RSS

Ieromonahul Gabriel Bunge

30 dec.

Ieromonahul Gabriel Bunge

La noi in romana, au aparut cateva carti ale acestui parinte benedictin la editura Deisis. M-am interesat si eu, ca deh, sunt mai curios de felul meu si in plus mi l-au recomandat multi oameni pe acest parinte. Dar intr-un fel am facut conexiunea intre numele acestui parinte, cartile scrise de el pe care le-am vazut in diverse locuri si la diversi oameni, dar si chipul fetei lui. Chipul acestuia i l-am trezarit pe spatele cartii cu tilcuirea icoanei lui Rubliov. M-a interesat sa aflu mai multe de acest parinte. Asa ca m-am pus pe net. Ce am gasit e mai jos. M-ar interesa parerea voastra, mai ales a celor ce ati citit ceva din cartile acestui parinte, ca pana la urma criteriile pentru care judeci un om ca sa-ti faci o parere despre el sunt 2> persoana si opera, in ceea ce priveste persoana acestui parinte am incercat cate putin sa schitez cateva din ceea ce am gasit pe net, desi nu e mult e totusi ceva. Cat priveste opera acestui parinte urmeaza sa-mi spuneti mai mult voi. Eu nu am avut inca ocazia sa citesc ceva de la acest parinte. Am pornit asadar invers, de la net la carte. Cat priveste faptele acestui parinte putem spune ca in spatiul roman a reusit sa ctitoreasca cateva paraclise ortodoxe in diferite spitale cu ajutorul unei fundatii elvetiano-romana, cel putin in Alba am auzit ca a fost construita una recent. Cartile aparute in romana sunt acestea>

Icoana Sfintei Treimi a cuviosului Andrei Rubliov sau «Celalalt Paraclet»”

Akedia. Plictiseala şi terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în luptă cu demonul amiezii”

“Mânia şi terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau Vinul dracilor şi pâinea îngerilor”

“Evagrie Ponticul. O introducere”

“Practica rugăciunii personale după tradiţia Sfinţilor Părinţi sau „Comoara în vase de lut”

Gabriel Bunge

la 22 ani intra in manastire la Chevetogne, Belgia in 1972,

acum traieste in Eremos Santa Croce in Lusano

Gabriel Bunge

Manastirea Chevetogne

Manastirea Chevetogne

 

Aparuta intr-un moment in care marile initiative ecumenice incepusera sa se concretizeze (Enciclica Patriarhiei de la Constantinopol din 1920, Conferinta Viata si Actiune din Stockholm 1925 si Conferinta Credinti si Constitutie de la Laussanne, 1927), Manastirea Chevetogne s-a dovedit a fi in scurt timp un important punct de legatura intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica. Fondata in 1925 la Amay-sur-Meuse de Dom Lambert Beauduin, manastirea este transferata noua ani mai tarziu la Chevetogne, localitate ce se afla la jumatatea distantei dintre Bruxelles si Luxembourg, la poalele Ardenilor belgieni. [2] Un articol mai detaliat despre aceasta manastire, pe care va indemn sa-l cititi, il gasiti AICI

Sau chiar de pe site-ul manastirii AICI

Ieromonah Gabriel Bunge

cateva marturii ale unor oameni ca l-au cunoscut pe parinte>

Luni, 5 noiembrie 2007:


„Fără pretenţii şi totuşi atât de sfântă a fost Liturghia pe care am slujit-o în capela micuţă din mansarda de deasupra bucătăriei, în mijlocul unei mulţimi de candele cu untdelemn. Lumină electrică nu este. Răsăritul şi Apusul se întâlnesc în ritul ambrozian, cântat în surdină sub privirea multelor icoane. Mai bine de jumătate nu sunt pictate, ci lipite, ceea ce nu importă defel: privirea lor e la fel de cuvioasă ca a celorlalte. Oficial trebuie să ne împotrivim oricărui amestec al riturilor; şi despre asta ar fi multe de zis. La Pater Bunge nu e vorba de nicio amestecare a riturilor, la drept vorbind: toate gesturile sunt săvârşite, toate cuvintele sunt rostite. Nu se omite şi nu se adaugă nimic Missalului.


Totuşi se vede de la o poştă că Părintele este un monah (catolic) al Bisericii Răsăritului; mentalitatea sa e cea a unui stareţ sau pustnic, la ani lumină distanţă de modul super-cerebral al occidentalilor de a face teologie şi a liturghisi. Nu uită asta nicio clipă, nici când slujeşte Liturghia. Cum de nu apare nicio dificultate, niciun conflict între cele două culturi atât de diferite pe care le uneşte în sine? Eu unul cred că asta are de-a face cu o atitudine universală, cu evlavia fundamentală care stă la baza oricărei forme de cult. Într-însa orice tradiţie bisericească sănătoasă poate ajunge la maturitate, fie ea orientală sau occidentală.


E straniu că nu are nicio relevanţă dacă Liturghia e după Novus Ordo sau tridentină. Comuniunea care iradiază dintr-însa e aproape palpabilă. Stau liniştit pe întuneric pe o băncuţă din spate; metaniile (ciotki) îmi ţin inima atentă la lectură. Sus inimile – Le avem la Domnul!”

Gabriel Bunge

Luni, 23 octombrie:


„Astăzi am vorbit de două ori mai mult cu Părintele. Îmi tot face cadou cărţile sale şi trebuie să recunosc că nici nu se putea prilej mai bun pentru a răzbate în sfârşit până la ce vor de fapt să spună Părinţii ăştia ai pustiei. Îşi dăruieşte lucrurile cu bucurie: zice că numai aşa are mâinile libere ca să poată primi şi el ceva. O avea ceva dreptate…

Părintele are cam aceleaşi interese ca şi mine, dar le stăpâneşte cu înţelepciunea omului bătrân. Zice că Biserica Apuseană modernă este o „şezătoare” (zitkerk) şi repetă iară şi iară că trebuie să te rogi cu toată fiinţa, trup şi suflet, nu numai cu raţiunea. Recomandă statul în picioare la rugăciune cât mai mult cu putinţă, iar la momentul potrivit să se ridice mâinile, să se îngenuncheze etc.În psalmi ne trece pe dinaintea ochilor toată viaţa omului, cu bune şi cu rele, într-o manieră sfinţită. Părintele are mare necaz pe specialiştii în liturgică ce se cred „pastorali” când suprimă părţi din psalmii din Breviar (Psalmul 109 e scos cu totul!).


Iubeşte liturghia adevărată, dar nu e nicidecum un tradiţionalist. A slujit ad Dominum („cu spatele la popor”), dar în italiană şi după ritul post-conciliar. Slujeşte concentrat, însă în acelaşi timp lejer, cu încredere. Solemnitatea cu care slujeşte nu te ţine la distanţă, ci doar îţi sporeşte evlavia. Evlavie plină de dragoste.”

Gabriel Bunge

Şase fără un sfert, sâmbătă 21 octombrie 2006:


„Azi dimineaţă a fost prima oară când am slujit Liturghia cu Părintele Gabriel în capela de deasupra bucătăriei. Am făcut pentru prima dată cunoştinţă cu ritul ambrozian. De fapt, se aseamănă aproape în toate cu cel roman, numai ordinea rugăciunilor e un pic diferită. Agnus Dei lipseşte. E mare lucru să-l vezi pe Părintele fără glugă: în afara Liturghiei o poartă tot timpul. Nu ritul face această celebrare să fie deosebită, ci celebrantul. După toate se vede că aparţine tradiţiei răsăritene. Numai că nu are nevoie de trei ore, două procesiuni, un iconostas şi un nor de tămâie ca să-ţi dea impresia că ai asistat la o Dumnezeiască Liturghie.


