Dosarul privind cauzele mortii Patriarhului Teoctist, a fost redeschis de Parchetul Bucuresti, in urma contestatiei Civic Media
Victor Roncea:
„Tin sa-i contrazic pe colegii mei de pe alte forumuri ortodoxe: Patriarhul nu a fost imbalsamat. Stiu aceasta pentru ca am lucrat si lucrez in continuare la ancheta asupra circumstantelor neclare ale mortii Patriarhului, toate rezultatele cercetarilor adunate urmand sa fie publicate in curand intr-o carte-document. De altfel, desi initial Dosarul Patriarhului a primit un NUP, in urma contestatiei Civic Media, care a aratat ca au ramas mai multe piste neverificate, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica ne-a transmis, printr-o adresa semnata de Procuror Sef Sectie Marius Iacob, ca ancheta a fost reluata. Aviz amatorilor… mai ales a celora care au dat si trimis, sub semnatura lor, declaratii false Parchetului.”
Citeste si reactia lui Silviu Cluci AICI
sursa> http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/mana-sfantului-patriarh-teoctist.html
Theologhia 
razbointrucuvant
noiembrie 6, 2008 at 12:16 pm
Credeti-ma, e cu neputinta sa nu fi fost imbalsamat! Ganditi si voi un pic, fratilor!
bratu
aprilie 7, 2011 at 3:13 pm
eu am fost la spital atunci caci eram paraclisierul sau si nu a fost inmormantat
bratu
aprilie 7, 2011 at 3:14 pm
imbalsaman ma scuzati
dancamen
noiembrie 6, 2008 at 2:43 pm
Desi Dl. Victor Roncea si Dl. Silviu-Andrei Vladareanu *(in mesajul ce insotea fotografia) au spus ca Patriarhul Teoctist NU a fost imbalsamat, probabil ca ei s-au referit la imbalsamarea prin care se taie corpul si se inlatura organele interne… lucru pe care nici eu nu cred ca a fost facut asupra trupului Pf Teoctist.
Este vorba probabil de imbalsamare prin injectie, care poate a fost facuta, prin care se introduc aprox. 2 litri de formol prin vena femurala sau safena… in general fara autopsie (autopsie care, din cate stiu eu in cazul Pf Teoctist, nu s-a facut), iar daca autopsierea avea loc, injectarea cu formol (imbalsamarea), se executa dupa operatia autopsierii (vezi o scurta explicatie aici> http://www.adevarul.ro/articole/2002/multi-se-viseaza-pe-masa-de-necropsie.html).
Deci daca aceasta imbalsamare prin injectare a avut loc in trupul Patriarhului Teoctist, nicidecum nu ar fi produs aceasta STAFIDIRE a dermei, ci mai degraba ar fi umflat mana…
Vorbim deci de un corp neinsufletit, care dupa 5 zile, intr-o camera cu temperatura ridicata, fiind fara de miros (conform relatarii) si dupa ce a fost asaltat de mii de oameni veniti sa-i dea ultima sarutare, a inceput un proces de mumificare a dermei. De aceea am pus titlul “moastele patriarhului Teoctist” si nu doar simplu ‘mana patriarhului Teoctist’ pentru ca fotografia chiar asta arata si vroia sa exprime. Am zis moaste, inca nu sfinte moaste. E o diferenta pe care cred ca deja ati sesizat-o… insa nici simplu ‘mana’. Ca si crestini, cred ca trebuie sa ne invatam mai mult a folosi termeni bisericesti decat medicali, astfel ca pentru trupul unui crestin adormit intru Domnul nu putem folosi termenul ‘cadavru’, cum ar cere uzanta medicala, ci moastele celui adormit, fiindca inca mai poarta cu el pecetea Darului Duhului Sfant cu care a fost botezat. Ortodoxia are o conceptie foarte avansata in ceea ce priveste trupul si induhovnicirea lui alaturi de suflet dupa adormire. Din acest considerent nu se incinereaza, ci se ingroapa … in nadejdea invierii si a dovedirii sfinteniei dupa o anumita perioada de timp pentru ceilalti. Botezul e cel ce mentine viu aceasta nadejde pentru trupul celui adormit.
De aceea ii rog pe fratii de la ‘Razboi intru cuvant’ sa nu se intristeze in vreun fel de subiectul acestei postari, stiind ca acesta nu poate fi un element care sa produca discordie intre noi; iarasi, putem privi si la articolul Pr. Savatie> http://savatie.wordpress.com/2008/11/05/patriarhul-teoctist-la-capatiiul-parintelui-calciu/ , care arata de fapt o secventa din ceea ce a insemnat relatia de prietenie a Pr Calciu cu Pf Teoctist la sfarsitul acesteia, nu la inceputul ei. Sunt inca alte multe relatari de acest gen privind relatia celor doi.
Cu toate acestea, nu vad cum o imbalsamare poate produce produce o asemenea deshidratare, stiind ca de fapt produce un efect de umflare, dand un aspect pielii de hidratare. Acestei uimiri, pe care am capatat-o privind la fotografia in cauza, am raspuns si eu exclamand: ‘moastele patriarhului… Teoctist’.
dan.camen.
Mitru
noiembrie 6, 2008 at 7:39 pm
Frate Dan,
Eu nu am auzit de termenul „moaste” folosit intr-o alta acceptiune decat apartinand unui om sfant.
http://www.dexonline.news20.ro/cuvant/moaste.html
Altfel, Dumnezeu le stie si le descopera pe toate insa cred ca nu are rost sa ne grabim in a ne hazarda in astfel de afirmatii.
Doamne ajuta
dan.camen.
noiembrie 6, 2008 at 8:46 pm
Pt. Mitru
Intr-adevar termenul de moaste s-a incetatenit doar pentru persoanele cu adevarat sfinte. Acesta e efectul secularizarii. Si in Antiohia, crestinii au purtat pentru prima data numele de ‘sfinti’…
Acum eu te intreb pe tine> cum ar trebui sa se numeasca crestinii intre ei, tinand cont de cinstea de crestini pe care o au ca o podoaba?… nu sfinti? ar gresi daca ar face/o, tinand cont de limitarea pe care astazi a capatat-o astazi acest cuvant?
Insa stiu si eu si toti care citesc blogul acesta ce inseamna sfintenia unui sfant si sfintenia capatata in urma botezului… De aceea am considerat sa readuc termenul de moaste, cu acest binecuvantat prilej, la adevarata lui dimensiune si crede/ma ca nu gresesc, mai ales cand ma refer la un arhiereu, la un patriarh. Chiar linkul pe care mi l-ai trimis se referain prima definitie la moaste ca la ceva ce este bine conservat si mumificat…
dan.camen.
Mitru
noiembrie 6, 2008 at 9:08 pm
De acord cu tine frate Dan in privinta terminologiei insa ceea ce Silviu Vladareanu cred ca a dorit sa scoata in evidenta a fost sfintenia unui sfant ceea ce e prea devreme de discutat.
Miscarea ecumenista a fost in plin avant si in timpul Parintelui Patriarh Teoctist si – cel putin eu – am fost si sunt profund intristat de relativismul cu care adormitul Parinte Patriarh se prezenta credinciosilor cand venea vorba de asa ceva. iata aici un exemplu destul de recent in comparatie cu momentul adormirii PF:
Sa privim lucrurile cu masura si sa nu ne incruntam atunci cand vedem si alte pareri. Postarea lui Silviu Cuci dovedeste o astfel de incrancenare care nu isi prea are locul intr-o discutie intre fratii de buna credinta.
Doamne ajuta