Transhumanta duhovniceasca
sau miscarea circulara a mintii catre si dinspre Dumnezeu.
Mintea este elementul central al miscarii fiintiale a omului catre si dinspre Dumnezeu. Situarea ei in trup sau in afara trupului este lasata de Sfintii Parinti oarecum in planul secund, optand oarecum, mai degraba, pentru aflarea scopului ei si a rolului pe care-l joaca in aceasta dinamicitate existentiala.
Principala miscare pe care ea o poate realiza este cea in forma circulara *(sau de spirala) de la om catre Dumnezeu si invers, de la Dumnezeu catre om inapoi, formand acel urcus si coboras duhovnicesc. Eu am numit-o, intr-un mod mai popular, Transhumanta mintii catre si dinspre Dumnezeu, sau mai simplu ‘Transhumanta duhovniceasca’, deoarece cauta Caldura duhovniceasca, cauta Lumina necreata si necercetata, cauta de asemenea Hrana si Bautura cea imbelsugata ce niciodata nu piere. Ea Il cauta pe Hristos Inomenit, plin de Har si adevar, aducand cu ea la intoarcere in sufletul si trupul saracit, pe Hristos primit cu care sfinteste tot ceea ce atinge si lucreaza.
Este acea activitate principala a mintii de innoire, de autodepasire cu ajutorul Harului ce o poarta, cat si de reintoarcere a ei catre trupul si sufletul omului si de aici catre natura, preschimbandu-o si sfintindu-o prin prezenta ei plina de Har.
Este cunoscut faptul ca prin minte diavolul gaseste deseori cea mai utila si mai mare portita catre sufletul nostru, caci daca mintea este cea prin care se lucreaza faradelegea, cum deseori se intampla, intreg trupul este robit si partas (adica lucrator) al faradelegii. Mintea este organul ce conduce intreg trupul si sufletul prin calitatea ei de a fi rationala, adica este acea Ratiune ce supune toate ale omului avand datoria de a realiza metanoia, adica innoirea ei prin Harul necreat, in-duh-ovnicindu-se.
Aceasta transhumanta gaseste prilejul numai atunci cand mintea este oarecum indreptata spre Dumnezeu. Atunci cand iarna lumii acesteia ingheata si departeaza mintea, indreptand-o spre cele risipite ale lumii acesteia si nu spre Dumnezeu, sau cand seceta duhovniceasca indeamna mintea sa se suie pe muntii cei inalti unde verdeata prisoseste, atunci mintea realizeaza aceasta transhumanta mistica de la om catre Dumnezeu si inapoi, iarasi, de la Dumnezeu catre om; aducand cu sine si Harul ce innoieste si preschimba in chip minunat Chipul dumnezeiesc din om saracit de valtoarea lumii acesteia.
Lupta noastra se duce astfel la nivel mental, intelegand prin aceasta indreptarea ratiunii catre cele sfinte si dumnezeiesti, catre Hristos. Daca vei reusi sa-ti infranzei mintea de la zburdalniciile ei, atunci cu adevarat duci lupta si razboiul cel duhovnicesc, pentru care si Hristos a pregatit cununile si darurile Sale oamenilor.
Taina mintii este cea care leaga si dezleaga in chip mistic sufletul si trupul nostru. Pazirea mintii de atacurile psihologice de astazi este adevarata si principala preocupare a omului secolului nostru. Prin minte se leaga si se dezleaga patimile noastre, ajutand si prisosind Harul dumnezeiesc in aceasta lucrare a ei.
Transhumanta duhovniceasca este de fapt intalnirea inainte de judecata a omului cu Dumnezeu. Este dialogul tainic ce adapa pe om in seceta duhovniceasca si secularizanta ce pustieste lumea. Este cea fara de care omul nu se poate mantui. Este cea fara de care omul nu cunoaste pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-l cunoaste pe om.
Ea se realizeaza in principal prin rugaciunea tainica, dar nu numai, ci si prin orice gand indreptat inspre Dumnezeu, cautand comuniunea si intalnirea mistica cu El; caci doar cu puterea ei nu se poate auto-depasi pentru a birui marginirea si hotarul ce-l are in chip natural sadit. Astfel, sa nu confudam orice zburdalnicie si calatorie mentala catre Dumnezeu din timpul unei rugaciuni, ci sa nadajduim in Dumnezeu care fara de veste sau gand o poate rapi undeva sus, unde o preschimba duhovniceste.
Omul induhovnicit este innoit, caci am invatat de la parinti ca nu doar mintea se innoieste, ci impreuna cu ea si sufletul, dar si trupul ce are ca scop sfintirea lui; iar prin acestea si locul si natura ce este cuprinsa de sfintenia harica ce se revarsa acum din cel ce s-a adapat de la Izvorul Cel nesecat.
Contemplarea lui Dumnezeu nu este acea mistica imposibil sau greu accesibil de experimentat, ci este acea transhumanta existentiala, fara de care pocainta si smerenia nu-si mai gasesc temeiul, finalitatea si identitatea relationala. Astfel ca transhumanta duhovniceasca cauta mediul prielnic pentru infaptuirea ei, dar si pe Hristos, catre care ea se indreapta.
Lucrarea mistica a transhumantei mentale este regasirea lui Dumnezeu din inimile noastre.
dan.camen.
foto> http://www.foto-magazin.ro/ftm20/dragos_lumpan_sua_08.jpg
Theologhia 