E prietenos în cel mai propriu sens al cuvântului; la dânsul nu găseşti agresivitatea care domneşte adesea la feţele bisericeşti. Te simţi în siguranţă cu el, deşi are o privire destul de pregnantă, pătrunzătoare. Dar n-are decât să te pătrundă, fiindcă îţi vrea numai binele. O clipă mai târziu am din nou impresia că am aterizat într-un basm, la bătrânul care ştie calea către izvorul fermecat. E cam copilăros din partea mea, dar n-am ce-i face: aşa arată cu gluga lui şi cu barba aceea de patriarh.

Nu crezusem niciodată că aşa ceva poate exista în realitate – credeam c-o fi doar un artificiu al vechilor iconari. Icoanele nu-mi mai par acum a fi doar la modul figurat ferestre către Realitate. Părintele Gabriel este prototipul monahului, de parcă s-ar pogorî direct din Nitria sau de la Chilii (Kellia). În fine, este exact omul pe care îl căutam – şi nu mă refer la hainele şi înfăţişarea lui. Din nefericire, eu sunt încă foarte departe de aşa ceva (de altfel, nu am decât 30 de ani). Unul ca el ar trebui să-l facă pe unul ca mine să roşească până în vârful urechilor, numai că evlavia adevărată nu are defel efectul ăsta asupra bieţilor păcătoşi. Îmi trezeşte, în schimb dorinţa vie de a fi un monah mai bun, dar fără să mă facă să mă simt atacat sau ruşinat, ci doar îmbiat. Cu luare-aminte la Iisus, aşadar. Convorbirile cu Pater Gabriel se axează în primul rând pe lucruri practice: conţinutul rugăciunii în raport cu forma, măsuri pentru a-mi proteja condiţia de pustnic (gata cu internetul, trăieşte în colţul tău de pustie etc.).”

Gabriel Bunge

Parintele benedictin Gabriel Bunge

 

dan.camen.

 

foto > http://pl.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Bunge

foto > http://www.dkgathen.net/bilder_13.html

foto> http://www.beslotentuin.nl/dagboek/category/pater-gabriel-bunge/

sursa> http://www.forum-catolic.cnet.ro/viewtopic.php?p=36909&sid=0b4fd8a4867f8dc64717e199359101d1

[1] http://www.trepini.ch/diario/?p=24

[2] http://www.crestinortodox.ro/Biserica-in-lume/Manastirea_Chevetogne-24-11302.html

http://www.catholica.ro/varia/sit.asp?id=29

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=8990〈=r

http://www.edituradeisis.ro/cautare.php?start=0&autor=gabriel%20bunge&titlu=&isbn=

 
14 comentarii

Scris de pe decembrie 30, 2007 în articole, Dialoguri, diverse, Ecumenisme, oameni, teologie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , ,

14 răspunsuri la „Ieromonahul Gabriel Bunge

  1. catalin

    decembrie 31, 2007 at 4:05 pm

    NO COMMENT !!! Manastirea Chevetogne este eretica, iar parintelui Bunge ii sta chiar bine in fashion de ortodoxie, bietul lup in blanita de oaie! „iar dupa plecarea mea vor intra lupi grei in turma, care nu o vor cruta”, zice Apostolul; Gabriel Bunge nu e nici macar in turma, e eretic ! vezi ce zic athonitii despre el ! vezi ce scriu parintii in prologul cartii „viata si invataturile Sf Siluan – de Arh. Sofronie” despre inselarile lui Bunge…fereasca Dumnezeu!
    parerea mea: scoate de pe site astea acum!, sau vom fi partasi la ratacirea a cine stie cator din „cei mai mici”, care vor vedea in cele postate fructe „dulci si placute la vedere” si le vor manca. Fereasca Domnul !

     
    • G.W.F

      mai 23, 2010 at 3:33 pm

      Catalin, din pacate stilul in care scrii te face necredibil.Excesul tau de semne de exclamare si lipsa argumentelor te face autist, sectar care striga. Daca parintele este eretic si nu ma indoiesc ca e o problema faptul de a nu marturisi intr-Una si Sfanta si Universala Biserica Ortodoxa nu e putin lucru. Totusi daca face erezii explicite atunci cu atât mai clar.Eu deocamdata il pretuiesc mult pe Gabriel Bunge.

