RSS

Arhivele lunare: iulie 2008

Sub CERUL Olteniei: Intronizarea Ips. Irineu ca Mitropolit al Olteniei.

CERUL desupra Craiovei

CERUL desupra Craiovei

Sub CERUL Olteniei:

Intronizarea Ips. Irineu ca Mitropolit al Olteniei.


Sub CERUL Craiovei suntem noi, pacatosii…

Plecat fiind de ceva timp din localitate, drept pentru care activitatea de pe blog a incetat timp de o saptamana, s-ar putea spune ca am pierdut ‘un tempo’ in ceea ce priveste trezvia virtuala pentru Ortodoxie. Iata-ne insa ajunsi in plin evenimentul intronizarii Ips. Irineu ca Mitropolit al Olteniei, un eveniment care pare sa ma reintroduca in ritmul alert al desfasurarii evenimentelor bisericesti din mediul informational si mediatic (virtual) romanesc.

Sub CERUL Proniei Dumnezeiesti, Oltenia isi reprimeste slava si cinstea de a avea un nou Mitropolit in persoana Ips. Irineu.

Tocmai ce s-au mai ‘linistit apele’ (para-se), dupa furtuna tulburarii provocate de Ips. Nicolae Corneanu, prin gestul ‘impartasirii’ cu greco-catolicii si catolicii la un loc, dar si de mai vechiul gest al Ps. Sofronie Drincec de a ‘sfinti’ apa de Boboteaza impreuna cu un episcop greco-catolic; evenimentul intronizarii noului Mitropolit pare a capata o semnificatie aparte, in acest nou context. Este un context care nu se lasa usor digerat de cei care au fost activi in lupta pentru dreptate si pastrarea Dreptei – Credinte nealterate, impotriva celor doua gesturi ‘necanonice’ si eterodoxe (ca sa fim mai blanzi, precum a formulat Sinodul din 8-9 iulie). Acest context este unic si oarecum nefiresc, deoarece ne-am fi asteptat cu totii la o bucurie a biruintei Ortodoxiei asupra celor ce au tradat-o, care prin evenimentul intronizarii Ips. Irineu ar fi capatat o dimensiune nationala, iar in urma reactiilor dure venite din Rusia si Athos cu privire la gestul impartasirii Ips. Nicolae Corneanu cu catolicii, aceasta intronizare ar fi capatat si o dimensiune (si semnificatie) cosmica (si universala).

CERUL Craiovei dinspre via Prisaca

CERUL Craiovei privit dinspre via Prisaca

CERUL Craiovei si al intregii Oltenii insa pare mai degraba a fi unul destul de cetos (noros chiar) pentru a fi partas la o asa semnificatie dogmatica. Orice praznic din timpul liturgic bisericesc capata si are o semnificatie dogmatica, asa si aceasta intronizare o putea capata pe deplin, daca ar fi fost incununata de slava biruintei. Ea insa s-a inscris in randul acelor sarbatori regionale, de necesitate, oarecum strategice si de ocupare a scaunului vacant.

Am participat din plin la aceasta sarbatoare a intronizarii, prin faptul ca sunt din Craiova si Ips. Irineu mi-a fost profesor (de Dogmatica) la facultatea de Teologie, fiind chiar Coordonatorul Lucrarii de Licenta. Cu toate acestea, insa, nu am avut acea bucurie cosmica deplina (daca as putea-o numi asa cu acesti termeni teologici), din pricina solutionarii de catre Sinod a crizei bisericesti de dinaintea acestei intronizari (mentionate in randurile de mai sus).

