup, au adus nişte oameni cucernici pe un bolnav, care avea mîinile şi picioarele veştejite, care nicidecum nu se mişca; că atît de subţiri şi de neputincioase erau, încît se vedeau ca nişte trestii, fiind numai pielea şi oasele; şi îndată ce s-a apropiat de mormînt, mai înainte de a ruga pe sfîntul, s-a tămăduit minunat şi umbla fără împiedicare şi cu mîinile lucra.

Această veste a străbătut în toată cetatea, numai într-o zi, şi se adunau toţi bolnavii şi îşi luau sănătatea cea dorită, slăvind pe Dumnezeu; apoi, mulţumind sfîntului, se întorceau bucurîndu-se. Şi nu numai atunci, ci şi pînă astăzi, toţi care se apropie de mormîntul lui cu credinţă, de orice boală ar avea, cu sufletul sau cu trupul, îndată capătă dorita vindecare.

Astfel preamăreşte Dumnezeu pe robii Săi şi aici în lumea aceasta şi în ceea ce va să fie îi face moştenitori ai Împărăţiei Sale. Pe care, facă-se ca noi toţi s-o dobîndim întru Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

sursa>

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/ianuarie/01-27-aducerea_moastelor_sf_ioan_gura_de_aur.html

foto>

http://orthodoxtech.com/images/E.1_Monologion_of_Basi_II-translation_of_relics_of_St._John_Chrysostom.jpg

http://www.patriarchate.org/assets/images/patriarchate/img_ec-pat_121.jpg

http://2.bp.blogspot.com/_UOJjUH2o_wM/SRyXq31or5I/AAAAAAAAARU/tAst_fVf1Ww/s400/TO_AYTI_TOY_AGIOY_IOANNOY_XRYSOSTOMOY-_BATOPAIDI.jpg

http://www.sacred-destinations.com/turkey/images/istanbul/patriarchate/relics-icons-gregory-and-john-c-phool4xc.jpg

http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/Various/18lg.jpg

 

Audieri la Consiliul Europei: OMS, criticata ca a declarat pandemia H1N1 la presiunile industriei farmaceutice

Audieri la Consiliul Europei: OMS, criticata ca a declarat pandemia H1N1 la presiunile industriei farmaceutice

HotNews | 26 ian. 2010

Organizatia Mondiala a Sanatatii a fost marti tinta unor critici aspre in cadrul unei audieri la Consiliul Europei, unde a fost nevoita sa se apare in fata acuzatiilor ca a cedat la presiunea industriei farmaceutice pentru a declara in iunie starea de pandemie pentru gripa H1N1, relateaza AFP.

OMS a fost convocata sa raspunda intrebarilor parlamentarilor organizatiei paneuropene, in conditiile in care unii alesi au evocat, la inceputul lui ianuarie, o falsa pandemie si au cerut declansarea unei anchete.

Agentia a respins acuzatiile expertului epidemiolog german Wolfgang Wodarg, care a acuzat OMS ca a exagerat amenintarea gripei declarand pandemia, la presiunea producatorilor de vaccinuri. “Copiii nostri au fost vaccinati inutil. OMS a facut o grava eroare si nu merita increderea noastra”, a declarat dr. Wodarg.

“Marile laboratoare nu asteptau decat asta, in conditiile in care maladia era relativ putin severa”, a adaugat el, sustinand ca industria farmaceutica asteapta acum “profituri suculente“.

El acuza producatorii ca au “utilizat substante cu efecte putin cunoscute”, facand referire la eventuale riscuri pentru sanatatea persoanelor care s-au vaccinat. “Nu putem exclude o eventualitate de cazuri de cancer” pe viitor, a adaugat expertul german.

Vezi aici ce crede dr. Wodarg despre gripa H1N1:

Consilierul special al OMS pentru pandemii, Keiji Fukuda, a replicat ca Organizatia “nu a fost influentata de laboratoare”.

El a reamintit ca expertii consultati “trebuie sa semneze o declaratie de interese”. Criticat pentru lipsa de transparenta, numarul 2 in OMS s-a aparat, fara insa sa convinga, explicand ca anumite date nu pot fi publicate, conform legislatiei in vigoare.

In acel moment, s-a declansat o polemica asupra definitiei pandemiei.

Dupa dr. Wodarg, pandemia este legata, inainte de toate, de mortalitate.

Fukuda sustine insa ca pandemia apare “atunci cand un nou virus se raspandeste in intreaga lume”.

“Nu putem sti imediat cate victime va face si este nevoie de cel putin cinci ani pentru o estimare definitiva”, a adaugat el.

Un comitet de experti din cele mai expuse opt tari a estimat in unanimitate ca au fost reunite criteriile pentru declararea pandemiei in iunie 2009, s-a aparat el.

In numele producatorilor europeni de vaccinuri (EVM), doctorul Luc Hessel a decarat ca “la cele 38 de milioane de persoane care s-au vaccinat in Europa problemele constatate se inscriu in categoria slaba sau moderata”.

Comisia pentru Sanatate l-a mandatat pe laburistul britanic Paul Flynn sa intocmeasca un raport pentru Adunarea parlamentara a Consiliului Europei (APCE), care se va sesiza ulterior si va adopta o recomandare.

Gripa pandemica H1N1 a ucis cel putin 14.142 de persoane in intreaga lume, de la aparitia sa, in martie-aprilie, pe continentul american, potrivit ultimului bilant publicat de OMS.

R.M.

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-6847092-audieri-consiliul-europei-oms-criticata-declarat-pandemia-h1n1-presiunile-industriei-farmaceutice.htm

Vezi si>

http://www.cureswineflu.info/

foto>

http://www.puppetgov.com/wp-content/uploads/2009/08/panic_media_swine_flu.gif

 

Vizita in luna mai a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului la Moscova

Vizita in luna mai a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu

al Constantinopolului la Moscova

Catholica | 14.01.2010

Patriarhul ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol va merge în vizită oficială în Rusia, în a doua jumătate a lunii mai, la invitaţia Patriarhului Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii, aflăm de la Radio Vatican, care citează agenţia catolică italiană SIR. Anunţul a fost făcut marţi, în capitala rusă, într-o conferinţă de presă, de către Arhiepiscopul Hilarion, responsabilul cu relaţiile externe în cadrul Patriarhiei de Moscova.

Vizita are o importanţă istorică, subliniază Radio Vatican. Patriarhul Bartolomeu I a fost la Moscova pe 9 decembrie 2008, pentru a participa la înmormântarea patriarhului Alexei al II-lea. “De această dată este vorba de o vizită oficială a Patriarhului de Constantinopol făcută Bisericii Ortodoxe Ruse, prima după mulţi ani”, a declarat Arhiepiscopul Hilarion. Această vizită este posibilă dat fiind că în 2009 a existat “o substanţială îmbunătăţire a raporturilor noastre cu Patriarhatul de Constantinopol”, “conştienţi fiind de necesitatea unei majore şi mai strânse cooperări dintre Bisericile Ortodoxe”, după cum s-a constatat şi în cursul vizitei Patriarhului Kiril la sediul Patriarhiei ecumenic în iulie 2009.

Răspunzând la întrebarea unui jurnalist despre posibilitatea unui acord între cele două Patriarhii privind situaţia ecleziastică în Ucraina, unde ortodocşii sunt divizaţi în trei jurisdicţii paralele, Arhiepiscopul Hilarion a răspuns că pentru moment “nu există nici un acord”. “Dar se înţelege în mod clar, pentru ambele părţi, că procesul pozitiv iniţiat în 2009 implică acest fapt: nici unul dintre cei doi Patriarhi nu va face nimic împotriva teritoriului canonic al celuilalt şi invers”. În aceiaşi conferinţă de presă, Arhiepiscopul Hilarion a declarat că Patriarhul de Moscova va face o vizită Patriarhiei de Alexandria a Egiptului, la începutul lunii mai, şi la Patriarhia de Antiohia, cu sediul la Damasc, în Siria, în toamna acestui an.

Vezi si> Vizita Patriarhului Kiril al Moscovei si intregii Rusii la Fanar, Constantinopol (4-6 iulie 2009) / ENG

sursa>

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=19024

foto>

http://www.archons.org/images/news/2009/L/071309moscow-1.jpg

 

Mintea, in lanturi si aripe

Mintea, in lanturi si aripe

“Cu lucrurile îndreptăţirii înălţându-se fariseul, în lanţurile slavei deşarte rău s-a încurcat, lăudându-se peste măsură; iar vameşul înălţându-se cu aripile smereniei, prea uşor s-a apropiat de Dumnezeu” [1]

~~~+~~~

Greu ii este mintii sa se inalte catre Dumnezeu in lanturile slavei desarte. Acestea o opresc din inaltarea ei si o incurca, legand-o si sugrumand-o ca-n niste laţuri. Ele sunt precum o povara ce te apasa mereu de deasupra. Nu va lasati mintea incatusata! Nici o legati spanzurata cu laturi groase de fierul dreptatii! Dreptatea e tare ca fierul care nu se lasa usor indoit, nici nu e maleabil. Construindu-ti casa din ea, te incarcerezi ca-ntr-o cusca a condamnatilor din care nu mai este iesire. Nu dati cugetului vostru  indreptatire de sine  si mintii voastre inaltare nesmerita! Nu pe ea trebuie sa o inaltati pe soclul slavei desarte, nu ea e cea dreapta, ci trebuie indreptata catre Dumnezeu. Acest lucru nu a inteles fariseul, cautand lanturile grele si groase ale slavei desarte cu care s-a afundat in adancul pacatului.

Smerenia te poarta pe aripe usoare catre Inaltul Cerului si-ti ridica mintea aproape de Dumnezeu. Ea zboara cu usuratate, fiindca nu are legate de aripe nici pacate de slava desarta, nici lucruri greoaie si catre pamant indreptate. Ea nu cauta decat pe Dumnezeu si unde-L afla indata catre El se indreapta, si-l poarta in zbor si pe cel a carui minte este detasata de cele desarte. Vamesul cauta in singuratate, de era cu putinta, sa gaseasca iertare pentru multele sale pacate si nici la Cer nu indraznea a privi, ci isi lasa mintea purtata pe aripe smerite, catre Dumnezeu indreptate.

In Pilda Fariseului si aVamesului, Mintea este in lanturi si aripe…

_________________________

[1] – Slujba Duminicii Vameşului si a Fariseului, Canonul Utreniei, cântarea a VII-a în Triodul, EIBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 12

_________________________

foto>

http://deaconsteve.files.wordpress.com/2007/10/pharisee-and-tax-collector.jpg

 

Cuviosul Salaman sihastrul, un sfant ca nimeni altul

Cuviosul Salaman sihastrul – un sfant ca nimeni altul[1]

Stih: Te duci din viaţa jos târâtoare, şi de cele de jos râvnitoare

Salamane înaltule cu lucrul şi cu cuvântul, la cele veselitoare

Lângă râul Eufrat este un sat, pe ţărmul de apus, numit Capersana. De aici a fost fericitul Salaman [2], care, iubind viaţa liniştită, a aflat în satul de dincolo de râu o chilie mică, în care s-a închis fără să-i lase uşă să poată ieşi şi fereastră să aibă lumină. Numai o dată pe an, săpa pământul pe dedesubt şi ieşea afară de-şi strângea hrană pentru tot anul.

Arhiereul locului aflând de viaţa lui îmbunătăţită, s-a dus la el, vrând să-i dea preoţia. Şi găurind o parte a chiliei, a intrat înăuntru şi punându-şi mâinile pe capul lui, a săvârşit rugăciunea hirotoniei, i-a spus multe şi l-a vestit că i-a dat darul preoţiei. Dar cuviosul n-a grăit nimic. Iar Arhiereul s-a dus, poruncind să se zidească iarăşi partea cea găurită a chiliei.

Altă dată creştinii locuitori ai satului au trecut noaptea Eufratul, i-au stricat chilia, l-au luat şi l-au dus în sat, fără ca el să se împotrivească, şi fără să-i întrebe de ce fac aşa şi l-au pus în altă chilie ce o aveau gata. Iar cuviosul sta liniştit şi acolo, fără să vorbească cu cineva.

După puţine zile, creştinii locuitori din alt sat de dincolo de râu s-au dus noaptea, i-au stricat chilia aceea, au ridicat pe sfânt şi l-au dus în satul lor, fără ca el să se împotrivească cu cuvântul, şi fără să se ducă de voia lui. Aşa cu desăvârşire s-a făcut pe sine mort fericitul în viaţa aceasta. Pentru care şi adeverind glasul apostolului Pavel, zicea de trei ori fericitul: “De aceea nu mai viez eu, ci viază întru mine Hristos, iară cei ce acum vieţuiesc în trup, vieţuiesc întru credinţa Fiului lui Dumnezeu, Celui ce m-a iubit pe mine, şi S-a dat pre Sine pentru mine” (Gal. 2, 20) [3].

În astfel de chip nevoindu-se fericitul Solomon, şi-a petrecut viaţa ca nimeni altul, până s-a mutat către Domnul, ca să se veselească în veci.

____________________

[1] - Text compilat din mai multe surse, reproducand in mare masura textul de la http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie23.htm

[2] – Prăznuit în Biserica Ortodoxă în data de 23 ianuarie

[3] – vezi Sinaxarul Sfantului Salaman Sihastrul in Mineiul lunei lui Ianuarie, editia a II-a, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1909, pp.378-379

____________________

foto>

http://www.flickr.com/photos/haroldc/2340412130/

 

Noul patriarh al Serbiei, Irineu de Nis, ales prin vot apostolic

Noul patriarh al Serbiei, Irineu de Nis, ales prin vot apostolic

“Votul apostolic” l-a ales pe Preasfinţitul Irineu Gavrilovica, Episcop de Nis, ca să fie cel de-al 45-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe. Aceasta procedura a aratat inca o data ca Dumnezeu este Cel care trebuie sa aiba ultimul cuvant in chestiunile bisericesti.

Acest episcop nici macar nu era socotit intre episcopii cu cele mai mari sanse de a ajunge in faza a doua a alegerilor, adica la extragerea plicului cu numele viitorului patriarh din Sfanta Evanghelie; aşa cum era Mitropolitul Amfilohie de Muntenegru şi Litoral, Episcopul Vasilie de Zvornik şi Tuzla, Episcopul Irineu de Bačka şi Episcopul Grigorie de Zahumlje şi Herţegovina.

De asemenea, acest episcop are si o varsta venerabila, de 80 de ani, ceea ce inseamna ca este posibil sa nu stea foarte mult pe tronul patriarhal, insa judecata lui Dumnezeu este uneori diferită de cea a oamenilor. Iarasi, Patriarhul Pavel a avut 95 de ani cand a adormit in Domnul…

Am sperat si voi spera in continuare ca si biserica noastra va adopta “votul apostolic” ca procedura de alegere pentru tronul patriarhal si mitropolitan (macar)… din aceleasi considerente care au stat la baza adoptarii acestei proceduri si de catre biserica sarbeasca. Mai sunt si alte argumente in acest sens, insa nu am sa dezvolt aici aceasta idee, poate cu alta ocazie.

Ce este interesant la PS Irineu de Nis il reprezinta modul cum acesta este prezentat de catre media internationala, drept rezultatul de compromis al unui conflict intre cele doua parti influente in biserica sarbeasca, cea conservatoare si cea liberala. El este astfel numit ca fiind un “moderat”, spre deosebire de ceilalti contracandidati, care sunt numiti drept nationalisti conservatori (traditionalisti) – BBC. Agentia Basilica il numeste, in schimb, drept un “traditionalist”, citandu-l pe părintele Boian Alexandrovici, parohul bisericii din Malainița. Cu toate ca a fost ales prin tragere la sorti, potrivit regulilor apostolice, adica dupa voia lui Dumnezeu, Preasfintitul Irineu de Nis s-ar afla undeva la mijloc, intre latura conservatoare si cea liberala, fiind acceptat, se pare, de catre fiecare “tabara” in parte.

BBC-ul spune, potrivit corespondentilor sai, ca e atat de moderat, incat “he may encourage a rapprochement with the Roman Catholic Church, which could see Pope Benedict XVI visiting Serbia in future”, adica “ar putea favoriza o apropiere cu Biserica Romano-Catolica, care l-ar putea determina pe papa Benedict al XVI-lea sa viziteze Serbia in viitorul apropiat”. O astfel de vizita ar putea avea loc in 2013. La Roma, papa Benedict l-a asigurat pe noul patriarh in vederea “unei apropieri cu Biserica Romano-Catolica”, in ciuda relatiilor incordate de pana acum, si a propus dialogul “pentru ca acele obstacole care inca impiedica acum deplina comuniune dintre noi sa fie depasite”.

Iata si o declaratie recenta a noului patriarh, care ii arata si latura lui nationalista> “The new head of the Serbian Orthodox Church, Patriarch Irinej, has vowed to help defend Serbia’s claim on Kosovo, the region which most Serbs view as their historic heartland but which declared independence in 2008. Patriarch Irinej said in a speech after the enthronement Saturday that “Kosovo is our Jerusalem” and that “Serbia without Kosovo is not Serbia” (Noul cap al Bisericii Ortodoxe Sarbe, Patriarhul Irineu, a fagaduit ca va ajuta sa apere drepturile Serbiei revendicate asupra regiunii Kosovo, regiune pe care majoritatea sarbilor o vad ca spatiul istoric al nasterii etnice, dar care s-a declarat independenta in 2008 (independenta recunoscuta pana acum de 65 de tari). Patriarhul Irineu a spus, intr-un discurs de dupa intronizarea de sambata, ca “Kosovo este Ierusalimul nostru” si ca “Serbia fara Kosovo nu este Serbia”). El a mai zis> “Our first duty as a church is to safeguard our Kosovo, a holy and martyred land, to help our state to defend it from those who wish to seize it” (Prima noastra datorie ca Biserica este sa salvam Kosovo-ul nostru, pamant sfant si martirizat, sa ajutam statul sa-l apere de aceia care doresc sa-l confisce).

Un alt element de luat in seama il constituie asteptarile sarbilor cu privire la noul lor patriarh, de a restaura unitatea bisericii si de a decide asupra episcopiilor. Alte sarcini importante care vor trebui sa-l preocupe pe noul patriarh sunt cele legate de diaspora sarbeasca din Macedonia, inapoierea averilor bisericesti din Bosnia si Hertzigovina si Croatia, dar si continuarea dialogului cu celalalte comunitati religioase din Serbia si din afara ei.

~~~+~~~

Episcopul Irineu de Nis a fost intronizat ca patriarh sambata, 23 ianuarie, la catedrala din Belgrad, urmand ca partea a doua a intronizarii (formala) sa fie tinuta in primavara, in Kosovo, la Patriarhia de Pec (titulatura  pe care patriarhul o poarta alaturi de cea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe),  Scaunul istoric al patriarhului, fiind invitata atunci si o delegatie a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Episcopul Lavrentie de Shabac a prezidat lucrarile alegerii noului patriarh, fiind episcopul cu cea mai veche hirotonie. Sinodul Bisericii Ortodoxe Sarbe are 44 membrii, iar 34 dintre acestia au fost eligibili pentru a candida la functia de patriarh. In prima runda a alegerilor, candidatul care a primit cele mai multe voturi (cel putin jumatate plus unu), fiind propus astfel pentru etapa urmatoare a alegerilor, a fost mitropolitul Amfilohije de Muntenegru si Litoral. In cea de-a doua runda a primei etape a alegerii a fost ales episcopul Irineu de Nis. Cel de-al treilea candidat a fost ales in cea de-a patra runda de alegeri din prima etapa, in persoana episcopului Irineu de Bachka.

Numele celor trei a fost scrise in plicuri separate, care au fost asezate  apoi intr-o Sfanta Evanghelie. Cel care a extras plicul cu numele noului patriarh a fost Arhimandritul Gavriil, superiorul manastirii Lepavina (Mitropolia de Zagreb-Liubliana / Croatia). Clopotele catedralei au batut la ora 14.15, anuntand astfel ca cel de-al 45-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe a fost ales. Biserica Ortodoxa Sarba are 11 milioane de credinciosi in toata lumea (7 milioane in Serbia) si are destula influenta in politica nationala.

Patriarhul Irineu s-a născut la 28 august 1930, în localitatea Vidova, regiunea Čačak, primind numele de botez Miroslav (Gavrilovici). A absolvit Seminarul Teologic la Prizren şi Facultatea de Teologie la Belgrad. După satisfacerea serviciului militar a suplinit un post de profestor la Seminarul din Prizren. În 1959, cu binecuvântarea Patriarhului Gherman al Serbiei, a fost tuns în monahism la mănăstirea Rakoviţa, primind numele de Irineu. În acelaşi an, a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah. În anul universitar 1962/63 a urmat cursurile postuniversitare ale Facultăţii de Teologie din Atena. În 1974 a fost ales episcop vicar patriarhal, cu titlul de Moraviţa. În mai 1975 a fost ales episcop de Niş. Membru al Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

dan.camen.

foto>

http://www.daylife.com/search?q=serbian+patriarch

http://www.spc.rs/eng

 

Unde voi pune eu numele meu?

Sfantul Atanasie Marturisitorul, Arhiepiscopul Alexandriei (328-373), numit de greci "Nemuritorul", iar de copti "Apostolicul"

Unde voi pune eu numele meu?[1]

- fragment -

Constanţiu împăratul, după moartea fratelui său, împăratul Constans, biruind pe Magnenţiu, stăpânea Răsăritul şi Apusul; şi precum în Răsărit, aşa şi în Apus răspândea erezia arienească, silind pe episcopii apuseni, în toate chipurile, pe unii cu frica, iar pe alţii cu îmbunări, cu daruri şi cu alte înşelăciuni, spre a se învoi cu erezia lui Arie şi să fie părtaşi la credinţa lor rea. Apoi a poruncit ca să se adune sobor în Mediolan, cetatea Italiei, pentru alungarea lui Atanasie, pentru că aşa credea că se va întări erezia, când Atanasie va fi cu totul lepădat şi pierdut dintre cei vii.

De aceea, mulţi au ajuns la un gând cu împăratul, unii de frică, alţii de cinstea împărătească fiind atraşi, iar cei ce erau tari în dreapta credinţă s-au ferit de sinodul acelora, precum au făcut Eusebiu, episcopul Vircheliniei, Dionisie al Mediolanului, Rodan al Tolosei, Paulin al Triviriniei şi Luchifer al Calaritiei. Aceştia n-au iscălit alungarea lui Atanasie, socotind că aceasta este lepădarea dreptei credinţe. Pentru aceasta ei au fost trimişi la Arimini, în surghiun; iar toţi ceilalţi episcopi s-au adunat în Mediolan (355) şi au judecat pe Atanasie ca să fie alungat.

Nu este cu necuviinţă ca să povestim aici despre neiscălirea lui Eusebiu şi Dionisie, la soborul cel nedrept. Adunându-se în Mediolan[2] vreo 30 de episcopi arieni şi neaşteptând să vie alţi dreptcredincioşi, au alcătuit singuri soborul, iscălindu-şi numele lor. Iar Dionisie al Mediolanului, care nu era de mult ridicat la rânduiala episcopiei, şi tânăr fiind de ani, a fost silit să iscălească la acel sobor. Şi pentru că s-a ruşinat de episcopii cei vechi şi cinstiţi, de aceea a iscălit împreună cu dânşii. După aceasta, dreptcredinciosul Eusebiu al Vircheliniei, cel bătrân de ani, a venit în Mediolan – după ce se săvârşise acel sinod numai cu iscăliturile acelora – şi l-a întrebat pe Dionisie: “Ce se face în acest sinod?”. Iar Dionisie spunând acum că s-a săvârşit nedreapta judecată asupra lui Atanasie, a mărturisit cu multă jale şi căinţă greşeala sa, că fiind înşelat, a iscălit alungarea lui Atanasie. Deci l-a mustrat pentru aceasta fericitul Eusebiu, ca un părinte pe fiu, căci Dionisie îl avea pe Eusebiu ca părinte duhovnicesc, întâi pentru bătrâneţile lui şi al doilea pentru că era de mai mulţi ani episcop al Vircheliniei, al cărei loc era mai presus decât al Mediolanului.

Însă văzând Eusebiu pocăinţa lui Dionisie, nu-l lăsa să se mâhnească şi zicea: “Eu ştiu ce să fac pentru ca să se şteargă  numele tău din mijlocul lor”. Atunci, înştiinţându-se episcopii arieni de venirea lui Eusebiu, l-au chemat în adunarea lor şi i-au arătat judecata cea alcătuită despre lepădarea lui Atanasie cu iscăliturile lor. Deci ei voiau ca şi el să-şi pună numele acolo, iar Eusebiu făcându-se ca şi cum s-ar învoi şi ar iscăli la soborul lor, a luat hârtia şi a citit numele episcopilor care se iscăliseră, şi ajungând la numele lui Dionisie, a strigat ca şi cum se mâhnea, zicând: “Unde voi pune eu numele meu, sub Dionisie? Nicidecum! Dionisie mai sus decât mine să nu fie! Voi ziceţi că Fiul lui Dumnezeu nu poate să fie asemenea cu Dumnezeu Tatăl, atunci de ce aţi cinstit pe fiul meu mai mult decât pe mine?”.

Deci nu voia să se iscălească până ce numele lui Dionisie nu se va şterge din locul cel mai de sus. Deci episcopii arieni dorind foarte mult să aibă iscălitura lui Eusebiu şi vrând ca să-l mângâie, au poruncit ca să fie şters numele lui Dionisie. Şi chiar Dionisie şi-a şters numele de pe hârtie, cu mâna sa, ca şi cum locul cel mai de sus l-ar da bătrânului Eusebiu al Vircheliniei, iar el să se iscălească sub dânsul.

Şi fiind şters numele lui Dionisie, încât nici urmă de literă nu se mai vedea, fericitul Eusebiu s-a lepădat de învoirea cea prefăcută a soborului lor şi a mărturisit adevărul, râzând de arieni şi zicând:

“Nici eu nu mă voi întina cu fărădelegile voastre, nici pe fiul meu Dionisie nu-l voi lăsa să fie părtaş la răutatea voastră, că nu este cu dreptate a iscăli judecată nedreaptă, spre alungarea nevinovatului arhiereu, oprind aceasta legea lui Dumnezeu şi bisericeasca pravilă. Deci, să vă fie tuturor în ştire că Eusebiu şi Dionisie nu vor mai iscăli judecata voastră cea plină de răutate şi de fărădelege. Şi mulţumim lui Dumnezeu, care a izbăvit pe Dionisie din cursa voastră, şi care ne-a dat o pricepere ca aceasta, ca numele lui care era scris rău, în mijlocul numelor voastre, să fie şters”.

Văzând arienii cum au râs de ei Eusebiu şi Dionisie, au pus mâna pe ei ca să le facă rău şi, ocărându-i, i-au trimis în surghiun pe amândoi. Şi atâta rău i-au făcut în surghiun fericitului Eusebiu, încât a murit muceniceşte.

Ereticul Arie, a carui erzie (arianismul) s-a raspandit in intreg teritoriul imperiului roman, fiind condamnata la sinodul I Ecumenic de la Niceea in anul 318

_________________________

---

[1] Fragment din viaţa Sfântului Sfinţit Atanasie Mărturisitorul, Arhiepiscopul Alexandriei, în Vieţile Sfinţilor pe Ianuarie, Ediţia a II-a, Editura Mânăstirea Sihăstria, 2005, pp. 370-372

[2] Milano de azi

_________________________

foto>

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4b/Athanasius_I.jpg

 

Contraceptivele micsoreaza densitatea oaselor

Contraceptivele micsoreaza densitatea oaselor

Ziare.com |17 ian. ’10

Contraceptia orala actioneaza asupra densitatii oaselor, au descoperit cercetatorii, mai ales in cazul femeilor tinere.

Cele mai expuse sunt femeile care iau anticonceptionale timp de mai mult de dooi ani si cele ale caror pilule au doze mici de estrogen, spun cercetatorii americani, citati de Health.

S-a descoperit ca anticonceptionalele micsoreaza cu 5% densitatea din oase, ceea ce dupa menopauza se traduce printr-un risc dublat de fracturi, se mentioneaza in numarul din ianuarie a revistei Contraception.

In cadrul studiului au participat 606 voluntare cu varste cuprinse intre 14 si 30 de ani. S-a descoperit ca femeile care luau anticonceptionale aveau densitatea in coloana vertebrala mai mica cu 5,9% decat cele care nu foloseau contraceptive, in cazul celorlalte oase densitatea fiind cu 2,3% mai mica.

Cel mai expuse sunt femeile cu varsta cuprinsa intre 19 si 30 de ani, mai arata studiul.

Anca Serghescu

sursa>

http://www.ziare.com/lifeshow/sanatate/01-17-2010/contraceptivele-micsoreaza-densitatea-oaselor-988109

 

Gripa si lingurita de la impartasirea credinciosilor

Gripa si lingurita de la impartasirea credinciosilor

[Un fel de motto - ('cleştele' prefigurare a linguriţei)> "Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: "Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi" *(Isaia 6, 6-7) - dan.camen.]

De la lingurita ca obiect liturgic,

la lingurita de unica folosinta

CrestinOrtodox.ro

Lingurita se intrebuinteaza la impartasirea credinciosilor cu Trupul si Sangele Domnului. In primele sase secole uzul linguritei este necunoscut. In aceasta perioada impartasirea credinciosilor era asemanatoare cu cea a clericilor. Ei primeau de la preot Sfantul Trup in mana dreapta, care era incrucisata peste cea stanga, apoi se impartaseau direct din potir cu Sangele Domnului. Existau si situatii in care credinciosii primeau Trupul Domnului imbibat cu Sfantul Sange.

Canonul 101 al sinodului Trulan (quinisext, 692) osandeste pe cei ce “in loc de mana, pregatesc vase de aur sau din alta materie, pentru primirea dumnezeiescului Dar…” Nu se stie cat a durat aceasta practica. De retinut e ca in secolul al IX lea, can. 10 al sinodului local numit I-II (Constantinopol 861) enumera si lingurita intre sfintele vase.

Prima marturie indirecta privind folosirea linguritei la impartasirea credinciosilor o avem in sec. al VII lea la Sfantul Sofronie al Ierusalimului. (+638). El afirma in “Descrierea minunilor Sfintilor Kir si Ioan” ca Trupul Domnului era inmuiat in Sfantul Sange, ceea ce ne face sa credem ca impartasirea cu ele se facea cu ajutorul linguritei. In Viata Sfintei Maria Egipteanca se mentioneaza ca avva Zosima a luat pentru impartasirea ei intr-un potir, amestecate. Interesant e ca iconografia arata in acest sens si lingurita.

Potrivit unor cercetatori, uzul linguritei s-ar fi introdus prin sec. VII in Siria. Altii sustin ca aparut pentru prima oara in Egipt si ca s-a generalizat in toata crestinatatea ortodoxa incepand cu secolul al X lea.

De ce apare lingurita pentru impartasire?

Pentru a se evita o posibila profanare a tainelor a fost introdusa lingurita. Din neglijenta credinciosilor sau a preotilor exista riscul sa cada pe jos faramituri din Sfantul Trup. Existau si cazuri cand el era luat si dat celor care erau opriti de la (…? – n.m.).

De la lingurita ca obiect liturgic, la lingurita de unica folosinta

Au existat cazuri in unele biserici ortodoxe cand s-a intrebuintat la impartasirea credinciosilor lingurite de unica folosinta sau lingurite sterilizate. Cauza? Refuzul unora de a se impartasi cu lingurita comuna. A ramane la credinta ca aceasta lingurita e mai degraba purtatoare de microbi decat de cele dumnezeiesti inseamna a nesocoti cele sfinte. Oare in indemnul de la Heruvic “toata grija cea lumeasca sa o lepadam” nu e cuprinsa si lepadarea unei astfel de griji? A ajuns microbul mai puternic decat Dumnezeu? Sigur nu. Insa, alt lucru e cert: in astfel de situatii credem mai mult in puterea microbului decat in puterea lui Dumnezeu. Ma intreb cum mai percepe o astfel de persoana chemarea la impartasire: “cu frica, cu credinta, cu dragoste sa va apropiati”?

Probabil se inarmeaza cu o lingurita de unica folosinta si asa scapa de frica, are credinta ca ramane sanatoasa si da dovada ca are dragoste fata de trup. O mai mare ratacire nu vad. Ignoranta in aceasta directie constituie o reala problema, care ar trebui sa ne preocupe serios. Nu aceasta este Ortodoxia. Ea nu ofera paine si vin, ci Trupul si Sangele Domnului.

Adrian Cocosila

sursa>

http://www.crestinortodox.ro/editoriale/96085-de-la-lingurita-ca-obiect-liturgic-la-lingurita-de-unica-folosinta

foto>

http://www.pravmir.com/uploads/641_p.jpg

http://vatopaidi.files.wordpress.com/2009/04/0404_zosimas.jpg

http://4.bp.blogspot.com/_jPc5hebaTs8/R_Gb7QZjTxI/AAAAAAAABuc/7MzMaP10yA4/s400/0401mary-egypt04.jpg

 

Fostul ministru al Sanatatii din Finlanda, D-na Rauni Kilde, rupe tacerea

Adevarul despre vaccinuri.

Fostul ministru al Sanatatii din Finlanda,

D-na Rauni Kilde, rupe tacerea

 

Impotriva mercenarilor mediatici

Impotriva mercenarilor mediatici

-no comment-

sursa>

http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/01/cazul-anania-calomnia-are-picioare.html

UPDATE

Comunicat:

AZEC dezaprobă pseudo-anchetele de tipul celei contra

ÎPS Bartolomeu Anania

Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) trage un semnal de alarmă privind degradarea continuă a spaţiului nostru mediatic prin articole de pseudo-anchetă precum cele semnate recent de Mirela Corlăţean în Evenimentul Zilei.

Avându-l drept ţintă pe Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, articolul citat pare că nu lasă nicio stratagemă nefolosită pentru a induce publicului o anumită cheie a lecturii: folosirea pe post de “note informative” a unor “declaraţii”; punerea la un loc a câtorva fragmente de arhivă cu Memoriile celui în cauză; declanşarea unui veritabil proces de intenţie pentru ca în final să avem parte de transformarea unui adevărat luptător anticomunist în banal informator, victima “inocentă” a acestuia fiind răposatul Mitropolit Antonie Plămădeală.

Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) îşi exprimă dezaprobarea fermă faţă de cei care, în mass-media fiind, uită că misiunea lor profesională este corecta informare a publicului.

Credem că furibunda campanie electorală sub al cărui nefericit semn a stat România pe toata durata anului 2009 trebuie să se încheie. Este vremea concluziilor, nu doar pentru partidele politice sau pentru sponsorii lor, ci inclusiv pentru actorii media care în ultimele luni au reuşit, la propriu, să ofere un spectacol nu dintre cele mai izbutite ori necesare.

Articole precum cele din Evenimentul Zilei continuă, din păcate, acel mod de a face jurnalism pe care o Românie europeană şi matură nu îl merită.

Răzvan Bucuroiu

Preşedinte AZEC

12 ianuarie 2010

sursa>

http://c-tarziu.blogspot.com/2010/01/comunicat-azec-pseudo-anchetele-de.html

 

Vaccinul porcin

Vaccinul porcin

După câteva zile de reflectare asupra situaţiei de panică creată în rândul românilor de la moartea lui Toni Tecuceanu atribuită gripei porcine, când aceştia au început să-şi inoculeze în masă vaccinul Cantgrip, primii fiind bucureştenii mai apoi şi locuitorii altor oraşe din ţară, dar şi după o noapte petrecută pe net căutând să mă informez cât mai deplin asupra întregului fenomen “porcin”, mi-am conturat în minte oarecum o imagine-tablou şi un scenariu posibil asupra a ceea ce se petrece în momentul de faţă în România. Încă de la început am căutat, motivat fiind şi de convingerile mele morale şi religioase, o alternativă la vaccin. Acesta pare a fi, în opinia oficialilor Ministerului Sănătăţii, singura alternativă viabilă la gripa porcină.

Isteria porcină

Cred că această isterie a fost provocată nu neapărat de moartea lui Toni Tecuceanu, ci, poate mai degrabă, de afirmaţiile anterioare şi apoi susţinute ale secretarului de stat din Ministerul Sănătăţii, Prof. Dr. Adrian Streinu-Cercel – persoană care am aflat ulterior că este destul de controversată din mai multe puncte de vedere, după cum vă voi prezenta în cele de mai jos. Un alt factor de influenţare a populaţiei a fost numărul mare de decese din cauza gripei înregistrate într-un timp relativ scurt şi manifestate spontan, cu începerea noului an. Aş plasa pe locul trei moartea lui Toni, ca factor de influenţă asupra populaţiei din ţară în general şi din Bucureşti în mod special. De aici şi surprinderea pe care am avut-o când am văzut că D-l Streinu-Cercel şi-a reînceput în 2010 campania de chemare la vaccinare a românilor cu sloganuri care aminteau în primul rând de moartea lui Toni Tecuceanu. Ciudat, nu? Se pare că această campanie avea nevoie de un suflu mediatic, în special la TV, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior.

Breaking news

Aceleaşi televiziuni dădeau în 2009 pe post, urmare diciziei forurilor superioare, anunţuri repetate pentru prevenirea îmbolnăvirii cu gripă şi care nu menţionau nimic despre vaccin, darămite că ar fi singura soluţie împotriva porcinei. Îl lăsau mai bine să facă parte din corpul de ştiri ale jurnalelor, fiind la acel moment şi puternic contestat. Acum instaurându-se pandemia, acele mesaje privind metodele de protecţie împotriva gripei sunt aproape ignorate. Vaccinul câştigă teren şi se bucură acum de ‘celebritate’; ştirile în legătură cu el şi cu oamenii care vin să-l primească în corp fiind inserate primele la jurnalele TV şi constituind de multe ori Breking news-uri. Vaccinul este prezentat ca un nou produs-minune, singurul care e în stare să facă faţă gripei. Parcă odată cu declararea stării de pandemie oamenii nu mai au imunitate în ei deloc, fiind astfel necesar vaccinul. În acest sens lumea nu mai e învăţată să se păzească de virus prin metode simple, mici, sănătoase, naturale şi facile oricui (cum ar fi evitarea aglomeraţiilor, punerea batistei la nas şi la gură când se tuşeşte, spălarea cât mai frecventă a mâinii cu apă şi săpun, gargara cu apă caldă sărată de două ori pe zi etc., dar şi o alimentaţie sănătoasă, bazată pe vitamine şi pe produse naturale), ci e învăţată să primească vaccinul ca un medicament-minune, care îţi asigură după aceea siguranţa şi confortul unei vieţi fără griji când lumea e disperată. Mare gogoaşă!

Metodele alterantive

Am căutat astfel câteva surse alternative. Nu sunt multe şi par oarecum  banale. Nu sunt nici acelea 100% eficiente. Partea bună este că poate nici nu vor să dea speranţe deşarte unor oameni din ce în ce mai disperaţi şi panicaţi. Astfel, am găsit că “Prezenţa vitaminei D în organism poate scădea virulenţa A/ H1N1 şi să crească răspunsul imun al organismului” – conform spuselor Prof. Ioan Fulga, de la catedra de farmacologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, din Bucureşti. Surse de vitamina D sunt peştele, uleiul de peşte, acizii Omega 3 şi Omega 6. Doza minimă e de 4.000 unităţi/ zi. Pe lângă aceasta, mai e şi vitamina C, iar “tinctura de echinaceea, propolisul, lăptişorul de matcă şi oscilococcinum sunt şi ele recunoscute pentru întărirea sistemului imunitar” –spune acelaşi Prof. Fulga. În altă parte am găsit că ceaiul verde, potrivit cercetătorilor japonezi (fireşte!), este foarte bun împotriva gripei porcine, deoarece “principala componentă din ceaiul verde, catechinul (galat epigallocatechin), împiedică acţiunea a 3 tipuri de virus gripal, între care şi temutul A/H1N1” . “Medicii japonezi susţin că atât în formă pură, cât şi sub forma de extract medical, ceaiul verde poate fi remediul cel mai bun împotriva gripei noi”. Alţii zic că anasonul stelat (chinezesc), care este compusul principal al medicamentului Tamiflu, folosit împotriva virusului H1N1, este fructul cel mai eficient (Acidul shikimic extras din plantă este ingredientul principal al medicamentului Tamiflu). Aşadar, toate acestea constituie metode de luptă împotriva gripei porcine. Culmea!… sunt propuse aproape aceleaşi metode pentru împiedicarea acţiunii gripei porcine ca şi pentru cea sezonieră. Există, într-adevăr, câteva diferenţe între gripa porcină şi cea sezonieră, dar sunt şi multe asemănări. Este vorba deci de atitudinea şi de optica fiecăruia, pentru că nici vaccinul nu dă garanţia 100% a imunizării împotriva gripei porcine. De asemenea, există ca soluţie in extremis măştile pentru gură şi nas, şi testul-tampon pentru depistarea gripei, dar care e prea scump (dublu ca preţ faţă de celălalte ţări din U.E.).

Refuzul medicilor

Un aspect important al acestei poveşti privind vaccinul contra gripei porcine îl reprezintă refuzul medicilor de a-l administra populaţiei şi lor înşişi, din pricina necunoaşterii efectelor adverse. Fiind un vaccin realizat în doar câteva luni, fără să fie supus testelor şi nelicenţiat, a generat refuzul medicilor, şi asta pe bună dreptate. Acestui refuz, Ministerul Sănătăţii i-a răspuns în mod marţial, aş spune, prin obligarea tuturor medicilor de familie să se alăture campaniei de vaccinare. Responsabilitatea pentru eventualele efecte adverse nu i-ar reveni nici companiei care produce vaccinul, nici ministerului care îl cumpără, dar nici medicilor, fiindcă se supun ordinului. De suferit ar avea cei care vor primi pe propria piele vaccinul şi, într-o oarecare măsură, şi medicii, la nivel de conştiinţă, fiindcă şi-ar încălca deontologia profesională, administrând ceva ce nici ei nu ştiu cum se poate manifesta ulterior. De câştigat ar avea compania farmaceutică şi, într-o oarcare mai mică măsură, şi anumite persoane din minister.

Un lucru nu l-am înţeles: de ce secretarul de stat şi ministrul au trebuit să iasă în public să facă campanie la acest vaccin. Oare asta e singura lor preocupaţie acolo? De ce s-au vaccinat în văzul tuturor, doar ca să impună în faţa poporului vaccinul Cantgrip ca metodă unică de luptă împotriva gripei porcine? Nu seamănă aceasta cu strategia Elenei Udrea de a promova turismul românesc de pe bicilcetă sau în ie populară? Acum însă România nu mai este “land of choice”, ci una în care legea marţială domneşte tacit asupra medicilor.

Persoană controversată

Privind persoana lui Adrian Streinu-Cercel, pot spune că e una foarte controversată. Este un doctor ce s-a făcut cunoscut în ultimii trei ani publicului român prin declaraţii apocaliptice atât în ceea ce priveşte gripa aviară, de unde şi-a luat şi porecla de “Doctorul aviară”, spunând că ea “va ucide două milioane de români. Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4 – 5 luni, se vor îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar două milioane dintre aceştia vor muri” , fapt ce a dus atunci la calcule ciudate din partea unor medici care se gândeau deja la numărul sacilor pentru cadavre şi capacitatea morgilor necesare pentru a face faţă unei asemenea situaţii; dar şi acum, în ceea ce priveşte gripa porcină, când a afirmat că “Scenariul ăsta cu 20.000 de morţi? Este una din variantele oficiale, dar e minim, ăsta e mizilic”, provocând preşedinţiei iritare şi făcându-l pe D-l Traian Băsescu să zică “M-a alertat declaraţia secretarului de stat Streinu-Cercel, care prăvălea apocalipsa peste România şi impunea importul imediat de vaccin antigripal”. Asemenea lui Streinu-Cercel, în 2009 mai era şi alt ‘apocaliptic’ care agita şi tulbura şi mai rău apele. Este vorba de Cezar Irimia, preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC), care spunea că puteau muri nu mai puţin de 3 milioane de români din cauza gripei porcine: “În România avem peste 3.000.000 de persoane diagnosticate cu boli cronice. Ele au deja un sistem imunitar slăbit din cauza afecţiunilor, iar contractarea virusului A(H1N1) le poate fi fatală” . Era scenariul unui om căzut parcă… din COPAC (sic!). D-l Adrian Streinu-Cercel a fost şi un principal promotor al vaccinării fetiţelor de 9-10 ani cu vaccinul Gardasil pentru prevenirea cancerului de col uterin, vaccin de asemenea controversat şi puternic contestat în ţară şi în afară.

De numele acestui secretar de stat se leagă şi alte numeroase afaceri dubioase cum ar fi licitarea frauduloasă pentru achiziţionarea de echipamente medicale pe parcursul anului 2001 de către Ministerul Sănătăţii pentru spitalele din sistemul penitenciar, atribuind contractele comerciale unor firme dubioase; dobândirea imobilului situat pe strada Ion Brezoianu nr. 51 din capitală, proiectul privind alocarea de către Guvern a 450 milioane de euro pentru un program HIV-Sida şi creşterea în mod artificial a preţului tratamentului anti-Sida în România, faţă de preţurile care erau în alte state, carea  fost denun’atp de ambasadorul Statelor Unite în România, Michael Guest. Este pus, de asemenea,  în legătură cu masoneria atât prin funcţia de membru în Academia Medicală, for suspectat că are membrii masoni, dar şi de yoghinii români, citaţi de mai multe surse, pentru organizarea în 1999, la palatul Elisabeta, a “Zilei mondiale a luptei împotriva SIDA” (vezi afişul AICI) în condiţii misterioase.

Un posibil scenariu, sau două?

Este, aşadar, un întreg scenariu în ceea ce priveşte afacerea vaccinării populaţiei contra gripei porcine, care ne pune pe gânduri şi ne face să ne întrebăm de buna-credinţă a celor ce-l promovează aşa de intens. Există şi alte suspiciuni referitoare la persoanele care s-ar afla în spatele acestei afaceri, toate sporind neîncrederea faţă de vaccin. Un alt element suspicios îl constituie, aşa cum am mai zis, obligativitatea impusă pentru inocularea vaccinului de către populaţie, dar şi de către medici, obligativitate care se va extinde mai apoi şi la copii (vezi şi aici). S-a pus şi o regulă, menită să asigure fluenţa constantă la centrele de vaccinare, astfel că  cine refuză acum vaccinul, cât e gratuit (super-ofertă) îl va plăti usturător ulterior… şi asta când niciunul dintre cele 11 vaccinuri nu este sigur 100% (citeşte un articol foarte bine documentat aici).

În loc de încheiere

În încheiere nu pot să spun decât, conform unei vechi zicale, că panica este semănată de diavol, şi că nu în aceste condiţii trebuie să apelăm la mijloace disperate sau care ni se prezintă adesea ca unice soluţii de rezolvare a problemei. Articolul de faţă tocmai acest lucru a încercat, să limpezească oarecum apele incertitudinii ce planau asupra chestiunii “gripei porcine” şi să repună în lumină metode alternative de apărare contra acestui virus.

Simbolul luptei noastre împotriva acestei gripe nu este ‘pecetea’ lăsată pe umeri în urma vaccinării, ci semnul purtător de biruinţă al credinţei şi nădejdii noastre în Cel ce ne poartă de grijă. Împotrivirea noastră este contra acestui virus ‘porcin’ ce se regăseşte în persoanele care au provocat toate acestea şi care doresc să profite acum de pe urma gripei.

dan.camen.

foto>

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/5136302/1/adrian-streinu-cercel-vaccin-octav-ganea.jpg

 

In Malaysia cuvantul Allah provoaca confuzie

În Malaysia cuvântul Allah provoacă confuzie

Hotnews | 10 ian.’10

Alte doua biserici din Malaysia au fost tinte ale unor atacuri cu sticle incendiare duminica, aducand totalul lacaselor de cult avariate in urma disputelor religioase la sase. Conflictul a inceput vineri, ca urmare a unei decizii judecatoresti care le permite non-musulmanilor sa utilizeze cuvantul “Allah” pentru a-l desemna pe Dumnezeu, scrie CNN.

In limba malayeziana, cuvantul folosit pentru “Dumnezeu” este “Allah”, ca si in araba. Insa foarte multi cetatenti din tara asiatica predomintant musulmana considera ca acest cuvant ar trebui sa fie folosit exclusiv in Islam. Nici guvernul nu este de acord cu hotararea curtii, fiind de parere ca aceasta poate starni confuzie in randurile populatiei. Institutia a inaintat un apel impotriva controversatei decizii.

S.P.

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-6801701-inca-doua-biserici-din-malaysia-fost-atacate-sticle-incendiare-urmare-disputelor-privire-cuvantul-allah.htm

~~~+~~~

- Guvernul a interzis folosirea cuvântului Allah (Dumnezeu) în literatura Creştină, spunând că e foarte probabil ca astfel musulmanii să devină confuzi şi să fie atraşi spre creştinism.

- Prim-ministrul Najib Razak, vizitând bisericile distruse şi încercând să păstreze oarecum armonia etnică şi rasială în societate, a spus că “credinţa islamică interzice insultarea altor religii sau distrugerea sanctuarelor lor “

- În ultimele luni, autorităţile din Malaysia au confiscat mai mult de 20.000 de Biblii deoarece în ele Dumnezeu este referit ca Allah.

- Conform unui studiu, Malaysia are unele dintre cele mai aspre restricţii gruvernametale asupra religiilor diferite de cea islamică, fiind printre primele 10 din cele 175 de state anchetate.

trad. dan.camen.

sursa>

http://edition.cnn.com/2010/WORLD/asiapcf/01/10/malaysia.church.bombings/index.html

 

Portugalia aprobă căsătoria între homosexuali

Portugalia aprobă căsătoria între homosexuali

Reuters Africa | 8 ian. ’10

LISABONA (Reuters) – Parlamentul portughez a votat vineri proiectul de lege al guvernului socialist privind legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, decizie care, în consideraţia Prim-Ministrului Jose Socrates, reprezintă un pas istoric al luptei ţării împotriva discriminării.

Guvernul minoritar al lui Socrates a putut impune acest proiect în parlament cu sprijinul partidelor de stânga, în timp ce propunerile alternative venite din partea opoziţiei de centru-dreapta pentru încheierea de parteneriate civile şi referendum în chestiunea aceasta au fost respinse.

“Este o mică modificare în lege, dar un foarte important şi simbolic pas spre deplina înţelegere a valorilor ce constituie coloane ale unor societăţi deschise, tolerante şi democratice: libertatea, egalitatea şi nediscriminarea” – a spus Socrates membrilor parlamentului înainte de vot.

Legea dă mariajelor între homosexuali aceleaşi drepturi ca şi cele ale heterosexualilor, incluzând drepturile referitoare la taxe, moştenire şi găzduire, dar nu şi la adopţia unui copil.

Acţiunea marchează un nou pas de modernizare al acestei ţări catolice, în mod special după ce avortul a fost legalizat în 2007. În schimb, Biserica Catolica a avertizat asupra consecinţelor acestei acţiuni.

Biserica Catolică este împotrivă

“Cultura milenară consideră căsătoria ca un contract realizat între un bărbat şi o femeie. Schimbând acest înţeles asupra a ceea ce este o familie poate produce consecinţe foarte grave în viitor” – a spus Jose de Cruz Policarpo, cardinalul Lisabonei.

Proiectul trebuie ratificat de preşedintele conservator Anibal Cavaco Silva. Dacă acesta îl aprobă, atunci Portugalia se va alătura Spaniei, Belgiei, Olandei, Norvegiei, Suediei, Africii de Sud şi Canadei în ceea ce priveşte recunoaşterea căsătoriilor între homosexuali; toate celălalte state permiţând cuplurilor de homosexuali să adopte şi copii.

Sepranţele homosexualilor şi lesbienelor au fost compromise anul trecut de respingerea, de către Blocul partidelor de stânga şi de oprirea susţinerii din partea Curţii Constituţionale, a proiectului privind recunoaşterea căsătoriei între homosexuali.

Şampanie şi tort de nuntă

Votul de vineri a generat sărbătorirea lui de către 70 de suporteri în clădire, care au aclamat când au fost anunţate rezultatele. Ei au continuat să se manifeste afară, bând şampanie şi tăind felii de tort de nuntă.

“Vorbim de un stat care a înăbuşit, hărţuit şi incriminat relaţiile între oamenii de acelaşi sex, iar acelaşi stat afirmă azi că homosexualii se bucură acum de aceeaşi recunoaştere şi demnitate în faţa legii ca şi heterosexualii” – a spus Paulo Corte-Real, şeful ILGA, una dintre cele mai mari organizaţii pentru homosexuali şi lesbiene din Portugalia.

Blocul partidelor de stânga şi Partidul Verde, care au susţinut proiectul, au criticat guvernul pentru că nu au inclus în legea pentru homosexuali şi dreptul de a adopta copii.

“Guvernul şi-a dat luişi dreptul să discrimineze” – a spus Jose Pureza, preşedintele Blocului partidelor de stânga.

“Adopţia este diferită de căsătorie. În adopţie, prioritare nu sunt drepturile unor oameni liberi, dar în ceea ce priveşte interesul copiilor, statul trebuie să-l protejeze” – a spus Socrates.

Reportaj realizat de Shrikesh Laxmidas

tradus de dan.camen.

sursa>

http://af.reuters.com/article/worldNews/idAFTRE6073ZY20100108?pageNumber=2&virtualBrandChannel=0

 

Ion Cristoiu si Cristian Tudor Popescu la moartea presei scrise

Ion Cristoiu si Cristian Tudor Popescu

la moartea presei scrise

Agentia.org | 6 ian. ’10

Desi nu a trecut o saptamana din noul an, 2010 se anunta un moment „zero” pentru presa scrisa romaneasca. Doua mari cotidiane nationale si-au anuntat inchiderea redactiilor in timp ce alte publicatii si televiziuni se pregatesc de concedieri importante sau chiar de somaj. Presa scrisa cunoaste astfel o perioada foarte dificila si tinde sa se mute pe internet. Parerile vizavi de o eventuala disparitie a ziarelor printate sunt impartite. Redactorii Agentiei de Investigatii Media au stat de vorba cu doi dintre cei mai vechi si mai importanti oameni din presa romaneasca, cunoscuti facatori de gazete: Cristian Tudor Popescu si Ion Cristoiu. Daca in cazul lui CTP, acesta pare resemnat si este de parere ca jurnalismul se descompune, iar notiunea de „breasla” a disparut de mult, maestrul Cristoiu considera ca 2010 este un an foarte important si benefic pentru presa romaneasca, care are nevoie de o concentrare asupra publicului. Totodata insa, ambii intervievati au concluzionat ca situatia actuala in care se scalda presa romaneasca se datoreaza in special patronilor si mogulilor care au folosit diverse publicatii doar in scopuri politice, iar acum renunta la ele pentru ca acestea si-au pierdut utilitatea.

C. T. Popescu: “Deontologia jurnalistului va disparea”

„Exista doua componente care determina aceste disparitii. In primul rand este vorba de o componenta generala de scadere in dauna presei electronice. Tendinta principala, de diminuare rapida a rolului presei scrise pe plan mondial, in ultimii ani s-a simtit tot mai acut si la noi. In al doilea rand, unele ziare s-au transformat in unitati de propaganda, iar odata cu incheierea campaniei electorale acestea si-au pierdut utilitatea, devenind nule. Iar atunci, evident ca patronii le-au inchis”, este de parere Cristian Tudor Popescu. De asemenea, acesta considera ca migratia ziaristilor spre presa electronica nu va face decat ca orice tip de deontologie sa dispara definitiv, iar cu ea odata si putinii jurnalisti care mai exista. „La ora actuala nu mai poate fi vorba de nici un fel de deontologie. Aceasta nu mai exista. Exista doar prestare de servicii, de catre cine doreste si dupa cum doreste. Din pacate nu mai exista nici jurnalisti de presa scrisa si nici nu vor mai aparea astfel de persoane. Singurii jurnalisti la ora actuala pot fi considerati cei de peste 40 de ani de la ziarele serioase. Importanta pentru publicatii si televiziuni este acum doar dorinta patronilor si totul se face dupa placul lor si pentru a le creste audienta”, a mai declarat Tudor Popescu pentru AIM. Resemnat, C.T. Popescu priveste cu tristete spre situatia in care a ajuns presa romaneasca si prevede un viitor sumbru pentru toate publicatiile si televiziunile. „Asociatiile si Clubul Roman de Presa au si ele o influenta tot mai diminuata si ca sa fiu sincer, nici nu mai exista ideea de breasla. Meseria de jurnalist este in descompunere. In televiziuni de exemplu se cedeaza teren divertismentului si toate posturile se chinuie sa tina pasul prin orice mijloace, mai putin prin jurnalism adevarat. Conteaza nivelul de popularitate al persoanelor, scandalul, aspectul fizic, se cauta fete frumoase, iar televiziunile sunt parasite de catre jurnalisti. Este o jungla, iar acest lucru este inevitabil in primul rand din cauza evolutiei tehnologice a media”, a precizat Popescu care a tinut sa faca o precizare si cu privire la televiziunile din Romania, care nu vor disparea, dar vor cunoaste transformari fundamentale. „Batalia va fi pe divertisment si interactivitate. Iar faptul ca televiziunile au tot mai multe concursuri, cu telefoane in direct si altele, ne indica acest lucru”, a conchis fostul presedinte al Clubului Roman de Presa.

Ion Cristoiu: ” Presa romaneasca se va insanatosi”

La polul opus, Ion Cristoiu priveste cu optimism si cu incredere spre viitor. El vede criza actuala ca pe un proces firesc si necesar pentru insanatosirea presei romanesti, afectata foarte mult de implicarea activa in scandalurile si luptele politice. „Procesul este unul firesc dar intarziat, din cauza implicarii in politica. In loc sa functioneze pe principiul economiei de piata, ziarele au functionat pe principiul afacerilor politice. A fost in ultimii doi ani si o campanie care pe care, la sfarsitul careia se vede limpede ca unii patroni nu mai au nevoie de ziare. Oricum sunt prea multe televiziuni, ziare, radio-uri, comparativ cu publicul consumator”, a apreciat Cristoiu. Acesta a tinut sa faca si o comparatie cu perioada antebelica, cand „Caragiale avea ostilitate nu pentru politica, ci fata de cei care scriau”. „Acum toata lumea scrie pe Internet, fara ca cineva, un redactor sef, un indrumator sa citeasca si eventual sa aprobe un text. Fiecare publica ce vrea. Iar mare trecere acum au textele de genul celor care cu ani in urma erau scrise in diverse albume, jurnale sau oracole, cum era la vremea respectiva”, a precizat Cristoiu. In ceea ce priveste dezvoltarea presei electronice in dauna celei scrise, maestrul a tinut sa precizeze ca jurnalistul profesionist nu va disparea si ca acesta nu va putea fi niciodata surclasat de bloggeri sau alte persoane care publica texte online dupa bunul plac. „Jurnalismul online merge in paralel cu cel scris. In cazul unor ziare tiparite mi se pare chiar o prostie faptul ca pe print se reiau niste subiecte publicate pe site-ul ziarului cu o zi inainte. De asemenea, multe ziare reiau subiectele prezentate de televiziuni cu o zi in urma si care evident ca nu mai prezinta nici un interes. Si atunci, presa scrisa nu va disparea, insa vor disparea mai multe publicatii, iar acest lucru este unul benefic pentru ca avem foarte multe ziare si televiziuni si e nevoie de o concentrare a presei pe cititor”, a mai declarat Cristoiu facand si o comparatie intre tara noastra, in care sunt patru televiziuni de stiri si Franta, cu o singura televiziune sau Bulgaria si Grecia, unde nu exista nici o astfel de televiziune. „Si atunci e clar ca multe dintre acestea au fost tinute in viata de luptele politice, iar acum, macar pana la viitoarea campanie electorala ele vor trebui sa dispara. Patronii si-au dat si ei seama ca nu le sunt de nici un folos si ca le mananca banii”, a concluzionat Ion Cristoiu.

Andrei Ghiciusca

sursa>

http://www.agentia.org/anchete/Cristoiu-si-C-T-Popescu-la-moartea-presei-scrise-349.html

foto>

http://admin.ziarulring.com/images/upload/eveniment/s-a-stins-din-viata-mama-lui-ion-cristoiu-434×326.jpg