Parintele Matei cel Sarac.

Matei cel Sărac

Matta EL Meskeen (Matthew the Poor)

 

Adevărata viaţă călugărească cere un călugăr authentic care să poată păstra până la moarte toată dedicarea şi asta este ceea ce bătrânul Părinte Matei a încercat să spună nu doar prin cuvinte ci şi prin comportament, fapte şi acţiuni de-a lungul vieţii. Nu a fost un savant al cărui scop era cunoaşterea, el mai degrabă a folosit cunoaşterea şi căutarea ca unelte care să ajute călugării să stăruie până la moarte în războiul lor. Dacă ar fi fost doar o persoană informată (versată) şi un cercetător strălucit ar fii părăsit viaţa călugărească atunci când a fost confruntat cu obstacole în viaţa-i timpurie.

Ar fi putut  să studieze teologia în cele mai prestigioase universităţi pentru a devein un teolog respectat. Ar fi putut de asemenea să rămână virgin (în gândire) ca mulţi şcolari şi teologi ai celorlalte Biserici. Cu toate acestea, el a preferat viaţa călugărească unde a favorizat viaţa umilă, fiind ultimul dar niciodată cel mai mic. Aşa că cunoaşterea şi cercetarea devin inţelesuri ale supra-înălţării întru ceruri, cucerind ţinuturile inamicului. În acelaşi timp când lumea avea nevoie de Atanasie şi Vasile şi Ioan Gură de Aur la patriarhie, avea nevoie de Antonie, Macarie, Grigorie de Nazians în pustiurile lor cele mai adânci

Nici unul din ei este mai mare decăt celălalt, este Dumnezeu care distribuie rolurile pentru fiecare din noi potrivit nevoilor obştii (comunităţii). Cu toate acestea, sinceritatea şi simplismul inimii Părintelui Matei a făcut  pe Sfântul Duh să Se toarne peste el, dându-i cunoaşterea şi perceprea (simţul) duhovnicească. Teologul nu este nici un om de ştiinţă sau un cercetător. Mai mult, din voia liberă el este o persoană duhovnicească care este foarte sinceră cu sine însuşi până la punctul acela că este încredinţat spre cele mai adânci secrete.

Extras din bazele spirituale fondate de Părintele Matei şi mărturisite (dovedite) în viaţa lui – 2 fiice duhovniceşti ale părintelui.   sursa

 

Viaţa lui pe scurt:

Yousef Iskandar- născut în Banha, oraş la 45 km Nord de Cairo în 1919.

A absolvit cu licenţa în farmacie în 1943. A lucrat ca farmacist până în 1948. A deţinut o farmacie în Damanhur.

Ascultând cuvântul Domnului, a vândut tot ce-i aparţinea, şi, exceptând preţul unui bilet-dus către mănăstire, şi-a împărţit bogăţia printre săraci.

Pe 10 august 1948 el devine călugăr de mănăstire la dorinţa sa, la cea mai săracă dintre toate, Mănăstirea Sf. Samuel în Egiptul de Sus.

Îşi petrecea nopţile citind Sfânta Scriptură cu mare atenţie până la rugăciunile de dimineaţă. La Mănăstirea Sf. Samuel a început a scrie prima lui carte: Viaţa de Rugăciune Ortodoxă.

Sănătatea lui s-a deteriorat din cauza sărăciei severe de la Mănăstirea Sf. Samuel.

În 1951 a fost forţat să se mute la Mănăstirea El-Surian în deşertul Al-Natroun. Acolo a fost hirotonit preot împotriva propie-i dorinţe.

A trăit viaţă pustnicească la o distanţă apreciabilă de mănăstire. După doi ani, Părintele Matei a fost rugat să fie duhovnicul călugărilor mănăstirii, în mod special pentru cei tineri dintre ei.

A devenit cam la acea dată fondatorul reînnoirii vieţii monastice Copte. A readus monahismul la glorioasele-i zile, reînviind duhul marilor părinţi ai deşertului, devenind exemplu viu de cel mai înalt nivel, arătând mare destoinicie în materie de duhovnicie şi controlul-lucrurilor (discernământ) care au lipsit de la zilele părinţilor secolului IV încoace. Asta a atras mulţi tineri creştini educaţi în jurul lui ca să le dăruiască dreapta povăţuire într-o comunitate monastică modernă.

Acolo, la El-Surian, a terminat prima lui carte, Viaţa de Rugăciune Ortodoxă,  prima ediţie fiind publicată în 1952 şi apoi în 1968 cu corectură şi adăugiri. Viaţa de Rugăciune Ortodoxă a fost mai apoi tradusă în franceză (1977), iatliană (1998) şi în engleză (2002).

În 1954 Papa Anba Yousab II, Patriarhul Alexandriei (n.t.- nu este vorba de grecii ortodocşi, ci de copţii monofiziţi) l-a numit exarh al Eparhiei Alexandriei după ce i-a ridicat rangul clerical întru egumen. Părintele Matei a stat în acest post pentru doi ani. La plecare a lăsat în urmă o adâncă impresie spiritual printre mulţi dintre clericii regiunii şi ai comunităţii creştine pe care mulţi o resimt până în ziua de azi.

 La începutul lui 1955 a ales să se retragă la viaţa de linişte din deşert, reîntorcându-se la Mănăstirea El-Surian.

La mijlocul lui 1956, el a părăsit Mănăstirea El-Surian şi s-a reintors la Mănăstirea Sf. Samuel căutând o mai mare singurătate. Noii săi ucenici dintre călugări l-au însoţit. Acolo a stat pentru trei ani. În jurul acestei date a fost înaintat ca şi candidat pentru funcţia de Papă al bisericii Copte pentru prima dată.

În 1959 el s-a reîntors la El-Surian după ce a primit ascultare de la noul patriarh, Papa Chiril al VI-lea (n.t.- acest Papă a fost canonizat ca sfânt de către biserica Coptă), dar curând după această a preferat o viaţă dincolo de zidurile mănăstirii, menţinând monahismul în cea mai pură formă a lui.

Împreună cu ucenicii lui, 11 în total, s-a mutat adânc în deşertul Al-Rayan (1960-1969), la o distanţă de 50 km de cel mai apropiat oraş din regiunea Fayoum din Egiptul de Sus.

Acolo au trăit în peşteri, naturale sau săpate cu însăşi mâinile lor, stil de viaţă tipic cu acela al primilor mari părinţi ai deşertului egiptean: Sf. Antonie cel Mare, Sf. Pahomie- Părintele Începător de obşte (viaţă chinovitică) şi Sf- Macarie cel Mare. Pentru 10 ani Părintele Matei dimpreună cu ucenicii ce-l urmau au stat acolo îndurând asprimea elementelor şi trăind în nevoinţe.

În ciuda izolării de lume ei au crescut în număr.

În 1969, Papa Chiril l-a chemat pe Părintele Matei dimpreună cu ucenicii lui să se mute la Mănăstirea Sfântului Macarie (cel Mare), situată la jumătatea drumului dintre Cairo şi Alexandria în deşertul El-Natroun. La sosire, călugării au găsit Mănăstirea de secol IV în ruină. Fusese ocupată doar de cinci călugări bătrâni şi bolnavi, iar structurile din mănăstire erau pe punctul de a se prăbuşi.

Din acea dată, o mare reînviere dinlăuntrul mănăstirii s-a petrecut, atât în duh cât şi în construcţie. Azi, în 2006, sunt 130 călugări iar perimetrul mănăstirii este de şase ori mai mare decât mărimea iniţială. Sf. Macarie este loc de pelerinaj pentru mulţi din toată lumea.

Călugării de sub povăţuirea Părintelui Matei au învăţat să lucreze pentru nevoile lor, decât să ducă o viaţă idilică.

La Maănăstirea Sf. Macarie Părintele a scris multe cărţi care încă mai sunt folosite de către creştinii din Egipt şi din Asia Mică şi se folosesc mult din ele.

În 1988, a început a scrie o serie de interpretări academic la anumite cărţi ale Sfintei Scripturi. Aceste cărţi au fiecare 500-800 pagini. Ca adăugare la asta, el a scris volume groase despre Viaţa şi Timpul Sf. Atansie (800 pagini), Monahismul în timpul Sf. Macarie (800 pagini), Euharistia (700 pagini) şi despre Viaţa Sf. Pavel. Unele dintre aceste cărţi au fost traduse în engleză, franceză, germană, italiană, rusă, greacă, spaniolă, olandeză şi poloneză.

Chiar şi pe patu-i de moarte, Părintele Matei cel Sărac, la vârsta de 87 ani, scria. Ultima dintre lucrări este o serie de broşuri intitulată “În Hristos”. Acestea sunt lucrări de cugetare asupra pericopelor evanghelice, şi vor apărea curând în arabă şi în engleză.

sursa

Aici

puteti vedea 2 filmuleţe cu îngroparea Părintelui Matei cel Sărac. (jos)

 

 Părintele Matei a fost odată Părintele duhovnic cât şi Povăţuitor al Papei Shenouda III (anii 1950). Părintele Matei a fost de asemenea părintele duhovnicesc al preotului Alexandrin, Părintele Paisie (Bishoy) Kamel, un sfânt contemporan copt, şi al istoricului Iris Habib Elmasry.

Cât timp Părintele Matei cel Sărac este considerat de mulţi ca o figură proeminentă coptă, el a fost, după cum se pretinde, suspendat de două ori din poziţia [pe care o deţinea] în biserica Coptă, prima dată de Papa Yusab II în 1955, şi apoi din nou de Papa Chiril VI pentru nouă ani din 1960 până în 1969 pentru chestii administrative-politice (n.a-cartea sa despre “Biserica şi Statul” în care el militează pentru totala separare a celor două) decât pentru oarecare scăpări cu adevărat teologice sau cu miez dogmatic.

Cu mulţi ani înainte de plecarea Părintelui Matei au fost mai multe veşti legate de contradicţia dintre el şi Papa Shenouda III.

Papa Shenouda îşi recunoaşte datoria sa către învăţătorul său, Părintele Matei, pe care-l numeşte “părintele meu călugăr” în introducerea cărţii sale Inteleag Al-Rouh (Eliberarea Duhului).

Dar acolo se pare că sunt nişte diferenţe majore între amândoi liderii şi următorii lor (mai recent în relaţie cu conceptul de theosis, cât şi textul de la Marcu 16 ultimele versete)

sursa

 Fotografii ale locului unde a sihastrit Parintele Matei cel Sarac

in desertul Al Rayan.

 

 

Referrer>

Site dedicat parintelui Matei

Articole in engleza ale parintelui Matei 

Alte articole in engleza ale parintelui Matei 

Site-ul Manastirii Sf. Macarie

Wikipedia Parintele Matei cel Sarac 

traducerea din engleza> dan.camen.

 

Ceremonie a cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara

Ceremonie a cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara

Doamne, recunosc ca am ramas mut. Ma simt tradat. Ma simt oribil. Spuneti-mi acefal. Spuneti-mi sentimental. Spuneti-mi acefal si sentimental. Spuneti-mi si mie ce s-a intamplat? Inseamna ca pana la urma ce am inceput mai inainte in forta, adica incercarea pe cat imi este cu putinta sa arat ce este masoneria, sau macar radacinile de la suprafata ale ei, iata ca acum a fost folositor. Iata ca am fost cat-de-cat pregatiti pentru tot felul de ‘surprize’ dar la asta sincer, nu ma asteptam.

Cel putin domnul Laurentiu Dumitru de la care am luat aceste clipuri, ne-a obisnuit cu materiale noi si bune, de care voi profita si eu, si le voi promova cat voi putea de mult.

Imi aduc aminte la un moment dat, dupa ce a fost declaratia de presa a Patriarhiei in legatura cu Pfp. Daniel si masoneria, un alt blogger, confrate de-al nostru care detine si o revista culturala-politico-religioasa pe nume Claudiu Tarziu isi punea intrebarea de ce nu se mai ia atitudine din partea Sinodului impotriva masoneriei. Adica nu e de ajuns doar o declaratie de presa ci stiind masoneria ca o pata neagra ce roade madularele Bisericii noastre, de ce nu o afuriseste Sinodul? In 1937 s-a luat o pozitie impotriva masoneriei de catre Sfantul Sinod insa una blanda, deoarece mai erau masoni si printre cei din ‘fruncea’ sinodului. Deci un pic cam blanda si de ochii lumii, insa destul de valabila canonic.

Simt un sentiment de tradare. Eu personal ma simt tradat. Eu unul, indiferent cine a aprobat aceste ceremonii, desi stiu ca ele sunt si de ochii lumii-insa tocmai de aceea- nu am sa fiu de acrod niciodata cu ele. Da! consider aceste fapte ca fiind unele ne-ortodoxe. Nu doar catolice ci chiar pagane. Straine de invatatura ortodoxa precum am invatat-o eu de la Parintii la care am mers si am crescut.

Asta pot face eu, cine ma va mai auzi…chiar aici, asa, pe-un mic blog. Am sa stau IMPOTRIVA acestor oameni, a celor ce savarsesc aceste fapte si acelor ce le binecuvinteaza si le incuviinteaza. Am sa fiu numit acefal, am sa fiu numit un pic sentimental insa cred ca o sa mai fie astfel de ‘iesiri publice’ ale acestor masoni in spatiul Ortodoxiei si deci, implicit… o sa fiu mai-mereu numit cu apelativele mai sus mentionate.

Probabil ca pana la urma voi fii din ce in ce mai singur in aceasta BATALIE. Pentru ca pana la urma se vrea a fi o batalie – pentru ca nu e doar o intamplare doar asa, nevinoavata – care va aduce in cele din urma la o biruinta pe undeva.

Mda… iata un ortodox cum vorbeste pe internet pe blogul sau despre ceilalti ortodocsi sau despre ierarhie… de fapt nu impotriva acestora vorbesc eu ci impotriva celor ce nu apara Ortodoxia precum au fost pusi sa o apere. E un cuvant prin Biblie, uitat de ceva vreme cu atatea adunari ecumeniste si protocoale de tot felul… ‘uraciunea pustirii’ care e tot mai aproape de noi.

In rest totul e bine, purcelusii zboara in carduri pe cer, putem vorbi ziua-ntreaga pe net despre faptul ca psd-ul a mai incercat o noua motiune de cenzura, Tariceanu…. Chiuariu…. Becali…. Steaua…. Prigoana…. Bahmunteanu….. Monica Columbeanu… Yri… alegeri uninominale…. UE… insa ne vom situa mereu langa miezul problemei.

sunt curios… care e urmatoarea miscare… cine mai iese in fata lumii… ca noi aici ramanem, si Cuvantul nostru e cu noi. Amin!

pentru ‘cultura generala’ puteti citi si urmatoarele articole urmand linkurile>

aici

aici

aici

dan.camen.

 

Panihida – slujba inmormantarii mirenilor scanata

Panihida – slujba inmormantarii mirenilor scanata

 

Aveti aici o legatura pentru a downloada in format digital Slujba inmormantarii mirenilor luata din Panihida. Da! Am socotit ca este necesara in format digital si am sa va spun de ce. De fapt am primit-o de la un prieten care murindu-i o ruda nu avea molitvelnicul si mi-a cert-o sa i-o dau in format digital pe net, prin mail, insa… nu am gasit-o nicaieri pe net. I-am spus asta si vorbind cu alt prieten de-al lui a reusit sa obtina scanarea doritei slujbe. Astfel am obtinut-o si eu. Poate va fi de folos candva … pentru cineva care va fi … indurerat si va cauta putina alinare si va cauta sa aduca prinos de rugaciune pentru persoana iubita adormita intru Domnul. De aceea va trimit urmatoatele link-uri (am pus-o pe scribd pentru ca e mult mai usor de gasit pe net). O sa incerc sa fac rost si de slujba parastasului in format digital.

 

Continutul acestor slujbe este foarte deosebit. Daca vreti sa invatati dogmatica uneori poate ca iti este mai de folos, inainte de a lua o carte cu titlul „Dogmatica”, sa citesti doar slujba parastasului. Textul cat si melodicitatea cantarilor te scot la realitate…

 

PANIHIDA! (click!)

sau direct vizualizare full screen> click!

sau doar link> http://www.scribd.com/doc/437740/Panihida-slujba-inmormantarii-mirenilor

Amin!

foto X

 

 

 

 

Minunate apoftegme despre Patriarhul Pavle al Serbiei.

 

Minunate apoftegme despre Patriarhul Pavle al Serbiei.

Patriarhul Pavle
– Omul Cerului şi al pământului –

Patriarhul Bisericii Ortodoxe sârbe este eroul multor povestioare şi anecdote. Ele întăresc legenda că ar fi un om popular şi cu viaţă sfântă. Anul trecut, Sfinţia Sa Patriarhul sârb Pavle a împlinit nouă decenii de viaţa pe pământ. Cu aceasta ocazie, la propunerea preşedintelui Guvernului Serbiei Vojislav Kostunica, preşedintele Serbiei şi Muntenegrului Svetozar Marovic l-a distins cu Ordinul „Nemanja” clasa I. Cu aceeaşi ocazie „NIN” [prescurtare de la „Nedeljne informativne novine” -Ziar săptămânal de informaţie] reproduce câteva istorioare interesante din viata Sfinţiei Sale. Prin felul său de viaţă Patriarhul Pavle este apropiat oamenilor. Pe dânsul, sârbii îl simt ca pe un semen apropiat lor, şi nu ne referim numai la credincioşii practicanţi.

Wartburg. Pe când vlădica Pavle era episcop de Raska şi Prizren, Episcopia respectivă avea doar un automobil, un Wartburg. El era folosit în general pentru transporturi în interesul bisericii. Episcopul Pavle se urca rar, căci umbla mai mult pe jos. Odată, când a venit la dânsul în vizită un apropiat al său de pe vremea seminarului teologic, Ştefan, episcopul Zicej, cu un Peugeot după ce au pornit să viziteze câteva localităţi din episcopie, vlădica Pavle a zis:
– Frate Ştefane, chiar ca e bun Wartburgul ăsta al tău!

Mercedes. Patriarhul Pavle, după cum este cunoscut, a continuat să trăiască la fel şi după ce s-a mutat la Belgrad. Belgrădenii îl întâlnesc adesea pe stradă, în tramvai, în autobuz… Astfel, odată, pe când mergea singur, suind trotuarul străzii Regele Petru I, în care se afla sediul Patriarhiei, îl ajunse, cu un Mercedes ultimul răcnet, unul din preoţii cunoscuţi ai unei parohii arhicunoscute din Belgrad. A oprit automobilul şi a ieşit:
– Sfinţia Voastră, permiteţi-mi să vă conduc! Spuneţi numai încotro… Patriarhul a intrat în automobil, şi îndată ce s-au pus în mişcare, a întrebat:
– Spuneţi, părinte, al cui este automobilul acesta?
– Al meu, Sfinţia Voastră!
– Opriţi! – porunci Patriarhul, a ieşit, şi-a făcut semnul Crucii şi a zis preotului:
– Dumnezeu să vă aibă în pază!

Automobilele negre. Fusese şedinţa Sfântului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Sfinţia Sa se îndrepta, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală. Când ieşi din Palatul Patriarhiei, zări parcate o mulţime de automobile mari, negre. Întrebă:
– Ale cui să fie atâtea automobile luxoase?
– Ale episcopilor noştri, Sfinţia Voastră! Au venit cu ele la şedinţa Sinodului -răspunse preotul care-l însoţea.
– O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!

Dificultăţile diaconului. În clădirea Patriarhiei adesea se repovesteşte dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l însoţeşte peste tot, pe când plecau să facă slujbă în biserica de la Banovo brdo.
– Cum vom merge? Cu automobilul? – întrebă diaconul.
– Cu autobuzul! – răspunse Patriarhul cu hotărâre.
– E aglomeraţie, e înăbuşitor in autobuz, şi nici nu-i aproape…
– Mergem! – zise din nou scurt Sfinţia Sa.
– Dar… – mergând în urma Sa, diaconul avansă un argument nou, major – Sfinţia Voastră, este vară, multă lume merge la Ada Ciganlija [cel mai vestit ştrand], autobuzele sunt pline de lume despuiată. Nu e potrivit…
– Ştiţi, părinte – se întoarse Patriarhul Pavle – fiecare vede ceea ce doreşte!

Două măsline. La masa de prânz în Palatul Patriarhiei mai mulţi episcopi, printre ei si Patriarhul Pavle. Printre altele, ajunse pe masă şi farfuria cu măsline. Toţi ştiu că Patriarhul ţine la ideea că organismului uman îi sunt optim necesare doar şase măsline. Dar vlădica Ştefan a apucat să ia opt măsline.
– Sfinţia Voastră, eu am luat cu două mai mult. Ce să fac?
– Acuma ţine ceea ce ai luat, iar mâine să iei cu două mai puţin – răspunse Patriarhul.

Mesaj către America. Atunci când vlădica Pavle a devenit Patriarh, îşi aminteşte Slobodan Mileusnic, directorul Muzeului BOS, multe delegaţii şi numeroşi reprezentanţi din străinătate şi-au exprimat dorinţa să-l întâlnească pe Sfinţia Sa. A venit atunci şi ambasadorul destul de activ al Americii la Belgrad, Warren Zimmermann. Patriarhul l-a primit în Palatul Patriarhiei. Ambasadorul i-a transmis salutări şi felicitări în numele poporului american, în numele preşedintelui Americii şi în numele său personal. S-a purtat o convorbire oficială, protocolară şi în final ambasadorul a pus întrebarea:
– Cu ce am putea să vă ajutăm?
– Excelenţa Voastră, să nu ne puneţi piedici; cu aceasta ne veţi ajuta.

Reglarea conturilor. Patriarhul ştie să facă multe treburi. Prin mănăstiri a deprins să coasă, să cârpească, să spele, să confecţioneze şi să repare încălţămintea, să lucreze pământul, să altoiască pomi, să lege şi să ferece cărţile, să repare clădiri şi diferite aparate şi anexe… Părintele patriarh din fire este un om harnic. Tot timpul lucrează câte ceva.
– „Şi când vine aici la mine în birou, dacă observă că ceva nu funcţionează cum ar trebui, dacă vede că uşa nu se închide bine, că undeva pătrunde ploaia, că lumina se întrerupe… el însuşi purcede să stabilească unde-i defectul, apoi zice: Haide să reparăm asta!…” – spune secretarul Sinodului BOS şi citeţul Sfinţiei Sale, Gradimir Stanic.
– „Dânsul se comportă peste tot ca un bun gospodar, nu numai aici la Patriarhie, ci şi în oricare mănăstire şi oricare biserică, oriunde s-ar afla…”. La mănăstirea „Blagoveştenie” din regiunea Ovcarsko-Kablarska, în care a fost călugărit, şi unde acum, în calitate de patriarh, se duce aproape în fiecare vară pentru câteva zile, pe când venea vremea să se întoarcă la Belgrad, chema pe egumenul Georgije pentru „a se socoti”:
– „Părinte Georgije, iată am petrecut cu voi aceste câteva zile. Toate, slavă lui Dumnezeu, au fost bune. Am locuit aici, am mâncat dimineaţa, am mâncat la prânz, iar toate astea costă, nu-i aşa?”.
– „Păi, aşa e, Sfinţia Voastră…”.
– „Dar şi eu v-am ajutat cu câte-ceva. Nu-i aşa, părinte Georgije?”.
– „Aşa e, Sfinţia Voastră, ne-aţi ajutat mult, de parca aţi fi venit aici să lucraţi, nu să vă odihniţi…”.
– „Pai să ne socotim: ţi-am reparat jgheabul, fereastra, robinetul, broasca de la uşă, ţi-am curăţat şi am proptit viţa de vie, am pingelit încălţămintea… Când le punem toate la socoteală, părinte Georgije, rezultă că voi trebuie să-mi plătiţi ceva mie!

Salariile. Patriarhul Pavle a refuzat, de altfel, salariul. Dânsul primeşte doar pensia la care are dreptul ca fost episcop de Raska şi Prizren. Nevoile sale sunt modeste de tot, dat fiind că singur îşi coase mantia, singur îşi repară pantofii… Încă îi rămân bani din pensia aceea mică. Ce rămâne împarte săracilor sau donează în alte scopuri pentru binele obştesc.
A rămas de pomină reacţia dânsului din anul 1962, la solicitarea de atunci a unor episcopi să li se mărească salariile:
– „Dar de ce, de vreme ce nu suntem în stare să cheltuim nici ceea ce am avut până acum?!”.

Pentru Milos Crnjanski. În acelaşi fel procedează Părintele Patriarh şi cu ceea ce primeşte în dar. Dacă primeşte material pentru mantie, îl păstrează până întâlneşte un călugăr sau preot care nu are posibilitate să cumpere. Atunci îi calculează cât are nevoie pentru a coase o mantie, şi-i dă exact atât, ca să mai rămână şi pentru alţii.
Renumitul istoric al literaturii Zika Stojkovic, care a colaborat cu vlădica Pavle, pe când acesta fusese episcop de Raska şi Prizren, la editarea operei capitale: „Monumentele din Kosovo”, i s-a plâns odată în Palatul Patriarhal că are greutăţi în a aduna bani pentru continuarea tipăririi seriei începute de Opere ale unuia din cei mai importanţi scriitori sârbi, Milos Crnjanski. Ascultându-l, Patriarhul se ridică, se duse până la patul său, ridică perna, luă de sub ea portmoneul, apoi scoase din el trei mii de mărci şi le întinse lui Stojkovic:
– „Iată, e contribuţia mea pentru tipărirea cărţilor lui Milos Crnjanski. Să vă fie de ajutor!”.

Economii. Gradimir Stanic, care este directorul tipografiei patriarhale, relatează:
– „Dânsul îşi dactilografiază singur cărţile. Foile pe care le scrie aproape că nu au margini, iar distanţa dintre rânduri este cea mai mică posibilă. Evită să piardă timpul cu introducerea deasă a foilor în maşina de scris. Pe lângă aceasta, economiseşte hârtia; aşa s-a deprins, căci înainte vreme hârtia era foarte scumpă. Iar textele sale sunt atât de curate, încât la ele nu este nevoie de intervenţii înaintea tiparului.
Colaboratorii povestesc, de asemenea, că se ţine şi textual de versul din Rugăciunea Domnească: „…pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi…”. După ce ia masa, aduna cu atenţie orice fărâmitură, deşi are cine să strângă şi să facă ordine…

La „Semnul de întrebare”. Un boem, care adesea petrecea timpul la cafeneaua cu denumirea „?”, în apropierea Patriarhiei, de câte ori îl vedea pe Patriarh, traversa în fugă strada, pentru a lua binecuvântare de la Sfinţia Sa. Iar odată îi zise:
– Sfinţia Voastră, noi doi suntem cei mai buni oameni din tot Belgradul acesta! La care Patriarhul replică:
– Suntem, dar după ce golim câteva pahare, nu mai suntem buni de nimic!

„Arătarea” Născătoarei de Dumnezeu. S-a întâmplat ca în cabinetul Patriarhului, pe când acesta discuta cu un funcţionar al Patriarhiei, să dea buzna un om între două vârste, cu ochi mari şi cu privire înflăcărată. A început să explice că a trebuit să vină, deoarece are să comunice ceva important… Patriarhul l-a invitat să ia loc, să se mai liniştească. Iar acela începu atunci să povestească cum că în somn i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi ce i-a spus…
Patriarhul l-a ascultat cu atenţie, apoi l-a întrerupt tăios:
– „Ascultaţi-mă, domnule. Eu sunt episcop de aproape cincizeci de ani, călugăr sunt, se înţelege, de şi mai mulţi ani, în fiecare zi slujesc Sfânta Liturghie; mie nici măcar un înger nu mi s-a arătat încă, iar Dumneavoastră vi s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu! Lăsaţi-o baltă, vă rog…”.

Ziarele şi anii lumina. Pe vremea grea a războiului, după o întâlnire în cabinetul Patriarhului, pe când se hotăra asupra unor chestiuni în care nu era uşor să fie luate decizii, Sfinţia Sa, spre a glumi pe socoteala Sa, zise celor prezenţi:
– „Voi aţi crezut că o veţi scoate uşor la capăt cu mine. Credeţi că eu sunt slăbănog, de constituţie fragilă… Dar de fapt voi nu mă cunoaşteţi bine…”.
Se sculă şi de pe masa de lucru aduse nişte ziare, cu denumire sârbească, în care prin fotomontaj era reprezentat ca un războinic-superman, cu bombe şi muniţii la brâu.
– „Uitaţi-vă cum mă văd alţii, iar voi aţi crezut că sunt slab!”. Din întâmplare, tocmai atunci veni să-l fotografieze vestitul foto-reporter Vican Vicanovic. Pentru a realiza fotografia dorită, se adresă Patriarhului:
– Luminăţia Voastră… [în limba sârbă joc de cuvinte: Vasa svelosti – Sfinţia Voastră; Vasa svetlosti – Luminăţia Voastră].
La care Patriarhul replică:
– De vreme ce eu deja sunt lumină, la ce-ţi mai trebuie bliţul!?

(Jovan Janjic, „NIN„, preluat de săptămânalul de limbă sârbă „Nasa reč„, Timişoara, nr. 772 / 03.12.2004, pp. 24-25)

Articol preluat de pe site-ul domnului Laurentiu Dumitru caruia ii multumim.

 

„Sburatorul”- LEVITATIA. Wouter Bijdendijk (Ramana) la Casa Alba.

SBURATORUL …

LEVITATIA. Wouter Bijdendijk (Ramana) la Casa Alba.

Dupa ce am citit ultimele vesti de pe blogurile unor colegi pe care le mai vizitez, m-am interesat si de aceasta stire cu acest magician, nu pentru ca ar fi singurul de acest gen care face asta, ci pentru ca … e la fel ca ceilalti ce leviteaza. Banal! Insa mai mult decat Banal.

Enjoy! *(rozul e culoarea sacra a brahmanilor) (:{)

sursa Youtube> http://www.youtube.com/watch?v=9OvVltLwkLQ

sursa

Există oameni (precum vrăjitorii, magii, satanistii) care au ajuns la o asemenea pervertire a mintii încât urmăresc în mod expres ca demonii să intre în ei. De aceea, îl invocă regulat si explicit pe Diavol, invitându-1 stăruitor să intre si să le ia în stăpânire sufletul. Ei fac aceasta în dorinta de a dobândi putere asupra oamenilor sau de a accede la un statut care să le asigure celebritatea. Cu alte cuvinte, sunt motivati de patimile iubirii de stăpânire, slavei desarte, trufiei.

Asadar, Diavolul îl transformă într-un simplu instrument pe omul asupra căruia îsi exercită stăpânirea. Ii transmite viclenia sa demonică si o parte din capacitătile pe care el, ca entitate spirituală, le are prin fire. Demonizatilor li se întâmplă frecvent să-si schimbe radical trăsăturile fetei, să vorbească folosindu-se de cele mai diverse si mai stranii voci, să leviteze, să intuiască evenimente viitoare, să cunoască faptele săvârsite în trecut de oameni pe care îi întâlnesc pentru prima oară, să comunice telepatic, să miste diverse obiecte de la distantă, să provoace catastrofe naturale, s.a.m.d.

Insă Diavolul este legat de către Hristos si nu poate lucra răul decât într-o mică măsură. Părintele Paisie îmi spunea: „Cel mai mic dintre demoni are atâta putere încât ar putea distruge într-o clipită întreg pământul, dar nu îngăduie Dumnezeu“…
Satana se străduieste să însele inclusiv prin aparenta de înger al lui Dumnezeu; tot astfel si gurusii încearcă să se disimuleze sub aparenta sfinteniei, cu ajutorul puterilor demonice. Efortul lor de a însela se poate dovedi eficient până când omul ajunge să-L cunoască pe Hristos în Duhul Sfânt.

(capitolul BĂTRÂNUL STRĂLUCESTE al cartii Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie [Aghioritul] sursa )

Acesta este doar o mica marturie a parintilor Bisericii despre vrajmas si lucrarea acestuia prin slugile lui. Marturii de la parinti referitoare la levitatie sunt numeroase, insa am luat acest extras considerand ca parintele Paisie este un parinte contemporan noua, iar cel care marturiseste despre aceste lucruri in aceasta carte a avut si el de-a face cu astfel de experiente.

LEVITÁŢIE s. f. 1. capacitate atribuită ocultiştilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înşişi de la pământ prin puterea voinţei. 2. ~ magnetică = anulare a gravitaţiei prin acţiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric. (< fr. lévitation) sursa

Ma marturisesc ca tocmai ce citeam acele bloguri, adica cand am gasit aceasta stire despre fapta acestui ‘magician’- vrajitor- ascultam Cantarile Invierii de catre grupul Nectarie Protopsaltul…

Curios cum sunt, am intrat si pe site-ul acestui ‘magician’ adica aici si am vazut si celalate ‘performante’ ale acestui ‘magician’, cat si conceptia lui de viata.

Mi se nasc cateva ganduri, dupa ce am citit si vazut aceste lucruri, poate si voua la fel:

1. care e scopul acestei levitari? Mi-aduc aminte odata ca cineva a intrebat pe o maica catolica, de fapt era sora de manastire, despre levitatie, iar ea prinsa in ascultarile manastirii si ca sa-i raspunda si celui ce a intrebat si sa nu se supere acela ca nu are ea timp si de el si de interviul lui, ii raspunde scurt impacandu-l si demontand, prin viata ei de zi cu zi, minciuna acestor ‘numere artistice’> eu nu stiu ce-i aia levitatie. Ca se ridica de pe pamant, plutind? Apai, eu nu am timp d-astea, eu trebuie sa ajut pe maici la bucatarie si la celalate ascultari… Da de ce ii vine sa leviteze? nu are altceva mai bun a face?…

2. de ce levitatie? pai ca sa Sboare… daca s-ar fii facut invisibil nu s-ar mai ‘uimi’ americanii, asa ca nici chestiile de fachir (cu focul) nu prea mai tin, doar cea cu ‘sburatul’ si … poate … teleportatul. Pe asta inca nu a incercat-o. Dar nici asta din urma, pentru ca oamenii l-ar vedea disparand si … gata. Apoi reaparand, oamenii l-ar considera… o naluca, un duh (necurat) … si astfel toata vraja asta si-ar pierde farmecul… adica s-ar desconspira faptasul si realizatorul acesteia. adica dl Ramana si dl. Satana. Chiar rimeaza.

3. singur sau fara el … sau impreuna cu el. Adica ori el singur a realizat ceea ce a realizat – imposibil. De ce? Pai daca se pune doar problema concentrarii adanci, a meditatiei, atunci nu doar brahmanii ar fii cei care leviteaza. Un pricipiu anuleaza pe altul. Daca e opera duhurilor necurate, adica Satan si cu ai lui, lucrarea lui Ramana este doar teatrala, adica participand … pentru ca are trup si atrage oamenii. Ii uimeste. Daca diavolul s-ar arata facand asta sau infatisandu-se ca avand trup, ca la ispitiri, apoi se va intampla ca sa cunoasca oamenii ca a fost diavol, si ca nu e doar un rau imaginar cum isi imaginau si isi imagineaza, ci e persoana… adica fiinta vie, duh… pentru ca ispitirile sunt ingaduite ca sa te incerce nu sa uimeasca. Adica ori cazi ori biruiesti, nu doar te uimesti. 3- adica fiecare vine cu puterea lui, Satana il ridica, el se fagaduieste ca-i va sluji lui – lui Satana – adica i se face rob, adica ii da trupul si impreuna cu acesta si sufletul, ca sa poata Satan lucra prin trupul lui. Asta e si conceptia parintilor Bisericii despre aceste vraji. adica o conlucrarea a trupescului care are vointa libera de a alege, adica omul, cu Duhul/duhul, care are puterea de a savarsi ‘aceasta minune’.

4. ceea ce afirma acest magician … sa-i faca pe oameni sa se mire, si ca e este o arta/stiinta. Referitor la acest lucru tocmai vorbeam cu cineva (M.P.) de pe messenger, i-am aratat clipul, si mi-a dat reactia …„Mie din prima numi placu clipul – si nu pt ca sunt teolog – ci pt ca … nu te odihneste … iti hraneste creierul … nu si sufletul/ e asa de simplu totul si de minunat … imi paru atat de complicat tipul … si ce ochi avea … cata stapanire de sine- asta vizavi de lepadarea de sine … sii ii erau ochii goi, foarte goi … singur … a reusit SINGUR sa se ridice de la pamant … oare de ce? ca oricum ajunge in pamant? … sa demonstreze ca „…realitatea nu e ceea ce pare?”… hm „. apoi mi-a trimis link-ul de la filmuletul de mai jos. Tot cu Invierea …

„Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui. „(Mt. 24, 11-13)

sursa Youtube> http://www.youtube.com/watch?v=JJObxDRTeBw

 

Filmulet Youtube> Dialogul virtual intre Emil Cioran si Petre Tutea

Dialogul virtual intre Emil Cioran si Petre Tutea

sursa Youtube> http://www.youtube.com/watch?v=KbOevl3BSGg

sursa> http://todoran.blogspot.com

 

Rugăciunea a XXIV-a de pe Malul Lacului – Sf. Nicolae Velimirovici

Rugăciunea a XXIV-a de pe Malul Lacului*

De Sfântul Nicolae Velimirovici

Tu reverşi Sfântul Tău Mir în stele, o, Duhule Sfinte, şi din incendii fără sens Tu faci candele de veghe dinaintea Slavei Cerului. Revarsă-Te şi în sufletul meu şi dintr-un incendiu pătimaş fă o candelă de veghe dinaintea cerurilor.

Tu umbli prin câmpuri de flori fără să fii auzit şi Tu stropeşti florile cu Harul Tău, astfel încât sângele pământului să nu pătrundă la suprafaţă, ci să se vadă doar frumuseţea lui Dumnezeu. Stropeşte şi câmpul sufletului meu cu Harul Tău, ca să nu se poată spune că taina sufletului meu a rodit din sângele pământului ci că este împodobit cu frumuseţea lui Dumnezeu.

Tu Te amesteci cu fiecare grămadă de cenuşă şi dai viaţă. Revarsă viaţă şi în cenuşa trupului meu ca să pot trăi şi să-Ţi pot slăvi lucrările.

Tu îmblânzeşti focul şi vântul şi din demoni ai furiei Tu faci slujitori ai Celui Prea-Înalt. Îmblânzeşte-mi mândria şi fă-mă slujitor al Celui Prea-Înalt.

Tu eşti bun cu animalele din pădure. Arată-mi bunătatea şi mie, celui care sunt îndobitocit de neştiinţă.

Tu faci să rodească orice sămânţă de viaţă. Tu pluteşti în fiecare pântece. Tu stai în oul din cuibul păsării şi cu meşteşug formezi o nouă minune de viaţă. Fă să rodească, Te rog fierbinte, şi sămânţa nevăzută a bunătăţii dinlăuntrul meu şi vegheaz-o până când ajunge la maturitate.

O, Prea-Cinstitule şi Atotputernice Duh, prin prezenţa Ta Tu transformi o ascunzătoare de tâlhari într-un adăpost al Cerului, şi un univers înspăimântător într-un templu al lui Dumnezeu. Pogoară şi în mine, Te rog fierbinte, şi preschimbă o mână de cenuşă în ceea ce ştii şi poţi să faci.

Amin!

*Editura Anestis 2006.

 

Bădiliţă vs. Stăniloae. Occident vs. Orient. Ştiinţă vs. Theologhisire.

Bădiliţă vs. Stăniloae.

Occident vs. Orient.

Ştiinţă vs. Theologhisire.

 

mda, icoana de fata arata un „inger”… diacon, un sfant purtand deasupra-si capului Sfantul Aer.

adica… isi acopera aureola sfinteniei cu „aceasta piatra de mormant”.

adica… semnul sfintei si de viata facatoarei Cruci este exact deasupra capului, lasand in parti aureola acestui ‘inger’ , cu toate ca acesta are umerii atat de drepti incat … e rastignit! iara mainile-si intinde spre…cer, iara degetele-i spre sfanta Cruce.

adica… fata lui de tanar nu-l tradeaza, nici nu vrea sa faca asta ci sa-i dea si mai mare frumusete impreuna cu hainele de un alb cu cute imateriale.

adica…isi desface ‘aripele de dimineti’ care sunt perfect paralele cu insasi orarul de la vesmant ce-i brazdeaza trupul, coborand direct din…aureola.

ADICA… daca insusi Cristian Badilita e intr-adevar cel ce-si da ‘cartile pe fata’ in articolul de mai jos, inseamna ca Staniloae mai are un AS in mana. De inima. De trefla. De caro. Trei in Unu. Unu in Trei.

adica… pai simplu, o sa va spun dupa ce cititi ce a scris intr-un editorial dl. Badilita>

de la insusi Cristian Badilita citire>

 

Dumitru Staniloae cu cartile pe masa

Cristian BADILITA

(ghilimelele de rigoare)– Dumitru Staniloae ne-a transmis o opera care contine, conform bibliografiei alcatuite de Gh. Anghelescu si Ioan Ica jr.: 44 carti originale, peste 100 traduceri, 210 studii, aparute in reviste romanesti sau straine, 559 articole, referate si note, 47 conferinte, predici si prefete de carte si 60 interviuri.

Sarcina celui care doreste sa se ocupe de opera lui Staniloae nu este usoara, dat fiind ca in Romania nu s-a gasit inca tonul echilibrat, intre atitudinea patetica si ridicola a „fanilor” neconditionati si atitudinea superioara a reprezentantilor „societatii civile”. Pentru cei dintai, Staniloae este un soi de Profet mioritic, trimis din cer pentru a pune capat navalirii daunatoare a Occidentului; pentru ceilalti, el nu-i decat un batranel marginit si retrograd al carui mesaj antimodernist se afla in dezacord cu comandamentele prezentului. Aceste doua tipuri de abordare sunt specifice Romaniei, pentru ca, in strainatate, primii pasi catre recuperarea gandirii teologice a lui Staniloae s-au facut deja.

Intr-o cultura juna si firava precum cea romaneasca (ma refer strict la cultura de marca occidentala), orice caz mai implinit ia proportii gigantice. Eminescu, „cel mai mare poet”, Eliade, „cel mai mare om de cultura”, Iorga, „cel mai mare istoric”, Staniloae, „cel mai mare teolog”. Franta, Italia, Germania, Anglia au zeci de asemenea „cei mai mari” si oricine simte ca ridicola incercarea de a impune o ierarhie. Da, Staniloae poate fi considerat un teolog ortodox important, probabil cel mai important din generatia lui romaneasca, desi un Crainic sau un Theodor M. Popescu, il depasesc la capitolele creativitate (primul) si rigoare stiintifica (al doilea). Opera lui majora va ramane traducerea comentata a Filocaliei, dar si aici trebuie facute numeroase comentarii, Filocalia lui Staniloae fiind un corpus intocmit pe criterii subiective si cu deficiente.

 

Mult mai grave sunt gafele privitoare la Dionisie Areopagitul si Origen. Staniloae se indarjeste sa „demonstreze” identitatea dintre autorul Ierarhiei bisericesti si discipolul apostolului Pavel impotriva oricarui bun simt stiintific, singurul sau argument fiind acela ca teza acceptata unanim de specilisti este… occidentala (sic!). Cazul abordarii lui Origen mi se pare si mai flagrant. Patrologul roman il „desfiinteaza” pe intemeietorul misticii crestine marturisind diafan a nu-i fi citit nici o lucrare, intrucat Biserica il considera eretic. Parintii latini nu-l intereseaza deloc! Singura exceptie o constituie Laurentiu de Novae, un sfant „proto-roman” din secolul VI sau VII, caruia i-a consacrat o introducere din ratiuni… patriotice. Cine realmente l-a citit pe Staniloae, nu poate sa nu constate o involutie a acestuia din tinerete pana la moarte, care se poate explica, partial, prin semiizolarea culturala in care a fost condamnat sa traiasca dupa 1950 (pe larg, despre aceste chestiuni, in Les Peres de l’Eglise dans le monde d’aujourd’hui, 2006, Beauchesne-Paris/Curtea veche-Bucuresti).

 

Last but not least, Staniloae nu trebuie uitat pentru volumul publicat, sub Ceausescu, impotriva Bisericii greco-catolice, desfiintata dictatorial de regimul comunist. Nimic nu poate scuza un asemenea gest, josnic in contextul respectiv. Cine incearca sa-l apere se discrediteaza si ca om, si ca „istoric”. O societate matura isi asuma nu doar geniile, ci si scaderile geniilor. Dincolo de cele spuse pe scurt aici, parintele Staniloae ramane un teolog marcant pentru a doua jumatate a secolului trecut, al carui nume, fara doar si poate, merita sa figureze pe frontispiciul unui Institut teologic ortodox. La concurenta, vai, cu profitorii comunisti Iustinian Marina si Teoctist Arapasu. „Traditia” merge mai departe!

 

(am incheiat citatul)

 

ehee, acum-e-acum.

 

Nu sunt in masura sa scriu prea multe despre acest articol, nici nu vreau, insa am sa spun despre Asul din buzunar(ul de la reverenda, … adica de la inima) al parintelui Staniloae.
Nu am sa comentez mai mult decat e nevoie acest editorial. Ci totusi am sa spun ca ‘ingerul’ din icoana de mai sus ce slujeste… e insusi Parintele Dumitru Staniloae.

 

Iar Asul e insasi Theologhia sa. Adica Insusi Dumnezeu. Adica in inima. Adica Trei in Unu (trefla). Adica mai ascutit decat un vultur (caro). Dar nu Inima Neagra, caci este mandrie, este nebunie, este invidie. Este 4. Este rotund in 2 cu un corn in sus adica gaina. Este Badilita inca o data metamorfozat.

 

Este Occident ce nu are cum sa se transfigureze niciodata in Orient. E negru, nu rosu. Este stiintificare ce nu poarta nici nu va putea vreodata purta pecetea experierii, a theologhisirii.
Este Badilita ce niciodata nu se va putea metamorfoza in Staniloae. De ce?

 

pai…pai…inca o data pai….este cuvantul ‘ăla’ ce deranjeaza pe multi mai noi ‘de sub vremi si brazdati de vremi’, ‘ăla’ ce zice „căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.” (1 cor 4, 15). Adica chiar daca dl Badilita e teolog, al patrulea din biserica ortodoxa, nu e un „Parinte”, acel Inger, ci are ‘barba de batran’ si minte de copil, si ingerii nu au barba…

 

 

de aceea ii vestim ca exista pocainta, ca se poate dobandi smerenia. Cum? pai daca acel „Inger” e insusi Parintele Staniloae slujind lui Hristos in Insasi Trupul Lui si acesta, acest inger cu barba filosofica, poate deveni ca acela doar daca… isi pune pe aureola sa acea piatra a smereniei pecetluita cu semnul Sfintei Cruci, adica omorarea gandurilor trufase, daca ridica mainile spre cer nu spre Parinti ai Bisericii, adica rastigneste impreuna cu trupul sau haina sa cea curata ‘parca predandu-se’ pe sine luisi si judecandu-se. Daca… nu-si va ridica aripele de dimineti vilvoi aiurea-nparti ca sa si le desfaca lumii, ci sa si le tina drepte! caci slujeste Imparatului… iar daca ‘orarul’ sau oratoric nu si-l va mai flutura de la marginile occidentului catre orient, de la stiintificare la theologhisire, de la sinesi la Parintele… ci-l va tine drept de la Dumnezeu spre luisi, nu invers.

 

Atata tot!

 

numai bine teologule Badilita! tine-ti cartile ascunse, caci Parintele are careu de asi, cei Trei si el-Unul…

 

 

eu. dan.camen. acum!… afland asta…. tot noaptea tarziu, prea devreme pentru dimineata si prea tarziu pentru noapte…2.40 (:{)

 

sursa editorial> http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-10-20&id=228261

foto > http://img408.imageshack.us/img408/3338/caragiu2te4.jpg

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ecce Homo 15 octombrie 2007 ASCOR Craiova

Ecce Homo! (iata Omul!) este o revista de cultura si spiritualitate ortodoxa editata de Ascor Craiova. Asociatia Studentilor Crestin-Ortodocsi Romani, filiala Craiova

ECCE HOMO click!

sau in format word

ecce-homo-15-color.doc

 

Un copy-paste util> o lista cu site-uri si pagini personale ortodoxe

Un copy-paste util> lista cu site-uri si pagini personale ortodoxe

Website-uri ortodoxe:

• www.credo.ro – Director crestin ortodox, invatatura, articole si opinii, credinta si stiinta, duhovnici, episcopii, icoane, muzica si poezie, forumuri, istoria Bisericii, patriarhii, radio, etc;
• www.ortodox.as.ro – Cheia raiului, rugaciuni, acatiste, poezii religioase, Biblia, manastiri, referate, carti religioase, canoane, paraclise, colinde, harta manastirilor, etc;
• www.ortodoxie-catolicism.com – Catolicism si ortodoxie, ecumenism si erezie;
• www.ortho-logia.com – Jurnal de apologetica ortodoxa, marturii personale, perspective ortodoxe, in apararea bisericii, colinde ortodoxe, misiuni; Jurnal de apologetica ortodoxa, marturii personale, perspective ortodoxe, in apararea bisericii, grup de discutie, manastiri, biserici;
• www.interpretareaviselor.info – Interpretarea viselor – perspective crestine;
• www.calendar-ortodox.ro – Calendar ortodox crestin, sfintii zilei, sinaxar, etc;
• www.ortodox.net – Biserica Ortodoxa libera, forum ortodox, destainuiri, comentarii, adevaratii martiri, articole, calendar ortodox, calugarite, canoane, destine dramatice, episcopi, etc;
• www.forum-ortodox.com – Forum crestin ortodox, sfaturi ortodoxe, crestinism ortodox, portal ortodox, carti ortodoxe, resurse ortodoxe, forumuri ortodoxe, apologetica, etc;
• www.crestinortodox.ro – Portal crestin ortodox, biserici si manastiri din Romania, meridianele credintei, interviuri, cantari bisericesti, datine, obiceiuri si superstitii, director web;
• www.sihastru.net/mirem/ – Miscarea ortodoxa de reinviere monahala, cuvintele monahilor ortodocsi despre problemele ortodoxiei contemporane; credinta ortodoxa;
• www.odaia.go.ro – Odaia de sus, credinta noastra, apologetica, galerie de icoane, sectologie;
• www.nistea.com – Spiritualitatea crestin-ortodoxa si literatura crestina cu Iulian Nistea;
• www.danionvasile.ro – Danion Vasile: intrebari si raspunsuri, biografie, carti, anunturi, video;
• www.parintele.info – Parintele Anton Kumpata: Ucraina Ortodoxa;
• www.pelerinaje.ro – Centrul de pelerinaje „Sfantul Nicodim”, pelerinaj in Tara Sfanta, pelerinaje interne, oferta pentru scoli, inchiriere microbuz, manastiri in Romania;
• www.orthodoxinfo.net – Portal de site-uri ortodoxe din toata lumea: biserici, articole, manastiri;
• www.ortodoxronet.org – Asociatia webmasterilor Ortodocsi din Romania;
• www.rom-art.com -Misiune ortodoxa: carti gratuite, predici si conferinte audio si video, cuvinte de folos, scrierile Sfintilor Parinti, muzica psaltica, articole, stiri, rugaciuni, acatiste, Filocalia seria completa, 29 volume PSB, Biblia Ortodoxa tradusa de IPS Anania, psaltirea audio citita de pr. Sofian Boghiu, totul gratuit;
• www.resurse-ortodoxe.com – Predici si conferinte ortodoxe audio MP3, Biblia, invatatura ortodoxa, predici, rugaciuni, documente, filme, cant bizantin, icoane, manastiri, etc;
• www.voscreasna.com – Sfintii parinti: Parintele Cleopa, Parintele Dumitru Staniloae, Parintele Serafim Rose, Parinti si Scriitori Bisericesti, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Isaac Sirul, etcl
• www.icoane-ortodoxe.com – Icoane ortodoxe: nasterea Domnului, Maica Domnului, Iisus Hristos, Sfantul Calinic de la Cernica, Cuv. Maria Egipteanca, Invierea Domnului, Sfantul Dumitru, etc
• www.ortodoxmedia.com – Inregistrari audio-video ortodoxe, stiri si opinii, multimedia: predici, conferinte, muzica, slujbe, provita, emisiuni radio/TV, sinaxar audio, diverse;
• www.biserica.org – Biserica ortodoxa romana Sfanta Treime: viata duhovniceasca, compendium teologic, forum, intrebari dogmatice, stiri pan-ortodoxe, ghid pastoral, Biblia, carte de rugaciuni, sfanta Liturghie, institutii ortodoxe;
• www.ortodox.ro – Ghidul manastirilor din Romania, pe mitropolii, arhiepiscopii si manastiri;
• www.sfaturiortodoxe.ro – sfaturi ortodoxe, dreapta credinta, yoga, diavol, sex, avort, noroc, superstitii, OZN, muzica rock, bioenergie, horoscop, ghicirea viitorului, televizor, vise, etc;
• www.razboiulnevazut.org – Site ce dezbate subiectul Razboiului nevazut, in care suntem inclusi cu totii; astrologie, credinta, dialoguri, erezii, impartasanie, inviere, iubire, jertfa, minuni, moarte, etc;
• www.sfantulandrei.info – Sfantul Apostol Andrei – cel intai chemat, ocrotitorul Romaniei;
• www.laurentiudumitru.ro – Laurentiu Dumitru: biografie, carti, blog, noutati, wallpapers;
• www.sfantaparascheva.com – Sfanta Cuvioasa Parascheva: viata, moaste, icoane, acatist;
• www.ioanguradeaur.ro – Sfantul Ioan Gura de Aur – viata, acatist, sfinte moaste, icoane;
• www.bibliaortodoxa.ro – Biblia Ortodoa online, sau Sfanta Scriptura, cautare, talcuiri, resurse;
• www.sfant.ro – Sfinti Romani – sfintii romani din secolele III – XX, pilde crestine, sfanta lumina;
• www.sfantulnicolae.info – Sfantul ierarh Nicolae – viata sa, cantari, icoane, moaste, minuni;
• www.icoane-online.com – Icoane ortodoxe, iconografie, icoane bizantine, sinaxar, atelier;
• www.clopotul.ro – Clopotul – publicatie ortodoxa de atitudine; editoria, opinii, politic, sinaxar;
• www.flacaracredintei.ro – Portal crestin ortodox duhovnici, filocalia, calendar ortodox, forum, carti, biblia, anunturi, canoane, catehism, magazin ortodox, diverse, Athos, paraclise, canoane;

Mitropolii, episcopii, biserici si manastiri:

• www.patriarhia.ro – Patriarhia Ortodoxa Romana, patriarhul, Sfantul Sinod, Organizarea BOR, Bioetica, Departamente, catedrala, palatul, simbolic, invatatura, editura, etc;
• www.mmb.ro – Mitropolia Moldovei si Bucovinei, structura administrativa, invatamant teologic, activitatea cultural-misionara, activitatea social-filantropica, stiri, evenimente, publicatii;
• www.m-ol.ro – Mitropilia Olteniei, manastiri, radio Logos, biblioteca, publicatii, organizare;
• www.arhiepiscopiatomisului.ro – Arhiepiscopia Tomisului;
• www.mitropolia-banatului.home.ro – Mitropolia Banatului, arhiepiscopia ortodoxa romana; asistenta sociala, invatamant teologic, manastiri, editura „Invierea „, asociaii bisericesti, etc;
• www.eparhiaargesului.ro – Eparhia Argesului, Episcopia Argesului si Muscelului;
• www.edj.ro – Episcopia Dunarii de Jos, catedrala episcopala, administratia;
• www.episcopia-ramnicului.ro – Episcopia Ramnicului; organizare, resedinta, tipografie;
• www.reintregirea.ro – Arhiepiscopia Ortodoxa romana Alba Iulia; filantropie, invatamant, etc;
• www.romarch.org – Arhiepiscopia Ortodoxa romana in America si Canada; structura, credinta ortodoxa, arhiepiscop, publicatii, proiectele noastre, resurse luturgice, organizatii, etc;
• www.arhiepiscopia-ort-cluj.org – Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Vadului, Feleacului si Clujului, misionar social, arhiva si muzeu, cultural, catedrala, administrativ, economic;
• www.episcopia-caransebesului.go.ro – Episcopia Ortodoxa a Caransebesului;
• www.roea.org – Episcopatul Roman Ortodox din America; ierahia, departamente si slujbe, etc;
• www.mitropolia-ro.de – Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Germania, Europa centrala si de N;
• www.mitropolia-paris.ro – Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale;
• www.episcopiaoradiei.ro – Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei, Bihorului si Salajului;
• www.sf-esc.ro – Episcopia Sloboziei si calarasilor; publicatii, Baraganul Ortodox;
• www.cernica.go.ro – Manastirea Cernica din Bucurestil sfantul calinic, amplasare, legaturi;
• www.putna.ro – Manastirea Putna: vizita, istoria, viata si arta manastirii Putna;
• www.sfanta-maria.ro – Manastirea Sf. Maria – Techirghiol; prezentare, icoane, sculptura, tratament, muzeu, noutati, milostenii, etc;
• manastireasinaia.3x.ro – Manastirea Sinaia: prezentarea sfintei Manastiri Sinaia, rugaciuni si acatiste, muzeul sfintei manastiri, istoric, Tache Ionescu;
• dragomirna.ro – Manastirea Dragomirna: manastire, muzeu, legaturi utile, etc;
• www.dervent.ro – Manastirea Dervent: scrieri, articole despre: ortodoxie, avort, ecumenism; poezii, editura, rugaciuni, provocari, harti, muzica, pomelnice, donatii, daruri, manastirea;
• www.msfc.ro – Manastirea Sfintei Cruci din Orarea: prezentare, poze manastire, atelier croitorie;
• www.monasteries.as.ro – Manastiri din Romania: Arbure, Arnota, Baia, Bistrita-Neamt, Dealu, Dragomirna, Govora, Harlau, Horezu, Humor, Iasi, Lepsa, Moldovita, Neamt, Patrauti, Piatra Neamt;
• parohiacunesti.go.ro – Parohia Cunesti, din jud. Calarasi: istoric, obiective, cuprins si contact;

Link-uri Oastea Domnului: biserici, asociatii, tineri

• roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm – Inceputurile si istoria Oastei Domnului, in Romania; lupta pentru viata spirituala, programul si realizarea lucrarii, opozitia, etc;
• www.oasteadomnului.ro – Oastea Domnului: istoria, inaintasi, adunari, publicatii, tineri, forum;
• www.librarie.net/editura/Oastea Domnului – Carti publicate de Editura Oastea Domnului;
• www.odaia.go.ro/oastea.html – Odaia de sus: despre Oastea Domnului: Introducere, istoric oastea Domnului, perioada comunista, framantari actuale;
• www.leorda.as.ro – Pagina tineretului Oastei Domnului din zona Comanesti, Dealul Leorzii;
• Iosif Trifa: cine a fost, ce a scris si ce a facut;

sursa acestor link-uri

foto

 

Veriga lipsa a lantului Cavalerii Templieri-Masonerie: dl Ion Pusca

Veriga lipsa a lantului Cavalerii Templieri-Masonerie:

dl Ion Pusca

 

off Doamne, inca unul…

„Faimosul enolog (enologie-stiinta care se ocupa cu studiul vinificatiei si al produselor vinicole {dex.ro}) dr. ing. Ion Pusca a fost investit cavaler de Marele Priorat Magistral al Romaniei al Ordinului Templului din Ierusalim – una dintre gruparile care se revendica de la traditia Ordinului Templierilor, cel desfiintat de Papalitate la inceputul secolului al XIV-lea. Organizatia nu este parte a Bisericii Catolice, nici a masoneriei. Ea este recunoscuta de ONU ca un ONG cu activitati caritabile.”

 

foto si sursa

Despre personalitatea acestui domn/cavaler – ma iertati-Ion Pusca aflati mai multe de aici iar despre acest „ordin cavaleresc” puteti afla de aici (http://www.osmth.ro/index1.htm)

Ei si ce e cu stirea asta? Pai nici eu nu stiu de ce am gasit-o unde am gasit-o, adica in ziar, insa ma bucur ca am gasit-o.

Off. Doamne, ce prost sunt! acum am aflat de acest ordin, si vazand continutul site-ului ordinului M-AM CRUCIT! desi am vazut ca sunt pentru icoanele din scoli si pentru comisia Gojdu, au actiuni umanitare foarte bine facute, adica „puse la punct”, ce m-a ingrozit de fapt? pai ordinul. Aceasta noua fata a masoneriei publice, ca vrea sau ca nu vrea el, ordinul (desi ei spun clar pe site ca> „nu este un ordin masonic sau paramasonic si ca nu are legaturi cu masoneria”).

Acum imi dau seama ca dintre toti oamenii care ii intalnesc la biserica sau catedrala Duminica, oameni evlaviosi si respectati, unii din ei pot face parte dintr-un nu-stiu-ce ordin cavalesresc, masonerie, secta pietista etc. etc. etc.

Adica sunt o biserica ce se vrea a fi Biserica, dar nu sunt nici macar asta. Au sarbatorile lor, statutul lor aparte de asa-zisi crestini (reguli precise ce sa faca si ce sa nu faca), structura organizatorica aproximativa ca la masonerie (au in frunte un mare maestru), au acelasi scop „ecumenist” (daca-l pot numi asa) ca si masonii adica acela de a acapara lumea (in cazul cavalerilor o lume crestina). Desi pare la ‘primul ochi’ ca e un fel de ordin de hobby (adica in statut 80% din articolele statutului se refera la detaliile imbracamintei si a accesorilor+ pasiunea pentru istorie) cu un vazut scop pietist, oroarea insa se arata prin faptul a ceea ce este de fapt> ‘masonerie crestina’.

Adica cum? pai simplu… e in afara Bisericii oricat si-ar pune valul dogmelor si al practicilor crestinesti. Doi – e impotriva Bisericii din simplul motiv care e si masoneria (desi aici nu mai trebuie demonstrat, pt ca e vorba si de satanism) adica acela cum ca „cine nu e cu noi e impotriva noastra” (Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte. Lc 11,23). Adica cine nu e cu noi intru toate, nu doar CA NOI- ci cu noi- acela e impotriva noastra, a crestinilor. Chiar pe site-ul lor arata o intrevedere a unui reprezentant de-al lor la Pfp. Teoctist, iar acesta din urma cere mai multe info despre ei. De ce? Nu ca nu auzise de ei, un patriarh stie mai multe decat o presa intreaga, ci ca sa le zica in modul bland si duhovnicesc ca Biserica nu-i stie a fii de-ai ei iar pastorul nu stie de ei, adica nu sunt ai lui, oile pastorului, ci sunt oi ratacite. Ce lucru grozav, sa zici ca esti crestin si ca aperi crestinismul si patriarhul nu stie de tine, asta arata clar ca ordinul stie ca e parabisericesc, insa arata totodata si ca ei sunt clar impotriva Bisericii.

click pe imagine pentru a se mari

Revenim la dl Ion Pusca imi vin 3 intrebari in minte, care m-au determinat sa scriu acest crampei de articol>

1. o fi degustat ceva vin inainte de a se duce la ‘templieri’? ma tem insa ca nu… pentru ca el e deja si mason dupa cum se vede in diploma de mai sus afisata la CV personal, diploma semnata de un „ilustru” reprezentant al templierilor si un mare mason in acelasi timp

2. pe site-ul de prezentare al magazinelor de vinuri al dl Pusca, acesta apare la un moment dat alaturi de dl Mugur Isarescu (ii promova vinul de Dragasani), alt pasionat de vinuri insa si mason cu grad mare. de aici intrebarea fireasca > Dl Ion Pusca a primit initierea sau indemnul de a merge la templieri de la dl Isarescu? Este aici oare iarasi legatura inevitabila dintre masonerie si templieri?

3. dl Ioan Pusca stie latina? pentru ca asta e limba oficiala a templierilor. Adica aici se vede omul> atat s-a chinuit sa invete latina ca sa intre in ordin doar ca sa faca milostenii, sa apere icoanele in scoli, si sa apere si sa promoveze crestinismul???!!! eu nu cred asta. Eu nici acum nu stiu latina dupa atatia ani de latina la scoala + teologie. ehe deci scopul templierilor e altul, ma intreb daca nu cumva se intersecteaza cu cel al masonilor. iar al masonilor cu cel al satanistilor…

ehe prea multe se imbina acum, e deja din ce in ce mai clar, masonii/cavalerii si cine-stie ce-o mai urma … am tot zis sa termin un pic cu stirile astea ca sa pot relua sirul clipurilor intitulate Suspinul unui Parinte (de la partea III) insa nu am avut cum sa ratez astfel de ocazii…

…o sa ma gandesc cand o sa beau un vin de Panciu la dl Pusca, nadajduiesc atunci sa rostesc o rugaciune pentru dansul, poate-poate Dumnezeul il va intoarce din partea celor ce hulesc Biserica in a celor ce-o proslavesc.

 

Intareste Dumnezeule Sfanta si dreapta Credinta a drept-maritorilor crestini si Sfanta Biserica Ta in veacul veacului…

Amin!Amin!Amin!

dan.camen.

 

 

Lup in piele de oaie – UNICEF sponsorizează o nouă campanie pentru promovarea avortului sub pretextul protectiei femeii

 

UNICEF sponsorizează o nouă campanie pentru promovarea avortului sub pretextul protectiei femeii

 

O NOUA initiativa globala a fost lansata saptamana trecuta, in New York, de diferite agentii ale Natiunilor Unite si organizatii non-guvernamentale (NGO-uri), continand un apel la legalizarea avortului, relateaza corespondentii Institutului Catolic pentru Familiei si Drepturile Omului (C-FAM). Printre sponsorii acestei initiative numita “Grija pentru femei si copii” este Fundatia pentru Copii a Natiunilor Unite (UNICEF), o agentie a Natiunilor Unite care neaga cu obstinatie sprijinirea avortului sub orice forma.

Considerata a fi o campanie pentru sensibilizarea opiniei publice asupra scopurilor dezvoltarii de inceput de mileniu in privinta sanatatii femeilor si copiilor, agenda miscarii “Grija pentru femei si copii” contine o pledoarie pentru “siguranta avorturilor” sinonima cu avortul legal. Campania este coordonata de Parteneriatul pentru probleme maternale, puericultura si sanatatea copilului, prezidat de Kul Gautam, delegatul directorului executiv al UNICEF si asistentul Secretarului General al Natiunilor Unite, parteneriat care include printere altii: Fundatia Bill & Melinda Gates, Federatia Internationala de Planing Familiar, agentii de dezvoltare guvernamentala din SUA, Anglia, Canada si Bangladeshv cat si Organizatia Mondiala a Sanatatii si Fondul Natiunilor Unite pentru Populatie.

 

Campania enumera o lista de boli severe care afecteaza sanatatea mamelor si concluzioneaza spunand: ”multe decese ale femeilor insarcinate ar putea fi prevenite daca femeile ar avea acces si ar putea beneficia de ingrijire la nivel profesionist”. “Grija pentru femei si copii” defineste “serviciu de calitate” ca fiind un proces ce include “atat servicii oferite inainte si in timpul sarcinii, nasterii si perioadei postpartum, cat si siguranta avortului.”

 

Proiectul “Grija pentru femei si copii” prezinta pe pagina de web inspaimantatorul titlu “Peste 10.000,000 de morti pe an. Prea multe pentru a fi ignorate.” Aceasta enorma cifra este cumulul a doua serii de inregistrari; numarul total al copiilor morti pe an din diferite cauze, in jur de10 milioane si numarul de femei decedate la nastere sau dupa, un numar suspect de mare pretins de unele agentii ale ONU, ridicandu-se la un total de 500.000 pe an.

 

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (WHO), mortalitatea infantila este calculata, de surse oficiale, incluzand data nasterii si decesului preluate din registrele oficiale, sondaje si/ sau dosare de evidenta a familiei. Pe de alta parte evidenta mortalitatii materne este, in cel mai bun caz, o estimare neconcludenta. Potrivit WHO, sursa primara a statisticilor mortalitatii materne, “datele acestei mortalitati sau alte cauze ale decesului nu sunt, de obicei, disponibile, sau, atunci cand sunt, nu pot fi concludente din cauza deficientelor sistemelor de inregistrare in statisticile oficiale”. Dr. Joseph Chamie, fostul sef al Evidentei Polpulatiei din cadrul ONU, statistician, a afirmat ca cifra de 500.000 de morti maternale nu poate fi valida si a refuzat sa o foloseasca.

 

Observatorii Natiunilor Unite pro-familie sunt ingrijorati ca focalizarea disproportionata pe nesiguranta avorturilor, bazata pe cifre ale mortalitatii puse sub semnul intrebarii, abate atentia de la preocuparea pentru riscurile majore de sanatate ale femeilor insarcinate, in lumea moderna. Expertii spun ca acestea ar fi sangerarile severe, eclampsia si nasterea dificila. Potrivit unui raport UNFPA din 2004, cele mai eficiente mijloace de diminuare a mortalitatii maternale nu sunt accesul la mijloacele de contraceptie si legalizarea avortului ci prezenta unui personal de obstetrica calificat si accesul la ingrijirea de urgenta in acest domeniu.

 

Cei care promoveaza avortul invoca adesea nesiguranta acestuia si mortalitatea maternala pentru a forta legalizarea asa numitului avort “in conditii de siguranta”. Criticii acestui punct de vedere aduc contraargumentul situatiei din Polonia, unde, de cand avortul a fost interzis cu strictete, in 1993, tara a inregistrat un declin dramatic in rata avorturilor si a deceselor maternale. In Irlanda, unde avortul ramane ilegal se inregistreaza una dintre cele mai scazute rate ale mortalitatii maternale din lume. Prin contrast, Statele Unite unde din 1973 a existat posibilitatea avortului la cerere, au raportat anul acesta o crestere a mortalitatii maternale.

 

Urmatorul eveniment programat in cadrul campaniei “Grija pentru femei si copii” este conferinta privind libertatea femeii, care se va tine la Londra intre 18 si 20 octombrie si care se axeaza in mare masura si pe dreptul la avort.

 

UNICEF-ul afirma cu tarie ca nu sustine practica avortului indiferent de forma pe care o ia. Totusi numele lor continua sa apara pe lista initiativelor pentru avort. Biserica Catolica a stopat contributia acordata UNICEF-ului in 1998, tocmai din cauza acestor pledoarii pentru avort, care continua sa apara. (Ilinca Zamfirache)

sursa

foto

foto 2

 

Precizarea Patriarhiei Române din data de 10 oct. 2007

Nr: 3919/10 octombrie 2007

PRECIZARE

În legătură cu speculaţiile referitoare la o presupusă legătură între Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române şi organizaţii masonice, facem următoarele precizări:

Conform bunului simţ şi uzanţelor de protocol din orice ţară civilizată, cabinetul patriarhal a răspuns la toate mesajele de condoleanţe primite cu ocazia funeraliilor la trecerea în veşnicie a adormitului întru fericire Părintele Patriarh Teoctist, indiferent de credinţă religioasă sau ideologie. În acest sens, au fost trimise răspunsuri de mulţumire la mesajele de compasiune ale conducătorilor sau reprezentanţilor tuturor confesiunilor creştine, ale altor credinţe religioase, instituţiilor statului, organizaţiilor şi asociaţiilor bisericeşti şi laice din ţară şi străinătate, inclusiv celor trimise în nume personal de numeroşi credincioşi. Respectarea acestor reguli de politeţe nu presupune şi împărtăşirea opiniilor şi convingerilor celor ce trimit mesaje sau scrisori pe adresa Patriarhiei Române.
Şi cu acest prilej, precizăm faptul că Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel nu a făcut şi nu face parte din nici o lojă masonică din ţară sau din străinătate, nici nu împărtăşeşte altă credinţă decât credinţa Bisericii Ortodoxe.

BIROUL DE PRESĂ
AL PATRIARHIEI ROMÂNE

sursa

După ce am citit această precizare am dat fuga către site-ul marii loje masonice din romania (sursa) şi, deşi nu e un site dinamic (adică de ştiri, ci doar de prezentare), în dreapta jos nu mai apărea documentul cu pricina expus înainte de această precizare a Patriarhiei Române, nu ştiu la cât timp după precizare dar nu cred că înainta acesteia (corectaţi-mă dacă greşesc, deja e 12 oct. adică la două zile, eu însă cred că s-au mişcat destul de repede), cert e că am mai vizitat acum ceva vreme site-ul lojei tot pentru aceste breaking news-uri, dar mai cu seamă să văd dacă mai au postat acest document pe prima pagină de la ei – şi încă era- adică cred că cel cu documentul în cauză a fost singurul lor breaking news de pe site. Şi acum, după această precizare, îmi tot pun întrebarea de ce au considerat masonii acest document ca unul „breaking news” pentru prima pagină a site-ului lor?

Poate că sunt curios deja, însă aş vrea să văd dacă ceilalţi au primit acelaşi tip de răspuns din partea PF.P. Daniel. Adică dacă a fost un document universal dar cu adrese şi nume diferite (adică de protocol, cum menţionează precizarea Patriarhiei) sau nu. Pentru că dacă nu, înseamnă că e mai mult decât un document de protocol. Eu zic că merită curiozitatea.

… în rest NO COMMENT!

dan.camen.

foto X

 

Despre Petitia impotriva construirii Catedralei Manturii Neamului din fondurile statului.

Despre Petitia impotriva construirii Catedralei Manturii Neamului din fondurile statului.

iata ce a trimis cineva pe un forum ortodox – „Petitie impotriva construirii Catedralei Manturii Neamului din fondurile statului”. (sursa petitiei)

Justificarea acestei petitii de catre cel ce a facut-o este urmatoarea> „

Consideram finantarea Catedralei Manturii Neamului de catre guvernul Romaniei cu 30 de milioane Ron o incalcare a neutralitatii statului asa-zis laic roman, o jignire adusa bunului simt, o proasta utilizare a fondurilor guvernamentale.

Actul semnat de catre premierul Tariceanu si nou alesul Patriarh al bisericii Ortodoxe declara ca scopul acestei constructii este ajutorarea celor defavorizati. Noi credem ca acei bani ar putea ajuta efectiv prin donatii directe catre azile de batrani, spitale, orfelinate, sate fara electricitate, bolnavi care au nevoie de operatii vitale etc.

Aratati ca vreti sa fiti implicati in luarea unor astfel de decizii pentru a nu mai avea parte de o a doua aberatie asemanatoare Casei poporului. Iar daca Biserica Ortodoxa Romana doreste construirea unei (alte) catedrale, nu are decat sa o finanteze cu banii proprii.„

La ora la care am scris aceasta postare erau inregistrate 418 semnaturi. Curios sa vad ce spun cei ce au semnat. m-am uitat si va redau pe cele mai ‘interesante’ (adica de la interes)>

Vaida Petru Daniel „Sa fim seriosi , in situatia actuala a Romaniei cred ca , constructia unei astfel de catedrale este ultimul lucru pentru care as da bani , pentru ca , la urma urmei , sunt si banii mei , nu ?As putea gasi 100 de alte intrebuintari care ar conta cu mult mai mult . Si nu in ultimul rand , daca cineva il cauta de Dumneze cred ca il gaseste si intr-o bisericuta mai modesta…”

Radu Hasan „are destule fonduri biserica ca sa o construiasca singura”

Liviu Pop „Pentru ce sa se construiasca? Ca sa ne mantuim toti gramada? Hm, parca fiecare era raspunzator pentru viata lui.”

Ciuca Marius „Statul roman este un stat laic. Ce s-ar intampla daca toate cultele ar dori sa construisaca, pe banii statului, cate o astfel de biserica?!”

Daniel Octavian Costache „Este o distinctie clara intre nevoile spirituale ale oricaruia dintre noi si nevoile administrative ale ierarhilor unei institutii prea bolnave, cum este BOR. Ultimele decenii au fost martorele unor alegeri gresite si imposibil de remediate in prea multe domenii, iar arhitectura capitalei este pe loc fruntas. Va veni si timpul catedralei mantuirii neamului, dar deocamdata suntem prea departe de a fi mantuiti noi insine… Si, cu adevarat, nu sunt de acord, ca platitor de impozite, ca banii mei sa fie cheltuiti pe monumentele orgoliului omenesc. Pe vremuri, boierii ctitoreau din banii lor biserici. Mici poate, dar atat de bogate spiritual. Astazi, aceiasi boieri doresc sa intre in istorie pe banii celor multi… pentru a construi megaliti de prost gust. Ii invit pe noii chiaburi sa cheltuiasca din teschereaua lor si sa ctitoreasca manastiri si biserici pe toate plaiurile. Si atunci am sa ii admir.”

Eugen Vasile Valentin „daca proiectul si amplasamentul va fi randiut cu profesionalism, voi participa in particular la ctitorirea acestei catedrale”

David Stroe „nu-mi vine sムcred cムtrebuie sムsemnez o astfel de petiţie”

Alexandriuc Bogdan „Nu sunt de acord. Sunt ateu si nu datorez nimic BOR. Din banii mei publici nu sunt de acord sa se plateasca o dogma invechita si perimata.”

Flavia Zablau „Nu imi amintesc sa ne fi intrebat cineva daca suntem de acord sa fie cheltuiti astfel banii nostrii.”

Mendrea Cosmin Danut „Aceasta finantare pare a fi pomana electorala. Celor mai „slabi de inger” li se va parea normala aceasta decizie.”

cam astea sunt argumentele principale. restul se repeta in mod obsedant.

Am sa comentez aceasta stire, aceste comentarii nu. de fapt am sa impusc doi iepuri dintr-o lovitura, adica am sa tintesc la scopul acestei catedrale care-i reuneste/intriga pe semnatari si pe cel ce a lansat petitia la un loc.

prima remarca e ca nicio petiţie de pe acel site (sursa) nu este revendicata de cineva, cei care au initiat aceste petitii sunt anonimi (m-am uitat personal sa vad daca acest lucru este automat sau e o optiune, si e optiune), iar daca vrei sa semnezi petitia nu mai ai aceasta optiune (adica sa fi anonim- lucru perfect normal, nu si la cel ce initiaza petitia). Asadar eu semnez petitia nu-stiu-cui, pentru „o cauza nobila”, deci scopurile ne unesc.

doi, argumentarea petitiei > prima că e stat laic, apoi că nu sunt întrebuinţate bine fondurile publice, apoi ca scopul este ajutorarea celor defavorzati. Ca si solutie pentru atingerea scopului cei ce au initiat petitia propun ca donatiile personale sa fie pentru azile, spitale etc. iar Biserica sa-si autofinanteze proiectul.

Referitor la statul laic– nicaieri in constitutia Romaniei nu se afirma cuvantul „laic” (vezi aici), cu toate acestea putem afirma ca e un stat crestin, mai cu seama crestin-ortodox (de 2000 ani potrivit istoriei si treditiei), deci Biserica nu e Biserica statului ci a poporului/neamului, adica crestinilor, care sunt majoritari, 18.817.975 milioane , deci 86,8% din romani (sursa), cu toate ca acest lucru nu se scrie in constitutie tocmai pentru faptul ca Biserica este a poporului, a poporului crestin, nu a statului (impersonal, Biserica e vie, „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor” – legislativa, executiva si judecatoreasca – în cadrul democratiei constitutionale <art 1,4> adica nu omul in sine ci sistemul de guvernamat, de aceea legile se fac pentru oameni nu pentru stat si de aceea oamenii respecta aceste legi adica pentru Stat, adica pentru ei insisi. Faptul ca statul respecta religia altor culte este tocmai pentru ca ei sunt cetateni romani -nascuti- care si ei la randul lor trebuie sa respecte legile Statului, adica respectand legile, legile ii apara si pe ei, si ei devenind partea a Statului, nu insa a Bisericii).

Afirmatia cum ca statul nu stie sa intrebuinteze fondurile publice bine e cu talc. Deoarece conteaza ce fonduri, pentru ce, de la cine, ce vor sa realizeze cu ele. In cazul de fata daca catedrala este a poporului crestin rezulta ca si contributia este din fondul public, astfel daca se dau 10 milioane euro din bani publici rezulta ca 1o milioane euro impartit la 18,817.975 crestin- ortodocsi egal exact 0,5314 euro de caciula adica in lei egal exact 17005 lei, adica o paine si-un mustar. Adica poporul e ortodox, catedrala e ortodoxa, sa dea fiecare cate o paine pentru ea, cei 2 lei ai vaduvei, nici macar 2 lei … Acum privind in retrospectiva putem spune ca daca statul crestin doreste o catedrala, 17 mii lei de caciula e o nimica toata, si cu siguranta nu sunt aruncati aiurea, ca sosele si alte proeicte grandioase nu rezista sute de ani precum o catedrala, nici spitalele nici azilele ni chiar batrani si orfanii, insa numai saraci ii avem tot timpul cu noi (Mt 26,11), la fel si orfanii (altii), la fel si batranii (altii), la fel si spitalele (altele), si caminele si azilele (altele si inca si mai multe), barem de sosele sau alte cladiri nu mai vrobim… si inca nu am ajuns la scopul reidicarii acestei catedrale. … dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;

Apoi referitor la scop VREAU SA VA ZIC… ce-a zis defapt dl. Tariceanu (adica cu cuvintele lui, nu scoase din context- macar de-ar fi scoase din context). Stirea cea mai sigura site-ul Guvernului (sursa) „Cunosc preocupările pe care le aveţi, precum şi dorinţa pe care fostul părinte Patriarh a avut-o, de a se construi o nouă catedrală patriarhală. Înţelegem nevoia de a realiza acest proiect şi, inspirat de frumoasele cuvinte pe care le-aţi rostit înainte, precum şi mai ales de ideile pe care încercaţi să le promovaţi a readuce solidaritatea umană ca o valoare esenţială a unei societăţi civilizate, unei societăţi moderne” si iarasi si mai important pentru momentul de fata „Şeful Executivului a făcut acest anunţ (e.u. -al colectei publice) în cadrul ceremoniei de semnare a Protocolului de colaborare cu Biserica Ortodoxă Română privind ajutorarea persoanelor defavorizate.” Adica nu s-a zis vreodata ca scopul sunt saracii ci a fost acest anunt in cadrul acestui protocol de incluziune sociala. Dl Tariceanu a marturisit exact ceea ce trebuia sa spuna public oamenilor, ca si premier, ca e o nevoie e poporului (nu am sa ma mai leg de alte aspecte pur politice sau de alt gen).

Ei dar taina asta este si mai mare pentru ca desi nu s-a vorbit despre asa ceva ca scop, insasi catedrala e un refugiu pentru cei saraci si bolnavi. Numai eu stiu cati ‘bolnavi’ vin la catedrala din Craiova, ei -uitati de catre familiile lor, si alungati de prin spitale ca nu au cu ce sa plateasca nici ce sa le ofere prea mult, batrani- alungati prin azile de romani cu conceptii europene de viata – probabil de aceea vor sa fie si mai multe azile ca sa alunge si mai multi …parinti de-ai lor, oameni cu probleme de care niciun psihiatru nu le-ar rezista dandu-le sfaturi, ei – de care lumea nu-si aminteste decat cand e sa-si slaveze si ultimii 2 banuti dati in dar celor care au nevoie… ei de care lumea nu e vrednica isi gasesc mangaierea sub boltele Cerului Bisericii, invatand sa multumeasca Domnului pentru toate, tamaduindu-se de bolile trupesti prin tamaduirea celor sufletesti (a patimilor, necredintei, cartelii…), ei saraci pentru care Biserica se roaga, ei sfinti care se roaga pentru Biserica; adevarati sfinti in devenire, pe care lumea nu-i lasa sa ajunga, ei care nu s-au vindecat pe ei insisi si nu-i lasa nici pe altii sa ajunga si iarasi ce a spus Mantuitorul ca „cine nu e cu noi e impotriva noastra”. Iata cum se fac prigonitori ai Bisericii, mai multi Iuda/iudei care pentru 2 lei inventeaza scuze de batjocura pentru Biserica, preotii, credinta si nadejdea noastra.

De ce nu-si autofinanteaza Biserica proiectul… pai din acelasi motiv pentru care la Sfanta Liturghie sunt aduse ca daruri pentru Jertfa cea fara de sange prescura si vinul. Si nu alte elemente. Painea (prescurea) simbolizeaza prin grau boabele ce se aduna din toate partile pentru a deveni Una, la fel si vinul- boabele de struguri din Via Imparatului adunate pentru a fi Una. Totodata una reprezinta Trupul Mantuitorului, cea de-a doua Sangele Luisi. Deci ca fiecare sa „recladeasca zidurile Ierusalimului”, fiecare in partea casei lui cum i-a povatuit Ezdra pe iudeii Vechiului Testament … dar cine mai stie lucrurile astea … Deci de ce trebuie „ditamai” Biserica, cand omul „are credinta in el insusi”, „are destule biserici prin cartier” „i se pare o campanie electorala” iar boierii cand au ctitorit biserici/manastiri „au facut-o cu banii lor proprii”.

Pai… simplu…pentru ca e CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI. Nici Sfanta Sofia nu a avut un astfel de scop, desi Sofia = Intelepciune. Nici ea nu e ‘catedrala Constantinopolului’ ci era a intregii crestinatati, era catedrala patriarhului ecumenic. Asta, de prin parc, e a mantuirii unui neam. E adevarat ca nu se vor mantui o gramada, ci cei care au venit si in bisericile de cartier cu toate ca au si ei credinta in suflet si sunt bolnavi, si stiu si ei ca poate a fost un gest politic- insa daca dl Tariceanu isi poate salva pielea prin Biserica apoi noi, „muritorii de rand” oare nu cu mult mai mult prin Biserica?… insa va fi catedrala poporului, unde patriarhul aduce Jertfa cea fara de sange, nu doar pentru romani, ca nu e credinta nationala, ci pentru OM-ul intreg, pentru acest ECCE HOMO! (Iata Omul!). Bine, insa asta face si Pr. Xulescu din Parohia Ghimpele din Deal Duminica in cele 2 ore de utrenie+Liturghie mai sarita cu Tanta Floarea care nu mai aude bine si Tanta Nuta care saraca a venit cu o floare de busuioc pentru iconostas? DA. INSA... acolo e preotul Xulescu, aici e Marele Arhiereu- Patriarhul, acolo sunt 2 ore de liturghie sarita aici se aduce slava lui Dumnezeu in chimvale bine rasunatoare, in alute, in psalti, in sobor de arhierei si preoti si de comuniune, acolo sunt 2 Tante aici e intreg poporul de pretutindeni adunat, acolo preotul uita de predica pentru ca Tanta Floarea nu mai aude bine iar Tanta Nuta e atenta la floarea de bucuioc de pe iconostas, aici insa patriarhul marturiseste de pe amvon voia lui Dumnezeu, invata poporul adunat de pretutindeni, aduce mesajul Bisericii in auzul Bisericii… a poporului dreptcredincios… si iata Hristos sta nevazut in mijlocul celor doua Tante si a preotului lor iar aici in, mijlocul patriarhului si a poporului, … si a presedintelui venit pentru o noua campanie electorala, iar daca Hristos il primeste cine sunt eu sa-l dau afara.

Spun acestea pentru ca ajut si eu cu cantarea la o bisericuta de 7 m lungime si 3 m latime unde vin 25 de persoane care stau si pe-afara iar cand ajung la catedrala, „ditamai biserica” o vad plina , stand si pe-afara. La mine preotul marturiseste credinciosilor Invierea, la catedrala mitropolitul marturiseste Invierea.

Bine, dar cea de acum ce are? Pai nu are nimic insa nu e „ditamai” si ca e catedrala mitropoliei Munteniei si a Dobrogei. Apoi o catedrala este expresia unei biruinte, e forma vazuta a Slavei lui Dumnezeu pe pamant.(acel fast in ochii lumesti, acea Slava plina de Lumina in ochii tainici). Este o biruinta impotriva ateismului, a comunismului, sectarismului etc. … ca in Duminica Ortodoxiei. Este o biruinta, si va fi … pana ce se va construi.

Intrebarea fireasca cred ca e urmatoarea> Ce ne-am face fara Catedrala Mantuirii neamului? De ce intreb asta? … pentru ca-mi vor raspunde repede altii zicand: ce-am facut si pana acum!… ce-ai facut poporule? Ai zidit Templul Ierusalimului cand cetatea s-a reconstruit? Sau esti si tu iudeu care nu mai ai decat un zid al Plangerii? Insa de ce plangi ca ei? Au n-ai cunoscut tu bucuria Invierii? Sau din pricina ca nu crezi in Inviere de-asta sari impotriva sau esti lenes in a-L proslavi pe Mantuitorul in ceea ce S-a proslavit Însusi, in credinta ta, omule, poporule!

dan.camen.

foto> http://www.catedrala.ro

(pentru detalii despre viitoarea catedrala vizitati paginile acestui link )

 

 

Priveghere… pe net (6 octombrie 2007)

E ora 2.54 dimineata, firesc, în miezul “privegherii de pe net” şi dintr-o dată, firesc, aflu ştirea nefirească:

Decizia Consiliului Europei

Creaţionismul nu se va preda în şcoli ca disciplină ştiinţifică

Parlamentarii Consiliului Europei au decis, cu 48 de voturi şi 25 împotrivă, să ceară statelor membre „să se opună ferm” predării în şcoli a teoriei creaţioniste ca disciplină ştiinţifică. “Creaţionismul neagă evoluţia speciilor prin selecţia naturală şi nu poate fi pus pe picior de egalitate cu evoluţionismul,. se arată în rezoluţia adoptată de joi, de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). „Dacă nu suntem vigilenţi, creaţionismul poate deveni o ameninţare pentru drepturile omului. Ţinta primară a creaţioniştilor –în majoritatea lor creştini şi musulmani- este educaţia. Ei sunt decişi să-şi vadă încorporate ideile în curicula şcolară, căutând să le prezinte într-o manieră ştiinţifică. Dar acest fapt nu ar face decât să creeze o confuzie în mintea elevilor, care nu ar mai putea face disticţia între credinţă şi ştiinţă. Teoria evoluţionistă nu are nimic de a face cu revelaţia divină, ci este bazată pe fapte”, se spune în documentul APCE. „Nu vrem să creăm o falie între credinţă şi ştiinţă, ci să prevenim încercarea de a opune credinţa ştiinţei”, a declarat raportorul luxemburghez Anne Brasseur. „Creaţionismul a fost pentru o lungă perioadă de timp un fenomen aproape exclusiv american. Dar astăzi, ideile creaţioniste s-au răspândit în multe state din cele 47 membre CE: Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Rusia, Serbia, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia şi Marea Britanie”, se arată în raportul d-nei Brasseur.

sursa

acum mă pot culca liniştit … parlamentarii europeni şi-au făcut treaba … însă din “greşeală” sau poate din “proces” sau poate din “mila lui Dumnezeu” mi se naşte în minte un Gând: “ce scop are până la urmă şcoala în viaţa omului?”

În fine îmi zic să nu răspund pripit, deschid Youtube, ascult Bee Gees -“Tragedy”- fără să-mi dau seama de asta pe moment, şi îmi continui “navigarea” pe net dorind a ma informa mai mult despre ştirea mai sus prezentată şi 2 clik-uri mai încolo … domnul Emil Moise. Celebrul. Nepărtinitorul. Iubitorul de copii. ce face însă? … păi, evident, c o n f e r e n ţ i a z ă (!).

Statutul femeii în trei culte creştine

„Project Space” (actiune H.Arta, in cadrul programului Spatiul Public Bucuresti) a gazduit o conferinta a lui Emil Moise, „scolile publice din Romania: instrumentele Bisericii pentru perpetuarea discriminarii de gen”, in care a prezentat ideile dintr-un studiu mai vechi de-al lui, „Interpetarea Bibliei, sursa a discriminarilor in practica religioasa”, in care face o analiza comparativa a felului cum este tratata femeia in Biserica Ortodoxa, Biserica Romano-Catolica si o biserica protestanta (Cultul Adventist de ziua a saptea). Concluzia e ca, in ritualuri si discursurile care le justifica, Biserica Ortodoxa discrimineaza cel mai mult femeia, Biserica Romano-Catolica ceva mai putin, iar Cultul Adventist aproape deloc. Profesorul Moise a devenit un personaj mediatic in calitate de factor declansator al scandalului scoaterii icoanelor din institutiile publice de invatamant: a facut plangere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii fata de cvasi-ilegalitatea prezentei icoanelor in aceste spatii – si obtinand castig de cauza, CNCD spunand ca icoanele pot fi lasate pe pereti doar in timpul orelor de religie.

La ortodocsi, sotul trebuie sa-si alunge sotia adultera. Pentru inceput, Emil Moise ia in discutie casatoria. Formula preoteasca accentueaza asupra superioritatii barbatului, care trebuie „sa fie capul femeii”, iar femeia sa se plece in toate barbatului sau”, ceea ce face ca relatia celor doi sa nu fie simetrica de la bun inceput. Tratamentul diferentiat se pastreaza si mai incolo, fiindca „Pravila Bisericeasca” trateaza adulterul diferit pentru sexe – „Nicaieri nu s-a oranduit ca femeia sa se desparta de barbatul necredincios, chiar daca el ar fi desfranat, ci sa rabde pana la sfarsit”. Pentru femei consecintele sunt mai grave – „Sotul trebuie sa alunge pe sotia sa preacurva; cel ce va tine o femeie preacurva este un om fara minte si nelegiuit”. Biserica Romano-Catolica nu face diferente intre miri in cadrul ceremonialului de binecuvantare a mirilor, preotul rugandu-se pentru sotie „sa se increada in inima sotului ei, care, vazand in ea o insotitoare egala, partasa la darul vietii, s-o cinsteasca asa cum se cuvine si s-o iubeasca asa cum Cristos si-a iubit Biserica”. Inegalitatile dintre sexe se insinueaza insa in „Liturghia Cuvantului”, care are loc inainte de cererea consimtamantului in casatorie, in cadrul careia e recomandat pentru citire un fragment din Vechiul Testament unde se mentioneaza ca „o femeie tacuta este un dar al lui Dumnezeu si nimic nu este mai de pret decat o femeie cuminte”. Biserica Adventista trateaza cel mai putin diferentiat mirii – asta daca nu cumva „cuvintele de ocrotire” ale miresei lasa loc pentru consideratii sexiste – „Dorintele miresei trebuie sa fie in primul rand, si dupa aceea a mirelui”, iterand mitul fragilitatii/inferioritatii femeii. Juramantul de credinta este insa complet epurat de sugestii de gen, semanand cu acela de la cununia civila.

„Sangele spurcat al femeilor lahuze” Botezul e, dupa Emil Moise, alta sursa de inegalitati de gen, din care iarasi Biserica Ortodoxa iese cea mai sifonata: in cadrul ritualului, baietii sunt dusi in altar, iar fetele doar pana la „usile imparatesti”; o sursa de discriminare conexa botezului e tratamentul bizar aplicat lahuzelor, practica bisericeasca interzicand femeii care tocmai a nascut sa intre in biserica pana ce nu i s-au citit „Moliftele de curatire” care „o curateste pe femeie de intinaciunea cea trupeasca” – idei care agita fantasma „sangelui spurcat”, a caracterului profan al femeilor. Biserica Romano-Catolica nu privilegiaza baieteii de fetite la botez, iar mamele nu sunt socotite spurcate fiindca au nascut, din contra, preotul adresandu-li-se la botez in felul urmator: „Binecuvanteaza aceasta mama, insoteste cu bunatatea ta pe acest tata”.

La Adventistii de ziua a 7-a botezul are loc nu la nastere, ci dupa ce au depasit perioada primei copilarii, iar ceremonia se desfasoara in conditii similare atat pentru baieti, cat si pentru fete. Ceremonia inmormantarii se practica, in toate cele trei confesiuni, intr-un mod nediscriminatoriu. Concluzia conferintei e ca exista argumente pentru a sustine ca Bisericile crestine, si in special Biserica Ortodoxa, au, pe anumite zone, o viziune discriminatorie asupra femeii. Cum scoala este prin lege spatiul in care nu se discrimeaza, orele de religie si icoanele devin indirect vehicule ale promovarii unei ideologii implicit sexiste – un argument in plus pentru a le scoate din programa scolara. In mod ciudat, prezumtia de cauzalitate intre sexismul religiilor in discutie si sexismul membrilor ei nu se reflecta in ultimul Barometru de gen facut pe Romania, unde clasamentul prejudecatilor sexiste se prezinta in felul urmator – cele mai multe prejudecati de gen apar la Biserica Romano-Catolica, la mijloc se afla sustinatorii Bisericii Ortodoxe, al caror nivel de sexism este la acelasi nivel cu al mediei populatiei si, in fine, simpatizantii Bisericilor Neoprotestante, care vad cele mai putine inegalitati intre femei si barbati. Ortodocsii stau asadar mai bine decat catolicii. La aceasta situatie Emil Moise nu are o explicatie, dar are, in acelasi timp, onestitatea sa n-o ascunda, deschizand conferinta cu prezentarea concluziilor Barometrului de gen.

sursa

deja am început să-mi dau seama că ascult Tragedy, acum ascult altă melodie de-a lor, Stayin’ Alive. Deci să rememorăm la ora 3.33 (fix) dimineaţa ce ştim de dl. Emil până acum: îşi apără copila de icoanele din şcoală, îşi apără soţia de discriminarea cea mare din partea Bisericii Ortodoxe, astfel că de-i va greşi vreodată soţia cu un amic, el nu o va “discrimina” şi nu o va alunga, dacă el ar greşi cu vreo amică, să nu fie disciminat de ea, ci să fie dat afară pe uşă; iar cu privire la lăuză, iarăşi nu o va “discrimina” pe soţia sa după ce va naşte, ci îi va spune că ea nu e “spurcată” (nu ştiu de ce foloseşte cuvântul acesta) ci că e “curată” (nu ştiu de ce ar fi curată). Totuşi înseamnă că până la urmă ţine de “credinţa/necredinţa” dl. Emil cel cu nume de profet al “Testamentului Şi–Mai-Nou”, adică el nu strică legea nouă, ci o plineşte mai nou, astfel Dumnezeu face din nou discriminare când zice (levitic 12) că femeia de va naşte băiat să stea 33 zile acasă “ca să se curăţească de sângele ei”+ săptămâna pentru necurăţie, iar de va fi fetiţă să stea 66 zile + o săptămână. Deci nu e spurcată, ci necurată, chiar şi medicii confirmă acest lucru- trupul femeii se regenrează în perioada aceea, deci e un process- al curăţiei de necurăţie, al regenerării trupului. Dar cred că asta ţine mai degrabă de credinţa-necredinţa dl.-ui pr.(ooroc) Moise Emil, pe care o conferenţiază “fiilor lui Israel”.

off, am să mai „incerc norocul” încă o dată, încă nu am somn, e deja 4.18 dimineaţa, acum ascult, evident, Bee Gees – How deep is your love – căutând un nou şi interesant articol însă se termină melodia iar articolele din ziare şi reviste par dn ce în ce mai anormale şi neinteresante.

Am să mă culc gândindu-mă la cele două articole, am să mă rog, neuitându-le în somn, ci prăznuind cu amintirea gândului cele citite, voi nădăjdui în Domnul …“în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.”(psalm 126, 2)

Amin!

4.48 in the morning.

 

Sobibor.Lagărul.Photos.

Sobibor?

este un lagăr de concentrare din Polonia. între 1942-1943 au fost ucişi între 150-250 mii evrei şi 1000 polonezi.

… Conferinta Wannsee a fost un moment important in evolutia politicii de exterminare pentru ca, cu aceasta ocazie, participantii au fost instruiti sa-si coordoneze eforturile pentru exterminarea evreilor. La scurt timp dupa „conferinta”, exterminarea evreilor europeni s-a intensificat. Primii pe lista erau cei trei milioane de evrei polonezi. In iulie 1942, Himmler a fixat un program pentru eliminarea acestora in lagare ale mortii. Pentru aceasta operatiune, cu nume de cod Operatiunea Reinhard, s-au construit trei centre principale de gazare: Belzec si Sobibor, in sud-estul Poloniei, nu departe de Lublin, siTreblinka, in nord-estul Varsoviei. Gazarea a inceput in cele trei lagare in perioada martie – iulie 1942. Intre 750.000 si 950.000 de evrei au fost gazati la Treblinka; intre 500.000 si 600.000 la Belzec si in jur de 200.000 la Sobibor. (sursa)

Lagărul a fost închis în data de 14 octombrie 1943 după o revoltă a evreilor „… revolta din lagărul Sobibor, din octombrie 1943, a făcut posibilă evadarea a peste 300 de evrei şi prizonieri de război sovietici –din care doar 50 au reuşit săsupravieţuiască. Şi în acest caz, oficialii SS au cerut ca lagărul să fie desfiinţat.” (sursa)

Un prieten a vizitat acest lagăr când a ajuns în Polonia. Mi-a trimis nişte fotografii cutremurătoared e la faţa locului.

Zidul comemorativ Sobibor de la intrarea în Lagăr

daţi click pe imagine pentru a se mări.

Hartă lagăr.

Drumul morţii. Pe acest drum erau duşi la camera de gazare. Fiecare piatra are numele unui evreu omorât. Pentru evrei aceste pietre le amintesc de cei omorâţi.

Movila de cenuşă. Este o movilă de pământ pe locul unde a fost aruncată cenuşa celor 150 mii de evrei gazaţi apoi incineraţi.

Cap de linie. Aici trenul avea ultima (singura) destinaţie. Aici drumul vieţii se curmă brusc.

Ruinele lagărului. Tot ce a mai rămas în picioare din lagăr, camere ale morţii.

Mut ca o statuie.

 

REMEMBER – Parintele Dumitru Staniloae

1993 14 ani 2007

Pr. Prof.Dr. DUMITRU STANILOAE

4 octombrie

seminte pline de Duh

Blândeţea este sprijinul răbdării, uşa iubirii.

Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi, poate transforma lumea în paradis.

Îndumnezeirea este desăvârşirea şi deplina pătrundere a omului de Dumnezeu, dat fiind că în alt chip el nu poate ajunge la desăvârşire şi deplina spiritualizare.

Lumea nu este doar un dar, ci şi o sarcină pentru om.

Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legătura cu Dumnezeu.

Răstignirea este prima înălţare.

Sfânta Treime este structura supremei iubiri, izvorul vieţii şi al raţionalităţii.

Timpul este distanţa dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul tău.

Îmi eşti necesar mie nu pentru a te face subordonatul meu şi slujitorul meu, ci pentru a-mi fi tu mie centrul meu de preocupare şi de slujire. Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eu-lui meu.

Nimeni nu-şi poate da seama cât de mult valoarează el pentru altul, dar îşi dă seama cât valorează altul pentru el.

Eu am nevoie de cineva să mă descopere, să mă înţeleagă, să mă întregească cât mai deplin.

A fi chip al lui Dumnezeu înseamnă a fi partener de dialog cu Dumnezeu. Iar iubirea lui Dumnezeu nu poate uita pe cel care a intrat o dată în dialog cu El. Astfel se motivează de ce omul a fost făcut spre o existenţă eternă.

Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata aşteptării între bătaia Sa la poartă şi fapta noastră de a deschide.

Lumea ni s-a dat pentru comunicare între noi, pentru a ne ajuta, prin ea, pe noi înşine.

Biserica Ortodoxă este o bucurie a tuturor de toţi.

Numai conştiinţa lui Dumnezeu poate întemeia iubirea faţă de om şi numai conştiinţa omului poate întemeia voinţa de veşnicie a omului şi de înaintare în lumina infinită şi eternă a lui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu conştient poate preţui pe om şi numai un om conştient poate preţui pe Dumnezeu.

Iubirea e tare pentru că poate merge până la moarte.

Slava spre care e chemat omul este aceea de a deveni tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, cu cât devine mai mult om.

Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura.

Numai Dumnezeu, cu nesfârşirea Lui, poate ţine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adică în linişte, fără trecerea necesară de la un lucru mărginit la altul.

Treimea nu se reduce la o esenţă divină abstractă şi impersonală, ci este o Treime de Persoane Care Se iubesc, Care-şi extind iubirea Lor peste noi şi în noi, în Hristos Care pătimeşte pentru noi, Care este întreg iubire pentru noi. Hristos ne cheamă de asemenea să înaintăm cu ajutorul Său spre o umanitate asemenea umanităţii Sale: o umanitate care vrea să sufere pentru ceilalţi ca să-i înnobileze, ca să facă bucurie Tatălui ceresc, dându-I bucuria de a vedea că înaintăm prin iubirea dintre noi spre iubirea faţă de El.

Iubirea dintre cele Trei Persoane dumnezeieşti este singura explicaţie pentru actul creării.

Sfânta Treime este suprema taină a existenţei.

Iisus Hristos, ipostasul supremei afecţiuni şi raţiuni, intră cu noi într-o comuniune ca de la om la om, într-o legătură interumană, umanizându-ne deplin prin îndumnezeire.

Hristos a ridicat în om chipul dumnezeiesc la deplina lui actualitate, adică la deplina lui comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii.

Sfânta Treime nu este prezentă doar în învăţătura lui Hristos, ci e lucrătoare în tot ce face El.

Orice persoană este în mod natural un focar al iubirii. Începând de la ultimul focar al iubirii – care este Dumnezeu Tatăl – continuând prin iubirea Fiului – care este viţa din care provin şi în care sunt mlădiţele – între toate e unitatea iubirii, care dă vinul bucuriei.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae

BIOGRAFIE

1903. S-a nascut la 16 noiembrie 1903 la Vladeni, judetul Brasov, Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie si Reveca; mama era nepoata de preot.

1917. La 10 februarie, pleaca la Brasov sa urmeze cursurile Liceului confensional umanist .

1918. I se ofera o bursa pentru clasa a IV-a de catre .

1922. Primeste o bursa in cadrul Universitatii din Cernauti. Dezamagit de manualele si metodele scolastice, paraseste Universitatea dupa un an.

1923-1924. Urmeaza cursurile Facultatii de Litere din cadrul Universitatii din Bucuresti.

1924. In Postul Mare se intalneste cu mitropolitul Nicolae Balan, care-i ofera o bursa la Centrul Mitropolitan din Sibiu.

1927. Termina anul IV la Cernauti si sustine licenta in Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichita, cu lucrarea ; primeste o bursa pentru studii de specialitate la Atena.

1928. Toamna, sustine la Cernauti teza de doctorat . Centrul Mitropolitan din Sibiu ii ofera o bursa pentru Bizantinologie si Dogmatica. Pleaca la Munchen, urmand cursurile profesorului August Heisenberg, tatal celebrului fizician.

1929. Pleaca la Berlin si Paris pentru studii si documentare asupra operei originale al lui Grigorie Palama; la intoarcerea in tara este incadrat profesor suplinitor, apoi provizoriu.

1930. Pleaca la Constantinopol pentru a cerceta si copia opera teologica a lui Grigorie Palama; la 4 octombrie se casatoreste cu Maria (nascuta Mihu).

1931. La 10 mai, i se nasc primii doi copii gemeni, Dumitru (care moare in septembrie 1931) si Maria; la 8 octombrie, este hirotonisit diacon.

1932. La 25 septembrie este hirotonit preot. Apare la Sibiu Catolicismul de dupa razboi.

1933. La 8 octombrie, se naste Lidia, botezata de istoricul transilvanean Ioan Lupas.

1934. La 1 ianuarie este numit director al ziarului , functie indeplinita pana in 1945. Il cunoaste si leaga o stransa prietenie cu Nichifor Crainic.

1936. In iunie, este numit redactor al Academiei Teologice din Sibiu, functie indeplinita pana in 1946.

1938. Apare la Sibiu lucrarea fundamentala Viata si invatatura Sf. Grigorie Palama.

1939. Publica la Sibiu Ortodoxie si romanism.

1940. Vara, Romania intra in al II-lea razboi mondial, armata insotind trupele germane pana la Volga. Se constituie, la initiativa poetului Sandu Tudor, grupul , din care faceau parte: Ierom Ivan Kulighin, duhovnicul mitropolitului rus de Rostov (refugiat la Cernica), Ierom. Benedict Ghius, Ierom. Sofian Boghiu, prof. Alex. Mironescu, poetul Vasile Voiculescu, arh. Constantin Joja, pr. Andrei Scrima, Ion Marin Sadoveanu. Intalnirile periodice la manastirile Antim si Cernica au constituit o inviorare duhovniceasca a vietii crestine in Bucuresti.

1943. Apare la Sibiu Iisus Hristos sau restaurarea omului.

1945. La sfarsitul lunii aprilie, moare fiica Maria (Mioara).

1946. I se cere sa renunte la rectoratul Academiei Teologice de catre mitopolitul Nicolae Balan impotriva vointei acestuia, la cererea lui Petru Groza; ramane profesor in continuare pana in 1947. Apare la Sibiu, Filocalia, vol. I.

1947. Este transferat prin la Facultatea de Teologie a Universitatii din Bucuresti, catedra de Ascetica si Mistica, Locuieste cu sotia si fiica in casa parohiala a bisericii Sf. Gheorghe Vechi. Apare la Sibiu Filocalia, vol. II.

1948. Apare la Sibiu Filocalia, vol. III si IV.

1949. Catedra de Mistica fiind desfiintata, ramane profesor de Dogmatica pentru doctoranzi.

1950. Participa la intalnirile organizate de grupul , din care nu face parte.

1955. La Sibiu, are loc un mare congres al preotilor ortodocsi; Petru Groza, membru al prezidiului refuza sa vorbeasca cu Pr. Staniloae, fapt ce va avea consecinte negative mai tarziu. Are loc canonizarea Sfantului Calinic de la Cernica.

1958. Incepe un nou si mare val de arestari in Romania, ca o conditie a retragerii trupelor sovietice. Sunt arestati membri ai grupului . Este urmarit de Securitate. La 4 septembrie, perchezitie la domiciliul din Bucuresti. In 5 septembrie, ora 4.00 dimineata, este dus la inchisoarea din strada Uranus, pentru o luna, apoi in strada Plevnei, pentru inca o luna. In 4 noiembrie, incepe procesul inscenat, caracteristic regimului comunist.

1959. Este dus la Aiud, avand printre alti colegi de celula pe preotul Lazarov, paroh in Dobrogea. Vreme de cateva luni este tinut in regim de izolare totala. Lidia, fiica parintelui, naste pe unicul nepot Dumitru Horia; fiind asistenta la catedra de Fizica a Universitatii din Bucuresti – prof. Hulubei – este obligata sa paraseasca Universitatea.

1961. Toamna, este adus la Bucuresti pentru noi cercetari penale.

1962. In martie, este readus la penitenciarul din Aiud.

1963. In ianuarie este eliberat din inchisoare si lucreaza ca functionar la Sf. Sinod. In octombrie este reintegrat la catedra.

1965. Este solicitat sa scrie articole si studii, de catre cei care-l cenzurasera inainte (Departamentul Cultelor se pregatea sa prezinte Occidentului imaginea unei libertati religioase).

1968. Este invitat la Freiburg si Heidelberg, de profesorul Paul Miron, pentru conferinte; primeste acordul Departamentului Cultelor, ce urma politica schimbarii imaginii Romaniei.

1969. Conferentiaza la Oxford; leaga prietenie cu teologul Donald Allchin.

1971. Merge la Vatican ca membru al delegatiei B.O.R.

1973. Apare la Bucuresti Uniatismul in Transilvania, incercare de dezmembrare a poporului roman. Devine pensionar cu titlu de profesor onorar, ramanand profesor consultant pentru cursul de doctorat.

1976. Apare la Bucuresti, Filocalia, vol. V. Este declarat al Universitatii din Salonic.

1977. Apare la Bucuresti Filocalia, vol. VI.

1978. Apare la Bucuresti Tratatul de Teologie Dogmatica Ortodoxa, vol. I-III si Filocalia, vol. VII.

1979. Apare la Bucuresti Filocalia, vol. VIII.

1980. Apare la Bucuresti Filocalia, vol. IX; la Geneva, Dieu est Amour, traducere D. Nesser; la New York, Tehology and the Church, traducere R. Berringer; la Atena, Rugaciune, libertate, sfiintenie. I se acorda premiul al Facultatii de Teologie din Tubingen.

1981. Este numit al Institutului ortodox Saint Serge din Paris. Este premiat la Londra cu distinctia onorifica , pentru merite teologice si crestinesti. Apare la Paris Priere de Jesus et experience de Saint Esprit; la Bucuresti, Spiritualitatea ortodoxa si Teologia morala ortodoxa, vol. II.

1982. I se acorda titlul al Facultatii de Teologie din Belgrad; in noiembrie, conferentiaza la New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Apare la Bucuresti Sf. Grigorie de Nyssa, , vol. I (traducere).

1985. Apare Orthodoxe Dogmatik, vol. I, traducere H. Pitters; la Paris, apare Le genie de l\’orthodoxie.

1986. Apare la Craiova, Spiritualitatea si comuniunea in liturghia ortodoxa.

1987. Apare la Craiova, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu si la Bucuresti, Sf. Atanasie cel Mare, , vol. II (traducere).

1990. Devine membru corespondent al Academiei Romane. Apare Orthodoxe Dogmatik, vol. II, traducere H. Pitters.

1991. Devine membru titular al Academiei Romane. Este numit al Facultatii de Teologie din Atena. Apare la Craiova volumul Studii de Teologie dogmatica ortodoxa (; ; Sfantul Simeon Noul Teolog, ) si la Bucuresti, Sf. Chiril al Alexandriei, , vol. I (traducere).

1992. Este numit al Universitatii din Bucuresti.

1993, octombrie 4. A trecut la cele vesnice

Opera sa teologică însumează :

* 90 de cărţi

* 33 de traduceri

* 275 de articole teologice

* 22 de recenzii

* 16 prefeţe

* 35 de cuvântări comemorative

* 475 de articole de ziar

* 17 interviuri

* 15 predici publicate

* 60 de convorbiri sau interviuri înregistrate la radio şi televiziune.

A primit numeroase distincţii. Astfel:

1980- Premiul „Dr. Leopold Lucas” al Facultăţii de Teologie din Tubingen.

1981- Doctor Honoris Causa al Institutului Saint Serge din Paris.

Ĩn acelaşi an primeşte la Londra distincţia „Crucea Sf. Augustin din Cantembury”.

1982- Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie din Belgrad.