      Asteptam deci semnalate, inaintea metaforelor si semnelor de exclamare de tip „scoate de pe site acum”, greselile, ereziile parintelui acestuia.

      Pe de alta parte, daca omul acesta nu e ortodox nu trebuie interzis, scos de pe site ca u suntem imchizitori.Ramane un neortodox cu care dialogam, de la care invatam ce e de invatat.Ortodoxia nu e sectara, retine, nu e provinciala, are universalitatea si prestanta adevarului, nu te teme asa tare pentru ea ca nu iti apartine tie, ci mintii celei dumnezeiesc rationale a lui Hristos, vorba lui Sf Dionisie. Deci opozitia fata de ecumenismele edulcorate nu presupune lepadarea fratelui, fie el si neortodox.

       
  2. nimeni

    februarie 10, 2008 at 6:41 pm

    Cine esti tu sau eu sau cine stie cine sa judecam. Judecata va veni de la Dumnezeu. Ca un bun ortodox ar trebui sa sti catalin, ca nu suntem vrednici nici sa Ii spunem Sfantul Nume, dar sa judecam in locul Lui. Nu stim in ultimul timp nimic in afara de a vedea greselile aproapelui, barnele din ochii nostri raman. Asa ca nu incerc sa schimb, sau sa te judec, nu sunt vrednic, dar, Dumnezeu va avea grija de fiecare. Ne ascundem de pacatele noastre, incercand a le pe a celor din jur. Daca dumnezeu il va vedea pe parintele Bunge eretic il va osandi sigur. Dar cine sunt eu sa-l judec? Un NIMENI

     
    • G.W.F

      mai 23, 2010 at 3:40 pm

      Nimeni, tu gresesti, cred, in felul in care interpretezi pornunca de a nu judeca. A nu judeca nu inseamna a nu lua aminte. Luati aminte, ni se spune, sa fiti intelepti ca serpii. Cautatorul adevarului are discernamant, nu isi lasa sufletul in necunostinta specifica pacatului.

      A nu judeca APROAPELE e altceva, e o relatie cu Chipul lui Hristos din Fratele tau. Fratele e sfant si sfintit de Dumnezeu, e prietenul meu. Dar nebunia e nebunie si iubind pe frate nu iubesti nebunia si gresala lui, ba cauti sa i-o arati si sa il ajuti sa se ajute.

      E bine sa intelegi ca nu esti nimic, ca esti un nimeni, dar sa fii un nimeni ramas in orizontul adevarului, un nimeni care poate trece in rai. Pentru asta se cere cautare, Trezvie, intelepciune.

      Dogma si invatatura, intelepciunea trebuie masurata, cautata, iubita, cernuta, pacatele celuilalt nu, pentru ca nici nu am puterea duhovniceasca de a o face, doar Fiul o face.

      Sa nu aperi posibila erezie prin pacatul tau,prin smerenia ta, asa zic.

       
  3. nevrednicul lui Dumnezeu

    februarie 11, 2008 at 9:27 pm

    Citind acste articol nu pot sa nu amintesc ca Sfantul Siluan nu ar fi fost deacord ca intr-un prolog al unei carti despre dansul sa fie scrise astfel de remarci despre orice om din asta lume. In carte amintita de fratele nostru Catalin intradevar se aminteste despre Ieromonahul Gabriel Bunge, la pagina 114-115 de la editura Deisis, in care preacucernicul monah nu face altceva decat sa vorbeasca despre puterea nemaiintalnita cu care Sfantul Siluan poate iubi lumea, acest lucru se intampla 1989 intr-un Cologviu despre Sfantul Siluan. Acest mare sfant, putem spune contemporan intr-un fel cu noi a ajuns la acel mare nivel duhovnicesc in care putea iubi pe oricine, pentru el toti oamenii erau niste copii ai lui Dumnezeu, purtatori ai Duhului Sfant. si mai spune: „Daca cineva vede in fratele sau pe Duhul Sfant, acest lucru e semn ca in el e mare har: dar cine-si uraste fratele, acesta este el insusi posedat de un duh rau”. Dumnezeu este iubire; de aceea, orice predica (sau gand despre aproapele) trebuie sa purceada si ea din iubire, si atunci va fi mantuitoareatat pentru cel ce predica, cat si pentru cel ce o asculta. Daca osandesti pe asa zisul vrasmas al tau, sufletul lui nu va asculta, si nici un bine ne va iesi din asta.
    Doamne smereste sufletul meu ca sa pot vedea intunericul pacatelor mele. Amin!

     
  4. Mario Barangea

    februarie 7, 2009 at 12:52 am

    Frate, care ai scris ca Parintele Gabriel Bunge este eretic, il cunosti tu oare pe acesta assa de bine precum numai Dumnezeu poate sa il cunoasca?

     
  5. emilian

    februarie 9, 2009 at 4:09 pm

    Cel care te ocupi de acest „site” sau cei care au dat replicile va rog sa ma lamuriti si pe mine in privinta ereziei amintite. Exact despre ce carte e vorba, titlul exact al cartii, editura, editia!, si tot ce este legat de ideea cu „parintii care prefateaza” si care cica descopera „ereticul” ce se ascunde in ieromonahul Gabriel Bunge. O cer cu toata sinceritate spre lamurirea mea! Astept un raspuns cu multa dorire! (noice_dar@yahoo.com)

     
  6. Mario Barangea

    februarie 17, 2009 at 7:45 pm

    Emilian, stai linistit. Pentru ca cei care iau in serios faptul ca sunt crestini nu si-ar permite sa faca judecati de valoare asupra altor persoane. Pentru simplul motiv ca nu au nimic in comun cu ideea de valoare, care sta la baza oricarei alegeri, inclusiv a aceleia de a fi un bun crestin. Prin urmare nu se poate vorbi de niciun fel de erezie.

     
  7. Holle Frank

    februarie 17, 2010 at 10:48 am

    lamenting not beeing abel to read and understand the language which is used in this blog but seeing those photos and recalling some of the mentionings of my hermit friend of past days for whome Padre Bunge has become a model I really enjoy to be able to contact my memories by using the internet. I also stayed several times in Chevetogne for Holy Friday and will go there this year 2010 for celebrating the Easter liturgy. I get the impression that there is expressed some critic about the monastery in the comentaries, but I would like to express my deep admiration for the Sacred Lithurgy and the singing there.

     
    • dancamen

      februarie 18, 2010 at 10:02 am

      try to use google translate to read the article. it’s not the best method available but it’s fastiest
      dan.camen.

       
  8. Padre Juan Carlos Romano

    februarie 17, 2010 at 3:15 pm

    Cuanta emoción me genera ver esta página que habla de mi Padre Espiritual, el Hombre más Transfigurado que conocí en la tierra, p. Gabriel Bubge. Gracias a Éste Santo Hombre he podido dar algunos pasos en mi vida como monje y sacerdote.En la actualidad, y desde el 2005, he fundado con otros hermanos la comunidadd e monjes de la Santa cruz en Argentina, Ciertamente Dios es el autor de esta su obra y Padre Gabriel un muy bueno y grande instrumento. Oro cada día por P. Gabriel.
    P. Juan Carlos Romano (Juan Bautista MSC)

     
  9. laurentiu

    august 30, 2010 at 5:31 pm

    Gabriel Bundge a devenit ortodox.

    Ieromonahul şi cărturarul benedictin Gabriel Bunge a devenit fiu al Bisericii Ortodoxe, vineri, 27 august, în Biserica „Maicii noastre, Bucuria celor întristaţi” din Bolshaya Ordynka – Moscova, informează http://www.mospat.ru. „Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa IPS Mitropolit Ilarion, coordonatorul Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei, IPS Kallistos Ware, Mitropolit al Diokleei şi a credincioşilor veniţi la vecernia sărbătorii.

     
  10. aommee

    aprilie 4, 2011 at 2:17 pm

    Gabriel Bunghe s-a convertit la ortodoxie ceea ce rezulta ca userul Caludiu nu detine aceasta informatie!!!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: