RSS

Schimbarea la Fata a Mantuitorului, sau Taina impartasirii Slavei Ceresti.

07 Aug
Schimbarea la Fata a Mantuitorului pictata de dna. Mihaela Ghita, publicist-comentator la Radio Romania.

Schimbarea la Fata a Mantuitorului

Schimbarea la Fata a Mantuitorului,

sau

Taina impartasirii Slavei Ceresti.

cu oarecare intarziere postez aceste randuri>

Iata-ne ajunsi in postul Adormirii Maicii Domnului, unde mereu praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului este praznuit cu tainica pricepere si intelepciune.

Puntea ce leaga aceste doua mari sarbatori, a Schimbarii la Fata a Mantuitorului si cea a Adormirii Maicii Domnului, se lasa vazuta indeosebi de cei ce duc crucea si jugul postului.

O stihira bizantina, pecetluita de intelepciunea dumnezeiasca, prin Duhul Sfant, alcatuitorilor de stihiri si condace, cat si melozilor; adevereste adevarata legatura dintre cele doua praznice.

Este o stihira alcatuita in cinstea Maicii Domnului, la alt praznic al ei:

„stih: Fetei tale se vor ruga mai-marii popoarelor.

Munte mare esti si preamarit, mai mult decat muntele Sinaiului, Nascatoare de Dumnezeu. Ca acela nesuferind pogorarea Slavei lui Dumnezeu, in chipuri si in umbre de foc se aprindea, si tunete si fulgere acolo s-au facut. Iar tu tot Focul Dumnezeiesc, pe Cuvantul lui Dumnezeu, in pantecele tau, fara de ardere l-ai purtat; pe Cel ce pe toate le poarta cu voia. Pentru aceea, indraznire de maica spre Dansul avand, ajuta Stapana celor ce cu credinta praznuiesc, cinstitul tau praznic si nu-i uita cercetandu-i cu milostivire. Caci ai luat de la Dumnezeu dar, ca sa indreptezi si sa acoperi pe robii tai, turma cea numita cu numele lui Hristos.”

Maica Domnului este Taborul Vederii Slavei Ceresti, mai mult decat Sinaiul, al carui inchipuire a fost Fecioara Maria. In pantecele Maicii Domnului, acoperit de trupul ei preacurat, Mantuitorul stralucea in Slava-I Dumnezeiasca. Pantecele ei cuprindea atat legea Vechiului Testament, cat si implinirea lui – poruncile din Noul Testament, adica si pe Moise si pe Ilie. Pe Ilie, adica pe cel ce va sa vina si care s-a umplut de ravna dumnezeiasca, adica a fost ranit de dragostea dumnezeiasca, implinind mai inainte poruncile Noului Testament.

Acest pantec dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu cuprinde in el Slava lui Dumnezeu-Cuvantul cea neapropiata, nemarginita si necreata; pe Hristos Dumnezeu inomenit. Acolo Hristos cu Foc mistuitor astepta sa Se arate lumii, sa iasa si sa vesteasca lumii deschiderea Raiului – ‘Pantecele’ Ceresc.

Taina Intruparii, sau a pantecului, ne urmareste mereu in viata noastra. Este Chipul cel mai fidel al Chenozei – al Pogorarii lui Dumnezeu catre oameni; al smereniei dumnezeiesti. Prin aceasta taina, ni se deschide noua calea intrarii in Imparatia lui Dumnezeu, in Rai.

Urmand cuvintelor stihirei de mai sus, aflam ca Muntele Sinaiului n-a suferit pogorarea Slavei lui Dumnezeu, ci in umbre si chipuri si zgomote acolo Dumnezeu a putut face cunoscut oamenilor prezenta Sa. Pe Tabor insa, lucrarea tainica ce se savarseste, ne arata Prezenta lui Dumnezeu manifestabil, descoperit catre oameni.

Acel Foc Dumnezeiesc care-L mistuia pe Hristos, adica ravna si iubirea divina de a-l vedea pe om asemenea Luisi, si pe care dorea sa-l trimita in lume oamenilor, este pe Tabor aratat in Lumina necreata (sau increata) care nu mistuie, precum nici pantecele Fecioarei Maria nu l-a ars.

Este o taina a impartasirii ceresti de Slava, aceasta ‘lucrare’ de ‘descoperire’ a lui Dumnezeu. Schimbarea la Fata nu e doar un spectacol uluitor in fata ucenicilor, ci e o impartasire cereasca de Slava Divina. Totul in Ortodoxie are ca principiu ‘impartasirea’ ca act de comuniune.

Daca Lumina increata (necreata) este Darul cel mai de pret al Mantuitorului pentru oameni, negresit trebuie sa ne dam seama ca aceasta Lumina e de fapt Hristos Intreg, care Se impartaseste, adica nu e o daruire din cele ale Lui, ci e o daruire de Sine, catre om.

Petru zicea sa faca trei colibe: pentru Hristos una, pentru Ilie una si pentru Moise una; pentru ca acestia trei sa se statorniceasca pe pamant si astfel apostolii si oamenii sa se bucure pururea de ei, caci ‘bine ne este noua’ aici. Cu toate acestea, Petru nu avea inca perspectiva mutarii la cer, ci cea a ramanerii pe pamant pururea, fara ca pacatul stramosesc sa fie iertat – aici gresea el.

Petru isi dorea sa petreaca cu Hristos pururea in acea coliba omeneasca, nemaipasandu-i de nimic si de nimeni, ca-ntr-o chilie, intr-o continua contemplare; caci chilia este inchipuirea pantecului Mariei, intru care crestinul asteapta sa vada Slava lui Dumnezeu Necreata, pe Hristos Insusi.