Nu sunt dintre aceia care sa spuna ca Sinodul a cazut din Har, iar membrii lui nu mai au har, ci dimpotriva, prin gestul Ips Bartolomeu de a marturisi deschis credinta pana la capat (datorita si pozitiei sale in ierarhie), Pronia Dumnezeiasca face ca Ortodoxia sa se mentina vie, sa biruiasca smerit, chiar si prin aceasta  ‘iertare pe gratis’ a ierarhilor; face ca aceasta criza ecleziologica din Biserica Ortodoxa Romana sa capete un inteles nou, acela ca ‘redefinirea canoanelor Ortodoxiei’ este de fapt (trebuie sa fie) implinirea lor fara preget in faptele umane de zi cu zi, nu doar o obiectivare a lor.

S-a vorbit mult despre faptul ca Sinodul din 8-9 iulie a readus in lumina acele concluzii ecleziologice pe care Sfintii Parinti din primele secole crestine le-au formulat, tocmai pentru a fi aplicate in vreme de confuzie (ecleziologica). Este adevarat!… si spunem asta, pentru ca desi au ajuns la concluzia ca niciun ortodox nu se poate impartasi cu un catolic, pana ce schisma nu se termina (desi anatemele reciproce au fost ridicate), nu-i putem numi insa acum ‘Sfinti Parinti’ pe Sinodalii ce au repus in lumina acele concluzii… tocmai pentru ca acelea trebuiau acum aplicate (nu ‘de acum incolo le vom aplica’...) – de aici si mahnirea noastra.

Daca putem sa ne referim la acea ‘redefinire a canoanelor’, pe care Patriarhul Daniel a formulat-o ca expresie teologica ce va exprima de acum incolo conceptia Bisericii Ortodoxe Romane cu privire la Canoanele Ortodoxiei, putem spune ca aceasta conceptie deja a capatat o forma si o definitie noua, tocmai in Sinodul din 8-9 iulie, prin faptul ca s-a ajuns la concluzia ca aceste canoane trebuie si implinitie, nu doar abstractizate si restilizate. Adica ma refer la faptul ca redefinirea canoanelor urmeaza neaparat prealabilei implinire a lor. Astfel ca, daca Patriarhul Daniel s-a referit la aceasta ‘redefinire’, urmeaza ca si implinirea canoanelor va urma conform deciziei sinodale ‘de acum incolo’… e insa o maniera neobisnuita de lucru, si oarecum pe dos sa faci ceea ce era simplu de facut, ghidat fiind de canoane. Aici si marea mahnire a ortodocsilor iubitori de acrivie, care vazand confuzia ierarhilor in ceea ce priveste aplicarea canoanelor (fie din teama, fie din nestiinta), i-au socotit cazuti din har.

Eu o pun si pe seama faptului ca unii dintre ierarhi au confundat ierarhia cu acea casta superioara, cu drepturi depline si intangibile, fapt care naste la randu-i acea politichie bisericeasca, sau mai pe sleau spus: ii face din parinti politicieni. Nu pot sa nu trec cu vederea si faptul ca Biserica Ortodoxa Rusa trece printr-o criza asemanatoare, cand un ierarh al ei s-a auto-proclamat patriarh, tocmai pentru ca i se pare ca aplica canoanele in ceea ce priveste Sinodul Rusiei, pe care-l priveste ca fiind cazut din har, pe motiv de ecumenism si masonerie. Sunt curios cum vor solutiona sinodalii rusi aceasta criza. Sper insa ca nu vor ajunge la concluzia omolgilor romani de a redescoperi faptul ca exista canoane si ca acestea vor fi aplicate dupa ce criza se va fi incheiat. Exista de asemenea diferenta ca acel ierarh lupta fatis impotriva sinodului si nu e precum Ips. Nicolae ca sa faca ‘pocainta spre indreptare’, de aceea cred ca sinodalii rusi il vor caterisi.

Catedrala Maica Domnului (Madona) Dudu in lumina soarelui

Catedrala Maica Domnului (Madona) Dudu in lumina soarelui

Revenind insa la evenimentul intronizarii Ips. Irineu, nu pot sa spun decat ca ii doresc precum spunea un parinte drag intr-o predica cand a aflat ca a fost ales Ips. Irineu ca si Mitropolit, spunand ca ii doreste doar atat: sa apere credinta ortodoxa, pentru care a fost pus arhiereu!

Cu aceste ganduri privesc acum situatia Bisericii Ortodoxe Romane, nadajduindu-ma  ca CERUL Olteniei va trimite peste noi iarasi razele nemateriale ale Harului si Proniei Divine.


dan.camen.

NOTA: voi Updata cu fotografii de la intronizare aceasta postare, atunci cand le voi descarca in calculator (in max 1-2 zile).

 
 

Etichete: , , , , ,

VIATA FARA DRAGOSTE… ISI PIERDE SENSUL…

Scriptura iubirii de Dumnezeu

Scriptura iubirii de Dumnezeu

VIATA FARA DRAGOSTE… ISI PIERDE SENSUL…

Am primit aceste randuri pe mess, cred ca sunt foarte adevarate si utile.

De obicei eu nu prea sunt de acord cu massurile de pe mess, tocmai din cauza ca vin pe un fundal psihologic, mai degraba decat cel duhovnicesc. Aceste randuri de mai jos insa, vin cu acea savoare paulina care aseza la temelia intregii existente umane, Dragostea Treimica. Astfel ca aceasta Iubire Dumnezeiasca, se imprima (trebuie) in toate lucrarile umane, chiar si in fiinta omului. (dan.camen.)

„Inteligenta fara dragoste, te face pervers.

Justitia fara dragoste, te face implacabil.

Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit.

Succesul fara dragoste, te face arogant.

Bogatia fara dragoste, te face avar.

Supunerea fara dragoste, te face servil.

Saracia fara dragoste, te face orgolios.

Frumusetea fara dragoste, te face ridicol.

Autoritatea fara dragoste, te face tiran.

Munca fara dragoste, te face sclav.

Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea.

Vorbele fara dragoste, te fac introvertit.

Legea fara dragoste, te supune.

Politica fara dragoste, te face egoist.

Credinta fara dragoste, te face fanatic.

Crucea fara dragoste, reprezinta tortura.

VIATA FARA DRAGOSTE… ISI PIERDE SENSUL…”

foto> http://littlelamb.ro/ovidiu/foame-de-dragoste

 
2 comentarii

Scris de pe iulie 18, 2008 în Fara categorie

 

Etichete: , , ,

Filmul ‘Ingerul digital’

Filmul ‘Ingerul digital’

„Ingerul digital” este denumirea data dispozitivelor personale de identificare (CIP-urile) folosite pentru marcarea si urmarirea cetatenilor.

Acest documentar a fost realizat de un grup de crestini ortodocsi din Serbia si este deocamdata singurul film care trateaza acest subiect dintr-o perspectiva duhovniceasca ortodoxa.

Filmul este tradus in limba româna, cu subtitrarea integrata in fisierul video.

Descarcati de aici: Ingerul digital

Vizionati filmul online (112 min)


sursa> http://ro.altermedia.info/antisistem/ingerul-digital_8718.html

 
56 comentarii

Scris de pe iulie 16, 2008 în diverse, Videos

 

Etichete: , ,

Fata Francmasoneriei

Fata Francmasoneriei

 
6 comentarii

Scris de pe iulie 15, 2008 în diverse, Fara categorie, Videos

 

Etichete: , ,

Mitropolitul Bartolomeu dezminte zvonul potrivit caruia l-ar invita la Cluj pe Patriarhul Alexei al Moscovei

Patriarhul Alexey II a toata Rusia
Mitropolitul Bartolomeu dezminte zvonul

potrivit căruia l-ar invita la Cluj

pe Patriarhul Alexei al Moscovei

COMUNICAT DE PRESA

Mitropolitul Bartolomeu Anania dezminte zvonul potrivit căruia l-ar invita la Cluj pe Patriarhul Alexei al Moscovei pentru un doctorat honoris causa, iar aceasta din simplul motiv că, nefiind nici rectorul Universităţii şi nici Patriarhul României, nu are căderea să o facă.

