Sindicatul Preotilor „Pastorul cel Bun” din Craiova.
Perceperi ecleziologice.
Asist de ceva vreme la o percepere ecleziologica* deviata si eronata in acelasi timp, care a aprins insa discutii teologice si mediatice in mai multe cercuri de oameni, de la cel mai mare pana la cel mai mic.
Este o percepere ce-si trage obarsia in vederea scolastica asupra a ceea ce este Biserica lui Hristos, definita prin manualele de Teologie ortodoxa scolastice drept „Institutia divino-umana”.
Aceasta percepere va duce in mod inevitabil la subiectul in cauza al acestei postari, care se refera la nou-infiintatul sindicat al preotilor din Craiova intitulat „Pastorul cel Bun”, cat si la cel ce urmeaza a se infiinta la Iasi.
Ziceam de aceasta sintagma stigmatizatoare care lasa urme de nevindecat in mintea unor teologi, cum ca Biserica lui Hristos este o institutie transcendentala – suna anemic si antinomic in acelasi timp. Este o exprimare nefericita menita parca sa coboare acest ‘transcendentism’ mai degraba la un ‘imanentism’ pur (caracteristic catolicismului), prin faptul ca accentul cade pe cuvantul ‘institutie’ decat pe acel ‘divino-uman’. Eu cred ca aici este cauza aparitiei acestor sindicate preotesti, in intelegerea Bisericii (si a Ecleziologiei in general) drept o institutie, indiferent de natura si fiinta ei, sau de caracterul ei ceresc.
Sfantul Apostol Pavel a aratat insa cel mai bine ‘Definitia Bisericii’ drept „Trupul tainic al lui Hristos”**, deci in cazul nostru, cu cuvintele actuale, putem numi simplu Biserica lui Dumnezeu drept Trupul divino-uman al Mantuitorului.
Consecinta este ca avand o astfel de Ecleziologie sanatoasa si vie (personala, nu abstracta) a Bisericii lui Dumnezeu de Trup tainic, nu drept o Institutie (fie ea si divino-umana), problema sindicatelor este ca si inexistenta, pentru ca nu poate niciodata vreun madular al trupului sa faca greva pentru pozitionarea lui in corp, ceea ce la o institutie se poate. Piciorul nu poate face greva pentru ca merge pe jos, pentru ca asta e menirea sa, functionarul insa o poate face, fiindca e platit (prost).
De aici si aparitia acestor sindicate, care dupa cum am spus, vine dintr-o percepere care nu este la locul ei si este impregnata de un lumesc nefiresc Bisericii…
Cunosc problema financiara cu care se confrunta preotii (si alte categorii de oameni ne-clericale care lucreaza in Sanul Bisericii), stiu si ce inseamna sa faci ascultare de cineva, insa sindicatele nu sunt o solutie.
Cred insa ca sunt alte cai de rezolvare a acestor probleme pe care nou-infiintatul sindicat preotesc doreste a le rezolva, unele din mijloacele de rezolvare a lor au fost evidentiate in comunicatul Patriarhiei.
Chestiunile de aspect ecleziologic (nu doar dogmatic) se discuta in soboare, angajand cu sine preocuparea intregii Biserici, nu doar a preotilor care doresc sa-si rezolve problemele lor.
dan.camen.
*ecleziologie = vorbirea despre Biserica, din gr. ecclesia= Biserica; intelegerea cuprinzator-omeneasca a Tainei Bisericii.
** Epistola Sf. Ap. Pavel catre Romani cap. 12, 4-5
Theologhia 