1990- Devine membru corespondent al Academiei Române.

1991- Membru titular al Academiei Române.

1991- Doctor Honoris Causa al Facultăţii din Atena.

1992- Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti.

\”Ortodoxia\”, 1994.

Modificari si adaugiri: Lidia Staniloae Ionescu, decembrie 2001.

Pentru mai multe detalii referitoare la biografia Pr. Staniloae va invit sa urmariti link-ul

http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/DumitruStaniloae.html

sursa>

www.agonia.ro/index.php/author/0013636/index.html

citate, foto 1> http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Dumitru+St%E3niloae

foto 2> http://www.teognost.ro/fotografii/foto_Staniloae.htm

 

De la Balanta la Egoism

Just wach!

de la Balanta la…Egoism

de la Comuniune la…Singuratate

de la Comoara la… un pas de moarte!

adresa Youtube> http://www.youtube.com/watch?v=ZJWT3p7uM6Y

 

La raul Babilonului am sezut si am plans… Turnul Eurobabel (Ioan Butiurca)

 

 

ca si motto>

“La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!”
Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: „Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!”
Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.” psalm 136.

 

 

Trunul EUROBABEL

 

 

Intre multiplele simboluri asociate sau folosite de Uniunea Europeana pentru a-si afirma identitatea exista cateva extrem de tulburatoare prin semnificatia lor. Doua dintre acestea – turnul Babel si rapirea Europei de catre Zeus – proiecteaza o lumina sumbra asupra adevaratelor intentii ale arhitectilor superstatului compus din 27 de tari si 450 de milioane de locuitori
Lipsa oricarei referiri in Constitutia Europeana la patrimoniul crestin al continentului nostru si promovarea pe scara larga a unei legislatii contrare moralei crestine a ridicat in ultima vreme multe semne de intrebare in legatura cu valorile dupa care se ghideaza UE. Mentionarea expresa a principiilor iluminismului in preambulul Tratatului Constitutional European i-a determinat pe o serie de filozofi politici sa considere ca proiectul constructiei europene se inscrie pe linia utopiilor politico-sociale iesite din matca urmanismului antropocentric, inaugurate pragmatic de Revolutia franceza. In realitate, arborele genealogic al UE isi intinde radacinile mult mai adanc in istoria omenirii, fapt dovedit de doua dintre cele mai consistente si mai mediatizate simboluri ale Uniunii – turnul Babel si mitul pagan al seducerii Europei.

Sfidarea MODERNA

Turnul Babel, consemnat in Facerea, primul capitol al Bibliei, este cunoscut ca fiind prima încercare de instituire a unui sistem unic de guvernare mondiala prin care omul a cautat unitate si prosperitate departe de Dumnezeu. Procesul de construire a unei societati globale autonome a inceput la aproape cinci sute de ani dupa potop, sub conducerea lui Nimrod, prezentat in traditia evreiasca drept un conducator care s-a proclamat dumnezeu si a fost venerat ca atare de catre supusii sai. Potrivit istoricului Flavius Josephus (secolul unu A.D.), Nimrod a reusit sa-si convinga poporul ca fericirea acestuia nu se datoreaza lui Dumnezeu, ci este rezultatul propriilor eforturi. Treptat, domnia lui Nimrod s-a schimbat intr-o tiranie, care a urmarit nu numai indepartarea fricii de Dumnezeu din inimile oamenilor, ci si aducerea lor intr-o stare de dependenta totala fata de puterea regelui. Pasul urmator a fost ridicarea unui turn urias – semn al afirmarii trufase a unui destin de sine statator -, care insa n-a mai apucat sa fie terminat, datorita interventiei lui Dumnezeu.

Acesta, stiind ca oamenii n-au invatat nimic din lectia potopului, a ales o cale pasnica pentru a stopa construirea turnului: le-a amestecat limbile, iar confuzia (Babel, in limba ebraica) rezultata a fost suficienta pentru abandonarea planului de sorginte luciferica. Din cauza acestui context negativ, pana si cea mai vaga referire pozitiva la Turnul Babel a fost de neconceput vreme de patru milenii dupa ce constructia a fost abandonata. Aceasta perceptie a inceput sa se schimbe in anii 1980, cand imaginea Turnului Babel a aparut pe materialele promotionale ale Uniunii Europene. Unul dintre aceste postere puse in circulatie de Consiliul Europei (foto) este batator la ochi prin multitudinea de simboluri incorporate. Afisul infatiseaza Turnul Babel (reprodus dupa o pictura din 1563 a pictorului flamand Peter Brueghel cel Batran), iar in fundal se zareste o macara moderna, in jurul careia robotesc cativa oameni. Pentru a risipi orice dubiu in privinta semnificatiei imaginii, posterul contine sloganul „Multe limbi, o singura voce”, asezat strategic langa un zidar care fasoneaza material de contructie. Afisul este completat de stelele Uniunii Europene, care sunt prezentate rasturnat, ca in simbolistica oculta, unde pentagrama simbolizeaza coarnele, urechile si barba lui Lucifer. Semnificatia materialului promotional este cat se poate de stravezie: construirea celui de-al doilea Babilon a reinceput in forta, iar de data aceasta Uniunea Europeana este pregatita sa termine edificiul lasat in paragina de Nimrod si contemporanii sai. Sloganul „Multe limbi, o singura voce”, este, practic, o sfidare aruncata peste milenii masurii preventive luate de Dumnezeu pentru a impiedica ridicarea turnului.

 

Captivitatea EUROPEI

Ca si cum ar fi dorit sa risipeasca orice urma de dubiu in privinta intentiilor sale programatice, Uniunea Europeana a materializat la propriuTurnul Babel. Cladirea Parlamentului European din Strasbourg (foto), inaugurata in 1999, este o replica fidela a picturii cu acelasi nume a lui Peter Brueghel cel Batran. Similitudinea izbitoare nu a scapat nici macar presei seculare, care a botezat impunatoarea constructie „Turnul Eurobabel”. Edificiul din Strasbourg este salasul si al unui alt simbol pagan adoptat de UE, pe unul din peretii interiori fiind zugravita rapirea Europei de catre Zeus. Atractivitatea simbolului pentru liderii UE este destul de neclara, daca luam in considerare faptul ca el semnifica, de fapt, luarea in captivitate a Europei. Potrivit legendei grecesti, tatal zeilor a dorit sa se infrupte din nurii inaccesibilei printese feniciene Europa. Ca sa ii intre in gratii, Zeus s-a transformat intr-un taur de o frumusete rapitoare si a ingenuncheat la picioarele tinerei. Aceasta s-a urcat pe taur, care a plonjat in apa, a inotat pana in insula Creta, dupa care a violat-o pe frumoasa printesa. Imoralitatea vadita a actului nu a contrariat gusturile estetice ale conducatorilor UE, astfel ca scena seducerii este pictata si la Bruxelles, pe bolta celuilalt sediu al Parlamentului European, pe o suprafata de trei ori mai mare decat marimea naturala a personajelor. Mai mult, europenii care viziteaza capitala UE se pot „delecta” privind statuia (foto) plasata chiar in fata sediului Consiliului Europei, in care Europa este infatisata calarind taurul zeiesc. Simbolul pagan este reprodus si pe timbre, cum a fost cel emis cu ocazia alegerilor parlamentare din Marea Britanie, in 1979, sau pe bani – cazul monedei euro (foto) comemorative pusa in circulatie in Italia, unde Europa, asezata pe taur, este reprezentata tinand in mana un stilou si Constitutia Europeana, indiciu clar ca documentul nu este de sorginte crestina.
Salvarea Europei

Ubicuitatea celor doua mituri pagane in panoplia simbolistica a Uniunii Europene demonstreaza ca superimperiul european pe cale de a se consolida nu mai face nici un secret din telul sau final -ambitia de a deveni versiunea moderna a turnului Babel, de a ridica o imparatie noua, controlata si organizata în întregime de om, împotriva adevaratului Dumnezeu In aceste conditii, este inevitabil ca actiunile sale sa cada sub semnul blasfemiei, al apostaziei, al razvratirii impotriva lui Dumnezeu. Pentru cei care nu au de gand sa se lase amagiti de iluzia realizarii unitatii omenirii in afara lui Dumnezeu, singura alternativa ramane viata in Hristos, realizata in si prin Biserica, trupul Sau divino-uman.

Idolatria CONTEMPORANA

„Civilizatia Europei este intemeiata pe o religie, dar pe o religie pe care nimeni nu doreste s-o considere ca atare, deoarece aceasta religie nu este venerarea unuia sau a mai multor zei, ci cultul omului. Religia grecilor antici si civilizatia lor nu au fost nimic altceva decat cultul omului. Daca civilizatia Greciei antice a fost primita atat de bine in inimile europenilor, acest lucru se datoreaza tocmai afinitatii lor launtrice. La fel ca si grecii antici, europenii au divinizat ratiunea umana, pasiunile, taria si slabiciunea sufletului omenesc; intr-un cuvant, ei au facut din om centrul, masura si scopul tuturor lucrurilor. Cultura Europei isi are originea in om, exista pentru om si isi gaseste justificarea in om.

Pot exista dezacorduri privind modul in care poate fi imbunatatita viata omului; pot exista diferente in modul in care se venereaza omul; pot exista concluzii diferite deduse din masurarea omului; dar, in ciuda tuturor acestor lucruri, omul intotdeauna este centrul in jurul caruia ei graviteaza, este sursa inspiratiei lor si scopul actiunilor lor.
Acesta este europeanul. Orice religie isi inchipuie el ca ar putea avea, in adancul sufletului religia lui este inchinarea la idolul „om”. Europeanul a incetat sa vada imaginea lui Dumnezeu in om: el isi vede doar propria-i imagine.

Cu alte cuvinte, religia Europei este vechea religie a umanitatii, cea care l-a despartit pe om de Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu este de a indumnezei omul. Dar omul, amagit de diavol, a crezut ca poate deveni zeu fara harul Creatorului sau, din propria sa initiativa si prin propriile-i puteri. S-a zorit sa manance din pomul cunoasterii inainte sa fi fost suficient de matur pentru o astfel de hrana. Rezultatul a fost ca i s-au deschis ochii pentru a cunoaste binele si raul, pentru a-si vedea goliciunea trupeasca si spirituala, si a fost uimit peste masura. Nu L-a mai putut privi pe Domnul si Dumnezeul lui, ci a fugit sa se ascunda de chipul Sau. Si-a dat seama ca intre el si Creatorul lui se deschisese o prapastie uriasa. Atunci, milostivul sau Tata a blestemat prima cauza a distrugerii lui, diavolul-„batranul sarpe”- si in nemarginta Lui dragoste i-a fagaduit chiar mantuirea:”Dusmanie voi pune intre tine (sarpele) si intre femeie (Preasfanta Fecioara), intre samanta ta si samanta ei (Hristos); Aceasta iti va zdrobi capul, iar tu Ii vei intepa calcaiul” (Facerea 3,15). Si, pentru ca omul sa nu traiasca vesnic in acea stare de moarte spirituala, El l-a izgonit din rai, pentru ca „nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci (Facerea 3,22). Astfel, in marea Lui indurare si dragoste, Dumnezeu a ingaduit moartea trupeasca, aceea care, la fel ca moartea spirituala, a fost rezultatul curmarii comuniunii cu Izvorul vietii, pentru ca omul sa nu-si poarte cu el de-a lungul veacurilor moartea spirituala, durerea si goliciunea.Iar omul, fiind despartit de Dumnezeu si traind in realitatea constanta a mortii, a devenit robul diavolului.

Asadar, omul s-a inchinat omului, proclamandu-l zeu, ca reactie la experienta propriei sale nimicnicii. De fapt, anticii afirmau ca sufletul omenesc este o parte a naturii divine; altfel spus, el este in esenta divin si prin urmare nu are nevoie de Dumnezeu. Aceasta dorinta a omului de a crede in propria-i divinitate, laolalta cu supunerea lui fata de puterile demonice, sta la baza oricarei forme de idolatrie.

Astfel, religia Europei nu este nimic altceva decat idolatria primordiala intr-o forma moderna. Papalitatea, protestantismul, umanismul, ateismul, democratia, fascismul, capitalismul, comunismul si orice alte tendinte europene sunt expresii ale aceluiasi spirit umanist. Civilizatia Europei nu este altceva decat rezultatul efortului zbuciumat si staruitor al omului de a-si aseza tronul deasupra lui Dumnezeu. Nu este altceva decat inaltarea unui nou Turn Babel; pot exista neintelegeri in privinta metodei de zidire, dar scopul ramane comun celor interesati.
Idealul europeanului este identic cu idealul lui Lucifer. In adancul sufletului, este acelasi dispret fata de bunatatea lui Dumnezeu, aceeasi insulta adusa dragostei Lui, aceeasi revolta si instrainare de pronia cereasca, aceeasi nerecunostinta, aceeasi cale pustie care, in loc sa duca in sus, asa cum crede omul ca face, duce la prapastia mortii.” (Fragment din volumul „Impotriva falsei uniuni”, Alexandros Kalomiros, 1964)

„Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii! Cum ai fost aruncat la pamânt, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tau: „Ridica-ma-voi în ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu! În muntele cel sfânt voi pune salasul meu, în fundurile laturei celei de miazanoapte. Sui-ma-voi deasupra norilor si asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”. (Isaia, 14:12-14)

„În vremea aceea era în tot pamântul o singura limba si un singur grai la toti. Purcezând de la rasarit, oamenii au gasit în tara Senaar un ses si au descalecat acolo. Apoi au zis unul catre altul: „Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!” si au folosit caramida în loc de piatra, iar smoala în loc de var. Si au zis iarasi: „Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui vârf sa ajunga la cer si sa ne facem faima înainte de a ne împrastia pe fata a tot pamântul!” Atunci S-a pogorât Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Si a zis Domnul: „Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus în gând sa faca. Haidem, dar, sa Ne pogorâm si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul. Si i-a împrastiat Domnul de acolo în tot pamântul si au încetat de a mai zidi cetatea si turnul. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamântul si de acolo i-a împrastiat Domnul pe toata fata pamântului. „(Facerea 11, 1-9)

Ioan BUTIURCA

sursa, foto 1> http://www.ziaruldemures.ro/fullnews.php?ID=7435 in data de 2007-05-21

 

foto 2> http://www.eurosceptic.ro/index.php/2007/07/12/eurobabel/

3> http://www.stabandstash.com/images/babylon.jpg

 

Timp de zece veacuri încheiate a fost zidit turnul Babel european, şi nouă ne-a revenit nefericita vedenie. Omul european a ajuns la ameţeala sa fatalã. L-a dus pe supraom în vîrful turnului sãu Babel, voind a desăvîrşi prin el zidirea sa.

O, fraţilor! Nu vedeţi cu toţii lucrul acesta? Nu aţi simţit în trupul vostru întunericul şi dorinţa Europei anticreştine de a vă ucide? Alegeţi Europa sau pe Hristos? Moartea sau viaţa? Acestea două le-a pus Moisi oarecînd înaintea norodului său – pe acestea două le punem şi noi înaintea voastră. Să ştiţi: Europa este moartea, iar Hristos este viaţa. Alegeţi viaţa, ca să trăiţi în veci!

sursa>www.umanism.ro

 

 

 

…Bucurati-va pururea! Rugati-va neincetat!…

…un filmulet Youtube, pe care il mai ascult din cand-in-cand, mai ales cand toata lumea, de peste tot din tara: ziare, televiziuni, stiri-sti, blog-isti etc, vorbesc despre acelasi lucru si fiecare din ei o „tine pe-a lui”…

in fine, e un filmulet al unei stari sufletesti de-a mea care ma face sa inchid toate paginile de net deschise din calculator, televizorul, ziarele s.a. -deschise in acel ‘moment-dat’- mahnit fiind ca oamenii vorbesc in desert pentru ca nu mai au ce zice, nici nu mai stiu a zice ce au a zice sau poate „a zice” pentru ei e totuna cu a „a marturisi” sau „a umple timpul/spatiul”.

Auditie captivanta! poate asta va va mai inchide pentru 4 min si 18 sec gura si va va opri scrisul/tastarea.

despre ce ma refer mai exact nu am sa dau mai multe amanunte, am sa prefer sa mai ascult inca o data cantarea aceasta decat sa ma obosesc in surdina sa dau explicatii – oamenilor plini de explicatii, scuze – oamenilor plini de scuze, detalii – oamenilor complicati. Cert e ca e o stare nationala, i-a cuprins pe toti. Insa cu Pavel zic si eu…

…bucurati-va pururea! rugati-va neincetat!…

Amin!