Cât priveşte prezenţa Mitropolitului Primat al Kievului la festivitatea proclamării publice a canonizării Sfântului Pahomie de la Gledin, ea s-a datorat exclusiv faptului că ierarhul român şi-a petrecut ultimii ani de viaţă şi a murit în Lavra Pecerska, el aparţinând astfel ambelor Biserici.

Biroul de presă al Mitropoliei Albei, Crişanei şi Maramureşului

sursa> http://www.arhiepiscopia-ort-cluj.org/main.htm

http://orthodoxwiki.org/Alexei_II_(Ridiger)_of_Moscow

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 15, 2008 în diverse, oameni, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Decizia Sfîntului Sinod al B.O.R. cu privire la „Cazul Corneanu”: între motivaţii probabile şi consecinţe inevitabile.

Patristica Ips Nicolae Corneanu este 'filosofia' care iti da 'emotii'...

Patristica, pentru Ips Nicolae Corneanu, este acea 'filosofie' care te face 'sensibil' si iti trezeste 'emotii'... o spune din experienta.

Decizia Sfîntului Sinod al B.O.R.

cu privire la „Cazul Corneanu”:

între motivaţii probabile şi consecinţe inevitabile.

de Gheorghe FEDOROVICI

Preluare de la Dl. Claudiu TARZIU

Sublinierea textului imi apartine, pentru locurile de o superbitate teologica rar intalnita.

Ca si adaos> desi articolul se refera doar la Ips Nicolae Corneanu, este de la sine inteles ca are ca destinatar si pe Ps Sofronie Drincec, care a fost chemat la Sinod sa dea explicatii pentru aceeasi vina: lepadarea si tradarea Ortodoxiei (sau intr-un cuvant apostazie (pt. primul cuvant), si erezie (pentru cel de-al doilea)).


Comunicatul Patriarhiei din 9 iulie 2008 ne povesteşte ceva despre o decizie. Am citit şi recitit textul, încercînd să văd care ar fi aceea (pentru rezumatul şi analiza evenimentelor, vezi „Indecizia Sfîntului Sinod”„eretic cu suspendare”! de Răzvan Codrescu, material postat în 9 iulie 2008 pe blogul domniei sale). Nu am găsit-o, afară de faptul că textul dezaprobă gesturi de tipul celui comis de Mitropolitul Corneanu pe care le ameninţă cu sancţiuni severe (caterisire pentru clerici şi oprire de la împărtăşanie pentru laici). Cu alte cuvinte, Mitropolitul Banatului a primit verdictul de …


Nu văd cum ar fi putut hotărî Sinodul un lucru hotărît deja, cum ar fi interdicţia de împărtăşire a ortodocşilor la sau împreună cu heterodocşii sau a concelebrării clericilor ortodocşi cu cei heterodocşi (pentru acest aspect precum şi în legătură cu sensul declaraţiei date de Mitropolitul Corneanu la sfîrşitul şedinţei, vezi articolul lui Răzvan Ionescu, „Adio dar rămîn cu tine”, Gazeta de Transilvania, nr. 5459, 12 iulie 2008). Cel mult, Sinodul a amintit nişte puncte importante ale învăţăturii ortodoxe. Dar dacă a trebuit să le amintească unor episcopi, memoria unora şi onestitatea celorlalţi trezesc serioase motive de îngrijorare.


