ASCOR Craiova: Festivalul de conferinte duhovnicesti “Zilele Ortodoxiei”, editia a IX-a, Primavara 31 martie – 06 aprilie 2008

ASCOR Craiova

Festivalul de conferinte duhovnicesti de primavara din Postul Pastelui

Z i l e l e O r t o d o x i e i

editia a IX-a

31 martie – 06 aprilie 2008

 

Luni 31 martie

MAICA SILUANA VLAD

“Ce si de ce ma doare?”

Casa Studentilor ora 18.00

 

Marti 1 aprilie

PREOT VASILE GAVRILA

“Postul intre moarte si inviere”

Casa Studentilor ora 18.00

 

Miercuri 2 aprilie

FILM DOCUMENTAR “ISTORIA ORTODOXIEI”

2006 – film realizat de greci

Casa Studentilor ora 18.00

 

Joi 3 aprilie

CONSTANTIN CIOMAZGA

“Ce am eu cu Dumnezeu”

Casa Studentilor ora 18.00

 

Vineri – Duminica 4-6 aprilie

PELERINAJ LA MANASTIREA SLANIC – PRAHOVA

Inscrierile se fac la sediul ASCOR Craiova *(Strada Matei Basarab, nr 17 bis, langa Catedrala Mitropolitana in Caminul Renasterea)sau dupa conferinte, pelerinajul fiind destinat studentilor. Contact: 0743 126 621

 

parteneri media: Radio Logos

partener: Casa de Cultura Studenteasca Craiova

 

Dati click pe imagine pentru a procura afisul

mai multe detalii pe

www.ascorcraiova.ro

 

Cardinalii si evolutionismul

Cardinalii si evolutionismul

Robert LAZU

Dupa aparitia, in 1991, a lucrarii Darwin on Trial (Inter-Varsity Press), semnata de profesorul Phillip E. Johnson de la Universitatea Berkeley, intreaga dezbatere referitoare la evolutionism a cunoscut o turnura neasteptata. Atragand de partea sa nume importante din lumea stiintifica precum biochimistul Michael Behe sau matematicianul si filosoful William A. Dembski, profesorul Johnson a reusit sa demonteze, sistematic, toate presupozitiile doctrinei (neo)darwiniste, provocand dispute de anvergura la cele mai inalte niveluri ale lumii intelectuale americane. Sustinand ca intreaga gandire a lui Charles Darwin si a succesorilor sai este infuzata de elemente ale unei filosofii naturaliste ostile teologiei crestine, toti cei care s-au solidarizat cu profesorul Johnson au inaugurat o miscare intelectuala cunoscuta azi sub denumirea de „intelligent design”.

Teologie in The New York Times

Dintr-un asemenea context nu puteau lipsi vocile ganditorilor catolici. Prima contributie majora a fost oferita atunci cand Cardinalul Christoph Schönborn a publicat, in numarul din 7 iulie 2005 al ziarului The New York Times, un articol intitulat „Finding Design in Nature”[1]. Eseul Eminentei Sale a avut un efect exploziv, corespunzator dorintei marturisite a autorului de „a-i trezi pe catolici din somnul lor dogmatic cu privire la pozitivism, in general, si la evolutionism, in special”[2]. Daca pentru anumiti catolici doctrina darwinista parea a nu avea nimic contradictoriu fata de credinta crestina, Schönborn a demonstrat ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple.

In prima parte a eseului sau, Cardinalul a discutat acele afirmatii ale ultimilor doi pontifi – Ioan Paul al II-lea si Benedict al XVI-lea – ce par a justifica o atitudine favorabila darwinismului. Astfel, intr-o scrisoare din 1996, Papa Ioan Paul al II-lea afirma despre conceptul de evolutie ca ar fi „mai mult decat o simpla ipoteza”. Preluand aceasta calificare, media a transmis-o pana la saturatie, creand falsa impresie a unei armonii intre invatatura Bisericii Catolice si darwinism. Largind lista citatelor extrase din magisteriul pontifului polonez, Schönborn a prezentat texte, mult mai putin cunoscute, care dovedesc contrariul. De exemplu, intr-o audienta din 1985, papa arata ca finalitatea interna prezenta in fiintele vii ne obliga sa admitem existenta unei Inteligente supreme, creatoare. Respingand orice interpretare bazata pe notiuni precum aceea de „sansa”, Ioan Paul al II-lea afirma ca perspectivele agnostice si atee indica „o abdicare de la inteligenta umana”.

Referindu-se la doctrina despre cunoastere sustinuta de Catehismul Bisericii Catolice in stransa legatura cu invatatura Sfantului Apostol Paul din Epistola catre Romani (cap. 1, vs. 19–20), Schönborn abordeaza un document al Comisiei Teologice Internationale (organism subordonat Congregatiei pentru Doctrina Credintei), „Comuniune si slujire. Persoanele umane create dupa chipul lui Dumnezeu”, elaborat si discutat in perioada anilor 2000–2002 si publicat in 2004[3]. Impotriva celor care doreau sa-l prezinte pe Papa Benedict al XVI-lea drept un ganditor pe deplin impacat cu evolutionismul, prelatul vienez prezinta fragmente ce exclud aceasta posibilitate. Astfel, in documentul susmentionat, se afirma ca acel text al Papei Ioan Paul al II-lea din 1996 „nu poate fi citit precum o confirmare in alb a tuturor teoriilor evolutiei, incluzandu- le pe acelea de provenienta neo-darwinista care neaga in mod explicit rolul cauzal al providentei divine in dezvoltarea vietii in univers”. Apoi se mentioneaza raspicat ca: „Un proces evolutiv necalauzit – adica unul care ar cadea in afara granitelor divinei providente – pur si simplu nu poate exista”. In aceeasi ordine de idei, critice la adresa evolutionismului, Benedict al XVI-lea sublinia cu prilejul liturghiei pontificale inaugurale din 24 aprilie 2005 urmatoarele: „Noi nu suntem produsul intamplator si lipsit de sens al evolutiei. Fiecare dintre noi este rezultatul unui gand al lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este dorit, fiecare dintre noi este iubit, fiecare dintre noi este necesar”.

La capatul unei asemenea liste de citate extrase din invataturile pontificale, Cardinalul Christoph Schönborn incheie in jerba, invocand necesitatea de a proteja ratiunea umana impotriva curentelor neo-darwiniste care obtureaza, in contextul stiintelor moderne, orice referinta la scopul si designul unei lumi ce da seama de existenta unui Creator.

„Designeri” catolici?

Din multitudinea autorilor care au reactionat, negativ, fata de textul Cardinalului, s-a distins Stephen M. Barr, un fizician al Institutului Bartol de la Universitatea Delaware specializat in studiul particulelor elementare. Intr-un articol polemic publicat in octombrie 2005 in revista First Things, el incepe prin a afirma, halucinant, ca teologia catolica nu a avut nici o data vreun conflict cu evolutionismul. Dincolo de alte asemenea propozitii, care nu fac nimic altceva decat sa glazureze evolutionismul cu o pojghita subtire de elemente religioase, Barr se distinge prin opacitatea sa fata de perspectiva filosofica ce intemeiaza analizele lui Schönborn. Atent la acest aspect, Eminenta Sa a revenit cu un raspuns[4] care dezvaluie substratul, deopotriva epistemologic si ideologic, specific mecanicismului ilustrat de darwinism.

In primul rand, merita retinuta ideea Cardinalului Schönborn conform careia evolutionismul si apologetii sai – asemenea lui Stephen Barr – exclud perspectiva filosofica (mai exact: metafizica) de abordare. Marginalizand pana la eliminare virtutile cognitive ale filosofiei aristotelico-thomiste, majoritatea oamenilor de stiinta de azi se situeaza pe pozitiile unei epistemologii empiriste, inspirate de celebrul „mit baconian al stiintei” denuntat de Karl R. Popper si Giovanni Reale. In consecinta, dupa cum a demonstrat Étienne Gilson intruna din ultimele sale lucrari, D’Aristote à Darwin et retour (Paris: Vrin, 1971), intreaga stiinta moderna a eliminat doua din cele patru cauze aristotelice: formala si finala.

Traind sub imperiul unei epistemologii saracite si falsificate prin reductionismul mecanicist, putini din cei care profeseaza cu convingere validitatea cunoasterii stiintifice par dispusi sa admita incapacitatea acesteia de a accede la ratiunile ultime (sau prime) ale existentei. Vorbind despre natura ca despre o realitate ce reprezinta mediul de intalnire a doua intelecte, divin si uman, Cardinalul Schönborn ne reaminteste valoarea perena a gandirii Sfantului Thoma – reper crucial al oricarui cautator al Adevarului metafizic.

Deconspirand maniera in care gandirea moderna a aruncat cunoasterea metafizica in lada cu vechituri exotice, episcopul vienez redeschide dosarul conflictului dintre teologia crestina clasica si stiinta ce incearca sa substituie speranta Invierii cu ingineria genetica. Fara sa generalizeze, Schönborn sugereaza, totusi, ca o mare parte a stiintificilor de azi – unii dintre ei catolici – se afla in situatia de a exclude valoarea superioara furnizata de lumina naturala a intelectului, in favoarea unei gandiri strict mecaniciste si empiriste.

Cardinalul Avery Dulles S.J. si inceputul lucrurilor

Indicand o posibila schimbare majora de atitudine survenita in mediul catolic, pozitia Cardinalului Schönborn a fost sustinuta, in cursul anului 2007, de un alt purtator al purpurei: Eminenta Sa, Avery Dulles S.J., profesor emerit al Universitatii iezuite Fordham din New York. Intr-un eseu publicat, de asemenea, in First Things (octombrie 2007)[5], Dulles reia intreaga dezbatere prezentand, mai intai, ideile colegului sau vienez. Aratandu-se in acord cu perspectiva filosofica a dezbaterii, Dulles trece in revista, cu acuratete, punctele de vedere majore asupra raportului dintre teologia crestina si darwinism: combinatia teism/darwinism argumentata de autori precum Kenneth R. Miller si Stephen M. Barr, ipoteza „principiului antropic” dezvoltat de Francis S. Collins, miscarea cunoscuta sub titulatura de „Intelligent Design”, reprezentata de autori precum Phillip. E. Johnson, Michael Behe si William A. Dembski, si, in fine, perspectiva lui Étienne Gilson. Recunoscand ca propria sa viziune este apropiata de aceea thomista, Cardinalul Dulles S.J. recunoaste legitimitatea tuturor pozitiilor care incearca sa gaseasca punti intre stiinta si teologie, atragand totodata atentia asupra unui aspect esential: Providenta divina. Subliniind, impreuna cu Phillip E. Johnson, pericolul deismului (pe care-l descrie, succint, ca fiind acea teorie conform careia „Dumnezeu a creat universul, apoi a incetat sa mai exercite vreo influenta asupra acestuia”), Eminenta Sa se distanteaza de toti acei crestini darwinisti care „conced prea mult colegilor lor atei”, mergand pana la a sustine un proces evolutiv in care Dumnezeu nu-si mai afla locul. De asemenea, referindu-se implicit la teologii care se fac avocatii scientismului, se pronunta critic, aratand ca „teologii insisi trebuie sa se intrebe daca este acceptabil ca Dumnezeu sa fie exclus din propria sa creatie”.

Nimic nu-i intamplator

Ca o prima sinteza a tuturor acestor luari de pozitie consistente putem recepta volumul Cardinalului Schönborn aparut in 2007: Chance or Purpose? Creation, Evolution and a Rational Faith (San Francisco: Igantius Press; editia originala: Ziel oder Zufall? Schöpfung und Evolution aus der Sicht vernünftigen Glaubens, Freiburg im Breisgau: Verlag Herder GmBH)[6]. Volumul contine catehezele sale sustinute in perioada 2005–2006, cateheze dedicate, toate, temei creatiei lumii[7].

De-a lungul celor noua capitole ale cartii, autorul ofera cititorilor argumente care ilustreaza caracterul rational al credintei in existenta unui Dumnezeu atotputernic, creator „al cerului si pamantului”. De asemenea, un alt punct recurent, de mare importanta in arhitectura ideatica a cartii, este doctrina cruciala si deosebit de subtila despre asanumita creatio continua. Inainte insa de a porni pe drumul unor reflectii dificile si, in fond, greu – daca nu chiar imposibil – de urmat de catre ganditorii al caror crez e ateismul, Cardinalul Schönborn subliniaza faptul ca primele versete ale textului sacru al Genezei („La inceput Dumnezeu a creat cerul si pamantul”) reprezinta „temelia pe care se bazeaza tot ceea ce cred crestinii” (p. 17). Mai mult, aceasta credinta cu implicatii cosmologice este strans legata de insesi fundamentele eticii, motiv pentru care cateheza despre creatie a jucat inca din primele veacuri ale crestinismului un rol esential. In ciuda tonului, prudent, aratat fata de adeptii variantelor agnostice sau atee ale darwinismului, Schönborn nu evita sa afirme un lucru evidentiat si de Cardinalul Dulles S.J.: „Dumnezeu nu numai ca a creat la un moment dat totul, dar el sustine aceasta creatie si o calauzeste catre un anumit scop” (p. 18).

In fata ofensivei anti-darwiniste dezvoltata de unul din cei mai importanti ierarhi catolici contemporani, este firesc ca cititorul sa se intrebe, la un moment dat, de ce e nevoie de toate acestea? De ce ar dedica un teolog specializat in patristica, Cardinal al Sfintei Biserici Romane, atatea eseuri, cateheze, conferinte unei doctrine ce nu ataca direct credinta crestina? Raspunsul ni-l ofera descrierea darwinismului propusa de Cardinal: „Cand in 1859 Darwin si-a publicat faimoasa si influenta lucrare Originea speciilor, mesajul sau de baza era acela ca a descoperit un mecanism ce explica intr-o maniera autonoma dezvoltarea plantelor si animalelor, fara a mai fi necesara existenta unui Creator” (pp. 25–26). Intr-o incercare de a deconspira premisele epistemologice ale darwinismului, Schönborn expune mai intai una dintre doctrinele teologice des invocate de criticii acestuia, anume deismul. Pe scurt, este vorba despre postularea unui Dumnezeu creator, dublata, insa, de respingerea Providentei divine care sustine, perpetuu, in existenta tot ceea ce exista. Pentru a-si explica interventia, ierarhul vienez citeaza opiniile unor savanti precum Will Provine, Peter Atkins sau Richard Dawkins, care resping orice posibila referinta la cosmologia crestina. Ceea ce ii infurie pe toti acestia in luarea de pozitie a lui Schönborn si a ganditorilor crestini care descifreaza in filigranul creatiei existenta unui Dumnezeu Creator, este negarea caracterului stiintific al opiniilor lor. In Chance or Purpose? Schönborn nu se sfieste sa declare ca orice negatie a existentei divinitatii venita din partea unui savant pozitivist „nu este stiinta, ci ideologie” (p. 28). Acuzandu-si, la randul lor, adversarii de nestiintificitate, neodarwinistii lupta din rasputeri sa apere o paradigma care, deocamdata, inca le protejeaza locurile caldute din universitatile si centrele de cercetare din lumea de limba engleza.

Invocand mereu – impotriva oricarei tentatii fideiste – capacitatea ratiunii de a-l cunoaste, din lucrurile si fiintele lumii create, pe Creator, Schönborn sistematizeaza cele patru idei desfasurate in catehezele sale (pp. 38–39): 1) existenta unui Dumnezeu atotputernic, liber si suveran care a creat din nimic (ex nihilo) tot ceea ce exista; 2) varietatea creaturilor; 3) creatia este continuu sustinuta de Dumnezeu; 4) creatia este ghidata de Providenta divina. Metoda utilizata de Cardinal e aceea a investigatiei filosofice bazate pe virtutile cognitive ale ratiunii, sustinand prin aceasta dreptul oricarei persoane de a supune judecatii cercetarile „stiintifice” ale celor care pretind ca au dezlegat misterele vietii. Un savant crestin pe care Schönborn ni-l propune drept model spre finalul lucrarii sale este controversatul paleontolog iezuit Theilard de Chardin. Acest „mistic al evolutiei”, apologet al „punctului omega” – Mantuitorul Isus Cristos –, spre care ar fi orientat intreg procesul evolutiv, si-a dedicat intreaga opera edificarii unei sinteze a stiintei si teologiei. Pornind de la ipotezele lui de Chardin, Schönborn propune, la randul sau, un raport echilibrat intre stiinta si religie, domenii ale cunoasterii care sunt distincte fara a fi separate. Idealul scontat de autor este acela al unei situatii in care stiinta ar recunoaste necesitatea orizontului larg, metafizic, al credintei (p. 143).

O dezbatere neincheiata: stiinta si/sau credinta?

Desi se sprijina pe doctrina thomista de inspiratie aristotelica, autorul lasa, totusi, in umbra subiecte care ar merita o discutie amanuntita. De exemplu, ideea de fond prin a carei negare si-a construit Darwin intreg sistemul: imutabilitatea speciilor[8]. Daca vom citi manualele de filosofie thomista utilizate la inceputul secolului XX, unul din contraargumentele utilizate impotriva evolutionismului era acela al imutabilitatii oricarei specii, rezultata, conform doctrinei aristoteliciene clasice, din conjugarea „materiei” si a „formei”. Tinand cont de ireductibilitatea „formei” si de faptul ca aceasta nu poate cunoaste nici o variatie, nici o transformare, ipoteza unei posibile evolutii la nivelul exterior, material, al oricarei creaturi e inadmisibila. In aceasta perspectiva, afirmatia lui Stephen M. Barr – dupa care, desi sufletul este, intr-adevar, „forma” incoruptibila a trupului uman, acesta din urma ar fi putut evolua trecand prin toate stadiile intermediare intre maimuta si om – pare mai mult decat hazardata. De fapt, daca ne gandim la implicatiile ei, ipoteza lui Barr este mai mult decat stranie: cine si-ar putea imagina o maimuta cu suflet omenesc? Evitarea unor asemenea discutii sugereaza, poate, ezitarile Cardinalului de a se pronunta, din nou, in maniera in care facut-o in articolul din First Things prezentat mai sus. Surprins de violenta unora dintre reactii, si-a moderat tonul si a evitat reafirmarea categorica a metafizicii clasice, sistematizata de Sfantul Thoma d’Aquino si recomandata de Papa Leon al XIII-lea prin enciclica Aeterni Patris (1879).

Implicatiile propunerii urmatoare merita, si ele, o dezbatere consistenta: „Calea corecta ce trebuie urmata nu e aceea care consista in a alege fie povestea darwinista, fie povestea creationista, dupa cum le place unora sa sugereze, ci aceea a coexistentei scarii lui Darwin si a scarii lui Iacob” (p. 169). Sugestia Eminentei Sale e similara celei a Cardinalului Avery Dulles S.J., care, de asemenea, militeaza pentru armonia dintre stiinta si credinta sau, cel putin, pentru pacificarea raporturilor dintre ele. Intrebarea este daca o asemenea armonie e posibila de vreme ce autori importanti, precum Paul Hazard, Ioan Petru Culianu sau Jean Borella, probeaza faptul ca stiinta moderna, puternic impulsionata de ideologia iluminista, s-a edificat impotriva credintei si traditiei crestine. Analiza diacronica a Papei Benedict al XVI-lea din enciclica Spe salvi – unde se evidentiaza faptul ca tot cursul gandirii inspirate de autori precum Francis Bacon a generat o noua corelatie intre practica si stiinta, care a pornit tocmai de la negarea perspectivei clasice crestine asupra raportului dintre om si natura –, repune in discutie posibilitatea unui dialog autentic intre teologie si stiinta[9].

[1] Textul Cardinalului Christoph Schönborn poate fi citit, online, la adresa: Link

[2] Cf. articolul „The Design of Science”, publicat de revista catolica First Things: Link

[3] Link

[4] Articolul este cel mentionat deja la nota 2.

[5] Link

[6] Ii multumesc pe aceasta cale lui Andrei Codrescu, fara de a carui generozitate nu as fi putut citi prea curand volumul Cardinalului Schönborn.

[7] Versiunea in limba germana a cateheze lor poate fi citita la adresa: Link

[8] Schönborn citeaza fragmentul din On the Ori gin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life, 1859, p. 20, unde Darwin afirma explicit: „I am fully convinced that species are not immutable”.

[9] Editia romaneasca: Scrisoarea enciclica Spe salvi a suveranului nostru pontif Benedict al XVI-lea catre episcopi, preoti si diaconi, catre persoanele consacrate si catre toti credinciosii despre speranta crestina, traducere de Pr. Mihai Patrascu, Iasi: Presa Buna, 2007, p. 22.

 

sursa> http://www.ideiindialog.ro/index.php?categorie=13&stire=112

 

 

File de Pateric – Despre Incercarea Sfintilor

File de Pateric

Despre Incercarea Sfintilor

 

Un frate l-a intrebat pe unul dintre parinti:

– Cum aduce diavolul incercarea asupra sfintilor?

– Era unul din parinti, pe nume Nicon, care locuia in muntele Sinai*. Si iata ca a intrat unul in cortul unui faranit**, si, gasind-o pe fiica lui singura, s-a culcat cu ea, apoi i-a zis: spune “sihastrul, avva*** Nicon, mi-a facut asa”.

Cand a venit tatal ei si a aflat, a luat sabia, mergand asupra batranului. Cand a batut, batranul i-a deschis, dar cand a intins sabia sa-l ucida, i s-a uscat mana. Atunci faranitul s-a dus si le-a zis preotilor, care au trimis dupa el. Batranul s-a dus; dupa ce l-au batut mult, au vrut sa-l alunge. El insa i-a rugat: lasati-ma aici, pentru Dumnezeu, sa ma pocaiesc. Si l-au despartit de biserica pentru trei ani, poruncind ca nimeni sa nu vina la el. Vreme de trei ani, in fiecare Duminica venea la biserica sa se pocaiasca, si se ruga de toti: rugati-va pentru mine. Mai tarziu, s-a indracit cel care facuse pacatul, si adusese ispita asupra sihastrului. El a adeverit la biserica: eu am facut pacatul si am spus sa fie parat robul lui Dumnezeu.

Atunci s-a dus tot poporul sa se pocaiasca fata de batran, zicand:

– Iarta-ne, parinte, si ramai cu noi.

– De iertat, fie-va iertat, de ramas, nu mai raman aici cu voi, fiindca nu s-a gasit nici unul cu discernamant caruia sa-i fie mila de mine.

Si asa s-a dus de acolo. Iar batranul a spus: vezi cum aduce diavolul incercarile asupra sfintilor?

 

*Munte aflat intre Egipt si Israel, in Peninsula cu acelasi nume; are o clima de desert, la poalele muntelui se afla Manastirea ortodoxa Sfanta Ecaterina din sec. V

** locuitor al pustiului Faran de langa Sinai

*** abbas =parinte

[Fragment extras din Patericul sau apoftegmele parintilor nostri din pustia Egiptului, Editura Invierea a Arhiepiscopiei Timisoarei,Timisoara, 2002, p.192]

foto> http://campus.belmont.edu/honors/SinaiIcons/SinaiIcons.html

 

NO COMMENT

NO COMMENT

Congratulations to the readers of ‘Cotidianul’ Re Brancusi votes.

by blogadmin

Votes for Brancusi in our Top 500 Artists of the 20th Century list moved him from 30th place to the top spot with 42,000 plus votes, compared to Picasso at No.2 with 15,000 plus votes, following a leading Romanian newspaper story about the site, encouraging readers to vote for the Romanian master Brancusi.

Congratulations to our Romanian voters and to Cotidianul, but following a number of protests from artists on the site who feel that this has distorted the list as an accurate reflection of their favourites, we have moved Brancusi back to the 20th spot to create a more balanced and fairer listing.

sursa> http://www.saatchi-gallery.co.uk/blogon/drupal/?q=node/26069

 

VOTATI-L PE BRANCUSI

VOTATI-L PE BRANCUSI

 

O stire preluata dupa site-ul colegului Laurentiu Dumitru

Site-ul celebrului muzeu de arta contemporana Saatchi Gallery din Marea Britanie realizeaza un top al primilor 500 de artisti ai secolului 20, bazat pe voturile internautilor. Romania este reprezentata de Constantin Brancusi (aflat acum pe pozitia 6 – cand eu l-am votat).

VOTATI-L PE BRANCUSI la linkul de mai jos!

http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/

sursa

Dupa marele eveniment al camapaniei TVR 1 pentru a afla care e cel mai mare roman, unde a iesit castigator Sfantul Stefan cel Mare si Sfant, acum romanii au sansa sa-l voteze pe Constantin Brancusi, care poate iesi pe locul 1 in topul primilor 500 de artisti ai secolului XX, topul fiind alcatuit din artisti din toate colturile lumii. Din aceasta recurg multe consecinte> promovarea spiritualitatii operelor si a persoanei lui Brancusi, promovarea Romaniei pe planul artistic international, cresterea cotatiei valorii lui Brancusi la nivel mondial, deci si a opereleor sale implicit etc.

Inainte de toate as aminti si de ‘ortodoxia’ lui Brancusi care e transpusa in operele sale, dar si in viata sa autentica; aceasta ‘ortodoxie’ poate fi promovata atat in lume dar si in Romania unde arta cunoaste un declin prin abstractizarea excesiva si prin ‘destrabalarea’ ca tema promovata excesiv in opere artistilor.

dan.camen.

foto> http://www.mexicanpictures.com/headingeast/2007/04/brancusi-self-portraits.html

 

EUTANASIA. O fetita in coma, programata pentru eutanasiere, depune marturie impotriva agresorului.

EUTANASIA.

O fetita in coma, programata pentru eutanasiere,

depune marturie impotriva agresorului.

19.03.2008

Haleigh Poutre are acum 14 ani. Cu doi ani in urma, ea a fost batuta cu atata brutalitate de catre parintii adoptivi, incat a intrat intr-o coma din care nimeni nu se mai astepta sa-si revina. Cu toate acestea, acum este destul de sanatoasa incat sa poata depune marturie impotriva barbatului acuzat de agresiune.

Haleigh si-a petrecut ultimii doi ani in recuperare la Franciscan Hospital for Children langa Boston.

Pe data de 11 septembrie 2005, Haleigh a fost adusa la spital in stare de coma. Potrivit declaratiilor medico-legale „Haleigh avea vanatai si plagi atat vechi cat si recente, cateva urme aparente de flagelare si un hematom subdural (un cheag de sange pe creier), relevat in urma tomografiei.”

Dupa ce parintii adoptivi, Jason si Holli Strickland, au fost arestati, Holli s-a sinucis, lasand deciziile medicale la latitudinea tatalui vitreg.

Haleigh a intrat sub jurisdictia Departamentului de Sevicii Sociale din Massachusetts, care, in octombrie 2005, a cerut si a obtinut, un ordin legal pentru a deconecta fetita de la aparatele care o mentineau in viata, la doar sase zile dupa ce statul a obtinut custodia ei.

In mod ironic, Jason Strickland a fost cel care s-a luptat pentru a o mentine in viata, desi motivul pentru care a actionat asa a fost probabilitatea de a fi acuzat de crima in cazul in care fetita ar fi decedat.

Din fericire pentru Haleigh, lentoarea cu care s-a desfasurat procesul i-a salvat viata. Curtea de judecata a luat decizia finala de a o euthanasia in ianuarie 2006, dar pana atunci aceasta incepuse sa dea semne de activitate cerebrala.

Cu doar cateva zile inainte ca doctorii sa o deconecteze de la aparatele care o tineau in viata, a inceput sa respire singura si Departamentul de Servicii Sociale a stopat planurile de indepartare a tubului prin care era alimentata.

Haleigh urmeaza acum un program de reabilitare si este inscrisa la cursurile de zi din cadrul spitalului. Poate comunica folosind tastatura si computerul si poate rosti cateva cuvinte.

Ironia acestui caz este ca Jason Strickland, care este acuzat de agresiuni multiple, dar care, in cele din urma a salvat viata lui Haleigh, poate fi condamnat in urma marturiei acesteia impotriva lui, in vreme ce Departamentul de Servicii Sociale din Massachusetts, care a cerut dreptul de a o ucide dupa ce a aflat ca va avea o viata “fara nici un sens”, nu va fi trimis in judecata.

sursa> http://www.ortodoxmedia.com/stire.php?n_id=228 dupa o sursa Altermedia.ro

PS> Având un caracter anticreştin, care contravine poruncii dumnezeieşti „Să nu ucizi”, Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea înseamnă ucidere. Cuvantul vine din greceste si inseamna „moarte frumoasa”. sursa

 

foto1> http://www.adevarul.ro/usr/imagini/2307-130761-_19175897.jpg

foto2>http://www.masslive.com/news/photos/gallery.ssf?cgi-bin/view_gallery.cgi/mass/view_gallery.ata?g_id=3157

 

 

Liturghia Darurilor mai inainte sfintite

 

Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite

I

Slujba cunoscută sub numele de Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este de fapt un ritual de împărtăsanie dezvoltat prin îmbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge şi nu se sfinţesc darurile de pâine şi vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtăşirea cu Sfintele Taine.

Slujbă specifică Postului Mare

În prezent Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este o slujbă specifică Postului Mare putându-se săvârsi în zilele de peste săptămână (de luni până vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a sărbătorii Buneivestiri şi a Joii şi Sâmbetei Mari.

Aparitia şi dezvoltarea acestei slujbe a avut loc în contextul interzicerii de către Biserică a săvârsirii Liturghiei propriu-zise în zilele de rând din Postul Mare. Această interdictie vine să exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absentă a Mirelui, specifică zilelor de rând din Postul Mare şi caracterul festiv şi luminos al Sfintei Liturghii, ca sărbătoare a venirii Mirelui Hristos în mijlocul Bisericii Sale.

Ritual de împărtăsire cu Sfintele Taine

Sfânta Liturghie este centrul vieţii noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Dar împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor şi tinta spre care năzuim ci este şi ajutorul divin pe care îl primim în nevoinţa noastră duhovnicească şi care ne ajută să aspirăm către o comuniune desăvârsită în ziua cea neînserată a Împărătiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rânduit un ritual de împărtăsire şi în zilele de rând din Postul Mare.

Postul ascetic şi postul total

Postul mare este o perioadă de mare nevointă sufletească şi trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic şi postul total. Postul ascetic reprezintă abtinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substantială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renunţarea totală la mâncare şi băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire şi asteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăsanie.

În Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtăsanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Acest ritual, destul de simplu la început, a fost înconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adăugându-i-se câteva elemente din rânduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite care a devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebită şi solemnitatea sa. Atribuită Sfântului Grigore Dialogul, această slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor ci este opera colectivă şi anonimă a Bisericii întregi.

Împărtăsania de seară

Întreaga rânduială a Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite, în care cântări de mare frumusete se împletesc cu ritualuri impresionante şi rugăciuni de mare profunzime, creează ambianta necesară întâlnirii şi împărtăsirii cu Hristos după o zi de pregătire şi asteptare. Din păcate, ca o concesie făcută celor care nu pot sau nu vor să ajuneze precum şi prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a răspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite dimineata.

Dar împărtăşirea de seară la Liturghia darurilor mai înainte sfinţite după o zi de ajunare descoperă adevăratul sens al postirii şi al vieţii creştine, în totalitatea ei, ca pregătire şi asteptare a Împărătiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti şi fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului şi Sângelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capătă o importantă deosebită în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimtit în mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununată cu împărtăşirea de seară devine astfel o imagine a vieţii creştine ca pregătire şi asteptare a „serii acestei lumi”. Bucuria şi slava acestei Împărătii putem să o pregustăm încă de acum tocmai pentru a dori şi mai mult comuniunea harică desăvârsită cu Dumnezeu şi a putea duce la bun sfârsit „lupta cea bună” şi a deveni „biruitori asupra păcatului”.

Concluzii

Câteva concluzii se impun de la sine:

* Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este un ritual de împărtăsire alcătuit din ratiuni foarte practice şi anume pentru a face posibilă împărtăşirea credincioşilor în zilele de peste săptămână. Ca urmare, atunci când nici un credincios nu se împărtăseste slujba îsi pierde sensul transformându-se în spectacol.

* Întreaga rânduială şi logica alcătuirii Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite o arată ca pe o slujbă de seară, ora cea mai potrivită pentru săvârsirea ei fiind ora vecerniei.

Preot Florin BOTEZAN

 

Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite

II

Liturghia nu este un mijloc, ci un mod de viaţă care se întemeiază pe sine însuşi: aceasta pune în evidenţă caracterul său teocentric.

Sfânta Liturghie este una din cele mai mari taine pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a instituit-o ca şi unealtă de mare preţ într-ajutorarea mântuirii noastre.De când a luat ultima cină alături de Apostolii săi, până astăzi şi până la sfârşitul veacurilor cuvintele şi gesturile Mântuitorului rămân la fel de actuale atunci când binecuvântând pâinea a dat-o Apostolilor săi zicând: Luaţi mâncaţi, acesta este trupul meu…; apoi binecuvântând paharul de vin l-a dat acelora zicând: Beţi dintru acesta toţi… adăugând:aceasta să o faceţi întru pomenirea mea.(Matei 36, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20).Astfel prin aceasta Mântuitorul împuterniceşte pe Apostoli, care la rândul lor pe episcopi şi preoţi, să săvârşească jertfa cea fără de sânge întru pomenirea Lui.

Această taină este un mod de mijlocire între Dumnezeu şi om, căci atunci când harul Sf. Duh se pogoară asupra darurilor acestea se prefac în Însuşi Hristos, ritualul întregii slujbe simbolizând întreaga viaţă lui Hristos. Cuvântul Liturghie provine de la grecescul leyon ergon şi înseamnă lucrare publică. Începutul acestui cuvânt îl găsim în V.T. şi denumea toate actele de cult ale preoţilor leviţi. Mai apoi toate slujbele creştine se numeau liturghii şi în cele din urmă acest cuvânt a căpătat o conotaţie mult mai restrânsă pe care o ştim noi astăzi.

După cum bine observăm în Liturghierul ortodox, în afară de cele două bine cunoscute Liturghii (a Sfântului Ioan şi a Sfântului Vasile) acesta mai cuprinde şi o a treia Liturghie cu un conţinut şi cu o rânduială mai deosebită, numită Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite. Aceasta se săvârşeşte numai în perioada Postului Mare, prin solemnitate primind o conotaţie şi un spirit deosebit în rândul credincioşilor care se împărtăşesc cu Darurile care au fost mai înainte sfinţite pentru dânşii spre a-L putea primi pe Hristos cu dragoste şi cu vrednicie în viaţa, în trupul, în sufletul şi în cugetul lor unde Hristos se va sălăşlui şi nealungat de patimi va trăi în ei şi ei întru El.

Autorul Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfinţite

În ceea ce priveşte autorul acestei Sfinte Liturghii, tradiţia şi lucrurile sunt mai puţin precise. Dintre cei cărora le-a fost atribuită această slujbă enumerăm pe: Sfântul Iacob, fratele Domnului, Sfântul Petru, Sfântul Marcu, Sfântul Vasile cel mare şi mulţi alţii. Mai mult decât atât, unele manuscrise vechi atestă ca şi înfăptuitori ai Sfintei Liturghii pe Sfântul Epifanie, episcopul Salaminei, iar altele pe Sfântul Gherman I, patriarhul Constantinopolului (sec.VIII); tradiţia siriană o pune pe seama patriarhului Sever al Antiohiei (511-518), iar unii liturgişti o atribuie Sfântului Ioan Damaschin.

Majoritatea manuscriselor din sec.XII păstrate până astăzi in liturghierele noastre, pune însă această Sfântă Liturghie pe seama Sfântului Grigore cel Mare, supranumit Dialogul, sau papa Romei (+604). Această tradiţie nu are nici un temei istoric. Nu putem spune cu siguranţă că Grigore cel Mare a infiinţat întreg oficiu liturgic al acestei Sfinte Liturghii, însă putem afirma că acest mare Sfânt al creştinătăţii a contribuit la îmbogaţirea şi la sistmatizarea acestei Sfinte Liturghii pe vremea cât a stat la Constantinopol.

În mai multe manuscrise vechi, Codicele Barberini din Biblioteca Vaticanului (sec.VIII-IX) şi în unele ediţii a Liturghierului grecesc numele autorului acestei Sfinte Liturghii nu apare nici în titlul, nici în otpustul ei, ea apărând ca o Liturghie anonimă, aşa cum e menţionată şi în canonul 52 al Sinodului Trulan (692). De asemenea şi în Liturghierul românesc ea apărea ca o slujbă anonimă. Suntem mai aproape de adevărul istoric dacă socotim că şi această Liturghie este rezultatul contribuţiei mai multor generaţii de clerici, monahi, credincioşi ai mai multor generaţii care au dezvoltat şi au alcătuit aceasta punându-o pe seama unuia dintre cei mai iluştri ierarhi ai creştinătăţii din epoca veche.

Sfântul Grigore cel Mare, papa Romei sau Dialogul

Ceea ce este surprinzător este faptul ca opera Sfântului Grigore cel Mare a fost în general ignorată în spaţiul cultural romanesc şi mai mult decât atât pentru omul de rând numele autorului crea o confuzie între sfinţii părinţi din Biserica răsariteană, Grigore de Nazians si Grigore de Nyssa.

După Leon cel Mare, Sfântul Grigore a fost singurul papă care a mai primit acest supranume. Astfel predecesorii îi recunosc meritele şi împlinirile pe care acest mare Sfânt le-a adus Bisericii lui Hristos într-o perioadă atât de nefastă, marcată de invaziile pagâne şi calamitaţi naturale, pentru spiritul său de organizator al Bisericii. Mai mult decât atât lasă creştinismului un tezaur cultural înmiresmat de scrierile sale de mare preţ care fac o punte extraordinară de legătură între el şi ilustrul său predecesor, Augustin de Hippona. Profesorul F. Cayre spunea atât de frumos şi expresiv că a fost, in vremea sa, un ecou îndepărtat al vocilor Sfântului Augustin şi Sfântului Leon . Cu siguranţă că pe langă această filiaţie titlul de doctor i-a fost acordat şi datorită operei sale şi importanţa acesteia cât şi datorită ortodoxiei doctrinaire, el astfel întregind galeria celor patru mari doctori ai Bisericii latine, alături de Sfântul Ambrozie al Milanului, de Sfântul Ieronim şi de Sfântul Augustin.

Papa Grigore cel Mare poate fi considerat persoana de la cumpăna celor două importante perioade istorice (antichitatea latină târzie şi evul mediu) în care s-a întâlnit tradiţia vieţii creştine şi cea mult mai îndepărtată, dar încă vie, a spiritului roman. J. Tixeront afirma despre el că este un roman, un spirit moderat, care se fereşte de excese şi nu încearcă imposibilul .

Grigore cel Mare s-a născut în anul 540 d. Hr., la Roma într-o familie de patricieni cu o veche tradiţie crestină: un strămos al său, Felix al II lea, fusese papă, iar mama sa Sylvia şi cele două surori ale tatălui, Tarsilla şi Aemiliana, fuseseră cinstite ca sfinte.

A beneficiat de o pregătire intelectuală completă, care i-a permis o ascensiune rapidă în administraţia romană. În 1572 atinsese deja gradul de praefectus Urbis, dar numai pentru doi ani. La moartea tatălui său a transformat casa părintească de pe colina Caelius în mănăstire, după care a fondat încă alte şase mănăstiri pe domeniile sale din Sicilia. În această perioadă Grigore cel Mare s-a înfruptat din învăţăturile Sfintei Scripturi si a scrierilor patristice tânjind spre dasăvârsirea propriei culturi religioase.

În anul 579 după ce este hirotonit diacon, pleacă la Constantinopol ca nunţiu al papei Pelagius al-II-lea, astfel timp de şase ani a avut o legătură neîntreruptă cu creştinismul răsăritean. Faptul că, în tot acest timp, nu s-a gandit să înveţe limba greacă a fost inţeles ca un indiciu al rupturii dintre cele două culturi, dintre cele două părţi ale creştinătăţii .Se poate considera de altfel o dovadă a unităţii imperiului, unitate asigurată de limba latină.

După întoarcerea sa la Roma, Grigore işi doreşte să intre în mănăstire, dar în anul 590 papa Pelagius moare, răpus de ciumă si Grigore, în aclamaţiile poporului este obligat să se supună alegerii de întâi stătător al Bisericii apusene deşi aceasta nu era voia sa şi astfel îl va simţii mai aproape pe maestrul său spiritual, Sfantul Augustin, care fusese ales episcop de Hippona în aceleaşi condiţii.

Activitatea sa pastorală a fost foarte intensă, el fiind nevoit să-şi păstorească credincioşii în timpul unor mari încercări: ciumă, inundaţii, foamete, să îi păzească de rătăciri: donatişti şi maniheişti, să îi fereasca din calea barbarilor: invaziile longobarzilor. Deşi a purtat povara diferitelor responsabilităţi şi-a refuzat toate titlurile, cu excepţia titlului de servus servorum Dei.

În anul Domnului 604 în slăvita zi de 12 martie, trupul său, chinuit fiind de boală şi durere, dar cu o excepţională putere de lucru, a încetat a mai fi însufleţit, iar sufletul Marelui Grigore se îndrepta spre aurorele cereşti ale nemuririi dumnezeieşti.

A sporit puterea Bisericii şi a apărat universalitatea credinţei creştine în situaţii cât se poate de concrete. ,…,Echilibrul şi mintea ordonată nu l-au înşelat nici când s-a judecat pe sine, nici când a trebuit să hotărască în situaţii mai delicate… .

Ceea ce este foarte important este faptul că acest mare sfânt al creştinătăţii a lăsat o comoară de mare preţ care nu poate fi asemuită cu nimic din lumea aceasta, si cu nici o lucrare de a sa şi nu numai; ne-a lăsat izvorul cel viu şi îndestulător al harului divin, şi anume Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite care este ridicată la rangul de Liturghie euharistică de către Ioan Hrisostom şi Vasile cel Mare, atribuită fiind cel mai probabil Sfantului Grigorie cel Mare, papa Romei, numit şi Dialogul datorită faptului că traducerea în limba greacă, de către papa Yaharia, a Dialogurilor sale, i-a asigurat un mare prestigiu în lumea monahală bizantină.

Arhid. Casian Ruşeţ

Bibliografie

1. Paul Evdokimov, Ortodoxia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996
2. F. Cayre, Spirituels et mystyques des premiers temps, Paris, Librairie Artheme Fayard, 1956
3. J. Tixeront, Precis de patrologie, treiyieme edition, Paris, Libraire locoffre, 1942
4. Pierre Thomas Camelot, Enczclopedia Universalis, vol.10, p. 925, s.v. Gregoire le Grand
5. Grigore cel Mare, Dialoguri despre moarte, Editura Amarcord, Timisoara, 1998

 

sursa 1 >

http://agonia.ro/index.php/personals/222692/Liturghia%20darurilor%20mai%20%C3%AEnainte%20sfin%C5%A3ite

sursa 2 > http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=29&article_cat_id=3

foto > http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Grigore_I_cel_Mare

 

 

 

“Obscenii de pe Scena… WP”

“Obscenii de pe Scena… WP”

Incepand de azi, odata cu inceperea Postului Mare, am sa inaugurez rubrica “Obscenii de pe Scena… WP” ca o reactie la ce se intampla de ceva timp in blogosfera WP, blogosfera de care incep din ce in ce mai mult sa-mi vina rusine ca ma aflu, datorita unor postari ale unor ‘smecherasi’ si ‘smecheritze’ care in general se conduc dupa trei principii>

sa intre in top 100 si sa faca tot ce este cu putinta de a ramane acolo indiferent de felul cum scriu, ce scriu, pentru cine scriu, si cat scriu;

al doilea principiu dupa care se conduc este actualitatea, calitatea si interesul mesajului postat de ei care este redus de aproape fiecare data la vulgaritati si barfeli deocheate crezand ca astfel isi vor mari rating-ul din top 100 si vor impune un asa-zis trend in blogosfera, pentru ca ei sunt… cool si nimeni nu mai e ca ei (bine ar fi sa nu mai fie);

ultimul principiu este ‘cultura bloggaritului’ la care ei apeleaza pentru a-si impune asa-zisele calitati de blogger innascut, un fel de tatic al netului – virtute pe care ei o poseda si o utilizeaza pentru a transforma din blogul lor punctul de reper pentru ceilalti in materie de nimicuri, de chestii nefolositoare pentru nimeni dar distractive si distructive in acelasi timp, un fel de subiecte usuratice pentru bloggari usuratici.

Toate aceste trei principii sau reguli sunt izvorate din acel libertinaj virtual si moral pe care, chipurile, l-au capatat datorita felului lor de a fi si din cauza intelegerii gresite a acestei democratii, desi ei nici nu stiu cine sunt cei ce le citesc prostiile scrise de pe blogurile lor.

Asadar e un alt fel de ‘Top Rusinica’ insa pentru cei fara de rusine care sper sa atraga atentia celor in cauza asupra mesajului postarilor facute de ei in blogurile personale si sa indrepte pe cat e posibil ce mai e de indreptat. Doresc de asemenea ca aceasta initiativa sa-si gaseasca sprijin si printre alti bloggari cu bun simt dar sa si atraga atentia posibililor urmatori pe scena acestor bloguri obscene.

“Obscenii de pe Scena… WP”

I

Editie rezervata deocamdata categoriei

‘bloguri irecuperabile’

(adica compromise din start)

datorita scopului pentru care au fost facute si care isi fac veacul prin top 100 WP

 

[De ce uram barbatii] adresa> deaia.wordpress.com locul 7

[Eventiv] adresa> eventivu.wordpress.com locul 16

[Ma cac blog] adresa> macac.wordpress.com locul 64

 

locurile ocupate de ei sunt inregistrate pentru data de 12 martie 2008 ora postarii articolului (la top postari), insa fiind cu pozitii asemanatoare deseori in top 100 WordPress.

Editia II o sa monitorizeze evolutia unor postari oscene ale unor bloggari ce au intrat deja in top 100 WP datorita acestor postari.

dan.camen

 

Metaniile – rugaciune trupeasca

 

Metaniile – rugaciune trupeasca

 

Slujbele din Postul Mare sunt caracterizate (actualmente mai cu seama in bisericile slave) de o participare a trupului la rugaciunea comunitara mai importanta decat de obicei. „Inchinaciunile” sau „metaniile” sunt in practica actuala una din caracteristicile Triodului si in sensibilitatea spirituala ortodoxa ele apar nedespartite de perioadele postului. Dar o atare restrictie e destul de recenta datand de la abandonarea oficiului cu „Aliluia” in afara perioadelor Postului Mare.

Metaniile in traditia monahala

In literatura monahala, metania apare ca un obicei curent, intim legat de conditia de cainta perpetua proprie monahilor. Desemnata prin expresia „a pune metanie” (metanoian ballein), se pare ca aceasta practica a inlocuit treptat ingenuncherea, mai arhaica. Ea nu se face numai in cazul in care un monah cere iertare altuia, ci e folosita si ca exercitiu spiritual (epitimia) dat monahului sau mireanului la Spovedanie.

Prin extensiune, se considera ca ea trebuie sa insoteasca orice act savarsit de catre monahi: de la cererea unui cuvant de mantuire pana la simpla salutare. Ea e de asemenea un element fundamental al vietii ascetice private a monahului, al „canonului” sau personal. impreuna cu recitarea de psalmi (psalmodia), ea reprezinta ceea ce unii Parinti numesc „rugaciunea trupeasca”:

„Celor care n-au dobandit adevarata rugaciune a inimii le ajuta mult silirea in rugaciunea trupeasca, adica ridicarea mainilor, lovirea pieptului, privirea curata spre cer, zgomotul suspinelor, plecarea necontenita a genunchilor”.

Metaniile si rugaciunea trupeasca

Legata de treapta „faptuirii” (praktike), metania exprima atat de sugestiv participarea trupului la rugaciune incat dintotdeauna s-a recomandat sa i se asocieze „rugaciunea lui Iisus”, „pentru ca sufletul si trupul sa cada impreuna inaintea Domnului”.

Trebuie deosebite doua moduri de executare a metaniei: „metania mica” sau inchinaciunea (proskynema), in care credinciosul isi inclina profund trupul pentru a atinge pamantul cu mana dreapta inainte de a face semnul crucii (la greci) sau dupa (la slavi), si „metania mare” sau pur si simplu „metania”, unde credinciosul trebuie sa-si plece genunchii si sa se prosterne pana atinge pamantul cu capul pentru a se ridica numaidecat.

Prin forma sa, acest gest trupesc reveleaza o bogata semnificatie teologica si duhovniceasca. El constituie un fel de concentrare a Iconomiei mantuirii si a actualizarii ei duhovnicesti in fiecare.

Mica sau mare, metania e intotdeauna constituita din trei elemente: o miscare descendenta, semnul crucii si o miscare ascendenta. Practica ortodoxa nu separa aceste trei elemente caci, spre deosebire de ingenunchere, metania nu este o pozitie de rugaciune, ci o miscare dinamica si „iconomica”. Dupa ce s-a prosternat la pamant, credinciosul trebuie sa se ridice numaidecat pentru a-si relua pozitia normala de rugaciune: „starea in picioare”; caci, dupa Sfantul Vasile cel Mare:

„De fiecare data cand ne plecam genunchii si ne ridicam, aratam cu fapta ca prin pacat am fost azvarliti la pamant, dar iubirea de oameni a Ziditorului nostru ne-a rechemat la cer”.

Plecandu-si trupul, credinciosul infatiseaza starea cazuta a omului care a pierdut din pricina pacatului functia sa de mijlocitor intre cer si pamant (simbolizata de starea dreapta, in picioare), pentru a se supune patimilor trupului si „a se tari” ca dobitoacele necuvantatoare.

Simbolismul metaniilor si locul lor in Triod

Aceasta miscare „descendenta” e si un act de smerenie si pogorare de bunavoie dupa chipul kenozei Logosului. Prosternandu-se, trupul antreneaza si sufletul spre smerita recunoastere a pacatoseniei sale si marturisirea atotputerniciei lui Dumnezeu. Dupa care, insemnandu-se cu semnul Crucii, credinciosul „imbraca pe Hristos”.

Miscarea sa descendenta devine „pogorare la iad” si actualizare personala a operei mantuirii. Marcata de semnul Crucii si insotita de invocarea Numelui lui Iisus Hristos, fiecare metanie este, asadar, o reproducere fidela a ritului baptismal, adaptata conditiilor vietii ascetice. Ea se incheie printr-un urcus care trebuie sa fie rapid, fiindca simbolizeaza invierea crestinului impreuna cu Hristos si restaurarea in functia sa naturala: contemplatia.

De altfel, ne este interzis categoric sa ramanem multa vreme prosternati la pamant caci, potrivit Sfantului Ioan Cassian, „cine ramane prea multa vreme prosternat e mai primejdios atacat nu numai de ganduri, ci si de somn”.

Intrucat am imitat pogorarea la iad, numaidecat trebuie sa imitam si invierea, fiindca aceasta din urma a fost inseparabila de cea dintai.

Asa cum Iconomia lui Hristos poate fi reprezentata de o dubla miscare alternativa, intruparea Logosului fiind principiul inaltarii umanitatii indumnezeite, tot asa viata duhovniceasca a credinciosului e si ea articulata de acelasi ritm alternativ, la care trupul trebuie sa participe in aceeasi masura cu sufletul, astfel incat metania reprezinta o dimensiune fundamentala a spiritualitatii Triodului: participarea trupului si actualizarea repetata a Botezului.

 

 

Distribuirea metaniilor in cadrul slujbelor

In paralel cu practicarea lor in rugaciunea privata, metaniile au dobandit un loc important si in slujbele Bisericii. Numarul lor si momentele in care trebuie savarsite sunt fixate precis in asa-numitele typika liturgico-monahale, indeosebi cele de traditie studita.

Potrivit marturiei Typikon-uiui Sfantului Sava cel Sfintit, in timpul Postului Mare in manastirile din Palestina trebuiau sa se faca in biserica 300 de metanii. Atestat ca venind dintr-o veche traditie, acest numar nu putea fi modificat, dar fiecare monah, o data intrat in chilia sa, il completa facand un numar de metanii corespunzator puterilor sale si sfaturilor povatuitorului sau. In alte manastiri, ca aceea a Mantuitorului din Messina, numarul conta putin, indicandu-se doar momentele in timpul carora metaniile trebuie facute fara intrerupere, fiecare putand atunci „sa-si potriveasca numarul metaniilor cu puterile sale” .

In general, in zilele in care la Utrenie se canta „Dumnezeu este Domnul”, metaniile in biserica sunt suprimate, caci din punct de vedere tipiconal metaniile inseamna: zi cu „Aliluia” (zi in care nu se ridica postul). Nu se fac metanii nici in biserica, nici in chilie in timpul praznicelor Mantuitorului, ale Maicii Domnului si octavelor lor, in timpul celor Douasprezece Zile dintre Nastere si Aratarea Domnului, de la Paste si pana la Duminica Tuturor Sfintilor, in zilele de praznuire ale sfintilor cu citire de Evanghelie la Utrenie sau cu moaste aflate in posesiunea manastirii si, fireste, in toate duminicile.

Potrivit Typikon-ului Sfantului Sava cel Sfintit, intrand in biserica pentru o slujba, fiecare trebuie sa faca trei sau patru metanii in fata usilor imparatesti si cate una in fata fiecarui cor iar, la concedierea finala trebuie sa faca trei metanii adanci.

De asemenea, inainte de a incepe orice fel de functie liturgica, cel randuit trebuie sa faca metanie celui mai mare si, adeseori, comunitatii reprezentate de cor (sau strana): fie ca este vorba de preotul „de rand” in timpul saptamanii pentru a da binecuvantarea de inceput, sau de monahii care sa bata toaca, sa citeasca psalmii sau sa inceapa o cantare solemna.

Vom indica mai jos in detaliu metaniile ce trebuie facute in timpul slujbelor in tabele ce rezuma diferitele elemente, mentionand aici doar momentele obisnuite in care trebuie executate:

– la „Sfinte Dumnezeule…” cu care incep toate slujbele – 3 metanii

– la versetele de invitatie: „Veniti sa ne inchinam…” – 3 metanii

– la „Aliluia”, dupa cum urmeaza:

– „Aliluia” cantat in locul lui „Dumnezeu este Domnul” – 3 metanii

– „Aliluia” din finalul oricarei stihologii a Psaltirii sau al unui grup de psalmi ficsi – 3 metanii

– La Messina: una la inceputul canonului si fara intrerupere in timpul stihologiei odelor in Postul Mare.

– La Sfantul Sava: fara intrerupere in timpul odei a 9-a, in timpul cantarii psalmilor Luminii de la Vecernie. Dupa ce a cantat fiecare tropar, corul care a executat piesa trebuie sa se inchine in fata celuilalt cor care intoneaza versetul urmator. Mai mult, incepand de la ultimul verset al Psalmului 116, canonarhul sta in mijlocul bisericii intre cele doua coruri si se inchina in fata usilor imparatesti, iar cele doua coruri canta la unison stihira de la „Slava”.

– in manastirile studite Evergetis si Messina, metaniile se fac in general la unison (ineta isotetos) la stihirile de la „Doamne strigat-am” si la Laude, dar si la cei 6 psalmi, in timpul Psalmului 118 de la Miezonoptica Postului Mare, in timpul doxologiilor etc.. La Evergetis, in timpul ultimei stihiri de la „Doamne strigat-am” si de la „Slava”, canonarhul sta in acelasi mod indicat in Typikon-ul Sfantului Sava, dar atunci trebuie sa se reuneasca in jurul lui in mijlocul bisericii si sa faca sub conducerea lui metaniile prescrise „ca un singur trup”.

Intrand in slujbele manastirilor chinoviale, fie in persoana canonarhului care reprezinta simbolic intreaga comunitate, fie prin toti fratii reuniti, metania s-a vazut, asadar, putin deturnata de la functia sa initiala, spre a deveni semnul corporal al unitatii ecleziale a adunarii liturgice. O asemenea modificare o putem de asemenea privi ca pe o ingenioasa solutie pentru a conserva in mediul chinovial si in spiritualitatea liturgica valoarea ascetica a metaniei. Ea ramane legata de recitarea psalmilor, potrivit invataturilor batranilor din vechime, dar nu risca sa devina un prilej de slava desarta, caci toti monahii se inchina impreuna sub conducerea reprezentantului mai-marelui lor.

Chiar daca in practica actuala numarul metaniilor facute in comun a fost considerabil redus, perioada Triodului ramane caracterizata de metaniile care atesta aceasta adaptare a practicilor ascetice ale desertului la monahismul cu viata de obste si prin aceasta importanta fundamentala a participarii trupului la rugaciunea liturgica.

Makarios Simonopetritul

 

sursa> http://www.crestinortodox.ro/Metaniile___rugaciune_trupeasca-237-21945.html

foto1> http://www.spiritromanesc.go.ro/Costion.html

foto2>http://www.oldpostcards.ro/danielt/alte-carti-postale/104/?sid=78e33bcd825d33ab6101cbee45598c00

 

Cu ochii pe inregistratorul seismic

/\/\/\/\/ Cu ochii pe inregistratorul seismic

da, este unul online, de pe Muntele Rosu :D

M-as fi bucurat daca ar fi avut si un semnal de alarma automat prin SMS, telefonic sau prin internet care sa anunte cutremurul macar cu 5 secunde inainte de a se intampla, pe cei abonati la ‘RSS-ul’ lor. Hai nu chiar cu 5 secunde inainte ca poate nu a ajuns la tehnica necesara ca sa poata sa ‘simta’ dinainte cutremurul insa macar in momentul cand are loc cutremurul. Cred ca iti poate ajunge 1 secunda sa te adapostesti. Altfel nu cred ca are cineva chef sa priveasca un sul de hartie care se roteste in fata ochilor tai la nesfarsit si tocmai cand ti-ai luat un pic ochii de pe calculator sa simti ca a inceput deja cutremurul :)

Clickuieste pe poza! /\/\/\/\/\/\/|||||||–X

 

 

‘S’ de la Stavropighie sau de la Sfantul Sinod (Sobor). Modificarea articolului 26. lit. S. si 79 pct. 1 din Statutul Bisericii Ortodoxe Romane

‘S’ de la Stavropighie sau de la Sfantul Sinod (Sobor).

Modificarea articolului 26. lit. S. si 79 pct. 1

din Statutul Bisericii Ortodoxe Romane

 

S este a nouăsprezecea literă din aflabetul latin şi a douăzeci şi doua din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă* alveolară** surdă (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [s].(dex.ro)

Stavropighie este manastirea ce se subordoneaza direct patriarhului, este numita si manastire patriarhala, staretii sunt numiti direct de patriarh. Episcopul locului nu are drept canonic-jursidictional asupra acesteia

Sfantul Sinod este colegiul (soborul) episcopilor dintr-o patriarhie, autoritatea ultima sau forul bisericesc suprem dintr-o Patriarhie care are prerogative atat legislative cat si executive si judecatoresti. Este prezidat de catre Patriarh, care e “primul intre egali” fiind din punct de vedere haric egal cu toti ceilalti episcopi ai Sinodului dar avand intaietate ca unul ce are, administrativ vorbind, jurisdictie asupra intregii Patriarhii.

 

07.03.2008

Sfantul Sinod a acceptat sa faca doua amendamente la Statutul proaspat adoptat al BOR. Ambele vizeaza dreptul patriarhului de a infiinta stravropighii.

Membrii Sfintului Sinod au ajuns in sedinta de vineri la un compromis in privinta manastirilor patriarhale, aflate in directa subordine a patriarhului si numite stravropighii, care vor fi putea fi infiintate, ca si pina acum, doar cu aprobarea ierarhului locului. Articolul 26 litera “s” din Statutul BOR, legat de stavropighii, a fost contestat de IPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, dupa ce atit staretii si staretele din eparhia sa, cit si cei din Arhiepiscopia Sucevei, s-au revoltat impotriva imixtiunii patriarhului, pe care, au considerat ei, acest pasaj il face posibil. Initial, Patriarhia a refuzat sa accepte ideea schimbarii Statutului, sustinind ca suspiciunile protestatarilor vor fi rezolvate prin clarificari suplimentare in regulamentul privind manastirile, ce urmeaza si el sa fie innoit. Totusi, dupa dezbaterile din Sinod, patriarhul a fost nevoit sa accepte punctul de vedere al IPS Bartolomeu si sa accepte introducerea a doua amendamente la noul Statut: “In mod exceptional si cu motivatii justificate, in acord cu traditia ortodoxa si cutuma romaneasca, (patriarhul) poate intemeia stravropighii in interes bisericesc, cu acordul prealabil al chiriarhului (ierarhului) locului si cu aprobarea Sfantului Sinod”, a fost modificat articolul impricinat. De asemenea, a fost modificat si art.79: “Chiriarhul este conducatorul canonic al manastirilor, schiturilor si metocurilor din eparhia sa, cu exceptiile prevazute in art.26 lit. s) din prezentul Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane”. BOR are deja patru stavropighii, infiintate de patriarhul Miron Cristea si patriarhul Iustianian Marina.

sursa> http://www.cotidianul.ro/index.php?id=18364&art=44304&cHash=57cb45d067

 

Adica din definitia de mai sus e vorba de sunetul literei S care e asemanator literei Ş insa cu exceptia ca ultima e postalveolara, fapt ce produce acel suierit din vorbire. Acest S se ascunde de ‘dinti’ iar efectul este un suierit de slaba intensitate, ca in surdina, ca un sarpe. Daca prelungiti litera S mai mult de 3-4 secunde, sunetul ce iese este asemanator sarpelui, daca prelungiti pentru 3-4 secunde litera Ş, atunci sunetul iesit nu este deloc asemanator cu al sarpelui, ci e propriu uman, utilizat indeosebi atunci cand vrei sa faci liniste in jurul tau si indemni oamenii sa fie atenti sau sa taca. Deci e invers primului care aduce o stare de taina, acesta producand un zgomot ascutit pentru a atrage atentia.

A doua remarca reiese de data asta din textul noului articol adoptat de catre Sfantul Sinod. Este faptul confirmarii ca prin modificarea literei ‘S’ din statut, este vadita si inserarea acestuia fara stiinta membrilor Sinodului de catre… cel care urma sa beneficieze de pe urma acestei inserari (doar patriarhul putea sa mai adauge cate ceva, deci nu e vorba de o inserare a vreunui preot din administratia patriarhala), adica de insasi patriarhul.

D.p.d.v. ecleziologic, urmarea acestei modificari/rectificari a textului inserat ulterior in litera S din statut, este insasi re-afirmarea Sobornicitatii Bisericii dar si a Apostolicitatii ei. Adica Sfantul Sinod are ultimul cuvant de spus. Totodata episcopul locului (chiriarhul) are putere deplina asupra manastirilor din eparhia sa. Patriarhul poate ‘intemeia’ (ctitori) o manastire stavropighie, dupa ce chiriarhul si-a dat acordul dar in ultimul rand dupa ce Sfantul Sinod a dat aprobarea. Asta pe de-o parte sa se evite transformarea unor manastiri existente in stavropighii (asadar trebuiesc zidite din temelii); iar pe de alta parte patriarhul sa nu colaboreze doar cu episcopul sau ‘preferat’ si sa ctitoreasca in eparhia acestui episcop cate stavropighii vrea fara stirea si/sau aprobarea Sfantului Sinod.

Deci este un principiu ecleziologic sobornicesc – adica ortodox (sinodal), nu latinizat (papa/patriarhul ca singurul conducator) dar si apostolicesc in sensul ca episcopii fiind urmasii dupa har ai Sfintilor Apostoli au puterea deplina in eparhiile lor (adica principiul egalitatii de har primul intre egali care functioneaza aici din partea Patriarhului nu ca un stapan peste ceilalti episcopi in privinta stavropighiilor ci ca un primus inter pares care propune, primeste acordul chiriarhului si apoi aprobarea Sfantului Sinod care raspunde astfel ‘necesitatilor’ patriarhului de a infiinta stavropighia respectiva, adica insasi indicarea aceleasi ‘Sfinte Traditii a Bisericii’ amintita in articol dar si a practicii cutumiare pentru situatia patriarhului aflat in extremis.

Importanta ecleziologica si canonica a acestei litere din statut este imensa, solutionarea acestei probleme s-a facut insa in acord cu Sfanta Traditie, si deci urmarea acestei rectificari a literei din articolul respectiv previne un viitor ‘abuz’ si o viitoare ‘supra-intaietate’ ale patriarhului.

dan.camen.

 

 

*La pronunţarea căruia canalul fonator se îngustează şi aerul produce un zgomot de fricţiune

** consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinţilor de sus

foto> http://www.manastiri-bucovina.go.ro/sucevita.htm

 

 

 

Papa Benedict al XVI-lea intentioneaza sa-l reabiliteze pe Martin Luther

 

Papa Benedict al XVI-lea intentioneaza sa-l reabiliteze pe Martin Luther

 

07.03.2008

 

Papa Benedict al XVI-lea il va reabilita pe Martin Luther, argumentand ca acesta nu a dorit sa divizeze Biserica Catolica. Reformatorul protestant din Saxonia a dorit doar sa combata coruptia din sanul bisericii. Suveranul Pontif va face publica pozitia Vaticanului in acest sens in luna septembrie.

In prealabil, Papa va discuta implicatiile gestului sau impreuna cu 40 de teologi catolici, cunoscuti sub numele de „Ratzinger Schulerkreis”, la resedinta papala de vara de la Castel Gandolfo. Potrivit unor surse din cadrul Vaticanului, citate de cotidianul britanic „The Times”, Papa considera ca Martin Luther, excomunicat de Biserica Catolica sub acuzatia de erezie, nu a fost, in realitate, un eretic.

Cardinalul Walter Kasper, seful Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor, a declarat ca initiativa va ajuta la intensificarea dialogului ecumenic intre catolici si protestanti. „Avem multe de invatat de la Luther, incepand cu importanta pe care el a acordat-o cuvantului divin”, a precizat cardinalul Kasper.

Reabilitarea lui Luther face parte dintr-o ofensiva mai ampla a Papei care incearca sa-si schimbe imaginea conservatoare si sa apropie Biserica Catolica de lumea moderna. In aceeasi directie, Biroul de Presa al Vaticanului a anuntat ca va fi ridicat un monument dedicat lui Galileo Galilei, un alt eretic, pentru a marca, in 2009, cea de-a 400-a aniversare a descoperirii teles­copului.

Excomunicat de Leon al X-lea

Punand sub semnul indoielii autoritatea papala, Martin Luther a zguduit din temelii Biserica Catolica, in sec. al XVI-lea. El sustinea ca Biblia este singura sursa a autoritatii religioase (sola scriptura).

Dupa o vizita efectuata in 1510 la Roma, doctorul in teologie a fost socat de puterea, bogatia si coruptia de la Vatican. In 1517 a protestat public fata de comertul cu indulgente, fiind judecat pentru erezie. Cativa ani mai tarziu a fost excomunicat de Papa Leon al X-lea, care l-a caracterizat drept „un german beat care isi schimba parerea cand este treaz”.

 

sursa>http://www.crestinortodox.ro/Papa_intentioneaza_sa_l_reabiliteze_pe_Martin_Luther-135-21923.html

foto1> http://ro.wikipedia.org/wiki/Imagine:Luther46c.jpg

foto2>http://www.lutheranworld.org/Special_Events/LWF-President-Meets-Pope-Benedict-2005.html

 

Mesajul noului mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Teofan

Mesajul noului mitropolit al Moldovei si Bucovinei,

Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Teofan

Este un cuvant in Scriptura, in care Dumnezeu graieste prin gura unui profet: ‘Caile Mele nu sunt caile voastre; gandurile Mele nu sunt caile voastre’. Cred ca sub egida acestui cuvant din Scriptura s-au desfasurat si alegerile pentru Mitropolia Moldovei si Bucovinei. Surprinderea mea a fost mare. Dau slava lui Dumnezeu ca ma cheama la o alta slujire in Biserica. Mi se rupe inima pe de o parte ca ma despart de poporul lui Dumnezeu din Oltenia, cu care zic eu ca m-am identificat poate pana la ultima picatura de sange, iar pe de alta parte ma indrept spre Iasi, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, pentru ca slujirea arhiereasca nu este altceva decat o prelungire a Liturghiei in timp si spatiu, dar asa cum am simtit de-a lungul celor 8 ani cat am slujit la Craiova, cu ajutorul Sf. Nicodim de la Tismana, ocrotitorul Olteniei, tot asa nadajduiesc ca rugaciunile Sf. Parascheva, ale Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, ale Sf. Stefan cel Mare, ale Sf. Dosoftei, ale Sf. Varlaam si ale tuturor sfintilor care au odraslit pe pamantul Moldovei, ma vor sprijini sa indeplinesc slujirea la care am fost chemat acolo.

De asemenea, am speranta ca voi primi ajutor din partea PF Parinte Patriarh Daniel, care amintea ca aceasta lucrare nu poate fi considerata altfel decat lucrarea Duhului Sfant si, in acelasi timp, cred ca celalalt moldav, si anume PF Parinte Patriarh Teoctist, de care am fost atat de puternic duhovniceste legat, a fost prezent in sala sinodala, astazi, pentru ca este mai prezent cineva plecat dintre noi decat suntem noi, unii in fata altora, si el, PF Parinte Patriarh Teoctist, care a pastorit atat la Craiova, cat si la Iasi, ma va ocroti, acolo sus, cu rugaciunile sale.

 

IPS Teofan,
Mitropolit ales al Moldovei si Bucovinei

 

 

sursa> http://www.mmb.ro/ro/index.php?pagina=50&data=2008030640

foto> http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-08-06&id=224866

 

Preotii pot candida ca independenti la alegerile locale

 

Preotii pot candida ca independenti la alegerile locale

 

BUCUREŞTI / 6.03.2008

Preoţii pot candida ca independenţi la alegerile locale, cu aprobarea episcopului local şi după o verificare prealabilă a acestora, a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, preotul Constantin Stoica.

În cazul în care se va constata că aceştia se abat de la conduita morală şi se implică în alte activităţi decât cele pentru care s-au angajat, vor pierde sprijinul episcopului, ierarhului episcopiei din care face parte şi va fi obligat să-şi dea demisia, a precizat preotul Constantin Stoica.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, aceasta nu înseamnă o implicare politică a preoţilor, ci doar continuare activităţii misionare a acestora în cadrul comunităţilor locale.

Decizia a fost luată la şedinţa de joi a Sfântului Sinod, dar această problemă rămâne în continuare în discuţia acestui for, pentru a aduce completări şi precizări, a mai spus Stoica.

 

sursa>http://www.mediafax.ro/social/preotii-pot-candida-ca-independenti-la-alegerile-locale.html?1688;2436961

foto> http://www.orthphoto.net/photo.php?id=21982&id_jezyk=1

 

Inaltpreasfintitul Teofan, Mitropolitul Olteniei este noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Inaltpreasfintitul Teofan

Mitropolitul Olteniei

este noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

 

05.martie.2008

 

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei este noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, el fiind votat, miercuri seară, de 32 de membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Contracandidatul său în turul doi de scrutin – Preasfinţitul Casian – a primit 13 voturi.

Pentru scaunul vacant de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei au candidat Preasfinţitul Ioan al Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Casian al Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Teofan, mitropolit al Olteniei, şi Preasfinţitul Calinic Botoşeneanu, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

În urma primului tur de scrutin, IPS Teofan a primit 20 de voturi, PS Casian – 16, PS Ioan – şapte, iar PS Calinic două voturi.

Pentru că în primul tur de scrutin niciunul din cei patru candidaţi nu a obţinut jumătate plus unu din voturile membrilor Sfântului Sinod al BOR, a fost organizat al doilea tur, în care au candidat doar IPS Teofan şi PS Casian.

*ÎPS Teofan a fost preferat de 32 de membri ai Sfântului Sinod, în timp ce Preasfinţitul Casian a avut 13 susţinători în cel de-al doilea tur de scrutin.(evz.ro)

Rezultatul alegerii vor fi consemnate într-un proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate de cei 45 de membri ai Sfântului Sinod.

Scaunul de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a rămas vacant după ce, în 12 septembrie 2007, Ips Daniel a fost validat in functia de patriarch al Bisericii Ortodoxe Romane.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) i-a ales, miercuri seară, si pe cei şapte episcopi pentru scaunele vacante ale episcopiilor din ţară şi străinătate.

Preasfinţitul Sebastian Ilfoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a fost ales episcop al Slatinei. Pentru scaunul vacant de episcop al Slatinei a candidat şi Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanu, arhiereu vicar al Episcopiei Huşilor.

Preasfinţitul Petroniu Sălăjanul, arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei a fost ales episcop al Sălajului. Pentru acest scaun a mai candidat şi preasfinţitul Irineu Bistriţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Preasfinţitul Visarion Răşinăreanu vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a fost ales episcop pentru Episcopia Tulcei. El a candidat pentru acest scaun alături de Preasfinţitul Irineu Slătineanul, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului.

Preasfinţitul Siluan Marsilianul, episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, el fiind unicul candidat

Preacuviosul părinte arhimandrit Mihail Filimon, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Australia şi Noua Zeelandă.

Preacuviosul protosinghel Macarie Drăgoi a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa de Nord şi Preacuviosul părinte arhimandrit Timotei Lauran a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Spania şi Portugalia.

sursa 1> http://www.mediafax.ro/social/ips-teofan-este-noul-mitropolit-al-moldovei-si-bucovinei.html?1688;2434723

http://www.mediafax.ro/social/sfantul-sinod-i-a-ales-pe-cei-sapte-episcopi-pentru-episcopiile-din-tara-si-strainatate.html?1688;2434900

*sursa2>http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/794483/Surpriza-la-alegerile-BOR-PS-Teofan-noul-mitropolit-al-Moldovei/

 

Asculta Cerule

Asculta cerule

Asculta cerule! Tu vei primi mierea florii de salcam
Cu cetele nenumarate-n trupul cinei,
Ca sangele paharului plin le-a fost iertarea
Cand cerul diminetii lor aprinse ruga incercarii.

De-i vei primi, primi-vei chiar si tu iertarea,
Cand de penajul ploii cu traznete
In ceasuri de vorbe cu-al lor Creator,
Cu griji ale zilei de maine le-ai intunecat privirea.

Asculta cerule! La tine se aude trambita?
Sa ne spui am vrea si noua,
Caci multi dintre noi impletim parul firii
Si scule de argint si de aur impodobesc parti din trup
De parca Hristos a fost impartit.

Asculta cerule si spune-ne si noua,
De-i plans si jale noi vrem sa te-auzim
Ca Domnul cu talpile-I strapunse
Ti-a atins norii cu ingerii trimisi,
Sa-si i-a trupul neampartit acasa
La nunta slavita din glorii.

Asculta cerule cu urechile noastre,
Priveste cerule cu ochii nostri,
Vegheaza cerule cu candelele noastre
Si tine-ne pe toti cand vom sosi Acasa.

Marcel Vasilache

`Cununa din Lacrimi`

sursa> http://poezii.resursecrestine.ro/poezii-ASCULTA-CERULE-2657.htm

photo> http://www.flickr.com/photos/81956367@N00/322184025/

 

Sinteza activitatilor Bisericii Ortodoxe Romane pe anul 2007

 

Sinteza activităţilor Bisericii Ortodoxe Române pe anul 2007

 

Sinteza activităţilor Bisericii Ortodoxe Române pe anul 2007, prezentată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cadrul şedinţei Consiliului Naţional Bisercesc:

ACTIVITĂŢI MULTIPLE ŞI NEVOI CRESCÂNDE

Anul care s-a încheiat a fost marcat de evenimente bisericeşti deosebite (trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist – 30 iulie 2007 şi alegerea la 12 septembrie şi întronizarea la 30 septembrie a celui de-al VI-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), activitatea Bisericii Ortodoxe Române concentrându-se pe trei direcţii principale: pastoral-liturgică, cultural-misionară şi social-caritativă.

I. ACTIVITATEA PASTORAL – LITURGICĂ

Organizarea administrativ-bisericească reflectă existenţa şi lucrarea a 49 membri ai Sfântului Sinod (Patriarh, mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi, arhierei-vicari) care activează în Patriarhia Română şi în cele 28 eparhii, îndrumând activitatea a 14.513 preoţi şi diaconi, care slujesc cele 15.218 locaşuri de cult din întreaga Biserică, grupate în 174 protopopiate.
Din punct de vedere pastoral-liturgic în anul 2007 s-au săvârşit 379 de noi hirotonii în preot şi diacon pentru cerinţele parohiilor.
Viaţa monahală din cele 637 aşezăminte monahale (444 mănăstiri şi 184 schituri, 9 metocuri), în care trăiesc 2.910 călugări şi 5.177 călugăriţe, s-a desfăşurat în rugăciune, muncă şi studiu. Pentru pregătirea teologică a monahilor şi monahiilor au funcţionat 6 seminarii teologice monahale şi facultăţile de teologie.
Trebuie precizat că 10.395 preoţi şi diaconi au studii superioare teologice ca pregătire, iar 3.202 studii medii seminariale, dobândite în facultăţile de teologie, respectiv în seminariile teologice.
Grija ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor pentru locaşurile de cult s-a concretizat în:

punerea pietrei de temelie şi începerea lucrărilor la 163 biserici noi;
continuarea lucrărilor începute la alte 992 biserici;
finalizarea lucrărilor la 331 biserici, dintre care 136 au fost sfinţite;
restaurări şi reparaţii la alte 709 biserici;
repictarea a 440 de biserici, din rândul cărora, 294 locaşuri au fost resfinţite.
Cheltuielile s-au realizat din contribuţiile credincioşilor, din fonduri proprii, de la Fondul Central Misionar, din fonduri eparhiale, de la sponsori şi de la bugetul de stat. Pentru lucrările deosebite preoţii au primit ranguri onorifice de sachelar, iconom, iconom stavrofor.
Dintr-un număr de circa 3.900 monumente istorice bisericeşti în întreaga ţară, conform evidenţei Ministerului Culturii şi Cultelor, s-au executat lucrări de restaurare la 205 monumente, cuantumul estimativ total al acestora ridicându-se la peste 39.817.537 lei şi 883.000 EURO (faţă de 32.993.342, 70 lei în 2006).
Amintim cele mai importante evenimente ale anului 2007, care au întregit activitatea pastoral-liturgică din Biserica noastră, răspunzând cerinţelor credincioşilor:

Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, săvârşită pentru a douăzecea oară de la obţinerea autocefaliei (5 aprilie);
Aprobarea proclamării şi/sau canonizării unor noi sfinţi: Sf. Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei – 30 august, Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin – 14 aprilie, Sf. Mucenic Atanasie Tudoran din Bichigiu şi Vasile din Mocod – 12 noiembrie;
Alegerea şi instalarea de noi ierarhi: Preasfinţitul Episcop Sofronie al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului şi Preacuviosul Arhimandrit Siluan Mănuilă, ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria;
Înfiinţarea a cinci noi eparhii: Episcopia Ortodoxă Română a Italiei (20-21 iunie); Episcopia Sălajului, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi a Noii Zeelande (22-24 octombrie);
Elaborarea şi aprobarea de către Sfântul Sinod a noului Statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (28 noiembrie 2007);
Slujba punerii pietrei de temelie şi a sfinţirii locului destinat construirii noii Catedrale Patriarhale (29 noiembrie 2007).

II. ACTIVITATEA CULTURAL-MISIONARĂ

Experienţa ultimilor ani a dovedit faptul că cea mai puternică influenţă asupra opiniei publice este exercitată prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. În acest sens, a fost înfiinţat şi apoi inaugurat, la 27 octombrie 2007 Centrul de presă „Basilica” al Patriarhiei Române, care cuprinde postul de televiziune TRINITAS TV, postul de Radio TRINITAS, cotidianul „ZIARUL LUMINA” împreună cu săptămânalul „LUMINA DE DUMINICĂ”, agenţia de ştiri „Basilica” şi Biroul de Presă. Patriarhia Română are astfel posibilitatea de a face cunoscute mult mai bine viaţa şi lucrarea Bisericii Ortodoxe Române şi de a răspunde cu promptitudine provocărilor venite din partea unei societăţi pluraliste şi în proces rapid de secularizare.
Activităţile cultural-misionare au fost, aşadar, promovate prin intermediul Centrului de presă „Basilica”, al Sectoarelor Teologic-educaţional şi Patrimoniu cultural, precum şi prin activitatea Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, rezultatele obţinute fiind deosebite.
Biroul de Presă s-a ocupat printre altele şi de organizarea unor evenimente culturale, aşa cum a fost cazul concertului de „Cântări bizantine şi de tradiţie bizantină”, desfăşurat în cadrul festivalului „Bucureşti – oraş al muzicii”, organizat împreună cu Societatea Română de Radiodifuziune şi Uniunea Europeană de Radio, fiind transmis în direct la radio în mai multe ţări europene.
Împreună cu Sectorul Relaţii bisericeşti şi interreligioase, Biroul de Presă a redactat Buletinul Informativ în limba engleză, News Bulletin, şi este responsabil cu pagina de prezentare pe Internet a Patriarhiei Române, pagina oficială a Bisericii Ortodoxe Române, de pe care se poate asculta on-line postul de radio TRINITAS al Patriarhiei Române.
Activităţile desfăşurate de Radio TRINITAS în lunile octombrie – decembrie, au demonstrat că acesta reprezintă cea mai importantă instituţie media a Bisericii Ortodoxe Române, fiind principala sursă de prezentare a lucrării pastoral-misionare, cultural şi sociale a acesteia.
În dimineaţa zilei de 27 octombrie, sărbătoarea Sf. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, slujba Sfintei Liturghii a fost transmisă în direct de Radio TRINITAS, după care a urmat slujba de sfinţire a studiourilor Radio TRINITAS şi TRINITAS TV oficiată în incinta postului de radio, după care emisia Radio TRINITAS Bucureşti a fost binecuvântată de la microfonul Radio TRINITAS Bucureşti pentru ascultătorii din întreaga ţară şi, prin internet, din străinătate.
Radio TRINITAS a organizat pe data de 9 decembrie, în Aula Mare a Palatului Patriarhal, Concertul de Colinde al Patriarhiei Române, audiat de 1400 de persoane în sală şi aproximativ 5000 afară, arătând numărul mare de ascultători ai Radioului TRINITAS în Bucureşti.
În luna septembrie 2007 s-a decis organizarea Televiziunii TRINITAS a Patriarhiei Române în Palatul Patriarhiei. Lucrările de amenajare şi dotare a spaţiului respectiv au fost realizate într-un timp record, de doar trei săptămâni. Pe data de 27 octombrie 2007, în urma slujbei de sfinţire, a fost realizată prima transmisiune directă din studioul TRINITAS TV.
TRINITAS TV este în prezent retransmis de către platformele digitale Digi TV, Dolce şi Boom TV, iar în foarte scurt timp va fi preluat şi de către RCS. Astfel, TRINITAS TV va acoperi circa 65-70% din piaţa consumatorilor de televiziune din România, mai ales că foarte multe din reţelele mici de cablu tv au preluat acest post de televiziune.
Televiziunea TRINITAS este un post non-comercial, deci nu va avea nici un fel de venituri din publicitate. TRINITAS TV este finanţat de către Patriarhia Română, eparhii, protopopiate, parohii, mănăstiri, precum şi de către diferiţi sponsori care înţeleg importanţa misiunii Bisericii prin mass-media. Din acest motiv, orice ajutor este nu doar binevenit, ci aşteptat şi apreciat.
Din 26 noiembrie 2007, „Ziarul Lumina” a început să fie difuzat şi în Bucureşti. În momentul de faţă, săptămânalul „Lumina de Duminică” acoperă prin abonamente întreg teritoriul ţării. Pentru difuzarea „Ziarului Lumina” la nivel naţional, prin abonamente şi prin difuzorii de presă, este absolut necesară tipărirea cotidianului în Bucureşti şi într-un oraş din Transilvania. Achiziţionarea şi punerea în funcţiune a unei rotative de către Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române va constitui un suport logistic extrem de important pentru buna desfăşurare a activităţii „Ziarului Lumina”. Investiţia este necesară, deşi foarte costisitoare (peste 700.000 Euro). Avem nevoie, aşadar, de sprijin financiar imediat.
Pagina de internet de la adresa http://www.ziarullumina.ro este accesată nu doar de românii din ţară, ci şi de cei din diaspora, ziarul fiind astfel un sprijin real şi pentru activitatea eparhiilor din afara graniţelor ţării.
Din 14 decembrie 2007, ziarul „Vestitorul Ortodoxiei” a devenit revista „Vestitorul Ortodoxiei”, iar redacţia revistei „Vestitorul Ortodoxiei” a devenit o subredacţie a „Ziarului Lumina”. Scopul acestei decizii a fost acela de a reorganiza, atât sub aspect editorial, cât şi sub aspect grafic această publicaţie, astfel încât ea să sintetizeze într-o manieră atrăgătoare, modernă, cele mai importante evenimente din întreaga Ortodoxie.
Prin editarea unui cotidian, a unui săptămânal şi a unei reviste lunare, respectiv, „Ziarul Lumina”, „Lumina de Duminică” şi „Vestitorul Ortodoxiei”, Patriarhia Română oferă, în domeniul presei scrise, un triptic informaţional şi misionar extrem de util atât clericilor, cât şi mirenilor de cele mai diverse vârste şi preocupări.
Împlinirea celor 1600 de ani de la strămutarea Sfântului Ioan Gură de Aur la viaţa veşnică (407-2007) a fost omagiată de Editura Institutului Biblic prin publicarea a 4 volume de traduceri inedite din textele hrisostomice şi prin reeditarea altor 4 volume de scrieri ale acestui mare Părinte al Bisericii.
Tipografia Institutului Biblic a participat la o serie de activităţii culturale şi târguri: Salonul de Carte şi Presă Bucureşti, Târgul Internaţional de Carte BOOKFEST, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva şi a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Târgul Naţional de Carte şi Revistă Religioasă, Târgul Internaţional Gaudeamus.
În cadrul Sectorului Patrimoniul Cultural, a luat fiinţă, în premieră, Centrul de Pregătire pentru Patrimoniu al Patriarhiei Române, ale cărui diplome au recunoaştere pe plan naţional.
În Patriarhia Română funcţionează, în prezent 275 muzee şi colecţii muzeale şi 42 de centre de ocrotire a patrimoniului cultural.
Pentru aplicarea protocolului încheiat în 2000 şi 2005 cu Poliţia Română pentru evidenţa şi protecţia antifurt a patrimoniului bisericesc mobil, au fost fişate la Sectorul Patrimoniul Cultural peste 1.300 obiecte, iar la nivelul întregii ţări au fost raportate ca fişate peste 45.000 obiecte.
În cursul anului 2007, au fost realizate la nivelul centrelor eparhiale şi al Patriarhiei Române expoziţii ale ediţiei a XV-a a concursului naţional anual Icoana din sufletul copilului.
În anul şcolar 2006–2007, 10.014profesori au predat disciplina Religieîn şcolile de stat, iar 42 de inspectori de specialitate şi-au desfăşurat activitatea specifică.
Învăţământul teologic ortodox preuniversitar se desfăşoară în cadrul Patriarhiei Române în: 11 şcoli de cântăreţi bisericeşti cu493 elevi; 33 seminarii teologice ortodoxe liceale, 3 licee teologice ortodoxe şi 3 licee pedagogice cu clase de profil teologic, în care îşi desfăşoară activitatea didactică 799 profesori şi au fost şcolarizaţi 6.485 elevi. În Patriarhia Română funcţionează, de asemenea, 2 şcoli postliceale teologico-sanitare, în regim de autofinanţare.
Învăţământul teologic ortodox superior este reprezentat prin 11 facultăţi de teologie şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi. Studiile sunt structurate conform învăţământului universitar, pe trei trepte: Licenţă (4 ani pentru specializarea Teologie Pastorală şi 3 ani pentru celelalte specializări), Masterat (2 ani) şi Doctorat (3 ani). La Licenţă studiile sunt organizate pe 4 specializări: Teologie Pastorală, Teologie Didactică, Teologie Socială şi Artă Sacră. În anul universitar 2006-2007, au fost şcolarizaţi 9365 studenţi. Cursurile de Masterat sunt organizate la 12 facultăţi (1942 masteranzi), iar studiile de Doctorat se organizează în cinci centre universitare (450 doctoranzi). Cifra generală de şcolarizare, în cadrul învăţământului teologic universitar, este de 11.757 studenţi. În anul universitar 2006-2007, 433 cadre didactice au activat în cadrul învăţământului teologic superior.
La studii în diferite instituţii de învăţământ din străinătate se află aproximativ 130 teologi români, majoritatea în Grecia, iar la seminariile şi facultăţile din cadrul Patriarhiei Române sunt înscrişi 186 cetăţeni străini (printre care şi etnici români), dintre care 76 la studii preuniversitare şi 110 la studii universitare şi postuniversitare.
În cadrul facultăţilor de teologie ortodoxă au fost organizate 68 de consfătuiri, congrese, simpozioane, conferinţe sau informări ştiinţifice.

III. ACTIVITATEA SOCIAL-FILANTROPICĂ

Activitatea social-filantropică a Bisericii noastre, la nivelul celor 25 de eparhii, este asigurată de un număr de 716 persoane, după cum urmează: 24 consilieri sociali, 29 inspectori eparhiali, 192 asistenţi sociali teologi sau cu studii de specialitate, 123 preoţi misionari şi 63 de lucrători sociali, 28 voluntari şi 257 din alte categorii de personal.
În cuprinsul Patriarhiei Române funcţionează un număr de 339 aşezăminte social-filantropice, dintre care: 121 aşezăminte pentru copii, 35 aşezăminte pentru vârstnici, 106 cantine şi brutării sociale, 42 cabinete medicale şi farmacii sociale, 10 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 9 centre de consiliere, 2 centre pentru victimele traficului şi 14 centre pentru asistenţă familii în dificultate.
De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în eparhii, în anul 2007, au beneficiat, peste 268.511 persoane şi familii, din care: 93.408 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii, ale statului, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere, 17.546 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA, victime ale traficului şi delicvenţi, 84.288 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate, precum şi 73.269 familii sărace, fără posibilităţi materiale sau adăpost, tineri, studenţi, şomeri, deţinuţi eliberaţi sau victime ale inundaţiilor.
În anul 2007 pentru susţinerea activităţilor social-filantropice, pentru sprijinirea celor asistaţi şi a sinistraţilor, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ 30.000.000 lei.
În data de 2 octombrie 2007, Patriarhia Română şi Guvernul României au semnat Protocolul de Cooperare în domeniul Incluziunii Sociale în scopul reglementării acţiunilor de cooperare în domeniul incluziunii sociale.
Asistenţa religioasă în unităţile militare, penitenciare, spitale şi aşezăminte de ocrotire socială este asigurată de un număr de 507 de preoţi, dintre care: 143 în unităţi militare şi penitenciare, iar 364 în spitale în şi aşezăminte de ocrotire socială. În toate unităţile menţionate mai sus, există în prezent, un număr de 403 biserici şi capele, altele 50 aflându-se în diferite stadii de construcţie şi amenajare.
În activităţile pastoral-misionare şi cultural-spirituale au fost implicate activ asociaţiile şi fundaţiile care funcţionează cu binecuvântarea Sfântului Sinod sau a ierarhilor eparhioţi, activitatea lor concretizându-se în: acţiuni umanitare, organizarea de tabere şi pelerinaje, organizarea de centre misionare pentru tineret, activităţi de catehizare şi manifestări misionar-comemorative, editarea şi difuzarea unor publicaţii creştine şi a cărţilor de rugăciune; organizarea de conferinţe, simpozioane, întâlniri pentru tineret şi seri creştine, organizarea de concursuri pentru promovarea tradiţiilor şi a valorilor Ortodoxiei.
Asociaţia Diaconia a Patriarhiei Române a continuat în anul 2007 misiunea pastorală, social-filantropică şi misionară prin Aşezământul Social „Patriarhul Justinian Marina”, pentru protejarea şi asistarea mamelor şi copiilor, victime ale violenţei în familie, de serviciile sociale oferite beneficiind un număr de 149 de persoane, dintre care 38 femei şi 111 copii.
În vederea susţinerii financiare a activităţilor sociale, Asociaţia Diaconia a dezvoltat un compartiment care desfăşoară activităţi cu caracter economic, compatibile cu activitatea Bisericii şi cu legislaţia în vigoare în cadrul căruia funcţionează: Magazinul de cărţi şi obiecte bisericeşti, Centrul de servicii şi Agenţia de turism Pelerinul pentru susţinerea activităţilor misionare.
Biroul de Pelerinaj al Patriarhiei Române a organizat în anul 2007 un număr de 106 pelerinaje interne pentru 3.573 pelerini şi un număr de 18 pelerinaje externe pentru 577 pelerini.

La finalul acestei prezentări sinteză se poate concluziona că activitatea Bisericii Ortodoxe Române în anul 2007 la nivel de Patriarhie a fost încununată de roade bogate, datorate strădaniilor tuturor celor ce, cu timp şi fără timp, s-au ostenit şi au trudit, ierarhi, cler şi mireni deopotrivă, pe toate planurile: pastoral-liturgic, cultural-misionar şi social-filantropic. Totuşi, mai sunt multe de făcut, deoarece şi nevoile sunt multiple.
Suntem conştienţi că ne aflăm în faţa unor noi provocări, pe care, dacă le analizăm cum se cuvine, constatăm că sunt vechi probleme, care, din când în când, revin în actualitate. Ele cer de la noi o abordare diferită, directă şi adaptată situaţilor concrete.
Prezenţa noastră în biserici, în mănăstiri, îngemănată cu rugăciunea, cu milostenia şi cu postul, în care vom intra efectiv într-o săptămână, ne vor pregăti să întâmpinăm aşa cum se cuvine marele praznic al Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Avem parte de posibilitatea dialogului şi a cooperării cu Statul, mai ales prin Comisia mixtă Guvern – Patriarhie, care şi-a reluat activitatea cu mult zel. După intrarea în vigoare la începutul anului 2007 a noii Legi a Cultelor, s-a creat posibilitatea elaborării şi adoptării de către Sfântul Sinod a noului Statut de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române. Acesta a fost deja publicat în Monitorul Oficial şi a intrat în vigoare.
Dorim să mulţumim tuturor celor ce au sprijinit şi sprijină multiplele activităţi ale Bisericii Ortodoxe Române. Biserica ar putea să ajute şi mai mult pe românii din ţară şi din străinătate, dacă ar fi şi ea mai mult înţeleasă în misiunea ei, ajutată şi încurajată.

Rugăm pe Hristos Domnul, Păstorul cel Bun, să binecuvânteze şi să ajute pe toţi cei ce iubesc pe Dumnezeu şi pe semenii lor, dobândind astfel bucuria mântuirii.

PFP † D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

sursa>  http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=3306&Itemid=9

 

Rugăciunea a VII-a, pe versuri, a Sfântului Simeon Noul Teolog

 

Rugăciunea a VII-a

înainte de Împărtăşanie

 

a Sfântului Simeon

Noul Teolog.

 

De pe buzele-mi spurcate,

Din inima-mi pângarită,

De pe limba-mi necurată,

Din sufletu-mi plin de tină,

Ruga mi-o primeşte, Doamne,

Şi ne-nlăturându-mi mie

Nici cuvântul şi nici fapta

Îndrăzneală-mi dă, Hristoase,

Să-Ţi grăiesc ce am în cuget;

Şi Tu însuţi mă învaţă

Ce să fac şi cum să glăsui.

Am greşit mai mult ca aceea

Ce aflând unde Te afli,

Mir de preţ agonisindu-şi

A venit cu îndrăzneală

Să Te ungă pe picioare,

Hristoase, Stăpâne, Doamne,

Cum pe ea, venind la Tine

Cu dor tainic, n-ai respins-o,

Nu Te scârbi nici de mine;

Ci-mi dă sfintele-Ţi picioare

Să le ţin şi să Te mângâi

Şi cu-al meu izvor de lacrimi

Să le ung cu îndrăzneală,

Ca şi cu un mir de cinste.

Spală-mă cu-a mele lacrimi,

Curăţeşte-mă, Cuvinte;

Treci păcatul cu vederea

Şi iertare dăruieşte-mi.

Ştii a relelor mulţime

Şi cunoşti rănile mele;

Plăgile-mi le vezi pe toate.

Dar Tu ştii şi-a mea credinţă,

Râvna mea o vezi de-a pururi;

Nu-Ţi sunt Ţie ascunse Doamne

Dumnezeul meu din ceruri,

Picăturile-mi de lacrimi,

Nici din picături vreo parte.

Tot ce n-am săvârşit, încă,

Ochii Tăi văd de departe;

Iar în cartea Ta cea sfântă,

Cele încă nefăcute

Scrise sunt de mai-nainte.

Vezi-mi, Doamne, umilinţa,

Vezi osârdia-mi cea mare

Şi păcatele-mi, pe toate,

Mi le iartă, Sfinte Doamne.

Ca din inimă curată,

Cu cugetul plin de teamă

Şi cu firea mea zdrobită

Să m-apropii de-ale Tale

Taine Sfinte, Preacurate,

Ce sfinţesc şi dau viaţă

Celui ce se-mpărtăşeşte

Cu o inimă curată.

Căci doar Tu ai zis, Stăpâne:

“Cel ce Trupul Meu mănâncă

Şi cu-al Meu sânge s-adapă,

El petrece întru Mine

Şi Eu întru el Mă aflu”.

Adevărat e cuvântul

Stăpânului vieţii mele;

Căci cel ce se împărtăşeşte

Din Dumnezeiască Cină,

Nicidecum nu mai e singur,

Ci cu Tine e, Hristoase,

Lumina cea însorită

Care luminează lumea.

Ca să nu rămân deci singur

Fără Tine-a mea Suflare

A mea Viaţă, Bucurie,

Fără-a lumii Mântuire,

De-asta am venit la Tine

Precum vezi, lacrimi multe

Şi cu inima zdrobită.

Şi Te rog să-mi dai, Stăpâne,

Izbăvire de greşale,

Să mă-mpărtăşeşc cu frică

Din Preacuratele Taine

Şi de viaţă Făcătoare.

Ca să Fii, cum ai zis, Însuţi,

Cu mine, Preaticălosul,

Şi ca nu lipsit cu totul

De-al Tău har, pe căi piezişe,

Vrăjmaşul să mă răpească

Şi să mă îndepărteze

De cuvintele-Ţi preasfinte.

Pentru-aceasta cad la Tine

Şi-Ţi strig Ţie cu căldură:

Cum pe cel pierdut primit-ai

Şi la fel pe desfrânata,

Şi pe mine, desfrânatul

Şi pierdutul, mă primeşte,

Când vin acum către Tine

Având inima zdrobită.

Ştiu, Iisuse, ştiu că altul

Precum eu, n-a greşit Ţie;

Nici n-a săvârşit atâtea

Rele, câte eu săvârşit-am.

Dar mai ştiu şi acest lucru,

Că nu mărimea greşalei,

Nici mulţimea de păcate

Întrec marea îndurare

Şi iubirea cea de oameni

A Dumnezeului nostru.

Ci, cu mila îndurării,

Cei ce se căiesc din suflet

Sunt şi curăţiţi de Tine

Şi părtaşi făcuţi Luminii

Din belşug împărtăşindu-i

Dintr-a Ta Dumnezeire.

Şi străin lucru de îngeri

Şi de mintea omenească

Tu vorbeşti cu ei adesea

Ca şi cu nişte prieteni.

Acest lucru-mi dă-ndrăzneală,

Acest lucru mă avântă;

Şi-ndrăznind în bogăţia

Bunătăţii Tale, Doamne,

Bucurându-mă cu frică,

Mă împărtăşesc cu focul:

Iarbă fiind; O, minune!

Şi mă răcoresc cu totul

Ca rugul de-odinioară

Ce ardea făr-mistuire.

Deci cu mintea şi cu gândul

Plinde de recunoştinţă,

Cu sufletul şi cu trupul

Palpitând de mulţumire,

Mâ închin, Te măresc, Doamne,

Şi slăvesc a Ta-ndurare:

Binecuvântat eşti, Doamne,

Şi acum şi în toţi vecii.

Amin!

 

Rugăciune extrasă din cartea “Imne, Epistole şi Capitole” ale Sfântului Simeon Noul Teolog, (Scrieri III), Editura Deisis, Sibiu, 2001, pp. 299-302, tradusă de preotul profesor Olimp N. Căciulă fiind publicată originar în revista Glasul Bisericii 15 (1956), pp. 131-132 precum ne spune părintele Ioan I. Ică. jr

 

foto> http://home.it.net.au/~jgrapsas/pages/symeon.htm

foto2> http://www.byzantines.net/epiphany/cosmology.htm