Ce-am experiat azi la Sfanta Liturghie a
Sfantului Ioan Gura de Aur …
pai era firesc sa spun ce am experiat (experimentat, trait, cunoscut, aflat) azi la Catedrala din Craiova de sarbatoarea Sfantului Ioan Gura de Aur, la a carui Sfanta Liturghie am participat. (13 nov.2007)
Ca si inceput va spun ca a fost una din cele mai ‘pline’ Liturghii la care am asistat de ceva vreme incoace… sublima, cutremuratoare … pe bune.
Lasand la o parte sofismele si florilegiile atotprezente in argoul nostru mioritic-teologic, a fost „ca in ceruri”. Iarasi m-am simtit ca in ceruri la Sfanta Liturghie.
Pai corul de psalti a cantat ingereste, am stat foarte aproape de ei, exact langa exarhul mitropoliei, figura atonita de exceptie, Chip al lui Dumnezeu cioplit in piatra de mare pret. Calugar ieromonah (preot calugar) ce la epicleza (rugaciunea de prefacere a darurilor, miezul Liturghiei) a renuntat la statura stalpnica din picioare pe care in mod asezat o asternuse in strana, si ingenunchind, soptea o rugaciune tainica pe care numai el o stia, apartea de tot sublimul si comuniunea din catedrala. Am auzit-o caci in acel moment mi-am aplecat usor grumajul spre inchinare, cu mainile crucis precum serafimii. cu o ureche auzeam rostindu-se de catre ierarh epicleza, cu alta ureche, cea stanga, pe-a parintelui exarh.
Era o atmosfera cutremuratoare, desi a fost joi – zi lucratoare- catedrala aproape plina, insa intr-o liniste deplina. Toata slujba deplin atenti.
M-am uitat la un momentdat la imbracamintea preotilor, mai ales la felon (se poarta deasupra celorlalte articole de imbracaminte preotesti cand slujeste Sfanta Liturghie, ca o pelerina, mantie), dintr-o parte mi s-a parut ca acesta inchipuie niste aripi de serafim stranse perfect pe langa corpul preotului, tinute vertical. Nu-mi venea sa cred, adica felonul acela era ca o pereche de aripi la spate – mai ridicat in fata si lasat usor, in cadere, spre spate atarnand ca niste aripi. Nu-i mai vedeam mainile preotului, doar aripele.
La Heruvic, arhiereul a iesit din altar, si parca … numarandu-si fiecare pas, a inceput a tamaia. Atunci mi-am data seama de realitatea acestei sfinte Liturghii. Cantarea cea de aproape a psaltilor era din ce in ce mai putin receptata de mine, arhiereul, a inceput in timp ce rostea in soapta psalmul 50, sa fixeze in ochi pe toti pe care-i zarea, figuri cunoscute si necunoscute … insa prin coltul ochiului. Am simtit ca intreaga catedrala a incremenit. Pe bolta frumos aurita insa o stea parea a fi cazatoare. O raza de soare ii facea o coada aurie si … parca era singura care se misca in catedrala. Va marturisesc ca parca toti ne priveam ochi in ochi la acel moment.
La Trisaghion-ul arhieresc, atunci cand arhiereul rosteste cuvintele „Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta ….”, la poarta bisericii, caci acolo ma aflam la acel moment, erau ‘de paza’ doi politisti comunitari. Ciudat? Pai venisera inauntru ca era prea frig afara in sectorul lor si au preferat sa intre in catedrala sa asculte slujba … sa se incalzeasca. Cel putin unul din ei era captivat. Parca nu mai vazuse asa ceva, pe celalat nu l-am vazut, eram in spatele lui. Ajutam sa inchid usa cand intra sau iesea cineva pentru ca … jandarmii acestia vroiau sa fie atenti la slujba… paradoxal! Apoi m-am mutat mai in fata, langa exarh si psalti.
La momentul impartasirii cu Sfintele Taine a lui Hristos am ascultat cea mai frumoasa cantare „Trupul lui Hristos”. A fost stihirarica, adica mai pe larg, mai lunga. De o suplete duhovniceasca extraordinara executat a la carte de catre psalti. M-a uimit. Nici n-am mai putut fi atent bine la cine si cum se impartasea. Priveam printre franturi de aduceri aminte. Cred ca am sa le cer partitura baietilor.
La cuvantarea rostita la chinonic, un cadru didactic al facultatii de teologie a expus pe scurt viata Sfantului Ioan Gura de Aur. Vocea lui avea salturi sanatoase si vii de predicator. Desi isi luase niste foi cu notite a renuntat la ele pe parcurs, stia pe de rost, iar faptul ca tonalitatea si ritmul vocii era atat de suplu, incat cuvintele parca doreau sa iasa din gura-i doua cate doua „luandu-se de mana” adica atat de asezat si ritmicizat ….
La sfarsitul slujbei arhiereul a tinut cuvantarea spunandu-ne ca pe drum l-a mancat un verset din biblie cu care dorea sa caracterizeze pe Sfantul Ioan „ravna casei Tale m-a mancat (/potopit in alte editii)”. da! De aici si-a pornit predica, si tot aici si-a incheiat-o spunand ca in timpul Dumnezeiestii jertfe a contemplat la pictura-fresca din altar cu Sfantul Ioan, la sulul din mana-i dreapta, nu mai retin cuvintele spuse insa se referea la o cuvantare rostita de Sf Ioan despre Sfintele Taine si la Hristos ca „Painea cea cereasca”.
Desi nu am prezentat in mod cronologic cele intamplate, am relatat exact cum mi-am adus aminte cele simtite, vazute si experiate cu peste aprox 11 ore si jumatate in urma la Sfanta Liturghie.
Ehhee, iata ce s-a intamplat intr-o dimineata la Craiova, cand sfantul Ioan Hrisostom se bucura intru Duhul prin slavita-i praznuire. Iata ce comuniune tainica a fost intr-o catedrala cand majoritatea se trezesc sau isi beau cafeaua obisnuita de dimineata sau poate isi incep lucru de dimineata la serviciu.
Iata ce am contemplat in aceasta dimineata la o Liturghie. Maine e Sfantul Grigorie Palama, o sa slujesc la parintele meu, ajutand cu cantarea.
Doamne, ce-mi vei mai arata?
dan.camen.
sursa icoana
Theologhia 