RSS

Arhive zilnice: noiembrie 19, 2007

Sofia va găzdui dialogul dintre Patriarhia Rusiei şi cea a României

Sofia va găzdui dialogul dintre Patriarhia Rusiei şi cea a României

 

Patriarhia Moscovei a propus ca întâlnirea dintre cele două Patriarhii să aibă loc în Elveţia sau Austria, pe teritoriu protestant, respectiv catolic. În răspunsul transmis Patriarhiei Moscovei, reprezentanţii Patriarhiei Române au menţionat că ar prefera ca dialogul celor două comisii ale Bisericilor Ortodoxe surori să aibă loc într-o ţară majoritar ortodoxă, respectiv Cipru sau Grecia.

Patriarhia Română a acceptat ca locul desfăşurării acestei întâlniri a comisiilor de dialog ale celor două Biserici să fie în alte două ţări majoritar ortodoxe, respectiv Serbia sau Bulgaria, argumentând că sunt mai apropiate de România şi de Rusia. Reprezentanţii Patriarhiei Române şi cei ai Patriarhiei Rusiei se vor întâlni, pe data de 22 noiembrie, la Sofia, în Bulgaria.

Delegaţia Patriarhiei Române, care va participa la convorbirile cu reprezentanţii Rusiei, este condusă de arhiepiscopul Târgoviştei, IPS Nifon, alături de care se vor afla PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, şi Vlad Cubreacov, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Din delegaţia Patriarhiei Rusiei fac parte IPS Onufrie, Mitropolitul de Cernăuţi, PS Marchel, Episcop-Vicar de Hotin, PS Marc, Episcopul delegat al Departamentului de Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, şi preotul Nicolae Balaşov.

 

sursa> http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=2755&Itemid=9

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 19, 2007 în Dialoguri, Vesti

 

‘maestrul’ Corneliu Baba

Corneliu Baba autoportret

‘maestrul’ Corneliu Baba

Corneliu Baba. Pictor. Maestru al artelor frumoase. Craiovean. Nume ramas in memoria tuturor romanilor de cand a devenit in ’62 „Artist al Poporului”.

Interesandu-ma mai mult despre acest artist al pensulei, dat fiind faptul ca a fost si oltean, si pictor si nu in ultimul rand, poate mai important acest ultim lucru, ca am vazut niste lucrari de-ale maestrului.

Am avut sansa sa urmaresc si o emisiune pe TVR Cultural despre Corneliu Baba si lucrarile sale. Sunt superbe. Interesante. Magnifique. Niste creatii care te pun pe ganduri. Te creaza in interior si te face mai sensibil la ceea ce este insensibil.

Pe langa asta … am mai cautat cate ceva despre el, despre tablourile sale. Am dat de niste articole prin ziare (aici) si (aici). Primul este interesant si oarecum desluseste pe-al doilea, din celalalt ziar -al doilea- care desi incepe dur si fara intro-ul de rigoare, mai sa-l puna in umbra pe pictor pentru ca sa sfarseasca prin a-l incununa. Ca o balanta. Am citit si cateva din numeroasele comentarii legate de acest subiect, cat si pe cel din blogul acesta.

Merita sa le cititi pe toate ca sa nu va faceti vreo imagine distorsionata, desi sunt un pic cam lungi la intindere. Biografia acestuia o gasiti aici si aici O frumoasa prezentare este si cea facuta de Parintele Ionut Gansca aici

Autoportret Cina George Enescu “Portretul lui K.H. Zambaccian”

sursa

Un link interesant care sa va puna pe ganduri este ACESTA

aceeasi persoana, :) da anuntul si aici, aceeasi suma …

Portret de fata (sursa) Lenin (sursa)

Intoarcerea de la sapat 1943 Autoportret 1942 Autportret Familia 1963 Portret unei fete 1957 Lucratorii in otel 1960 (sursa)

Da. Nu stiu ce as putea spune si eu despre personalitatea acestui pictor. Am sa ma raportez doar la creatiile sale… sau nu numai. Un pictor se cunoaste dupa creatiile pe care le face. Totodata aceste creatii vorbesc despre acesta. Il reveleaza. Marturiile despre ‘omul tainic’ cu chip blajin – Corneliu- sunt destule oferite chiar de ucenicii lui, cei mai in masura sa vorbeasca despre el. Cei mai buni apologeti ai lui.

Intelegerea tainica la artisti este ca nu-i poti judeca. Da! uite niste oameni care nu ii poti judeca, care scapa de judecata. Paradoxal! Desi acestia, dupa fiecare creatie a lor, atrag dupa ei o ploaie de critici de la … oameni critici. Insa aceste critici sunt doar pentru a incerca deslusirea tainiciei ascunse in creatiile autorului. Asadar vor fi invinuiti tot timpul… pentru ca ceea ce creaza ei nu se poate deslusi cu cuvinte omenesti. Da? De ce? pai pentru ca e produsul framantarii lor launtrice si nu numai … ci si a relatiei lui cu cele create de el dar apoi si cu ceilalti care vor intalni ca pe-un eveniment in viata lor creatia lui. Parca se face profet pentru ei vestind voia cui? … poate a constiintei lui sau mai presus de-a lui.

Intr-un fel ei scapa de judecata lumii astfel, de orice judecata in general… nimeni nu-l poate acuza pe un pictor, sculptor, muzicant -care traieste ca pe un ‘viu’ tot ceea ce face – de ceea ce face, cum face si pentru ce face. Uneori artistul creeaza fara rost, fara vreun scop. Este expresia libertatii sale.

Asadar, eu ca teolog am sa-i descoper ‘omul tainic’… o creatie se poate distruge intre timp, cel care a creat-o nu! Acest ‘om launtric’ isi lasa amprentele atat in creatiile lui ca si creator, dar si in relatiile inter-personale. E cheia cu care descoperi formula framantarii persoanle. Daca l-a pictat pe Lenin, sau Stalin  -si chiar a facut-o- nu inseamna ca a facut-o de teama, poate nici din admiratie. Cum zicea el cand a refuzat sa picteze portretul lui Ceusescu ‘i-ar fi tremurat pensula sau carbunele pe panza’ de frica … si asta da mult de gandit multora.

Bun, referitor la articolele de mai sus din link cat si comentariile aduse de atatia, dar mai ales referitor la postarea aceasta de pe blog + legatura cu cele zise mai sus… putem spune ca pentru mine, Dan Camen, omul Corneliu Baba nu mi se arata a fi un comunist cu acte de partid, lucrarile sale nu-mi induc o ideologie oarecare, persoana sa nu-mi este antipatica, pentru mine este ‘cel nascut’, precum zicea Nichita Stanescu de catre propria-i creatie. El imi arata propriul lui drum catre Galateea sa.

Raman astfel mut de uimire. Ma bucur ca exista Corneliu Baba. Framantarile lui sunt parca si ale mele, ‘melodia’ lui imi suna bine, ma inalta. Marturiile despre el dinspre ucenicii lui imi sunt mai vii si placute pe zi ce trec …

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate
parfumurile,
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce tremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun
în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape –
după-amiaza, după-orizontul,
dincolo-de-marea…
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai
o spui,
copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile – mişcătoare umbre ale sângelui tău,
şi pietrele, pietrele – umbre de piatră
ale genunchiului meu,
pe care mi-l plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă. Naşte-mă.

(Nichita Stanescu – Catre Galateea)

in rest imi voi lua aripile mele de dimineaţă şi mă voi aşeza la marginile mării* … si poate voi ingenunchea inca o data … ma voi ruga inca o data… voi plange inca o data… voi incerca si eu sa ma nasc!

dan.camen.

*- Psalm 138, 9

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 19, 2007 în articole, oameni