Aş fi vrut să mă pot bucura la aflarea acestei veşti. Aş fi vrut să pot spune, „Sinodul a acţionat cu trezvie şi cu dragoste”. Mă împiedică însă semnele vremurilor. Mi-e greu să cred că decizia Sinodului a fost luată în numele iubirii creştine, din pogorămînt, chiar dacă aşa vrea să pară. Mi-e greu să nu observ că decizia este în acord cu sprijinul acordat de elita noastră Mitropolitului Corneanu – o elită alcătuită din gnostici, agnostici şi atei. Vedem încă o dată adeverite cuvintele lui Hristos, „nimeni nu poate să slujească la doi domni” (Matei 6, 24). Aş vrea să pot crede că Sinodul îi mai slujeşte încă lui Hristos. Dar atunci, cum se face că, cu excepţia ÎPS Bartolomeu Anania, Sinodul a acţionat exact în spiritul celor străini de Hristos sau vrăjmaşi ai Lui?
PF Daniel spune în cuvîntul de deschidere a lucrărilor şedinţei sinodului că, „printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă.” În ciuda unei formulări cam ambigui, se poate vedea că sînt indicate dogmele care-i separă pe catolici de noi şi nu dogmele în genere. Cu alte cuvinte, că ei sunt cei separaţi. Problema rămîne însă: căci dacă într-adevăr asta a vrut Patriarhul să spună, atunci nu văd cum pot fi „redefinite” nişte dogme care au produs separare. Dacă separarea este rezultatul ereziei, atunci dogmele ereticilor nu pot fi în nici un caz „redefinite”, de vreme ce nu este vorba de dogme, ci de erezii. Doreşte oare Patriarhul Daniel să redefinească nişte… erezii?


La fel de grav mi se pare şi pasajul imediat următor, prin care se recomandă ortodocşilor, fără nici o ambiguitate de această dată, să se reţină de la întrebuinţarea cu „uşurinţă şi patimă” a termenilor erezie, eretic, apostazie. Iniţial este vizat doar modul în care aceşti termeni sînt folosiţi; numai că spre finalul pasajului se sugerează printr-un abil sofism arhieresc că oricine foloseşte termenii respectivi desparte „dreapta credinţă de iubirea creştină smerită”. Apoi ne sînt amintite cîteva pasaje pilduitoare din Noul Testament (Efeseni 4, 15 şi Galateni 5, 6). Selecţia pasajelor indică preferinţa patriarhului pentru gesturi care exprimă „iubirea creştină smerită”; din acest motiv, gestul iubitor şi mai ales smerit al mitropolitului Banatului nu avea cum să fie sancţionat. Există însă şi alte pasaje în Scriptură unde ereticii sînt numiţi cîini (Filipeni 3, 2; Apocalipsa 22, 15) şi antihrişti (1 Ioan 2, 18-19); aceasta pentru că pentru apostoli, o iubire nu este destul să fie smerită şi nici nu poate să fie smerită dacă nu este în primul rînd creştină. Acest sens al iubirii, oarecum suspendat în cuvîntul Patriarhului, face ca în capitolul 3 al primei sale Epistole, Sf. Ap. şi Ev. Ioan să vorbească despre iubirea cu care sîntem datori doar fraţilor, adică fiilor lui Dumnezeu pe care-i opune fiilor diavolului (1 Ioan 3, 10). Trebuie să ne iubim aproapele pînă acolo încît să ne dăm şi viaţa pentru el, dar trebuie să ne iubim fratele, adică pe mădularul Trupului, pînă acolo încît să tăiem din Trup mădularul stricat (Matei 5, 29-30; Ioan 15, 1-6). Dar dacă nu iubim Trupul, nu vom putea iubi nici mădularele Trupului şi cu atît mai puţin pe „aproapele” Trupului. Pe Mitropolitul Corneanu nu-l mai putem iubi ca frate, ci ca pe un aproape, ca pe unul care, chiar dacă a împărţit hainele Trupului şi a aruncat sorţi, „nu ştie ce face” (Luca 23, 34).


De altfel, nici unul din sfinţii autori ai Scripturii nu întrebuinţează un limbaj atît de sever precum Apostolul iubirii cînd este vorba de eretici. Nu vreau să spun că Mitropolitul Corneanu ar fi un fiu al diavolului (asta o ştie numai el şi Dumnezeu), ci doar că Scriptura este departe de a propovădui în mod nediferenţiat „iubirea creştină smerită” şi cu atît mai puţin în cazuri în care dreapta credinţă este ameninţată, indiferent că este vorba de gesturi de o agresivitate evidentă precum cel al mitropolitului Banatului, sau de efortul subtil precum cel ţesut de elită de ani buni de zile. Un efort mai puţin vizibil dar cu roade tot mai vizibile – precum acest cuvînt de deschidere al patriarhului. În articolul „Cine se teme de Patriarhul Daniel” (Dilema Veche, nr. 229, 3 iulie 2008), Andrei Pleşu îi amintea PF Daniel de un proiect comun şi, bănuiesc, pe termen lung. Biserica Ortodoxă Română începe într-adevăr să se înnoiască, dar într-un mod îngrijorător, într-unul în care trăsăturile ei tradiţionale (în sensul etimologic al termenului) încep să se atenueze.


Dacă este adevărat că Preafericitul Daniel a ţinut cont în decizia sa (de a nu lua nici o decizie) de ajutorul pe care l-a primit la începutul carierei din partea Mitropolitului Corneanu, înseamnă că pocăinţa Mitropolitului Corneanu, reală sau inventată, publică sau privată, nu a jucat nici un rol. Înseamnă că mecanismul care a funcţionat aici este acelaşi care asigură eficienţa şi longevitatea grupurilor de interese unde indivizii îşi sunt obligaţi unii altora în virtutea unor favoruri-datorii cu scadenţă lungă, în virtutea principiului quid pro quo. Scenariul aminteşte de episodul fanariot, cînd domnitorii greci care ajungeau pe tronurile Ţărilor româneşti erau deja datori vînduţi celor care i-au ajutat să obţină tronul.


Oamenii patriarhului nu obosesc să amintească modul favorabil în care acesta era privit în tinereţe de părintele Stăniloae şi de părintele Cleopa (găsim un astfel de locus classicus în articolul lui Andrei Pleşu menţionat mai sus). Dar poate fi considerată aprecierea reală acordată de aceşti stîlpi ai Ortodoxiei tînărului teolog de atunci un cec în alb, un credit acordat necondiţionat şi nelimitat? Ar putea crede cineva că astăzi, în lumina aşa-zisei decizii sinodale şi a cuvîntului de deschidere rostit de PF Daniel, părintele Stăniloae şi părintele Cleopa şi-ar fi păstrat sprijinul acordat, în condiţiile în care ceilalţi stîlpi rămaşi în viaţă, precum părintele Arsenie Papacioc şi părintele Iustin Pârvu, şi-au exprimat public dezaprobarea şi îngrijorarea faţă de atitudinea şovăitoare a Sinodului şi implicit a Patriarhului?


În definitiv, problema nu este dacă Corneanu este păcătos, ci dacă este eretic. Dacă Mitropolitul Banatului ar fi doar un păcătos aşa cum suntem cu toţii, chestiunea nu trebuia să privească pe nimeni din Biserică, ci făcea doar rating în mass media. Ca orice creştin, ÎPS Corneanu putea fi iertat la scaunul de spovedanie pentru desfrînare, hoţie, minciună, delaţiune în măsura, fireşte, în care şi-ar fi recunoscut şi regretat păcatul. În timp ce păcatul este individual, erezia atacă comunitatea de credinţă. Cu alte cuvinte, spre deosebire de erezie, păcatul nu pune în pericol adevărul de credinţă, ci doar mîntuirea personală. În schimb, de vreme ce s-a rupt de Biserică, ereticul nu mai poate primi iertarea fără de care nimeni nu se poate mîntui, chiar dacă ar trăi pentru tot restul vieţii la un nivel moral ireproşabil. Ereticul este un fel de sinucigaş spiritual: sinucigaşul trupesc nu mai poate fi mîntuit fiindcă şi-a anulat, o dată cu moartea fizică, posibilitatea de a învia duhovniceşte prin dobîndirea iertării. Ereticul, deşi mort duhovniceşte, mai are posibilitatea (teoretică) de a se întoarce în Biserică şi de a cere iertarea: chiar şi erezia poate fi iertată în măsura în care este recunoscută şi lepădată. Întrebarea este: ce a iertat Sinodul, de vreme ce Corneanu se simte nevinovat? Tocmai pentru că, în cazul lui Corneanu cel puţin, Sinodul nu a iertat nimic, ci a trecut totul cu vederea, Sinodul a sfîrşit prin a-i refuza lui Corneanu şansa unei pocăinţe autentice prin care acesta să poată reveni în Biserică. Prin felul în care a abordat întreaga situaţie, Sinodul s-a arătat lipsit nu doar de trezvie, ci şi de dragoste. Căci în urma acestei „decizii,” Mitropolitul Corneanu nu se mai află nici în Biserică, nici în afara ei, ci undeva în acel limbus infantium despre care teologii catolici spun că este locul veşnic al pruncilor avortaţi şi al copiilor nebotezaţi.


În concluzie, soluţia Sinodului a făcut mai mult rău decît bine. Departe de a-şi recunoaşte vreo greşeală, Corneanu consideră că gestul său, absolut firesc în ce-l priveşte, este doar interpretat de unii ca fiind necanonic. Chiar dacă aceşti „unii” reprezintă sinodul B.O.R., lui Corneanu nu i se pare relevant, ceea ce demonstrează două lucruri:


1. Corneanu nu mai recunoaşte de drept şi de fapt autoritatea Sfîntului Sinod al B.O.R.;
2. În măsura în care Sfîntul Sinod va continua să tolereze nesimţirea teologică a Mitropolitului Banatului, vrînd-nevrînd va deveni complicele unei abateri grave din punct de vedere dogmatic şi canonic. Indiferent de raţiunile acestei complicităţi – care pot varia de la interese personale la pură delăsare -, ierarhia va fi în acest caz direct responsabilă de prelungirea propriei confuzii la nivelul întregii Biserici şi, prin aceasta, de producerea unor viitoare tensiuni interconfesionale.


sursa> http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2008/07/criza-din-biserica-se-acutizeaza.html#links

foto> http://www.librariasophia.ro/cartea-carte/1601-patristica,-filosofia-care-mangaie-corneanu,-nicolae,-ips.html

 

Etichete: , , , ,

Sindicatul preotilor din Craiova, primeste din partea Tribunalului Dolj, decizia irevocabila de a NU functiona.

"Mai dă-ne, Doamne, ceasul preacurat, Să mai visăm sub vechile umbrare, Cu soarele ce toarnă în pahare, Prin sita verde, aur strecurat..."

Sindicatul preotilor din Craiova, primeste din partea Tribunalului Dolj,

decizia irevocabila de a NU functiona.

Tribunalul Dolj a admis ieri recursul facut de Mitropolia Olteniei, impotriva infiintarii unui sindicat preotesc, pe cuprinsul mitropoliei. Acesta a fost infiintat in luna mai printr-o hotarare a Judecatoriei Craiova, fiind inscrisi 35 de preoti si mireni. Hotararea Tribunalului Dolj e irevocabila.

sursa>

http://www.lumea-credintei.ro/sct_3/st_48/13_iulie_2008_tribunalul_dolj_spune_nu_sindicatelor_preotesti_din_mitropolia_olteniei.htm

foto>

Sf. Man. Golia – Iasi: http://www.orthphoto.net/photo.php?id=31324&id_jezyk=1

 
Un comentariu

Scris de pe iulie 14, 2008 în diverse, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , ,