RSS

Arhive zilnice: mai 8, 2008

Punct si de la capat

Punct şi de la capăt

Emil HUREZEANU

Ritualul de pasaj la Kremlin ne obligă la constatări devenite de rigoare.

Prin repetarea truismelor şi practicarea în exces a spiritului speculativ intrăm însă în logica acelui filozof francez care susţine că, într-un climat de supracomunicare, verbul, singurul care dă sens frazei, riscă să nu se mai audă. În cazul nostru: ştim totul (sau nu) despre intenţiile lui Putin, despre noul preşedinte Medvedev. Bănuim, dacă folosim grila geopolitică germană, că Rusia este o democraţie particularistă cu care merită să ai relaţii economice, orice s-ar întâmpla.

Vedem cu ochii minţii, dacă privim lumea de la Washington sau de la Londra, calul troian cu emanaţii de gaz metan strecurat în curtea interioară a alianţelor euroatlantice.

Ne dorim cu toţii în acelaşi timp, şi la Bucureşti, precum ,,surorile” lui Cehov, marele voiaj la Moscova, în aşteptarea unei experienţe a mai binelui şi mai frumosului, care, din păcate, în istoria acestui mare popor, nu s-a cosumat efectiv decât în literatură.

Acum preferăm să ne ocupăm de partea întunecată a lunii, de zăcămintele ascunse de energie, de zona de reflecţie ideologică.

În ianuarie 2008 apărea în librăriile din Moscova şi din Sankt Petersburg un opus de 850 de pagini, intitulat ,,Doctrina Rusă-Proiectul «Rusia»”. În 2005, organizaţia ortodoxă Soborul Mondial al poporului rus a intrat într-un dialog cu 70 de reprezentanţi ai cercurilor de afaceri, militare şi ecleziastice.

Oameni influenţi, dar de plan secund. Sponsori sunt fundaţia privată Întreprinzătorul rus şi Agenţia federală pentru cooperare tehnico-militară. Câteva luni mai târziu, într-un hotel de lux din Kerkika, în insula grecească Corfu, acest nou organism a declarat că Rusia se situează în aceeaşi ierarhie de valori precum Dumnezeu, Sfinţenia şi Credinţa.

În mai 2007, mitropolitul Kiril, virtualul urmaş al actualului Patriarh şi mai-marele teologiei ortodoxe ruse, i-a primit oficial pe autorii noii doctrine. În ianuarie 2008, doctrina a fost difuzată sub formă de carte, apoi, în mai 2008, îndată după transferul de putere de la Kremlin, va fi convocată Adunarea episcopilor Bisericii Ortodoxe, pentru finisări canonice.

Ideea de bază este înlocuirea ţesutului social al epocii sovietice cu un ţesut nou de reţele ierarhizate, pe baza unei ,,supernaţiuni ruse”. Avem de-a face cu o ideologie a ,,supernaţionalismului”, în care Stalin este elogiat pentru că a ,,ştiut să transfere conflictul civilizaţiilor în sfera serviciilor secrete”. Se recunoaşte faptul că, în perioada sovietică, în spatele retoricii internaţionaliste ,,s-au ascuns mereu valorile naţionale ale supernaţionalismului rusesc”.

Premisa este că Rusia rămâne un stat uniconfesional ortodox. Valorile sunt: ortodoxia, monarhia, imperiul, mesianismul. Cine este pravoslavnic este loial şi statului. Biserica nu se uneşte cu statul, dar lui i se cere ,,să plonjeze în oceanul spiritual al ortodoxiei”.

Reperele sunt desprinse explicit din perioada ultimilor doi ţari şi a lui Stalin. Puterea legislativă, executivă şi judiciară trebuie concentrată în mâinile şefului statului. Statul ideal este monarhia, dar în aşteptarea ei se recomandă un regim autocratic. Documentul include şi o organigramă a structurii puterii civile şi militare, de tip corporatist. Serviciile secrete se bucură de maximă atenţie.

Este prevăzut un sistem de pedepse pentru opozanţi. Se solicită stabilirea unor criterii de evaluare a gradului de loialitate cetăţenească, pornind de la concluziile experţilor sovietici în materie. Este apreciat rolul represiunii, dar aflăm că nu e vorba de represiunea utilizată ,,sub Stalin sau Ivan cel Groaznic”. Cert este că noţiunea ,,drepturile omului” din lumea apuseană este respinsă în favoarea unui sistem etic în care ,,originea binelui rezidă în forţă”. Forţa de a-i combate pe inamicii interni şi externi ai Rusiei şi ai bisericii sale.

Există trei căi pentru atingerea obiectivelor. Calea pesimistă: victoria va fi câştigată chiar şi în urma unui război de partizani. Versiunea administrativă: crearea unei entităţi statale alternative, cu concursul adepţilor din puterea actuală.Versiunea optimistă: doctrina rusă îşi atinge scopurile prin consolidarea actualei puteri.

Pentru autorii documentului, viitorul sună bine. În 5o de ani, Rusia devine o superputere, Europa va cunoaşte o prăbuşire totală, iar Statele Unite îşi pierd unitatea. ,,Atunci noi vom guverna planeta cu chinezii, indienii şi musulmanii. Şi dacă şi China se dislocă… „Nu mai urmează nimic.

Nu este vorba de o doctrină a statului rus, nici de o strategie a actualei puteri. N-a devenit nici măcăr un document oficial al Bisericii Ortodoxe ruse. Dar în sistemul de putere Putin-Medvedev sunt mulţi cei care gândesc aşa. În jurul lor, destui ruşi sunt pregătiţi de o astfel de opţiune. Noi ceilalţi, euroatlanticii, ar trebui să cădem serios pe gânduri înainte de a ne îmbrăca gros.