RSS

Minunea de la Niculiţel

11 iul.

Minunea din noaptea privegherii Sfintilor Mucenici de la Niculitel

 

«Lumina care a aparut

este Lumina Cereasca in

cinstea Sfintilor Mucenici»

 (Tanase Petroniu)

Minunea de la Niculitel

Sfinţii ne iubesc!

Pe 4 iunie, ortodocsii romanii ii praznuiesc pe Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel, ale caror moaste au fost descoperite in 1971, dupa un sezon ploios, pe o straduta din nord-vestul comunei tulcene Niculitel. La exact 30 de ani de la descoperire, un fapt minunat s-a petrecut in acelasi loc: pe la ora 2.00, in timpul privegherii, un fascicul de lumina cobora de sus pana la intrarea in martiriconul unde fusesera gasite Sfintele Moaste. Momentul, imortalizat pe o fotografie, a fost considerat de multa lume o minune dumnezeiasca.


            Niculitelul, ca mai toate asezarile dobrogene, topeste tainic in pulberea timpului o trecere smerita prin istorie. Doar din cand in cand Dumnezeu mai da semn, descoperindu-ne arar urmele ucenicilor sai, stiuti si nestiuti, care au strabatut cu veacuri in urma secetoasa Scythie, propovaduind cuvantul mantuitor al lui Hristos.


            Asa s-a intamplat si in acea primavara a anului 1971, cand paraiele maloase de ploaie, rostogolindu-se vijelios de pe dealul Piatra Rosie, au spalat pamantul de pe o straduta, in locul numit de localnici „la placinta“, scotand la iveala „caciula“ unei ciudate bolti din piatra.

 


Moaste de sfinti, in loc de comori din aur                     

Curiosi, cativa sateni s-au repezit cu tarnacoapele, au spart o gaura in ea, sperand sa descopere acolo vreo comoara. Dar jos nu se aflau decat oseminte. Sapaturile arheologice insa au scos la lumina o cripta care adapostea moastele a patru sfinti mucenici, primele descoperite pe teritoriul tarii noastre. Inscriptiile in greaca ni i-au facut cunoscuti si cu numele: Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos. Ei suferisera moarte martirica in secolul al IV-lea, la Noviodunum, Isaccea.


            La doi ani de la descoperirea lor, Sfantul Sinod al BOR a decis ca sfintele moaste sa fie depuse in patru racle la Manastirea Cocosu, din apropiere. Prin actiunea curajoasa a PS Gherasim de Valcea, care a sfidat ordinul autoritatilor comuniste ce nu doreau sa dea amploare evenimentului, intr-o noapte, osemintele sfintilor au fost luate din santier si depuse acolo unde hotarase Sfantul Sinod.


Raza coborâta din intuneric peste martiricon


           
La exact 30 de ani de la data descoperirii lor, in vara anului 2001, la indemnul IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a fost organizat un pelerinaj la Niculitel, cu raclele celor patru martiri ai crestinismului. Pentru o noapte, sfintii se intorceau in locul unde au stat veacuri la rand.


            Noaptea aceea a fost una de priveghi si rugaciune, pe parcursul careia calugarii de la Cocosu, de la Dervent si de la alte manastiri dobrogene au citit, cu randul, neintrerupt, Psaltirea.Pe la ora 2.00, fratele Gelu, de la Manastirea Dervent, l-a rugat pe cel care il schimba la rugaciune sa-i faca o fotografie pentru a pastra mai bine amintirea acelui moment.


            Nimic in jur nu prevestea ceea ce avea sa fie descoperit ceva mai tarziu.
Cand filmul fotografic a fost developat, s-a putut observa o raza de lumina pogorandu-se pe langa calugar, strecurandu-se in interiorul criptei unde se aflau depuse cele patru racle cu moastele martirilor.


          Intrebat de fratele Gelu ce ar putea insemna aceasta lumina, Parintele Arhimandrit Tanase Petroniu de la Schitul romanesc Prodomu de pe Sfantul Munte Athos i-a raspuns: „Lumina nu a aparut ca ai fost fratia ta acolo, ci ea era si mai inainte si este si acum si a fost prinsa de aparatul de fotografiat in chip minunat, ca o binecuvantare dumnezeiasca pentru evlavia si cinstirea Sfintilor Mucenici ce se faceau atunci. Lumina care a aparut este Lumina Cereasca in cinstea Sfintilor mucenici, care s-au reintors la vechiul lor salas„.


            Si, parca de atunci, smeritul Niculitel si oamenii lui talmacesc altfel trecerea lor prin timp. Invaluiti intr-o tainica lumina, incrustand vesnicia in sangele unui bob de strugure, pasesc cu mai multa bagare de seama pe cararile spre cer, pe unde, cu multe veacuri in urma, umblau sfintii insisi.


 
Astazi, o impresionanta procesiune la Niculitel


           
Astazi, incepand cu ora 15.00, se va porni, din nou, intr-un impresionant pelerinaj cu moastele Sfintilor Zotic, Atal, Camasie si Filip, de la Manastirea Cocosu spre Noviodunum, Isaccea, locul unde cei patru au patimit. Convoiul de carute care poarta cele patru racle se va indrepta apoi spre cripta de la Niculitel, unde vor fi depuse pentru o noapte. Dupa privegherea de seara si Sfanta Liturghie de duminica, sfintele moaste se vor intoarce la Manastirea Cocosu.

 

 

Articol preluat de pe site-ul > http://www.gardianu l.ro/2006/ 06/03/religie- c22/minunea_ din_noaptea_ privegherii_ sfintilor_ mucenici_ de_la_niculitel- s79909.html

 

Articol scris de  Dumitru Manolache in data de 03.06.2006 in ziarul Gardianul.

Fotografie preluata de la Cosmin Nicu prin mail.

Dan Camen

 

 

 
3 comentarii

Scris de pe iulie 11, 2007 în articole

 

3 răspunsuri la „Minunea de la Niculiţel

  1. sarpe

    iunie 3, 2011 at 4:18 pm

    textul mi se pare foarte inflorit si empatic. aproape ca’mi vine sa cred ca cel care l’a scris plangea in timpul asta, mai ales la penultimul paragraf.

    nu cumva fasciculul de lumina era un fir de par? pare mai plauzibil decat sa prinzi „binecuvantarea dumnezeiasca” cu un aparat de fotografiat. ar fi deznadajduitor sa prinzi asa ceva cu aparate si sa nu vezi cu ochiul liber.

    n’ati mai vazut fire de par fotografiate din greseala? ati mai vazut pana acum lumina dumnezeiasca prinsa’n poze? …….dar cel putin stiti sa faceti diferenta intre astea doua. experienta isi spune cuvantul presupun!

    articolul asta e trist….

     
  2. Madalina Gr.

    iulie 7, 2011 at 2:20 pm

    Daca era un fir de par captat de aparat, acesta se vedea ca fiind in primul plan, iar in al doilea plan era calugarul. Insa in poza se vede clar cum lumina vine de sus, apoi trece prin spatele calugarului ajungand in cripta. Deci, repet, daca era un fir de par se vedea si facea contrast cu haina calugarului; asa insa se vede ca lumina trece prin partea stanga a calugarului.

     

Lasă un comentariu