Pastorala de Pasti 2008 (video) a Ips Teofan, Mitropolitul Olteniei
click pe foto pentru a viziona
Biserica gatita pentru Invierea Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului Nostru Iisus Hristos
foto> http://www.orthodoxbozeman.org/images/pascha_2007.jpg
Hristos a inviat!
foto> http://www.balkan-icons.com/gallery/Resurrection%20of%20Christ%20-%20Todor%20Mitrovic.jpg
foto> http://www.archeparchy.org/page/metropolitan/images/2007_Resurrection_icon.jpg
foto> http://mysite.verizon.net/loftednest/images/descent.jpg
foto> http://www.nordiskkatolsk.no/images/128_descent_into_hell.jpg
foto> http://www.rollins.edu/Foreign_Lang/Russian/pdesc.jpg
foto> http://www.kosovo.net/freske/img17.jpg
foto> http://fatherstephen.files.wordpress.com/2007/04/descent-into-hades2.jpg
foto> http://www.gallerysophia.com/805-100.jpg
foto> http://frgcat.netfirms.com/pascha_hades.jpg
foto> http://www.balamandmonastery.org.lb/icons/iconAlResT.gif
Scrisoarea Pastorala a IPS Teofan,
Mitropolitul Olteniei la Invierea Domnului 2008
† TEOFAN
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI ŞI MITROPOLIT AL OLTENIEI
IUBITULUI CLER DIN PAROHII, CUVIOŞILOR VIEŢUITORI AI SFINTELOR MĂNĂSTIRI ŞI DREPTCREDINCIOSULUI POPOR AL LUI DUMNEZEU DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI:
HAR, BUCURIE, IERTARE ŞI AJUTOR DE LA
HRISTOS CEL ÎNVIAT DIN MORŢI, IAR DE LA NOI ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE ŞI PĂRINTEASCĂ
ÎNTRU HRISTOS ÎMBRĂŢIŞARE!
HRISTOS A ÎNVIAT!
„Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi
de toată bucuria şi pacea în credinţă,
ca să prisosească nădejdea voastră,
prin puterea Duhului Sfânt”.
(Romani 15, 13)
Iubiţi fraţi preoţi,
Iubiţi credincioşi,
Milostivirea lui Dumnezeu se revarsă peste noi şi anul acesta, căci, iată-ne în faţa sfintelor biserici pentru a participa la slujba de Paşti şi a primi lumina Învierii.
Este miez de noapte. Întunericul umple văzduhul şi pământul. Stelele cerului şi lumina lumânărilor ne ajută să răzbatem prin beznă, să ne urmăm calea şi să ne vedem unii pe alţii.
Noaptea de Paşti este, parcă, simbolul vieţii noastre. Trăim într-o mare de întuneric. Greutăţi de tot felul răspândesc beznă în viaţa noastră şi a semenilor noştri. Cu toate acestea, în întunericul cel mai adânc şi în bezna cea mai neagră răsare o stea, se aprinde o lumină, apare o nădejde. „Pentru toţi cei vii este o nădejde” (Ecclesiastul 9, 4), spunea înţeleptul Vechiului Testament. Da, pentru toţi este o „nădejde neclintită” (Isaia 26, 3). Nădejdea noastră este Hristos cel mort pe cruce şi înviat din morţi. Sfântul Apostol Petru afirmă cu tărie acest adevăr, zicând: „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie” (I Petru 1, 3).
Despre această „nădejde vie” în „Dumnezeul cel viu” (I Timotei 4, 10) pentru a deveni oameni vii, doresc a vă mărturisi în cuvântul pastoral pe care vi-l adresez anul acesta de Sfintele Paşti.
Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul,
Când a coborât Dumnezeu pe pământ, acum două milenii, întuneric mare şi beznă adâncă se aflau în sufletele oamenilor. Aceştia se îndepărtaseră de la credinţa în Dumnezeul cel adevărat şi trăiau în păcate grele. Deznădejdea şi moartea dominau pretutindeni. Daţi-ne „semn de nădejde” (Iosua 2, 12), strigau cei din lumea veche. „S-au uscat oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit; suntem smulşi din rădăcină” (Iezechiel 37, 11). Aceasta se întâmpla pentru că oamenii îşi puneau „nădejdea în lucruri deşarte” (Isaia 59, 4), în „lucruri fără de viaţă” (Pilde 13, 10), în „bogăţia cea nestatornică” şi nu „în Dumnezeul cel viu” (I Timotei 6, 17).
Conştiinţa legăturii cu „Dumnezeul cel viu” nu dispăruse totuşi cu desăvârşire. „Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde” (Romani 4, 18). Precum Avraam, mulţi drepţi ai lumii vechi strigau către Dumnezeu din adâncimea sufletului lor. „Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului” (Psalmi 64, 6). „Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea” (Psalmi 70, 6). „Doamne, noi Te aşteptăm” (Isaia 26, 8). Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, nu întârzie să răspundă. „Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde!” (Isaia 51, 12). „Eu sunt Domnul, care nu ruşinează pe cei ce îşi pun nădejdea în El” (Isaia 49, 23). „Cel care îşi pune nădejdea în Mine va moşteni pământul” (Isaia 57, 13). „Este nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul” (Ieremia 31, 17).
Nădejdea aceasta s-a împlinit prin Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria cu adumbrirea Sfântului Duh, când lumină a răsărit celor ce locuiau în latura şi în umbra morţii (Isaia 9, 1). Prin naşterea şi vieţuirea printre oameni a lui Hristos-Dumnezeu, întunericul a început să-şi piardă din putere. Moartea şi Învierea lui Hristos deschid, apoi, larg uşa luminii spre a pătrunde în viaţa oamenilor. Acolo unde era moarte, Hristos aduce viaţă. Acolo unde teama şi frica dominau sufletele oamenilor, Hristos aduce curaj izbăvitor.
„Nu vă temeţi” (Matei 28, 5, 10). „Nu vă înspăimântaţi” (Marcu 16, 6). „De ce sunteţi tulburaţi?” (Luca 24, 38). „Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 9). „Pace vouă!” (Luca 24, 36). Acestea sunt cuvintele pe care Hristos, după Învierea Sa din morţi, le adresează apostolilor, femeilor purtătoare de mir şi tuturor oamenilor de atunci, până azi şi până-n veci.
Mai mult, după Înviere, Hristos coboară în adâncul iadului pentru a vesti şi celor de acolo biruinţa vieţii asupra morţii (I Petru 3, 18-19).
Iubiţi credincioşi,
Înainte de Învierea lui Hristos, teama, deznădejdea şi dezorientarea dominau lumea. În mijlocul acestei lumi, lipsită de orice perspectivă, apare Hristos Cel Înviat din morţi. Puţin câte puţin, nădejdea izbăvitoare se înfiripă în inimile oamenilor.
Femeile purtătoare de mir, mai întâi, apoi apostolii şi primii creştini convertiţi de aceştia mărturisesc prin glasul şi, mai ales, prin viaţa lor, credinţa în Învierea lui Hristos. Această credinţă le schimbă mersul vieţii. Devin alţi oameni.
Această sfântă „nădejde vie” izvorâtă din Hristos Cel Înviat este mărturisirea de viaţă a Bisericii dintotdeauna şi, mai ales, de Sfintele Paşti.
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul” (Psalmi 117, 24). Rostim acest cuvânt foarte des la biserică, în zilele de Paşti. Facem aceasta cu conştiinţa că din Învierea lui Hristos izvorăşte toată nădejdea noastră, într-o lume a deznădejdii.
Da! Deznădejdea este drama omului de ieri şi de azi. „Glasul celor fără de nădejde” (Estera 4, 17) se aude pretutindeni. „Scade nădejdea în adâncul inimii… şi nu ştii de unde vine chinul”, spunea un înţelept din vechime (Cartea înţelepciunii lui Solomon 17, 12). Chinul deznădăjduirii izvorât din golul inimii şi din lipsa sensului vieţii domină tot mai multe suflete.
Drama este cu atât mai mare cu cât constatăm faptul că nu lipsa hranei, a locului de muncă sau a locuinţei dă naştere astăzi valului nestăvilit de crize sufleteşti. Acestea sunt cauzate în primul rând de tristeţe, de dezorientare, de incapacitatea de a mai sesiza vreo lumină în sine, în alţii sau în lume. Urmarea directă a acestor stări este recursul la sinucidere – simptom al unei lumi în care şi „Dumnezeu ar fi murit”.
Da! Hristos a murit, dar a înviat a treia zi. El a murit pentru a lua asupra Sa toată durerea omului, inclusiv a celui căzut în deznădejde pentru că este părăsit de toţi şi crede că şi Dumnezeu l-a părăsit. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15, 34), striga Hristos pe Cruce, în numele tuturor deznădăjduiţilor lumii.
Acestor deznădăjduiţi, care suntem noi, Hristos le spune: „Nu vă temeţi!” (Matei 28, 5, 10). „Nu vă înspăimântaţi” (Marcu 16, 6). „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pre voi” (Matei 11, 28).
„Nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde” (I Tesaloniceni 4, 13), ne spune Sfântul Apostol Pavel. De ce să nu ne întristăm? Pentru că Domnul Hristos este „nădejdea noastră” (I Petru 3, 15), prin care „iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt” (Romani 5, 5). El, Hristos a înviat din morţi. Dacă El a înviat, vom învia şi noi. Iar dacă vom învia, viaţa noastră pe acest pământ are un sens adevărat. În acest caz, nici teama, nici deznădejdea, nici golul sufletesc n-ar trebui să aibă ultimul cuvânt.
Da, iubiţi credincioşi, în toată vremea şi în tot locul s-ar cuveni să gândim şi să mărturisim ca autorul Psaltirii: „Doamne, Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele” (Psalmi 21, 9). „Tu eşti aşteptarea mea, Doamne. Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele” (Psalmi 70, 6). „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti Tu în pământul celor vii” (Psalmi 141, 5). „La Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge” (Psalmi 142, 8).
Fiind întăriţi „cu nădejdea în Domnul Dumnezeu” (I Regi 30, 7), precum David odinioară, primim putere de a sesiza lucrurile frumoase din viaţa oamenilor şi a lumii şi, prin aceasta, biruim ispita deznădejdii. Este atâta frumuseţe în această lume, frumuseţe pe lângă care trecem, adesea, fără a-i percepe prezenţa, adâncimea şi semnificaţia. Să ne oprim o clipă pentru a contempla icoana unei mame cu pruncul în pântece sau în braţe, chipul unui bătrân, frumuseţea unei păduri, strălucirea cerului înstelat sau liniştea unei mănăstiri. Prin acestea toate şi de dincolo de ele, Dumnezeu ne grăieşte: „Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 9). „Pace vouă!” (Luca 24, 36).
Având „nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor” (I Timotei 4, 10), adresez creştinilor şi creştinelor din Oltenia gândul meu de bucurie, de pace şi binecuvântare.
Dumnezeu să vă aibă în ocrotirea Sa pe fiecare şi să vă răsplătească însutit pentru dragostea, îngăduinţa şi nenumăratele bucurii pe care le-aţi oferit mitropolitului Olteniei vreme de aproape opt ani de zile. Inima sinceră a creştinilor din Oltenia, isteţimea minţii lor şi iubirea lor pentru sfintele mănăstiri şi biserici rămân pentru mine izvoare de inspiraţie în slujirea pe mai departe a Bisericii lui Hristos.
„Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt” (Romani 15, 13).
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Al vostru frate şi părinte întru slujirea Bisericii şi către Hristos rugător,
Mitropolitul Olteniei
† TEOFAN
sursa: http://www.m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=3575&Itemid=9
foto> http://episcopiaseverinului.ro/agenda/martie07/
Via dolorosa. Drumul Crucii.
Iisus este condamnat de catre Pilat care ii pronunta sentinta.
Crucea este pusa pe umerii lui Iisus pentru a lua drumul Golgothei.
Prima cadere a lui Iisus cu crucea.
Intalnirea cu Maria, Maica Lui, pe drumul Crucii.
Simon Cireneanul Il ajuta pe Iisus sa duca Crucea.
Veronica aduce o mahrama cu care Ii sterge sudoarea de pe frunte.
Chipul Mantuitorului I se imprima astfel pe mahrama. Prima Icoana a Mantuitorului.
A doua cadere a lui Iisus cu crucea.
Mantuitorul vorbeste cu femeile Ierusalimului care-L plangeau pentru patimire.
A treia cadere a Mantuitorului cu crucea, Iisus se roaga Tatalui Ceresc.
Hristos este dezbracat de haine de catre ostasi.
Iisus este crucificat, piroanele Ii strapung trupul, nu si oasele.
El se roaga Tatalui Ceresc sa ii ierte pe cei Il rastignesc.
Iisus Hristos moare pe cruce pentru iubirea de oameni.
Iisus este coborat de pe Cruce.
Hristos este infasurat in giulgiu si pus in mormant.
La intrarea mormantului este pravalita o piatra imensa ca si pecete.
sursa> http://www.bbc.co.uk/religion/galleries/stations/
Rabinul Yitzchak Kaduri (108 ani) spune ca
numele lui Mesia este Yehoshua, adica Iisus.
Rabinul Yitzchak Kaduri este un rabin Sefardic*, foarte cunoscut in Jerusalim, caci aprox. 300000 oameni au venit la inmormantarea lui din 26 ianuarie, anul 2006, fiind una din cele mai mari din istoria Israelului contemporan.
Acesta spune ca l-a intalnit in 4 noiembrie 2003 pe Mesia evreilor. El a lasat o nota scrisa (in septembrie 2005) fiului sau pe o hartie si a poruncit sa nu o deschida decat dupa un an de la moartea sa.
In nota sunt scrise urmatoarele cuvinte: „Cu privire la prescurtarea [acronimul] numelui lui Mesia, El va ridica poporul şi va demonstra că legea şi cuvântul său sunt adevărate. [în ebraică: Yarim Ha’Am Veyokhiakh Shedvaro Vetorato Omdim]. Aceasta semnez eu cu mana mea, în luna milei [anul 5765], Yitzchak Kaduri”. In ebraica aceasta propozitie este formata din sase cuvinte, iar acrostihul lor formeaza numele evreiesc de Yehoshua** sau Yeshua *(adica Iisus).
Nota este insa contestata acum de chiar fiul sau, rabinul in varsta de 80 ani David Kaduri, ca drept un fals, motivand ca scrisul nu e al lui Yitzchak, tatal sau.
Desi Kaduri vorbea de multe ori ca Mesia (politic – al evreilor) e deja in Ierusalim si ca va salva Ierusalimul de islam si de crestini, partea crestina vede in aceste cuvinte descrierea „falsului mesia” de dinaintea adevaratului Mesia (pe care l-a vazut Kaduri in 2003). Tot el mai spunea ca Mesia nu va veni pana ce nu va muri Ariel Sharon *(prim-ministru in Israel), lucru spus si de rabinii Rabbi Haim Cohen, kabalistul Nir Ben Artzi si sotia rabinului Rabbi Haim Kneiveskzy.
Aviel Schneider, redactor la Israel Today, care a publicat nota lui Kaduri, spune ca a descoperit pe foile scrise de Kaduri pentru elevii sai ce contineau invataturile sale, ca erau desenate si cruci *(in Iudaism este interzis chiar semnul plus, ca sa nu se confunde cu o cruce). Aceste desene, spune familia lui Kaduri, erau simbolurile ingerilor.
*s-a nascut in Bagdad si a murit in februarie 2006 la varsta intre 106 si 117 ani – varsta care nu se stie sigur pentru ca nu se stie data nasterii, desi unii presuspun ca aceasta ar fi 1898.
** vezi Zaharia 6, 11 si Ezdra 3, 2 unde acelasi preot scrie in cartea Ezdra: „Yeshua fiul lui Yozadak”, pe cand in cartea Zaharia scrie: „Yehoshua fiul lui Yohozadak.” Astfel ca primul nume e prescuratarea celui de-al doilea.
Viata acestui Rabin *(in engleza) o puteti citi AICI
Mai multe detalii puteti gasi AICI AICI si AICI
Vladica Bartolomeu delimiteaza intre ecumenismul mincinos si cel onest
O preluare a de pe site-ul fratilor de la „Razboi intru cuvant”
Redam o parte din predica AICI a IPS Bartolomeu Anania de la Duminica a 17-a după Rusalii ( a cananeencii), 10 februarie 2008 in care vladica face distinctii deosebit de importante pentru a se putea identifica si separa minciuna de adevar in ceea ce priveste ecumenismul. Ecumenismul mincinos este cel care, folosindu-se de o ideologie mai mult politica decat doctrinara, produce si vrea confuzie si relativism. Ecumenismul mincinos este cel care, vorbind despre diversitate, o face doar pentru a o sabota, a o nivela si a o secatui in autenticitatea si normalitatea sa. Ecumenismul mincinos este cel care, vorbind despre „unitate in diversitate”, pune unitatea mai presus de orice, subminandu-o, pentru ca va fi o unitate in minciuna, nereala, fara substanta, si distrugand diversitatea, care devine, de fapt, anarhie, haos, destramare. Da, toti vorbesc despre dialog. Insa unii in mod onest (cei putini) iar cei mai multi, in mod viclean. Vorbesc despre dialog ca sa saboteze de fapt dialogul si sa isi acopere intentiile murdare. Vorbesc despre unitate, ca si acum este scop in sine si absolut, ceea ce este eretic. Vorbesc despre dialog ca si cum dialogul in sine poate produce vreo schimbare, ca si cum este o virtute in sine. Vorbesc despre diversitate, dar nu sufera sa auda despre traditie, decat cand vor sa justifice traditiile altora, nu si pe cele ortodoxe. Ecumenismul onest este cel descris de IPS Bartolomeu – este pur si simplu capacitatea de a avea relatii firesti, sincere, omenesti si… omenoase cu altii ce au alta credinta.
„… De aceea noi ne numim ortodocsi, adica dreptmaritori. Cu alte cuvinte, in credinta noastra il preamarim pe Dumnezeu pe calea cea mai dreapta cu putinta. As vrea insa sa adaug , fiindca prea se vorbeste mult si alandala in vremea noastra despre ecumenism care este altceva decat ecumenicitate. Ecumenicitatea inseamna universalitatea lui Dumnezeu pe acest pamant.
Ecumenismul este mai mult o politica decat o doctrina si o credinta, si fiecare intelege cum vrea. Cel mai multi il inteleg gresit. Ei cred ca este un fel de hora unirii: hai sa ne unim toti cu toate credintele, toate confesiunile, toate religiile, sa dam mana cu mana si sa fim veseli si sanatosi! Nu este asa! Ecumenismul inseamna ca fiecare credinta, fiecare confesiune crestina, fiecare religie sa-si pastreze identitatea proprie. Ecumenismul este un dialog intre doua sau mai multe identitati. Altfel dialogul nu poate exista atunci cand exista confuzie. Poate fi unitate in diversitate dar nu poate fi unitate in confuzie. Cei mai multi ecumenisti de astazi sunt din cei care cultiva confuzia. Slujesc impreuna cu unii, cu altii, se roaga impreuna cu altii…
Eu am facut o declaratie pe inima mea, publica. Nu am participat, de cativa ani de zile nu particip, la asa-zisa „rugaciune comuna pentru unitatea Bisericii”. Si de ce? Am explicat, e foarte simplu: toti dorim refacerea unitatii bisericesti, fiindca impartirea crestinismului este camasa sfasiata a lui Hristos. Toti o dorim. Numai ca o gandim in mod diferit. Le spuneam fratilor catolici: voi ganditi refacerea unitatii Bisericii in jurul papei, iar noi o gandim in jurul sinodalitatii, a sobornicitatii… Protestantii o gandesc in felul lor. Si de indata ce o gandim diferit, oare de ce sa nu fim cinstiti fata de Dumnezeu, fata de noi insine si fata de cei care ne asculta? Se roaga fiecare acasa la el. Si noi ne rugam. Vezi la Liturghie: „unitatea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand… si pentru unirea tuturor”. Dar ne rugam in credinta noastra, respectand-o pe a altora.
Acesta este ecumenismul: dialog intre confesiuni si intre religii, fiecare pastrandu-si identitatea si respectand-o pe a celorlalti, fie ca sunt crestini, mozaici sau musulmani. N-are importanta.
Iar dialogul ne poate intalni cu cei de alte confesiuni in acte de caritate, fiindca iubirea fata de aproapele nu cunoaste confesiuni sau religii. Iata, noi, Arhiepiscopia Clujului, suntem de 14 ani in parteneriat ecumenic cu Biserica Lutherana din Germania, de la Stuttgart. 14 ani neintrerupt. Vin si in catedrala la noi sa se roage, mergem si noi la ei. Am facut programe sociale impreuna, am construit impreuna si cu alti protestanti o casa de batrani nou nouta la Turda, un centru comunitar pentru tineret, o tabara de copii la munte. Impreuna. Noi cu ce am putut, ei cu ce au putut. Ne intalnim in actele de filantropie, de facere de bine, aici nu avem hotare. Dar de rugat se roaga fiecare in legea lui, in credinta lui, in limba lui.
Repet, putem sa ramanem ortodocsi fara sa relativizam credinta noastra ortodoxa, pentru ca ecumenismul rau inteles duce la relativizare: „Apai tot un Dumnezeu e pentru toti!”. Ei, nu-i asa. Dumnezeu adevarat este acela in care crezi tu [adresarea este catre credinciosul ortodox din Biserica, fireste – nota noastra]!
Am facut aceasta paranteza ca sa lamuresc o problema foarte la moda, o vedem si prin ziare si prin reviste si la care raspunsurile sunt foarte simple: ramanem ortodocsi in credinta noastra asa cum ne-au lasat-o Mantuitorul Hristos si Sfantii Apostoli si Sfintii Parinti, in acelasi timp respectand-o pe a altora. Si dialogand cu ei atunci cand este vorba de dialog.
De ce as face un secret, am avut litigii si inca mai avem unele litigii juridice cu fratii nostri greco-catolici, o treaba foarte grea; dar incetul cu incetul lucrurile s-au calmat si trebuie sa va spun ca unul dintre primii care m-au vizitat in spital dupa accidentul meu de acum un an si ceva cu piciorul, a fost Prea Sfintitul Episcop Florentin Crihalmeanu, al greco-catolicilor din Cluj, impreuna cu vicarul sau. Eu eram in pat, cu piciorul atarnat de greutati, si mi-a sunat telefonul mobil pe care il aveam la mine. „Sunt episcopul Florentin, am vrea sa venim sa va vedem, mai sunt cu cineva, cum putem intra?” Directia spitalului luase masuri sa se incuie usile ca sa nu patrunda ziaristii. „Pai uite, sa-mi spuneti cand anume veniti, Presfintite, ziua si ora, ca sa spun la directie”. „Pai suntem aici in fata usii.” Si am dat un semnal si au venit sa-mi ureze insanatosire. Iar in fiecare an Prea Sfintitul Florentin vine cu colindul, cu o echipa de seminaristi sa ma colinde. Ma colinda, ne imbratisam… Acesta e dialogul. Fiecare isi pastreaza credinta lui, biserica lui, randuielile lui, nu se amesteca unii cu altii dar o relatie asa este corecta si asa este cu adevarat crestineasca.
Revenind deci, credinta sa fie curata, adevarata, puternica. Sa crezi tu in credinta ta. Si respecti pe celalalt si pentru altceva. Chiar daca nu esti convins ca credinta lui este cea adevarata-adevarata trebuie sa admiti ca el, in credinta lui, este cinstit, de buna credinta, ca nu este un farseur; ca musulmanul care la ora fixa isi pune covorul pe iarba, se intoarce cu fata spre Mecca si spune rugaciunea lui scrisa in Coran, e de buna credinta, nu o face de ochii lumii, nu ca sa fie televizat. Ci o face convins fiind ca Allah il aude si-l ajuta.
Este foarte important acest lucru: sa admiti buna credinta a celui de alta credinta”.
sursa>
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/04/15/vladica-bartolomeu-delimiteaza-intre-ecumenismul
-mincinos-si-cel-onest/#more-2746
foto> http://www.manastireatismana.ro/2006-3/anania.htm
Intrunirea comisiei pentru traducerea operelor Sf. Parinti si a Scriitorilor Bisericesti
La Palatul Patriarhiei din Bucuresti s-a întrunit, ieri, 07 aprilie 2008, comisia pentru traducerea operelor Sfinţilor Părinţi şi a Scriitorilor Bisericeşti. Lucrările comisiei au fost prezidate de către Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal.
Membrii comisiei, care funcţionează în baza unei hotărâri a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, au alcătuit o serie de propuneri în legătură cu reorganizarea acesteia, propuneri care vor fi înaintate spre aprobare Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Academicianul Emilian Popescu, preşedintele comisiei pentru traducerea operelor Sfinţilor Părinţi şi a Scriitorilor Bisericeşti declara pentru Radio Trinitas al Patriarhiei Române: ,,Întrucât din vechea comisie nu mai exista decât un singur membru, trebuie să refacem comisia de traducători, şi am discutat posibilitatea de a numi alţi traducători care să revizuiască publicaţiile de până acum, şi anume cele 36 de volume care au fost publicate, într-o formă care să fie republicabile, şi după aceea să dăm în continuare altor traducători care să traducă volumele care n-au fost tiparite. Iniţial, proiectul a fost de 90 de volume, dar din el nu au fost realizate decât 36. Noi am discutat posibilitatea aceasta de a relua traducerea volumelor care nu au fost lucrate până acum, după aceea sa facem un Centru de Cercetare de Studii Patristice al Patriarhiei Romane, sub egida căruia să funcţioneze şi comisia de traducere a Sf. Părinţi şi, de asemenea, am făcut o listă de priorităţi şi am hotărât ca în anul următor să poată apărea opera Sf. Vasile cel Mare în totalitate, pentru a putea sărbători jubileul morţii Sf. Vasile cel Mare, iar în anul 2009 să avem jubileul Sf. Grigorie de Nazianz”.
sursa> http://www.episcopiaseverinului.ro/stiri/religioase/
intrunirea-comisiei-pentru-traducerea-operelor-sf.-p-rin-i-i-a-scriitorilor-biserice-ti.html
Rugaciunea a LXXXVII-a de pe Malul Lacului*
…sau despre ‚comoara‘ crestinilor
de Sfantul Nicolae Velimirovici
Voi, purtatorilor de Dumnezeu sunteti sarea pamantului si lumina lumii [1]. Daca voi va pierdeti mireasma si va intunecati, lumea sa va goli de viata, va fi doar o piele de sarpe naparlita pe care acesta o pierde printre spini.[2]
Voi aveti flacara cereasca in mijlocul cenusii.[3] Daca voi va ingaduiti sa pieriti, lumea va fi o gramada de cenusa dincolo de portile vietii.
Purtatorii de moarte flecaresc despre viata voastra, fiindca ei nu au o viata a lor.
Sperjurii se jura pe Dumnezeul vostru, fiindca ei nu au un Dumnezeu al lor.
Un mincinos se indreptateste pe sine cu adevarul tau, fiindca acesta nu-l are pe al sau.
Inteleptii lumii cauta intelepciunea pe cai intortochiate si revin la intelepciunea voastra, fiindca alta nu exista.
Famenii va persecuta fiindca se tem de puterea voastra, pe care nu o pot lua de la voi.
Lasii va invidiaza curajul, fiindca ei nu au nimic care sa-i incurajeze.
Iata, bogatii cersesc cu totii la voi, totusi nimeni nu va poate oferi nimic. Voi sunteti bogati, fiindca Il aveti pe Dumnezeu. Voi sunteti avuti, fiindca sunteti purtatori de Dumnezeu.
Sufletul vostru este salasul Dumnezeului Celui Viu. Inima voastra este tronul Sau. Mintea voastra este Muntele Sinai acolo unde numai El singur da tablele legii si graieste. [4]
Calatoriti liber cu Dumnezeu in voi; nu va veti rataci si nu veti ramane fara adapost. Intrati cu el liber prin portile zilei, iar ziua va fi a voastra. Intrati cu El nestingheriti prin portile noptii si noaptea va va arata minunile ei.
Nu va vindeti comoara, caci lumea nu o poate plati. [5]
Nu negutatoriti cu universul, caci acesta nu va poate oferi nimic decat pe sine. El insusi nu este decat o biata hartie in comparatie cu aurul. Intr-o buna zi va arde si va fi redus la o mana de cenusa.[6] Va muri cu adevarat? El este deja mort si nu are nimic fara comoara voastra duhovniceasca.
Spatiul, de la un capat la altul nu va poate cuprinde avutia.
Timpul, de la un cap la altul nu va poate calcula avutia.
Lumea va uraste, fiindca voi aveti pace si ea nu are.
Lumea va invidiaza, caci voi aveti bogatie, iar ea este impovarata de lipsuri.
Lumea se teme de voi, fiindca aveti putere, iar ea nu are.
Lumea va uraste, fiindca voi sunteti binecuvantati [7], iar ea este nenororcita.[8]
Nu contrariati lumea si nu puneti gaz pe foc, fiindca intreaga lume luceste de flacarile rautatii. Ati fost izolati, spuneti voi? Simt oare mormintele cu adevarat o tovarasie? O persoana vie intr-un cimitir e mai putin singura decat toate mormintele celor morti.
Sunteti putini la numar, ziceti? Dar sunteti bine inarmati. Vrajmasii vostri sunt morminte varuite.
Lumea e lipsita de viata fara voi. Voi sunteti vasele prin care viata se scurge in lume.
Lumea n-are bucurie fara voi. Prin voi rasetele intra in temnita.
Nu va ingrasati trupurile, fiindca ingrasarea este ingreunare duhovniceasca. Nu acumulati noroi in vasele voastre, fiindca acestea se vor lenevi, iar sufletele vi se vor subtia.
Cu ravna pastrati-L pe Mirele ceresc in voi si aveti grija sa nu-L indepartati de la voi.[9] Cu adevarat, El este tot atat de sensibil ca o pasare si nu Se va impune cu sila. La un singur gand necugetat El zboara de la minte. Din pricina unei singure dorinte necurate El fuge din inima.
Amintiti-va: daca El va paraseste, lumea va deveni desarta pentru voi, piele de sarpe naparlit printre spini.
[1] Matei 5, 13-14
[2] Matei 5, 15-16 si 6, 22-23
[3] Marcu 9, 49-50; Luca 3, 16 si 12, 49
[4] Iesire 19, 20
[5] Matei 13, 44-46
[6] 2 Petru 3, 10-12
[7] Matei 5, 10-12 si Ioan 15, 20
[8] Matei 10, 22 si Ioan 15, 18-25
[9] Mirele ceresc = Iisus Hristos *(vezi la Matei 9, 15 si 25, 1-3; Ioan 3, 29)
*Editura Anestis, 2006
SUMMIT-UL N.A.T.O. / BUCURESTI
2-4.MAR.2008
ASCULTATI AICI O ANALIZA (AUDIO) FOARTE BUNA
A JURNALISTULUI
CRISTIAN TUDOR POPESCU *(Gandul)
5 aprilie 2008
foto>http://www.summitbucharest.ro/ro/6.html
Milka din Horebul Craiovei …
…asta a fost acum o zi prin centrul Craiovei cu ocazia sosirii caravanei Milka
Prima impresie cand am vazut vacuta de Alpi cocotata pe un tir al caravanei era asemanatoare istorisirii de la Iesire 32 si la Psalmul 105, 19 cand poporul iudeu si-a facut idol in pustiu un vitel cat timp Moise era suit in Sinai.
Theologhia 
No comment
No comment
salutul lui Bush …
Mai multe fotografii AICI
Scris de dan.camen. pe aprilie 8, 2008 în articole
Etichete: george w bush usa, no comment, salutul lui bush, satanism, semnul lui satan, theologhia