RSS

Bisericã din sec IV descoperitã în Mehedinti (loc. Izvoarele)

05 sept.

Bisericã din sec IV descoperitã în Mehedinti

Ruinele bisericii paleocrestine din staul Izvoarele, com Gruia, jud Mehedinti ce dateaza din secolul IV

În vara anului 2006, dupa revãrsãrile apelor Dunãrii, mai multe localitãti din Mehedinti au fost inundate, printre care si localitatea Izvoarele. Imediat dupã retragerea apelor, politia de frontierã a descoperit aici urme de zidãrie pe malul Dunãrii, printre nisip si stufis. Au fost anuntati imediat specialistii arheologi. Dupã ce s-a primit autorizatia de la Ministerul Cultelor, în august 2007 au început cercetãrile din locul de unde se vedea constructia.


Zidurile constructiei s-au arãtat la un metru si cincizeci centimetri adâncime, având o grosime de 60 cm. S-a stabilit cã este vorba de o constructie unicat, o biserica paleocrestinã din mediul roman rural, singura bisericã de acest fel descoperitã în lumea romanã ruralã din Dacia, fiind astfel un document istoric de mare importanţã pentru istoria crestinismului românesc. De asemenea, s-au descoperit monezi, un inel care are satonul în forma de cruce, precum si alte vestigii care dateazã, fãrã nici un dubiu, constructia din sec IV.


Descoperirea este importantã intrucât daca existã o bisericã crestinã în sec. IV la nordul Dunãrii, trebuie sã avem si o asezare importantã în jurul ei formatã mai ales din crestini. Este o dovadã concretã cã dupã retragerea romanã din Dacia, aici a continuat sã trãiascã efectiv o populatie de limbã si culturã latinã, dar ce este mai important, o populatie crestina.

 

Un material TVR despre această descoperire

CLICK!

 

Cercetãrile continuã si vor fi de duratã la site-ul arheologic din satul Izvoarele, comuna Gruia. Aceste informatii, legate de aceastã importantã descoperire au fost oferite si explicate publicului larg si prin postul de radio Lumina, de cãtre domnul conf. univ.dr. Ion Stângã, directorul Muzeului Portile de Fier, din Drobeta Turnu Severin, în cadrul emisiunii ,,Istorie bisericeascã”, ce este realizatã de P.C. Preot Stefan Cameniţã, Protoiereu al Protoieriei Drobeta Turnu Severin Sud (II), protoierie de care aparţine administrativ parohia de la Izvoarele.

A consemnat Pr. Viorel Vlãducu, consilier mass-media. (04 Sep 2007)

Sursa, fotografie> www.episcopiaseverinului.ro/

 

Video> www.tvr.ro/articol.php?id=15519&c=131

 

 

Observaţie:

Această veste ne revelează, cel puţin pentru început, două lucruri importante. Primul e că Dobrogea creştină din secolele primare nu e singura regiune din ţară care a menţinut şi a cultivat credinţa creştinească, după ce Sfântul Apostol Andrei a trecut pe acolo şi a propovăduit credinţa.

Al doilea-pe lângă bisericile din Slăveni – jud Olt – (urmele unui lăcaş de cult creştin din a doua jum. a sec. IV în biserică: placa cu monograma XP şi un mormânt) şi cea din Porolissum (azi Moigrad – Sălaj) – templu păgân refăcut şi refolosit ca lăcaş de cult creştin nu se mai face vreo referire de vreun monument paleocreştin roman de natură religios-creştină, nicio bazilică, nici un cimitir, mormânt… decât de un Cimitir-în comuna Izvoru Frumos, com. Burila Mare- din epoca romana (pag 8 – cod: MH-I-m-B-10080.03 www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/mehedinti.pdf , de asemenea vezi şi celălalte judeţe www.cultura.ro/Documents.aspx?ID=89 ) foarte apropiat de actuala descoperire.

Acest lucru denotă faptul că importanţa acestor locaţii cu monumente religioase de maximă importanţă este şi trebuie mereu pusă în legătură cu castrul din imediata vecinătate, Drobeta-Theodora, situată la nord de Dunăre faţă în faţă cu Pontes-Transdrobeta de pe malul sudic, adică foarte aproape de celebru pod peste Dunăre făcut în timpul războaielor daco-romane de Apolodor din Damasc.

Adică vorbim de o zonă în care mereu trupele romane erau prezente, de la războaiele daco-romane, apoi după retragerea Aureliană, până la distrugerea castrului de la Drobeta de către huni în cele două valuri din anii 441 şi 447 (mijlocul sec. V (vezi- punctul 18 http://apar.archaeology.ro/rja.htm ). Tot aici este şi scaunul episcopal din Ratiaria, care s-a evidenţiat de la sinodul de la niceea până la al III-lea ecumenic.

Cu alte cuvinte, apariţia acestei biserici, în principal a creştinismului în această zonă este rodul prezenţei continue a romanilor aici, nu putem vorbi de ce s-a întâmplat în Sciţia Minor şi cum a fost încreştinată de Sfântul Apostol Andrei ci de o încreştinare prin romanii ce erau în castrele romane de lângă Dunăre, încă de la începutul venirii romanilor, mai cu seamă războaiele daco-romane de la încep sec. II, în cazul de faţă Drobeta-Theodora,-fiind unul dintre cele mai importante castre romane de la N de Dunăre.

Campaniile hunice din anii 441 şi 447 au dus la scoaterea din funcţiune în totalitate a limesului Dunării de Jos. Mai mult Imperiul este constrâns pentru o perioadă scurtă de timp să evacueze o fâşie de teritoriu sud-dunărean până la Naissus. Destrămarea coaliţiei hunice i-a propulsat pe gepizi ca principali beneficiari ai acestui fapt: ei vor deveni foederati ai Imperiului şi stăpâni ai Pannoniei. Ulterior în Peninsula Balcanică au fost colonizaţi ostrogoţi tot cu titlul de foederati; în 488 aceştia pleacă spre Italia.
Pe termen lung noua situaţie politică a avut efecte benefice pentru Imperiul Roman care, la sfârşitul sec. al V-lea – începutul sec. al VI-lea, revine lent pe linia Dunării. Acum se iau măsuri de refortificare a limesului dunărean prin refacerea fortăreţelor distruse de huni .. Ca şi mai devreme, s-a procedat la reconstruirea unor fortificaţii la nordul Dunării, care constituiau veritabile capete de pod în condiţiile în care Imperiul nu mai are forţa necesară şi nici interesul teritorial de a reanexa o regiune din fosta Dacie. În contradicţie cu propaganda imperială (Ioannes Lydos, II, 28) care acreditează ideea reluării unor teritorii nord-dunărene, cercetările au demonstrat că avem de-a face doar cu un control asupra malului nordic al Dunării, exercitat prin intermediul fortificaţiilor refăcute. Dintre acestea sunt cunoscute foarte puţine..
” (http://apar.archaeology.ro/rja.htm )

Astfel putem afirma că această biserică a dispărut înainte de invazia hună sau chiar din pricina acestei invazii, fapt ce arată că e singurul monument creştin din primele veacuri în această regiune a ţării.

Scaunul episcopal de la Ratiaria a fost foarte activ până la invazia hună participând la mai multe sinoade în legătură cu arianismul, deşi mereu a oscilat între arianism şi ortodoxie: episcopul Paladie de Ratiaria a fost arian, episcopul Silvestru a luptat împotriva arianismului. Distanţa apropiata dintre Ratiaria şi locaţia bisericii din com. Izvoarele de azi dă probabilitate mare ca această zonă să fii fost sub jurisdicţia acestui scaun episcopal primar, din Ratiaria.

Celebra teorie a lui Robert Roesler cum că “Dacia a fost complet evacuată de locuitori în anul 271- 275 (n.a.-retragerea Aureliană), iar poporul român s-a format undeva în sudul Dunării, de unde ar fi imigrat (sau “reimigrat” ) în teritoriul de azi al României” este din nou, şi de data asta mult mai puternic, desfiinţată.

Această biserică de sec. IV este o mărturie apropiată retragerii Aureliane, a faptului că poporul român a rămas la N de Dunăre, şi asta înaintea imigraţiei hune. Această imigraţie îşi are rolul important în istoria creştinismului român primar, prin faptul că a luat pulsul credinţei poporului român la N de Dunăre, înainte şi după invazie, când deja imperiul roman prin împăratul Justinian începe o perioadă de extindere şi încreştinare, culminând cu încreştinarea Bulgarilor pe la anul 900.

Importanţa acestei biserici este prea mare pentru Istoria Bisericească, pentru că se face ca o zală dintr-un lanţ ce leagă focarele de credinţă autentică strămoşească şi apostolească de pe cuprinsul patriei noastre.

Dan Camen

 

 
2 comentarii

Scris de pe septembrie 5, 2007 în citadela, Vesti

 

2 răspunsuri la „Bisericã din sec IV descoperitã în Mehedinti (loc. Izvoarele)

  1. bastrix

    septembrie 5, 2007 at 8:35 pm

    Mulţumim pentru toate aceste date. Ştirea este cu adevărat o mare bucurie pentru noi. Am preluat-o şi noi pe blog.

    Să ne dea Dumnezeu zile sfinte şi cu pace!

    Psa. Gianina Picioruş

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: