RSS

Category Archives: Avort & Anticonceptionale

Parintele Ilie Moldovan a trecut la Domnul

Joi, 9 februarie 2012, a trecut la Domnul, ilustrul teolog si parinte al neamului romanesc, Preotul Prof. Dr. Ilie Moldovan, conducător de doctorat la Secţia Teologie Morală de la Universitatea din Sibiu și Doctor Honoris Causa al Universităților din Alba Iulia și Baia Mare.

Este unul dintre parintii care a vorbit cu putere despre neam ca “realitate a vietii vesnice” si despre pacatul avortului, definindu-l ca “rana de moarte a iubirii“. Totodata, de-a lungul vietii, cu timp si fara timp, acesta s-a implicat si in proiectele Provita, sustinand mereu conferinte in tara pe teme legate de combaterea avortului.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii!

Vesnica lui pomenire!

Iata cum il descrie Pr. Ic. Dr. Mircea Cristian Pricop, ultimul sau doctorand, intr-un editorial din “Dreapta credinta” *(nr. 1 / 2011), intitulat> “Regenerarea neamului romanesc se poate face decat euharistic“: 

“[…] Intenţionat lent în exprimare, simplu în gesturi, dar de o inconfundabilă prospeţime a ideilor, acest om “din vecinătatea” lui Blaga, dar mai ales “din familia” unui Stăniloae, cu care a fost prieten, sau a unui Arsenie Boca, al cărui fiu duhovnicesc a fost, Părintele Profesor dă duh din duhul său ucenicilor din întreaga ţară, ascunzând în spatele zâmbetului o cercetare atentă a interlocutorului, o privire neîncovoiată, copiată poate de la vulturii de deasupra Făgăraşilor. Nu credeam ca un astfel de om să existe decât în imaginaţie, ba încă într-una uşor exaltată. Blândeţea generică a acestui nobil creştin mă transpune în lumea pe care eu nu am de unde să o ştiu, dar care există real în el. Când vorbeşte doctoranzilor despre credință, neam, patrie, se încălzeşte ceva în auditori, acel ceva care depăşeşte orice filetism, orice patriotism ieftin, sau exaltare denaturată.

Din cuvantul Pr. Ilie Moldovan:

[…] Trăirea creştină autentică, gravitează în jurul Miracolului Euharistic. Îndumnezeirea omului prin Euharistie (Împărtăşanie) este arma supremă în lupta pentru regenerarea neamului. Am fost întrebat: Ce este mai corect, să ne împărtăşim des sau rar? Eu am răspuns: Nici des, nici rar, ci continuu! Bineînţeles, dacă omul este pregătit prin Spovedanie şi canon de primirea continuă a Sfintei Euharistii. Noi suntem chemaţi să ne împărtăşim, adică să ne îndumnezeim MEREU, dar CU PREGĂTIRE. Voi, ca preoţi şi viitori preoţi, la asta trebuie să-i aduceţi, cu timpul, pe credincioşi: La Euharistia continuă. Numai aşa vă veţi împlini datoria. Altfel nu se poate, domnilor! V-am spus-o, ca să nu vă înşelaţi singuri. ŞTIŢI UNDE E DUMNEZEU? (Părintele zâmbea. La această întrebare, ne uitam miraţi, neştiind dacă să încercăm vreo definiţie din şcoală sau să tăcem. Am ales varianta a doua.) DUMNEZEU E ÎN CER….ȘI CERUL E ÎN NOI“.

Intreg editorialul AICI.

Cititi si:

Mesajul ÎPS Dr. Laurentiu Streza la trecerea la cele vesnice a Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Russia rescued from abortions

[Tactica noua in Rusia, pe model “european”, in ceea ce priveste avortul: acesta nu va fi interzis, ci mamele vor fi stimulate (sentimental si financiar) ca sa-l refuze! Un Proiect de Lege, care are sustinerea Bisericii Ortodoxe Ruse, ingreuiaza *(complica) ultimii pasi *(decisivi) ai avortului: mamele vor trebui sa primeasca acordul sotului in acest sens si vor fi obligate sa asculte ritmul cardiac al copilului, care “le va face sa se razgandeasca”, deoarece, “inca de la conceptie, mama formeaza, impreuna cu copilul ei, un genom cu trasaturi unice personale”. Proiectul de Lege mai prevede si stimularea financiara a mamelor din saptamana a 13 -a de sarcina *(imediat dupa renuntarea la avort), pana la concediul maternal. Adversarii acestui proiect de Lege *(in principal membrele miscarii feministe) vorbesc in schimb de “dreptul la avort” si de crearea unei “culturi a contraceptiei” in societatea rusa, iar demografii rusi de “necesitatea” planning-ului familial – dan.camen.]

RT.com / 3 june 2011

The State Duma is ready to pay mothers-to-be for choosing not to terminate their pregnancy earlyThe draft law on abortions will be introduced in the State Duma today. It aims to save Russia from a demographic pitfall in 2020 by paying benefits to pregnant women. Demographers argue that fiscal stimulus won’t work.

On Wednesday President Dmitry Medvedev solemnly declared that, in the last five years, the country’s birth rate had increased by 23.5% (in 2010, 332,247 more children were born than in 2005). Nevertheless, the 2010 census data shows that the rate of population decline continues to rise.

“Fewer children will be born in 2017-2020, because the 1990 generation – a time when the lowest birth rate indicator was observed for the previous 20 years and beyond – will reach its childbearing age. It can be expected that by the next decade our numbers will reduce by another 5 million people,” says Vladimir Mukomel, a demographer with the Institute of Sociology at the Russian Academy of Sciences. Researchers from the Strategies 2020 working group have looked even further: in the mid-2020s, the number of potential mothers of reproductive age will decline almost twofold.

Abortions not to be banned, but to be declined

One of the measures to save the country from extinction will be a law on abortions, drafted by the State Duma Committee on the Family, Women and Children Issues together with the Russian Orthodox Church (ROC). We are not talking about banning abortions, head of the committee, Deputy Elena Mizulina, tells Trud. She draws attention to the fact that the draft’s authors would still like to improve it. But United Russia member, Valery Draganov, has promised to introduce the law in the parliament as soon as by the end of this week.

The document will significantly complicate the final step towards abortion. A pregnant woman will need to get approval from her husband, if she has one. “And before signing an abortion agreement, she will be obliged to listen to the foetal heart rate and undergo an ultrasound procedure. This way, it will be harder for her to kill the unborn child because from conception, it forms a genome with unique personal traits,” says Irina Siluyanova, one of the draft’s authors and director of the Biomedical Ethics Department at the M.I. Pirogov University. Lawmakers are looking to Europe, where it has long been required to first hear and see the baby before going through with an abortion.

Mothers-to-be will receive a monthly stipend from the 13th week of pregnancy until their medical leave. Maria Arbatova, a publicist and an active member of the feminist movement, objects to the draft’s authors, and calls the document ill-conceived.

“Human history has shown that no amount of money will change a woman’s desire to have or not have a child. And this is most likely a populist pre-election measure, because it does not resolve the problem of demography, but creates the threat of a rising number of marginalized groups, detached from society,” says Arbatova. She recalls that the struggle for the equality of women began with the struggle for the right to abortion.

In addition to financial support, the bill also addresses the issue’s moral aspect, says Irina Siluyanova. “Abortion is a matter of morality. The current law recognizes a woman’s right to abortion, which is immoral. In the new draft, the notion of a woman’s inherent right is eliminated, and only the fact that this is her fully-informed decision is recorded,” notes the deputy. A woman has the right to make all medical decisions without consent, responds Arbatova, appealing to the Constitution.

The law prohibits the sale of abortion-inducing drugs over the counter without a prescription from a physician. Also, it is proposed that the European practice of giving up new-born babies for adoption anonymously is introduced.

Hospitals will have special rooms where a mother who has found herself in a difficult situation could give up her baby for adoption anonymously, instead of having to abandon him on the street, explains a doctor. He specifies that the State Duma is also working on adoption incentives.

It is proposed that abortions after the twelfth week of pregnancy are excluded from the list of mandatory medical services, except in the case of medical necessity or when the pregnancy occurred as a result of rape.

“This means that insolvent women and girls who are afraid of notifying their parents will be forced to undergo criminal abortions, the death rate of which is high,” warns Arbatova. She provides her own suggestions to resolving the problem: “Mandatory sex education classes. One of the reasons we are having demographic problems is because every fourth person in the country is infertile. For boys, this results from untreated venereal diseases at an early age, for girls from early abortions. The government must create a culture of contraception in society. Putting chastity belts on people will never work; therefore, the process needs to become safe.” Moreover, according to Arbatova, it is necessary to change people’s motivation and not to encourage them with benefits, but to make large families prestigious.

Demographers do not believe in payments

If a woman wants to have one child, then she will not have a second or a third child, no matter what incentives she is offered,” says demographer Vladimir Mukomel commenting on the practice of choosing not to have an abortion. However, he believes that abortion is a barbarian method, which society needs to abandon. “We need to allocate time to issues concerning family planning,” says Vladimir Mukomel.

Based on the demographic indicators of Russia and European countries, Mukomel argues that fiscal stimulus for childbirth leads to a large number of people getting detached from family and society. “This type of stimulus works only with low-income women, mainly immigrants, which as a result leads to an expansion of the lumpen layer of society – something we constantly observe in Western countries,” concludes the demographer.

Zhanna Ulyanova

source>

http://rt.com/politics/press/trud/russia-abortion-law-women/en/

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei (2011) despre “crima avortului”: viata incepe in momentul conceperii, al aparitiei embrionului viu

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2011

Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Domnul nostru,

iar de la noi arhiereşti binecuvântări!


Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase,

Dăm slavă bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să începem urcuşul duhovnicesc al Postului Sfintelor Paşti, în care ne străduim, fiecare după putere, să-L însoţim pe Mântuitorul Hristos pe drumul Crucii pentru a muri şi a învia împreună cu El, adică pentru a muri faţă de păcat şi a învia pentru sfinţenie şi fapte bune. Toată viaţa noastră creştină este, de fapt, o moarte şi o înviere împreună cu Hristos Domnul, un efort continuu de a împlini făgăduinţa făcută la Botezul nostru, şi anume că ne lepădăm de Satana şi de toate lucrările lui şi ne unim cu Hristos spre a-I sluji Lui, ca unui Domn şi Împărat, pentru a deveni asemenea Lui în smerenie şi milostivire. Posturile de peste an şi, cu deosebire, Postul cel Mare, al Sfintelor Paşti, sunt prilejuri deosebite în care ne întărim în credinţă şi sporim în iubire milostivă, pe de o parte prin lupta cu patimile egoiste, prin înfrânare de la mâncare şi băutură, de la plăcerile trupeşti şi de la toată fapta cea rea, iar pe de altă parte, prin rugăciune mai multă şi mai curată, prin împăcarea cu semenii noştri, prin înmulţirea binelui faţă de toţi oamenii şi prin împărtăşirea mai deasă cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Duminica de astăzi, numită Duminica Ortodoxiei, are pentru noi, creştinii ortodocşi, o semnificaţie aparte şi o istorie care urcă până în secolul al IX-lea, când Biserica a biruit erezia iconoclastă, care lupta împotriva Sfintelor Icoane.

După mai bine de o sută de ani de controverse şi de lupte împotriva Sfintelor Icoane, provocate de unii împăraţi bizantini, începând cu anul 726, cultul Sfintelor Icoane, al Sfintei Cruci şi al Sfintelor Moaşte a fost restabilit, cu autoritate, de Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787, iar apoi, cu solemnitate, de Sinodul de la Constantinopol din anul 843, care a hotărât ca, în prima duminică din Postul Mare, să se sărbătorească biruinţa Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor sau abaterilor de la dreapta credinţă. Tot atunci, s-a stabilit ca această duminică să se numească Duminica Ortodoxiei, adică Duminica dreptei credinţe în singurul Dumnezeu adevărat Care ne-a fost descoperit nouă în Iisus Hristos (cf. Ioan 17, 3). Prin urmare, Adevărul este de la Dumnezeu şi Dumnezeu este Adevărul. În acest sens, Însuşi Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Deci Adevărul nu este un concept abstract, o teorie sau un produs al raţiunii, ci o Persoană veşnic vie, Iisus Hristos, Care S-a făcut Om pentru a descoperi oamenilor adevărul mântuirii şi a le dărui viaţa veşnică, prin credinţa în Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Sfinţii Părinţi de la Sinoadele ecumenice, inspiraţi de Duhul Sfânt, au apărat şi au definit adevărul credinţei mântuitoare privind unitatea de fiinţă sau deofiinţimea, egalitatea, distincţia şi conlucrarea Persoanelor Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; precum şi adevărul credinţei privind Taina Bisericii, a Sfântului Botez, a învierii morţilor şi a vieţii veşnice – aşa cum sunt mărturisite în Crezul ortodox, formulat de primele două Sinoade ecumenice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381). În lupta lor cu ereziile, care sunt abateri de la dreapta credinţă, Sfinţii Părinţi, adunaţi în Sinoade ecumenice, au definit şi adevărul credinţei privind dumnezeirea şi omenitatea Persoanei Mântuitorului Iisus Hristos, calitatea de Născătoare de Dumnezeu a Maicii Domnului, a pururea Fecioarei Maria, dar şi adevărul privind cinstirea Sfinţilor, a Sfintelor Icoane şi a Sfintelor Moaşte, deoarece adevărul credinţei este baza adevăratei comuniuni de viaţă cu Dumnezeu. De aceea, adevărul dogmelor de credinţă este mărturisit în viaţa liturgică a Bisericii, ca mister sau taină a mântuirii, adică a unirii omului cu Dumnezeu prin har, pentru a dobândi viaţa veşnică.

Astfel, Ortodoxia este prin excelenţă mistică. Pentru noi, ortodocşii, taina credinţei nu este simplu obiect de speculaţie intelectuală, ci ea se trăieşte în stare de rugăciune, de închinare lui Dumnezeu şi de cinstire a Sfinţilor Lui în Sfânta Biserică. Întrucât credem în Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ne închinăm Preasfintei Treimi, mărturisim pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat şi Om adevărat; preacinstim pe Maica Domnului ca fiind, în acelaşi timp, Mamă şi Fecioară; cinstim (venerăm) pe Sfinţii lui Dumnezeu şi Sfintele lor Icoane, precum cinstim Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie, care nu sunt simplă materie, ci materie sfinţită sau purtătoare de har, aflându-se în legătură spirituală cu Hristos şi cu Sfinţii Lui. Cinstim şi Sfintele Moaşte ale Sfinţilor, întrucât acestea sunt arvuna învierii trupului şi a transfigurării sau înnoirii universului actual în cer nou şi pământ nou, la venirea întru slavă a lui Hristos (cf. Apocalipsa 21).

Însă Ortodoxia nu este numai dreapta credinţă, ci şi dreapta trăire în Hristos. După cum ştim, în limba greacă „orthodox” înseamnă atât „dreptcredincios”, cât şi „dreptmăritor”. Ortodox este deci cel care-L preamăreşte cu adevărat pe Dumnezeu prin mărturisirea dreptei credinţe, dar şi prin participarea la sfintele slujbe ale Bisericii şi prin trăirea dreaptă şi faptele bune săvârşite după poruncile Lui.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Aşa cum am spus, în Duminica Ortodoxiei prăznuim biruinţa dreptei credinţe asupra ereziilor care au pus la încercare viaţa credincioşilor din primul mileniu al Bisericii creştine. În acele vremuri, mulţi ierarhi, monahi şi preoţi, ca şi foarte mulţi credincioşi au suferit nenumărate persecuţii, bătăi, închisori, exiluri şi chiar moartea pentru curajul de a cinsti şi apăra Sfintele Icoane.

Slujbele Vecerniei şi Utreniei din Duminica Ortodoxiei sunt alcătuite din cântări referitoare la icoana Mântuitorului Iisus Hristos, Care, aşa cum au arătat Sfinţii Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic, este prototipul şi justificarea tuturor Sfintelor Icoane. Prin urmare, Sfintele Icoane sunt parte integrantă din Tradiţia vie a Bisericii, întrucât prin ele se mărturiseşte adevărul că Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut S-a făcut văzut, adică Om, pentru a uni pe oameni cu Dumnezeu. De aceea, nu ne putem imagina o biserică ortodoxă fără icoane; nu putem sluji Sfânta Liturghie sau orice altă slujbă fără să avem în faţa noastră cel puţin icoana Mântuitorului şi icoana Maicii Domnului. Frumuseţea şi atmosfera de taină sau mistică ale unei biserici ortodoxe se datorează mai ales Sfintelor Icoane şi frescelor care o împodobesc. Aceasta se explică prin faptul că Sfânta Icoană nu este un simplu tablou de inspiraţie religioasă, ci o artă sacră sau sfântă şi o prezenţă harică a Mântuitorului, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor, prezenţă pe care o simt credincioşii când se roagă Sfinţilor reprezentaţi pe Sfintele Icoane.

În Ortodoxie însă, nu numai locaşul bisericii este împodobit cu Sfinte Icoane, ci şi casa familiei creştine, numită simbolic biserica de acasă, unde ar trebui să se adune zilnic la rugăciune toată familia: părinţii, împreună cu toţi copiii şi cu bunicii. Rugăciunea în faţa Sfintelor Icoane este mai intimă şi mai profundă. Făcută cu smerenie şi concentrare deplină, rugăciunea în faţa Sfintelor Icoane ne aprinde inima de dragoste şi evlavie faţă de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de Sfinţi, care ne ajută să iubim pe toţi oamenii, întrucât toţi sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, suflând în faţa lui suflare de viaţă. Aşa a devenit omul „fiinţă vie“ (Facerea 1, 26; 2, 7). Apoi primii oameni, Adam şi Eva, au primit porunca: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facerea 1, 28). Prin urmare, tot omul care vine în lume poartă în el pecetea chipului lui Dumnezeu, care face din el o persoană unică şi irepetabilă, plină de mister, o fiinţă ireductibilă la lumea materială şi având un destin veşnic. Viaţa persoanei umane este cel mai mare dar al lui Dumnezeu, iar această viaţă începe în momentul conceperii, al apariţiei embrionului viu. Din acel moment, omul este „suflet viu”, adică persoană care poartă în sine chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu şi este chemată la viaţa veşnică. De la concepere până la naştere şi apoi până la sfârşitul vieţii pământeşti, omul creşte, se maturizează şi se împlineşte în comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii săi, iar după moartea trupului, sufletul omului rămâne viu, având conştiinţă şi memorie spirituală, întrucât este chemat la viaţa veşnică.

Prin urmare, dacă suntem creştini, trebuie să afirmăm mereu că viaţa omului, ca dar sfânt al lui Dumnezeu, îşi are începutul în momentul conceperii sau al apariţiei embrionului viu. Ca atare, dreptul la viaţă începe cu dreptul embrionului de a se dezvolta în pântecele mamei sale şi dreptul fătului de a se naşte. Cine ucide viaţa embrionului sau a fătului săvârşeşte păcatul omuciderii. Din nefericire, crima avortului, fie că este provocat prin medicamente, fie prin operaţie chirurgicală, este astăzi foarte răspândită în lume, iar România se află, din păcate, pe lista primelor ţări din lume în ceea ce priveşte rata avorturilor. Păcatul acesta înfricoşător nu rămâne fără urmări asupra sănătăţii celor ce-l săvârşesc, asupra familiei şi asupra societăţii umane. Fericirea întemeiată pe crimă nu poate fi binecuvântată de Dumnezeu, deoarece prin crimă asupra omului este ucisă iubirea de oameni.

Cele mai multe suferinţe în lumea de astăzi vin tocmai din lipsa iubirii milostive şi mărinimoase dintre oameni şi din lipsa de întrajutorare. Mulţi oameni se simt singuri, părăsiţi, descurajaţi, neînţeleşi; îşi caută scăpare în alcool, în desfrâu, în droguri sau în patimi egoiste, care îi distrug treptat sufleteşte şi trupeşte. De aceea, ei au nevoie de ajutorul Bisericii, pe care Sfinţii Părinţi o numesc „spital duhovnicesc”. În Biserică, în starea de comuniune cu Dumnezeu, cu Sfinţii Lui şi cu ceilalţi credincioşi, oamenii trăiesc intens viaţa ca dar al lui Dumnezeu, care trebuie apărat, cultivat şi sfinţit. Desigur, astăzi multe suferinţe vin şi din starea de sărăcie materială, care se adânceşte mereu în ţara noastră şi în lume, pentru că a crescut lăcomia celor ce vor să se îmbogăţească rapid şi cu orice preţ. Din acest motiv, Biserica încearcă să organizeze o asistenţă social-caritabilă cât mai extinsă, îndemnând pe cei ce au mai multe bunuri materiale să ofere celor care au mai puţin sau nu au nimic. Astfel, prin contribuţia credincioşilor săi, în primul rând, dar şi prin alte contribuţii, Biserica noastră a dezvoltat până acum numeroase programe de asistenţă socială, filantropică sau caritabilă, ca de pildă: cantine pentru săraci, cămine pentru copii, case pentru bătrâni, unităţi medicale pentru bolnavi ş.a.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Tocmai pentru a continua aceste programe şi pentru iniţierea altora noi a devenit deja o tradiţie ca, în Duminica Ortodoxiei, să se realizeze în toate bisericile din ţară, iar începând cu anul acesta, 2011, şi în parohiile ortodoxe din Diaspora românească, o colectă pentru Fondul Central Misionar al Bisericii Ortodoxe Române. De aceea, vă îndemnăm să oferiţi, cu inimă bună, ajutorul frăţiilor voastre, arătând astfel solidaritatea cu cei mai lipsiţi semeni ai noştri. Să nu uităm niciodată că în chipul omului flămând, al celui gol, al celui bolnav, al celui din închisoare, al celui trist şi suferind vine tainic, spre noi, Hristos Însuşi. Prin urmare, tot binele, spiritual sau material, pe care-l facem semenilor noştri, îl facem lui Hristos Însuşi, Care ne va binecuvânta cu darurile Sale aici, pe pământ, şi la Judecata de Apoi (cf. Matei 25). Întrucât Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne asigură că „mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35), nimeni nu va sărăci pentru că a ajutat pe cei aflaţi în nevoi, ci orice om sărăceşte cu adevărat numai când devine suflet mic şi rece, deoarece împiedică lucrarea iubirii milostive a lui Dumnezeu în lume şi uită porunca Mântuitorului: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

Cu nădejdea că îndemnul nostru pastoral va fi o întărire în credinţă şi o chemare la fapta cea bună, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze cu darurile Sale cele bogate, să petreceţi vremea Postului Mare cu mult folos duhovnicesc şi să ajungeţi cu pace, sănătate şi bucurie la Slăvitul Praznic al Învierii Domnului!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

şi

Locţiitor de Mitropolit al Clujului,

Albei, Crişanei şi Maramureşului

† Teofan

Arhiepiscopul Iaşilor şi

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu

Arhiepiscopul Sibiului şi

Mitropolitul Ardealului

† Irineu

Arhiepiscopul Craiovei şi

Mitropolitul Olteniei

† Nicolae

Arhiepiscopul Timişoarei şi

Mitropolitul Banatului

† Petru

Arhiepiscopul Chişinăului,

Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

† Serafim

Arhiepiscopul Ortodox Român al

Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Iosif

Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei

Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român

al Europei Occidentale şi Meridionale

† Nifon

Mitropolit onorific,

Arhiepiscop al Târgoviştei şi Exarh Patriarhal

† Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen

Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Andrei

Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Gherasim

Arhiepiscopul Râmnicului

† Epifanie

Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Eftimie

Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Calinic

Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Casian

Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei

Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae

Arhiepiscopul Ortodox Român al

celor două Americi

† Justinian

Arhiepiscop onorific,

Episcopul Ortodox Român al

Maramureşului şi Sătmarului

† Ioan

Arhiepiscop onorific,

Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Corneliu

Episcopul Huşilor

† Lucian

Episcopul Caransebeşului

† Sofronie

Episcopul Ortodox Român al Oradiei

† Nicodim

Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Galaction

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie

Episcopul Giurgiului

† Sebastian

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion

Episcopul Tulcii

† Petroniu

Episcopul Sălajului

† Gurie

Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil

Episcop-locţiitor (administrator) al

Episcopiei Daciei Felix

† Siluan

Episcopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan

Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei

Episcopul Ortodox Român al

Spaniei şi Portugaliei

† Macarie

Episcopul Ortodox Român

al Europei de Nord

† Mihail

Episcopul Ortodox Român

al Australiei şi Noii Zeelande

† Ciprian Câmpineanul

Episcop-vicar patriarhal

† Varlaam Ploieşteanul

Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Andrei Făgărăşeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Irineu Bistriţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,

Feleacului şi Clujului

† Vasile Someşeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,

Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Marc Nemţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe

Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe

Române a Germaniei, Austriei şi

Luxemburgului

† Emilian Lovişteanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Băcăuanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei

Romanului şi Bacăului

† Ioan Casian de Vicina

Episcop-vicar Arhiepiscopiei Ortodoxe

Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe

Române a Maramureşului şi Sătmarului

___________________

Nota: Sublinierile si boldirile imi apartin. – dan.camen.

Termenul “embrion” provine din limba greacă [ἔμβρυον] şi înseamnă miel nou născut sau fructul corpului înainte de naştere.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/bpastorala_sfantului_sinod_la_duminica_ortodoxieib_7162.html

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Un billboard anti-avort din New York scandalizeaza autoritatile locale

[Impresionant felul cum a reusit aceasta campanie sa-i “scandalizeze” pe oficialii New York-ului, care aveau in minte si pe buze doar “dreptul” femeii de a face avort, fara sa mai ia in calcul ca prin acest asa-zis “drept” ele nu fac decat sa sporeasca genocidul copiilor nenascuti. Culmea nebuniei, sau a vicleniei, acestia considera campania ca fiind “jignitoare” la adresa femeilor si a comunitatilor de culoare – dan.camen.]

HotNews.ro/ 24 februarie 2011

Un billboard [panou publicitar -n.m.] cu mesaj anti-avort din New York, pe care apare imaginea unei fetite de culoare si sloganul “Cel mai periculos loc pentru un african-american este in uter”, a fost criticat puternic de autoritatile locale, potrivit Daily Telegraph.

Posterul, aflat pe o cladire din cartierul SoHo, face parte dintr-o campanie a grupului Life Always din Texas, indreptata impotriva a ceea ce ei numesc un plan de tip “genocid” fata de copiii nenascuti.

Pe site-ul lor, cei de la Life Always afirma: “Avorturile in randul femeilor africane-americane sunt de trei ori mai multe decat in randul restului populatiei. Peste 25% din generatia viitoare este eliminata chiar acum.”

Avocatul public al orasului, Bill de Blasio, a descris mesajul drept “dezgustator de jignitor la adresa femeilor si minoritatilor”. “Acest billboard nu are ce cauta in New York”, a declarat el.

“Bunul simt cere sa fie dat jos”, a precizat si purtatorul de cuvant al consiliului local. “Sa te referi la dreptul legal al femeii de a face avort ca la un plan de tip ‘genocid’ este nu numai absurd, ci si jignitor la adresa femeilor si comunitatilor de culoare“, a declarat aceasta.

Potrivit unui director Life Always, posterul reprezinta inceputul unei campanii care se va desfasura la nivel national.

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-8333526-billboard-anti-avort-din-new-york-scandalizeaza-autoritatile-locale.htm

foto>

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/northamerica/usa/8344368/Anti-abortion-billboard-in-New-York-sparks-outrage.html

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Cultura avortului si a anticonceptionalelor


Incercand sa faca reclama la un nou contraceptiv oral lansat de curand pe piata, despre care se zice ca “nu determină luarea în greutate si contine cele mai mici doze de hormoni”, mai multe cotidiene centrale au oferit publicului, cu aceasta ocazie, cateva date statistice privind rata avortului in Romania, date obtinute probabil de la compania producatoare de anticonceptionale, pentru a-si justifica in acest mod produsul. Astfel, am aflat, parca cu si mai mare uimire si ingrijorare decat stiam pana acum, de amploarea fenomenului avortului la noi si nu numai:

Gandul.ro/15 septembrie

Specialiştii Institutului Guttmacher avertizează că, la nivel global, din cele 210 milioane de sarcini înregistrate anual, 38% sunt neplanificate, iar 22% se finalizează prin avort la cerere.

Anual, în Europa de Est, din cele 11 mi­lioane de femei însărcinate, 57% re­curg la avort. În ceea ce priveşte Româ­nia, aceasta este una dintre ţările cu cele mai mari rate ale avorturilor din lume, respectiv 78 de avorturi la 1.000 de femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani.

Justificarea companiei producatoare de anticonceptionale:

“În prezent, în România ne confruntăm cu un număr mult prea mare de avorturi – 350 de avorturi/zi şi cu un număr mult prea scăzut de femei utilizatoare de metode contraceptive – din cele 88 la sută de femei care deţin informaţii despre existenţa contraceptivelor orale, doar 10 la sută le folosesc“, susţine dr. Sorin Iancu, reprezentant al firmei producătoare.

Deci se încearcă înlăturarea răului cel mare  printr-un rău mai mic, al metodelor contraceptive.

sursa>

http://www.gandul.info/magazin/contraceptivul-oral-care-nu-determina-luarea-in-greutate-7249262

~~~+~~~

Evz.ro/15 septembrie

Cat de la îndemână este noua metoda contraceptiva faţă de avort:

“noua pilulă, este deja disponibilă în farmacii si costă în jur de 12 lei, însă pentru a o procura este nevoie de prescriptie de la medicul de familie sau de la medicul specialist

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-nou-contraceptiv-pe-piata-905994.html

foto>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6009127,00.html?maca=rum-newsletter_rum_themen_des_tages-4143-txt-nl

~~~+~~~

Avortul şi riscurile sociale

In fine, aveti mai jos redat un articol foarte interesant despre “Cultura avortului” in Romania. Desi poate fi catalogat cu usurinta drept un articol pro-contraceptie in detrimentul avortului, si care încearcă să înlocuiască cultura avortului cu o cultură a anticoncepţionalelor, articolul este folositor pentru ca ofera date statistice oficiale internationale despre avort si mijloacele contraceptive, deci bune de stiut.

Dw-world.de/ 16 septembrie 2010

Legea pensiilor unificate a readus în centrul atenţiei o disproporţie demografică cu consecinţe greu de compensat chiar şi pe viitor. Natalitatea scade şi populaţia României îmbătrîneşte ireversibil.

Legătura dintre pensii şi structura populaţiei a devenit evidentă odată cu criza economică. Guvernul a fost nevoit să invoce argumentul demografic pentru a justifica tăierea pensiilor cu 15%, dar dezbaterea nu a fost dusă până la ultimile sale consecinţe. A fost evocat doar, în treacăt, faptul că în viitor, aproximativ prin anul 2050, dacă tendinţa demografică actuală se păstrează, România se va găsi într-un dezastru social.

În România, lumea evită de regulă un subiect foarte nevralgic: scăderea continuă a natalităţii şi mai ales incidenţa neobişnuit de mare a avorturilor provocate.

Statistica globală arată o repartiţie inegală a incidenţei avorturilor, iar pe alocuri valorile sunt destul de ridicate ca în Statele Unite, de exemplu, unde rata avorturilor este mai mare decât media din UE, exceptînd România.

Potrivit statisticilor globale realizate de Alan Guttmacher Institute, cea mai ridicată incidenţă a avorturilor provocate se întâlneşte în Federaţia Rusă : 42,8 de avorturi la 1000 de femei aflate între 15 şi 44 de ani. Urmează însă România cu o rată de 26,7 la mie (în anul 2008), apoi Bulgaria (23,4), Ungaria (21,2), Suedia (20,8), SUA (19,4) şamd. Cele mai puţine avorturi au fost înregistrate în Elveţia (6,4 la 1000 de femei) şi în Germania (7 la mie). [deci tarile ortodoxe sunt fruntase la acest capitol, pe cand cele protestante se situeaza la coada. Oare de ce? Nu e acesta un paradox infiorator?/ n.m.]

Există în România o „cultură a avortului“?

Situaţia românească nu este însă reflectată fidel din cauză că avorturile nu sunt în mod riguros declarate. Specialiştii sunt unanim de acord că incidenţa oficială a avorturilor (aşa cum este ea raportată de Institutul Naţional de Statistică) este mult subevaluată. În plus, subiectul este aproape complet neglijat de sociologia românească şi de aceea referinţele sunt preponderent străine.

Potrivit unui studiu realizat de Stanley K. Henshaw, Susheela Singh şi Taylor Haas, România are o situaţie ieşită din comun şi explicabilă doar prin existenţa unei „culturi a avortului“. Cu alte cuvinte, în România avortul ar fi ajuns să fie acceptat în mentalitatea publică nu ca soluţie ultimă în situaţii dramatice, ci pur şi simplu ca metodă contraceptivă.

Studiile citate, dar şi observaţiile curente ale medicilor din România arată că, în ciuda faptului că în ultimii 20 ani mijloacele contraceptive moderne au devenit foarte accesibile, incidenţa avorturilor la cerere a rămas foarte ridicată. În România pur şi simplu tinerele femei recurg la avort cu foarte mare uşurinţă.

Dar, în perspectivă istorică, statistica arată de-a dreptul dramatica. Din decembrie 1989, de la Decretul CFSN de legalizare a avorturilor şi până în 2008 au avut loc, potrivit datelor oficiale raportate anual de Institutul Naţional de Statistică, 7.179.194 de întreruperi voluntare de sarcină. Neoficial se apreciază că numărul real ar putea atinge 11 milioane. Numai în 1990 au avut loc 992.265 de avorturi (sursă INS).

Autorităţile române se feresc să abordeze subiectul deschis

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice evocă, în treacăt, aceste valori surprinzător de ridicate, dar evită, din motive ideologice, o analiză detaliată a fenomenului.

Guvernul, la rândul său, nu manifestă nici o îngrijorare, ba dimpotrivă, elaborează an de an planuri menite nu să limiteze fenomenul, ci să-l faciliteze, prin adoptarea în sistemul public a unor metode avortive de ultimă oră.

Planurile Ministerului Sănătăţii din 2009 arătau o preocupare pentru „implementarea avortului în siguranţă în condiţii de ambulatoriu şi pentru implementarea avortului medicamentos la scară naţională”.

Siguranţa pacientelor este desigur un obiectiv corect dar, în absenţa unor constrângeri etice mai ferme, tehnica superioară are ca efect banalizarea avortului şi face acceptarea lui mai uşoară.

Ceea ce în România se ignoră cu siguranţă este că în lumea largă şi mai ales acolo unde conceptul de autonomie personală este la mare preţ (ca în Olanda, ţară cu legislaţie foarte permisivă dată ca exemplu în rapoartele UE), avortul este privit cu tot mai mare reţinere şi nu este confundat cu mijloacele contraceptive.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Rodica Binder

sursa>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6009127,00.html?maca=rum-newsletter_rum_themen_des_tages-4143-txt-nl

foto>

http://jzmlaw.com/wordpress/wp-content/uploads/2009/07/abortion.jpg

 

Etichete: , , , , , ,

Tehnologia fără etică ar putea duce la distrugerea creaţiei

Ziarul Lumina/10 iunie 2010

Transplantul de organe, eutanasia, clonarea, avortul, schimbarea de sex şi alte asemenea acte pun în discuţie atât libertatea de acţiune a omului asupra propriului corp, cât şi limitele etice, morale şi religioase. Toate acestea şi încă multe alte aspecte de acest gen se află în sfera bioeticii. Interviul realizat cu pr. prof. Vasile Răducă, secretarul Comisiei de bioetică a Patriarhiei Române, aduce o serie de lămuriri asupra unor astfel de probleme. Părintele Răducă este profesor universitar la Catedra de teologie morală din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, dar şi parohul Bisericii Kretzulescu din Bucureşti.

Părinte profesor, sunteţi unul dintre cei mai importanţi specialişti în domeniul bioeticii din Biserica Ortodoxă. În ce măsură este cunoscută bioetica în rândul preoţilor, cu rolul pe care l-a căpătat ea în societate?

Conceptul de bioetică este unul nou. A fost folosit pentru prima dată într-un articol din anul 1970 de cancerologul american Van Rensselear Potter. Acesta definea bioetica drept ştiinţă a vieţii. Grija pentru apărarea vieţii a existat şi există în preocuparea Bisericii încă de la constituirea acesteia. Pe de o parte, Biserica militează pentru apărarea vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, Împărăţia lui Dumnezeu, obiectivul operei de răscumpărare a Mântuitorului şi speranţa creştinilor, este înţeleasă ca Împărăţie a vieţii, desigur, nu în sensul biologic al cuvântului, dar determinată de calitatea existenţei omului în condiţia vieţii biologice. Preocupată de viaţa din Împărăţia lui Dumnezeu, Biserica nu neglijează viaţa în trup. Dimpotrivă, ea acordă o atenţie deosebită vieţii omului încă din momentul constituirii ei şi-l ajută pe om să-şi înţeleagă şi să-şi preţuiască viaţa până în momentul şfârşitului formei de manifestare biologică a acesteia. Ea recomandă atenţie deosebită faţă de embrionul uman, de sănătatea şi evoluţia lui, de întreaga existenţă în trup a omului. Spun toate acestea spre a nu avea impresia că de viaţa umană se îngrijesc numai cei care se numesc “bioeticieni”. De altfel, având în vedere cercetările şi rezultatele din domeniul biotehnologiei moderne, oamenii au început să se gândească la faptul că e nevoie să se ia o serie de măsuri în vederea apărării vieţii. Şi aceasta, pentru că aceste biotehnologii pot crea riscuri pentru fiinţa umană. O tehnologie fără etică poate duce chiar la distrugerea a ceea ce Dumnezeu a creat, ceea ce nu este, desigur, de dorit. Iniţial, bioetica a apărut ca o disciplină laică, pe de o parte, din cauza rezervelor oamenilor de ştiinţă faţă de punctele deosebite ale religiilor sau grupărilor religioase cu privire la aceleaşi probleme de ordin etic, pe de altă parte, din cauza rezervelor Bisericii faţă de modul în care bioeticienii privesc viaţa umană. Ulterior, înţelegându-se că nu poţi fundamenta o etică fără repere absolute – or, religia oferă aceste repere -, în organizaţiile şi organismele internaţionale şi naţionale preocupate de bioetică au fost solicitate să participe şi organizaţiile religioase. Biserica participă astfel la mişcarea şi la preocupările bioetice, fundamentându-se pe ideea că viaţa este sacră şi că trebuie apărată sub toate formele ei de existenţă, neobstrucţionând performanţele biotehnologiei de îmbunătăţire a formelor ei de manifestare, acolo unde este cazul. Niciodată Biserica nu va sprijini vreo idee sau acţiune care ar duce la deteriorarea sau la distrugerea vieţii cuiva. În felul acesta, toţi cei interesaţi de apărarea vieţii ajung să-şi dea mâna, iar instituţiile abilitate ajung să elaboreze norme care să apere viaţa umană.

Există la medicii noştri din România o anumită aplecare către viziunea moralei creştine?

Bioetica impune nişte reguli care vizează biotehnologii sau rezultate ale unei cercetări din domeniul biologiei, fiziologiei sau chimiei, de vârf, care nu ştim unde duce omul. Cei care vorbesc în numele bioeticii ar trebui să ţină seama de toate aceste etici particulare, active şi mai ales de cele care, cumva, au o perspectivă în timp…

Eu am cunoscut câţiva astfel de medici. Cu unii dintre ei lucrez chiar în Comisia de bioetică a Patriarhiei, pe alţii îi cunosc din Comisia de Bioetică UNESCO pentru România. Sunt oameni de bună calitate, care îşi propun să apere viaţa şi iau în serios morala creştină, în activitatea lor sau când apar probleme de bioetică. Dar nu pot să spun că nu există şi destui medici liber-cugetători, care nu ţin cont de punctul de vedere al Bisericii.

Se pare, totuşi, că statutul medicului tinde mai degrabă spre unul de prestator de servicii. Iar serviciile lui sunt aplicate pe om, adică intră în zona conştiinţei, a moralei, în zonele sufleteşti adânci, unde e domeniul religiei. Asta mă face să cred că statutul medicului se înstrăinează de viaţa omului.

Suferinzii au o încredere deosebită în medic. Dacă medicul este un bun prestator de servicii, nu este rău. Unii medici, prin specializarea lor, intră în zone care ţin oarecum de domeniul religiei (cum ar fi problemele de conştiinţă, probleme duhovniceşti, care nu au legătură cu actul medical). În special, medicii psihiatri pătrund în aceste domenii. Eu cunosc medici psihiatri buni creştini, cu rezultate deosebite în tratarea maladiilor, aşa cum cunosc pe alţii, necredincioşi, care nu au aceleaşi rezultate, dimpotrivă. Toţi medicii sunt interesaţi, cel puţin teoretic, să apere viaţa. Dacă o fac şi cu frică de Dumnezeu, cu atât mai bine! Biserica a respectat totdeauna actul medical. Dacă Biserica activează pentru sănătatea ontologică a omului, medicul activează pentru sănătatea trupului, dar tot pentru sănătate. De aceea, pe undeva, preotul şi medicul se întâlnesc exact prin ceea ce ei fac. Iar în Sfânta Scriptură se spune: Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul(Ecclesiasticul 38, 1; 38, 12 ). Şi este normal să se spună aşa, dat fiindcă medicul, prin definiţie, este un om care se îngrijeşte de sănătatea aproapelui. Dacă medicul este egalat şi de omul care se îngrijeşte de viaţa eternă, cu atât mai bine. Altfel, este un specialist, un tehnician, care te tratează în limita competenţelor sale. Că sunt şi medici oameni de afaceri, aceasta este cu totul altceva.

Nu credeţi că rolul medicului creşte, deoarece omul apelează la medic astăzi la cele mai mici suferinţe? Pe de altă parte, factorul politic, care devine mai subversiv, ar putea să-l folosească pe medic. Având statutul său de liber profesionist, fără o etică adaptată la realitatea diversă, ar putea fi folosit în diverse experimente, să spunem, cu caracter politic.

Depinde de individualitatea fiecăruia. Ştim că au fost medici psihiatri care au fost slujitorii regimului comunist, dar nu putem generaliza. Sub anumite aspecte, medicii au reprezentat una dintre puţinele categorii sociale şi profesionale care au manifestat o constantă rezistenţă ideologiei şi practicilor comuniste. Ei au avut conştiinţa că tratau bolnavi şi i-au tratat, poate şi cu frică de Dumnezeu. Cinste lor! Au fost şi sunt şi alţii care nu au avut şi nici nu au frică de Dumnezeu, cum ar fi cel de curând mediatizat, care a chiuretat o tânără gravidă în vârstă de 15 ani. A omorât şi fătul, a omorât şi pacienta. Acesta nu a avut nici frică de Dumnezeu, nici ruşine de oameni. De aceea a comis un dublu omor. Dacă medicul s-ar fi gândit că nu trebuia să facă acel avort, căci era vorba de un copil zămislit, ar fi trebuit să convingă fata că, odată ce a rămas gravidă, însemna că ea ar fi putut duce sarcina la termen, că trebuia să păstreze pruncul şi să-l crească. S-ar fi evitat păcatul, moartea şi puşcăria. Dar acel biet medic a arătat că era interesat de altceva decât de respectarea regulilor vieţii. Păcatul duce la încălcarea legii morale, a legii civile şi a legii vieţii.

Noi nu avem o comisie naţională de bioetică, aşa cum au celelalte ţări europene. Nu credeţi că ar trebui să avem un organism naţional, care să dea girul atunci când se introduce o tehnologie nouă în ţară, când se introduc proceduri noi, noutăţi care privesc viaţa omului?

Există chiar una la nivelul Ministerului Sănătăţii, dar nu există o comisie la nivel naţional, care să se bucure de autoritate, cum există în alte ţări. În Franţa, în Anglia, există. Însă eu am impresia că o asemenea comisie, din care să facă parte oameni nepracticanţi din punct de vedere religios, ar putea fi catastrofală. Să nu ne bucurăm de viziunea acelor comisii, ca acelea din Anglia sau din Franţa. Sincer să fiu, prefer situaţia de aici, unde se poate lucra cu organismele legiuitoare pe alte căi, încât cei îndrituiţi să formuleze acte normative cu privire la bioetică pot să fie mai supli decât ar fi în cazul în care o comisie de bioetică ar da un verdict pe bază de voturi.

Cum apreciaţi activitatea Colegiului Medicilor din această perspectivă?

Eu nu urmăresc neapărat activitatea acestei instituţii… Însă, dacă vă amintiţi de cazul de acum doi ani, când nici un medic din România nu a vrut să chiureteze fata de la Iaşi, într-o perioadă avansată de sarcină, cred că veţi fi de acord cu mine că medicii şi Colegiul Medicilor au procedat corect. Fata a plecat în Anglia, unde există o comisie naţională de bioetică şi unde medicii au chiuretat-o. Colegiul Naţional al Medicilor din România condus de profesorul Astărăstoae, un creştin practicant, a luat o hotărâre corectă, în timp ce în altă ţară, unde există o comisie de bioetică, s-a permis o crimă.

Nu asistăm cumva la un import masiv de ideologii din zona europeană, americană, în probleme de relaţie părinţi-copii, în probleme de familie, de sexualitate?

Întotdeauna a fost aşa, informaţia a circulat. Să nu credeţi că înainte legile noastre n-au fost influenţate de mediul internaţional. Dimpotrivă. Mai ales în secolul al XIX-lea, politicienii au fost mai toţi masoni. Paşoptiştii au fost toţi masoni. Dacă n-ar fi fost masoni, nu s-ar fi reuşit crearea statului naţional modern. Dar asta nu înseamnă că ne-au adus şi o viaţă fericită. Din secolul al XVIII-lea, reformele lui Mavrocordat au fost influenţate de filosofia Luminilor. Faptul că la sfârşitul secolului al XVIII-lea fostul ministru de externe al domnitorului Şuţu, Rigas Velestinlis, sub influenţa Cartei Drepturilor Omului a Revoluţiei Franceze, a elaborat o constituţie creştină pentru Imperiul Otoman se datorează unei specificităţi a acestui spaţiu. Dar a lua legile tale quale sau a importa moravuri, viziuni cu privire la viaţa omului de te miri unde, fără să te gândeşti la specificul în care trăieşti este o mare eroare. Din păcate, nu numai la nivel de legi se petrece acest lucru, ci şi la nivel de ideologie, la nivel de circulaţie a viziunii pe care fiecare ins în parte le are cu privire la vocaţia, la moralitatea sa. Informaţia, sub toate aspectele ei, circulă. Universul întreg trece prin om cu oceanul lui de informaţie. În trupul uman, universul capătă o anumită specificitate. Noi preluăm energie, dăm energie, consumăm energie. Din corpul omenesc, în fiecare zi, eliminăm cam o farfurie de supă de celule moarte – altele le iau locul. Acestea intră în circulaţia universală a cosmosului. Din momentul în care, în fiinţa omului, până şi cosmosul capătă o anumită specificitate (conştiinţa de a fi), cred că şi alte tipuri de informaţie (idei, credinţe, moravuri etc.) pot fi ele însele valorizate nu numai în funcţie de ceea ce aduc ele, ci şi în funcţie de ceea ce suntem noi. Atâta vreme cât personalitatea mea este modelată de raporturile specifice în care mă găsesc cu Dumnezeu, orice influenţă, de oriunde mi-ar veni şi de orice ordin ar fi, va fi nu numai filtrată, ci şi valorizată de ceea ce eu sunt în acest moment. Nu voi fi victima informaţiei şi a influenţelor străine, ci factorul care le valorizează, le acceptă sau nu, în funcţie de aspiraţiile mele fundamentate pe experienţa dată de relaţia tonică cu Dumnezeu. Mă voi teme de informaţiile străine numai atunci când acestea vor fi mai puternice decât relaţia cu trecutul neamului şi al Bisericii mele şi mai ales cu Dumnezeu. Influenţele străine mă vor altera, atunci când nu voi mai fi sensibil la experienţele bune, trăite deja. Informaţiile, influenţele vin şi trec. Ele pot primi valenţe noi în personalitatea mea atâta vreme cât conştiinţa vocaţiei mele este mai puternică decât influenţele străine. Un om care nu are conştiinţa a ceea ce este, a ceea ce vrea, a ceea ce se cuvine să facă va fi victima influenţelor şi a informaţiilor uneori nefericite, şi nu stăpânul lor. De aceea nu aş pune nefericitele experienţe de acum pe seama influenţelor străine, ci pe insuficienta noastră pregătire pentru a le valoriza. Dacă românul are, aşadar, o viziune despre viaţă marcată de vocaţia eternităţii şi de activarea acestei eternităţi, văzută în Hristos Cel Înviat, Mântuitorul nostru, e foarte bine. Dar, în măsura în care el nu ţine cont de valorile pe care le reprezintă, primind informaţii de peste tot şi spunând că toate sunt bune, devine un simplu consumator de informaţie. Dacă nu se uită la perspectiva pe care această informaţie i-o dă sau ar putea să i-o dea, atunci este şi victimă a informaţiei, un produs al unor curente informative, care, în cele din urmă, îl pot distruge.

Drama politicianului european: nu este creştin practicant

Viziunea creştină, aşa cum aţi spus, asumată ca un reper pentru informaţii din domeniul ştiinţific, dă stabilitate. Viziunea creştină are tradiţie, are continuitate. În ce fel vedeţi dvs. că ea este preluată şi folosită cu adevărat în politică? Apar, am observat, la nivel declarativ viziuni creştin-democrate. Există deja în Europa o tradiţie. Ce se întâmplă la noi?

Cu Mântuitorul Hristos, asistăm la un moment foarte interesant în istoria universală: relaţia cu Dumnezeu este separată de structurile politice. Mântuitorul clarifică: “Daţi Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” (Mt. 22, 21). Dar aceasta nu înseamnă că El creează un conflict între autoritatea politică şi cea religioasă sau între viziunea politică şi cea religioasă, ci arată că nu trebuie să confundăm lucrurile. Prin urmare, creştinismul nu-şi propune să dea reţete politice lumii, dar se bucură că atunci când omul politic – care poate fi şi un creştin practicant, şi este de datoria lui să fie un creştin practicant – promovează în spaţiul social idei, care vin din trăirile lui intime cu Hristos. Poţi să te baţi cu pumnul în piept că eşti partid creştin-democrat şi, de fapt, să nu ai nimic de-a face cu creştinismul. Dacă viaţa ta este una conformă cu valorile creştine, este imposibil să nu preiei aceste valori şi să le transmiţi mai departe în social, făcând din societate un spaţiu în care oamenii sunt fraţi între ei. Dacă pleci de la principiul homo homini lupus est, că omul este pentru celălalt lup, faci legi ca să îmblânzeşti lupii. Atunci când ştii că fiecare om este frate şi aproapele tău în Hristos, comportamentul tău, fertilizat de trăirea în Hristos şi în Biserică, va fi altul. Legile respective vor păstra marca trăirii creştine autentice, nu a vreunei ideologii, fie ea chiar inspirată din creştinism. Eu nu vreau să fac din creştinism o ideologie din care să se inspire anumite partide. Nu vedeţi că, de fapt, creştin-democraţia europeană se ruşinează să-şi mai spună creştin-democraţie, se numeşte partid popular? Drama cea mare a politicianului creştin-european este că în foarte mare măsură el nu mai este creştin practicant. Prefer un politician care se defineşte altcumva, dar care este convins de valorile creştine şi le promovează, decât un politician vopsit creştin. Nu-i interzice nimeni unui politician să vină la biserică, să se roage, să se spovedească, să se împărtăşească. Dar, în momentul în care cineva devine politician, el nu vine în biserică decât în perioada electorală. La fel cum, în momentul în care cineva devine bogat, nu mai calcă prin biserică. Nu am văzut şi nu văd politicieni care să frecventeze biserica în mod firesc, obişnuit. În Grecia, să ştiţi că nu se întâmplă aşa. Până şi în America politicienii merg la biserică în mod curent şi firesc. La noi vin numai de zile mari şi în perioada electorală.

Cum vă explicaţi că în Spania, în Polonia sau în America iese puhoi de lume în stradă să protesteze faţă de avort, iar la noi nu prea există aşa ceva?

Au o mai mare sensibilitate pentru dimensiunea duhovnicească a personalităţii. Din această cauză, puţini sunt românii care protestează la constatarea anomaliilor din societate. Polonezii, cum vedeţi, sunt altfel.

Douăzeci de ani de slujire în Altar şi la catedră

Pr. prof. Vasile Răducă s-a născut la 6 noiembrie 1954, în oraşul Târgovişte. A urmat cursurile universitare şi post-universitare la Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti. În perioada 1980-1984, a studiat la universităţile din Tesalonic (Grecia) şi Fribourg (Elveţia). A obţinut titlul ştiinţific de Doctor în Teologie al Universităţii din Fribourg (1984) şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1990). În anul 1990, a devenit asistent universitar la Catedra de omiletică din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi, în acelaşi an, a fost hirotonit preot pentru Biserica Kretzulescu din Bucureşti, unde slujeşte şi astăzi. Din 2000, ocupă funcţia de prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, precum şi pe cea de profesor la Catedra de teologie morală din cadrul aceleiaşi facultăţi. Este secretarul Comisiei de bioetică din cadrul Patriarhiei Române.

A consemnat,

Larisa şi Constantin IFTIME


sursa>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1275;1;39932;0;Tehnologia-fara-etica-ar-putea-duce-la-distrugerea-creatiei.html

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Contraceptivele micsoreaza densitatea oaselor

Contraceptivele micsoreaza densitatea oaselor

Ziare.com |17 ian. ’10

Contraceptia orala actioneaza asupra densitatii oaselor, au descoperit cercetatorii, mai ales in cazul femeilor tinere.

Cele mai expuse sunt femeile care iau anticonceptionale timp de mai mult de dooi ani si cele ale caror pilule au doze mici de estrogen, spun cercetatorii americani, citati de Health.

S-a descoperit ca anticonceptionalele micsoreaza cu 5% densitatea din oase, ceea ce dupa menopauza se traduce printr-un risc dublat de fracturi, se mentioneaza in numarul din ianuarie a revistei Contraception.

In cadrul studiului au participat 606 voluntare cu varste cuprinse intre 14 si 30 de ani. S-a descoperit ca femeile care luau anticonceptionale aveau densitatea in coloana vertebrala mai mica cu 5,9% decat cele care nu foloseau contraceptive, in cazul celorlalte oase densitatea fiind cu 2,3% mai mica.

Cel mai expuse sunt femeile cu varsta cuprinsa intre 19 si 30 de ani, mai arata studiul.

Anca Serghescu

sursa>

http://www.ziare.com/lifeshow/sanatate/01-17-2010/contraceptivele-micsoreaza-densitatea-oaselor-988109

 

Etichete: , , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 87 other followers