Va sa zica, cele trei colibe pentru Petru inchipuiau Sinaiul, Horebul si Taborul; dar aceste trei colibe sunt cele trei Daruri al Maicii Domnului pe care aceasta le poarta in orice icoana sub forma unor stelute pe mantie, inchipuind fecioria inainte, in timpul si dupa nasterea lui Hristos.

Inainte – Sinaiul, cand ingerul Gavriil se arata Mariei si nu Dumnezeu Insusi, ca si pe Sinai, cand a fost nevoie de mijlocitori; in timpul nasterii – Horeb – cand lui Ilie Duhul Dumnezeiesc I se arata intr-o adiere lina, precum si Duhul cel Sfant s-a pogorat in Maria si Puterea Celui Preainalt o a umbrit. Dupa nastere – Taborul, cand cei trei ucenici Il vad pe Hristos fata-catre-fata, intr-o vedere supra-firesca, avand nevoie de ochi duhovnicesti ca sa-L vada pe Hristos. Asa si Fecioara, care dupa nastere si-a vazut fata-catre-fata pruncul Hristos-Dumnezeu, intru care a crezut, vazandu-L acum cu ochi de maica.

Cu toate acestea, Taborul e incununarea celorlalti doi munti: Sinaiul si Horebul, astfel ca putem numi Taborul – Maica lui Dumnezeu, in care Hristos a lucrat taina rascumpararii omului. S-a aratat precum a fost, este si va fi; caci prin Schimbarea la Fata, Dumnezeu l-a cunoscut pe om si omul pe Dumnezeu, iar taina asta mare este. Nicio alta religie si credinta mincinoasa nu a putut spune ca Dumnezeu s-a facut om, ca omul sa I se asemene si sa devina si el dumnezeu intru Har.

Schimbarea la Fata este pregustarea vietii viitoare, iar asezarea acestei sarbatori imediat inaintea celei in care praznuim Adormirea Maicii Domnului si mutarea ei la Cer, adevereste faptul ca scopul vietii crestine este comuniunea cu Dumnezeu deplina si vesnica, care se lucreaza si incepe pe pamant, si se continua in cer, pentru a se invesnici.

Insasi biserica, prin arhitectura ei, este o coliba-pestera-pantec, intru care Hristos inviaza in sufletele celor ce-L gusta. Athosul, are ca mare praznic si hram Schimbarea la Fata a Mantuitorului, cand pe Athon *(noul Thavor) se praznuieste cu mare fast acest praznic, dar mai presus de acesta este la ei, cel al Adormirii Maicii Domnului – la Iviron. Astfel ca pentru athoniti, Schimbarea la Fata a Mantuitorului si praznicul Adormirii Maicii Domnului reprezinta reperele mistice de comuniune cu Dumnezeu. Troparul Schimbarii la Fata a Mantuitorului are cu sine mijlocirea Maicii Domnului, ca si anticipare a sarbatorii inchinate Fecioarei preacurate. Daca mai amintim si de faptul ca pe 7 august e praznuita si Sfanta Theodora de la Sihla, care a locuit in pestera, toate cele spuse inainte adeveresc faptul ca pestera ca si ‘pantec’ duhovnicesc, este locul comuniunii si vederii mistice.

Daca Cea *(Fecioara Maria) in care s-a lucrat Taina Inomenirii lui Dumnezeu si care a gustat din plin Slava Lui, este Cea care a dorit prima revederea Lui, atunci asezarea acestui praznic al Adormirii Maicii Domnului nu-l putem numi decat praznicul revederii Slavei lui Dumnezeu, comuniunea cu Hristos ce Se impartaseste Intreg si pururea, si care a facut din Imparatia Cereasca, locul tainic al aratarii Sale catre om: Chilia – Pantecul – Muntele Ceresc, adica Raiul Duhovnicesc.

Daca Rugaciunea lui Iisus este cea prin care vedem Lumina Thavorica, atunci negresit si cei care se indumnezeiesc, poarta numele Lui ca nume lorusi, iar lucrarea lor e cea de „nastere” intru Împaratia Cereasca ca si hristosi plini de Duhul, hristificati.

Acestea-mi erau gandurile cand, intr-o chilie de la mansarda, cugetam in amiaza, la faptul ca noi, crestinii, nu suntem niste lepadati de Dumnezeu, ci izvoram comuniune din comuniunea Treimica revarsata peste noi si din care gustam din plin. Spun asta, pentru ca am vazut ca atunci cand am savarsit cele mai groaznice pacate, Dumnezeu mi S-a aratat lucrand in mine lucrarea-I tainica de mantuire, intru cea mai presus de cuvant si de gand Dragoste Dumnezeiasca *(Eros Sfant si Dumnezeiesc).

dan.camen.

foto> http://www.crestinortodox.ro/Intre_pamant_si_cer___in_cautarea_unor_comori_spirituale-25-11455.html

http://www.sfaturiortodoxe.ro/muntele-athos/

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe August 7, 2008 în articole, diverse, spiritualitate, teologie

 

Etichete: , , , ,

Un răspuns la „Schimbarea la Fata a Mantuitorului, sau Taina impartasirii Slavei Ceresti.

  1. Habic Iulian

    August 14, 2013 at 10:44 am

    BUNA ZIUA FRUMOS CELE POSTATE MULTUMIM LUI DUMNEZEU DE BUNATATILE CELE PAMANTESTI CARE NI LE DA IN TOATE ZILELE NOASTE DOAMNE AJUTA LA TOATA LUMEA.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: