Arhivele lunare: decembrie 2008

Tourists flock to Bethlehem as city basks in Christmas spotlight


Tourists flock to Bethlehem

as city basks in Christmas spotlight

Bethlehem marked Christmas on Thursday with crowds of tourists joining local Palestinian Christians in Jesus’ traditional birthplace, as the West Bank town basked in its once-a-year appearance in the world spotlight.

The mood was upbeat, with hotel rooms fully booked and merchants reporting good business for the first time in years, as a long period of
Israeli-Palestinian violence that dampened moods and tourism seemed to be easing.

Light rain fell on Bethlehem on Christmas morning. Crowds of worshippers and tourists carrying umbrellas walked briskly across the plaza in front of the Church of the Nativity, built atop the grotto where Jesus is believed to have been born.

Inside the dimly lit Crusader-era church, hundreds of people lined up five abreast between two rows of columns on one side, quietly waiting their turn to descend a few stone steps to the grotto.

Most of the people in the ancient church on Christmas morning were Asian, with a few Europeans and Americans joining them.

After ducking through the low entrance into the church, Wayne Shandera, 57, a physician from Houston, Texas, looked awed by the massive presence of the old stone church. „You feel in continuity with all the pilgrims through the ages who have been here,” he said.
For Julie Saad, 55, from Denver, Colorado, the Church of the Nativity was part of a larger feeling. „Just being in the land where Jesus walked is an incredible spiritual experience,” she said.

At the nearby Church of St. Catherine, the recently installed Latin Patriarch of Jerusalem, Fouad Twal, conducted his first Christmas morning service in his new role. For the Midnight Mass a few hours earlier, the church was filled on Christmas Eve with dignitaries, including Palestinian President Mahmoud Abbas, and tourists who obtained tickets and passed through security checks.


Christmas morning services were more relaxed. Most of the congregants were local Palestinians, with some tourists standing in the back, listening to the Arabic-language liturgy.

The outbreak of the Palestinian uprising against Israel in late 2000 and the fighting that followed clouded Christmas celebrations in Bethlehem for years, battering the tourism industry that is the city’s lifeline.

Although holiday tourism numbers this year were still off from the tens of thousands who visited in the peak years of the late 1990s and the 2000
millennium, they were up from recent years, when just a few thousand visitors trickled in. Bethlehem officials said that over the course of the year, more than 1 million tourists visited their town, providing a much-needed boost to the local economy.

Still, all is not well in Bethlehem, despite the diminished violence and the relaunch of peace talks last year between Israel and the government of Abbas.

Bethlehem remains surrounded on three sides by a barrier of towering concrete slabs and electronic fences that Israel has erected. Israeli says the barrier is meant to keep out suicide attackers, but because it dips inside the West Bank, Palestinians see it as a thinly disguised land grab that strangles their economy.

Emigration, meanwhile, has slashed the town’s Christian population to an estimated 35 to 50 percent of its 40,000 people, down from 90 percent in the 1950s.

The festivities in the West Bank town contrasted sharply with the mood in
Hamas-run Gaza, 45 miles away. Militants there have been bombarding nearby Israeli communities with rockets and mortars since a truce expired a week ago, waiting to see whether Israel would act on its frequent threat to pummel them militarily.

The tiny Christian community in Gaza – 400 out of a total population of 1.4 million, called off its midnight Mass to protest Israel’s blockade, imposed after the militant Islamic Hamas overran the territory last year and further tightened last month, when Gaza militants resumed rocket fire.


source> after an Associated Press article




Christmas 2008 Message from Partriarchs

and Church Leaders in Jerusalem

Worldwide Faith News
December 18, 2008

Dear Sisters & Brothers


As we prepare to celebrate Christmas there seems to be even more, darkness, conflict and despair in the world around us. That means for us, as Christians, we must think even more carefully and deeply about Jesus– the baby born in Bethlehem’s stable.

Many people are afraid of the dark whether it be the absence of light around them or fear of the unknown in their personal lives or the world at large.

Despite all this we need to think and mediate about Jesus ?”a light that shines in the dark, a light that darkness could not overpower.” St. John ch. 1 v. 5

St. John’s Gospel goes on to remind us of the facts of Jesus’ birth „That he was born into a world which did not recognize him and a people that did not receive him.” St. John Ch.1 vs 10 & 11

So, as we approach another Christmas we must show the world around us that Jesus is a light in the dark which never goes out, a burning light which takes the terror from the night and moreover, a light on which we should fix our eyes not least when the clouds appear to be gathering around us..

Just as the baby in the stable is the focal point of our Christmas celebrations, so we must affirm and witness to the fact that Jesus is the light which shines out from our personal and corporate lives at all times.

Again and again we need to ask ourselves „What would Jesus do, what would Jesus say”. Then, our thoughts and ideas of His actions and words must be translated into the daily life of our community ? particularly in this Holy Land.

Similarly, we have to convince the world’s political leaders that the true peace will only come on earth when we seek God’s will for his people not least through the words and actions of Jesus. Nor must we belittle the fact, affirmed in St. John’s Gospel, that to all who accept Jesus, He gives power to become the Children of God.

This means we must stand alongside all who suffer around us: the hungry, the homeless, the unemployed and the bereaved since Jesus tells us that when we help others we are doing it to Him as thought He were suffering for them.

To stand alongside also involves us in action. We need the light of Christ to shine on this Land to enable us to work more realistically for a two state solution which would end the burden of restrictions arising out of Occupation.

(So we pray for the President  Elect of the USA that he and other world leaders may see the urgent need for peace in the Middle East and not least in this Land).

We need also to see the situation in which many are suffering in Gaza in the light of Christ and make a determined effort to bring them urgent relief.

Moreover, we must never forget our duty to point our children and young people to the light of Christ assuring them that, through Jesus we all have hope for a better world.

Then we would greet our Sisters and Brothers across the world  not least  the thousands who have visited this Holy Land recently. It is important to recall that you are walking in the footsteps of Jesus and when you pause to see the plight of many of your fellow Christians that you respond as you believe He would.

We are conscious of all who suffer across the world but for all we believe the only way forward is to see people and situations in „The light of Christ”.

Be assured of our good wishes and prayers for all of you as Christmas approaches and may God’s blessing be on your homes and families.

Walk in the light and the light will illumine your path,
Walk in the truth and the truth will set you free,
Walk in the way of peace and you will have, through Christ,
the peace which passes understanding.
(Prayers of the Way: by John Johansen-berg).

December 2008
Patriarchs and Heads of Churches in Jerusalem
H.B. Patriarch Theophilos III Greek Orthodox Church
H.B. Patriarch Fouad Twal Roman Catholic Church
H.B. Patriarch Torkom Manooghian Armenian Orthodox Church
Fr. Pierbattista Pizzaballa, ofm Custos of the Holy Land
Archbishop Anba Abraham Coptic Orthodox Church
Archbishop Swerios Malki Murad Syrian Orthodox Church
Archbishop Abouna Mathias Ethiopian Orthodox Church
Archbishop Paul Sayyah The Maronite Church
Archbishop Youssef Jules Zreyi The Greek Melkite Church
The Rt. Revd. Suhiel Dawani The Anglican Church
The Rt. Revd. Mounib Younan The Lutheran Church
The Rt. Revd. Pierre Malki The Syrian Catholic Church
Fr. Rafael Minassian The Armenian Catholic Church





„Bethlehem Christmas Preparations”

photos byJames Wray – Dec 23, 2008

















The Telegraph photos











Reuters photos








Catholic Christmas fest images








Christmas celebration photos from around the world


By the Mercy of God
Archbishop of Constantinople, New Rome and Ecumenical Patriarch
To the Plenitude of the Church
Grace, peace and mercy from the Savior Christ, born in Bethlehem

Beloved brethren and children in the Lord,
The great and sacred day of Christmas has dawned, the metropolis and mother of all feasts, inviting each of us to spiritual uplifting and encounter with the Ancient of Days, who became an infant for us.

As St. John of Damascus underlines: „By the grace of God the Father, the only begotten Son and divine Word of God, who is in the bosom of the Father, consubstantial with the Father and the Holy Spirit, the pre-eternal and perfect God, who is without beginning, condescends to us as His servants, becoming fully human and achieves that which is newer than new, the only new thing under the sun.” (On the Orthodox Faith) This incarnation of the Son of God is not merely symbolical, like the other incarnations of the numerous gods in mythology; it is reality, a truly new reality, the only new thing under the sun, which occurred at a specific historical moment in the reign of the Emperor Octavian Augustus some 746 years (according to new astronomical data) since the establishment of Rome, in the midst of a specific people, from the house and line of David (Luke 2.4), in a specific place, namely Bethlehem of Judaea, with a very specific purpose: „He became human in order that we might become divine,” in accordance with the succinct expression of Athanasius the Great. (On the Divine Incarnation 54)

The event of incarnation of God’s Word grants us the opportunity to reach the extreme limits of our nature, which are identified neither with the „good and beautiful” of the ancient Greeks and the „justice” of the philosophers, nor with the tranquility of Buddhist „nirvana” and the transcendental „fate” or so-called „karma” by means of the reputedly continuous changes in the form of life, nor again with any „harmony” of supposedly contradictory elements of some imaginary „living force” and anything else like these. Rather, it is the ontological transcendence of corruption and death through Christ, our integration into His divine life and glory, and our union by grace through Him with the Father in the Holy Spirit. These are our ultimate limits: personal union with the Trinitarian God! And Christ’s nativity does not promise any vague blessedness or abstract eternity; it places „in our hands” the potential of personal participation in God’s sacred life and love in an endless progression. It grants us the possibility not only „of receiving adoption” (Gal. 4.5) but also of becoming „partakers of divine nature.” (2 Peter 1.4).

Of course, amid the global confusion and crisis of our time, these truths have a strange echo. Most people’s hope, resting on worldly „deities,” is falsified on a daily basis in the most terrible ways. The human person is humiliated and crushed by numbers, machines, computers, stock markets, and diverse flags of vain ideological opportunism. Nature is blasphemed; the environment groans; young people despair and protest against the injustice of the present and the uncertainty of the future. „Darkness, clouds, storms and noise” (Deut. 4.11) prevail in our world, giving the impression that even the light of hope that dawns in Bethlehem is threatened with extinction and the angelic hymn of universal joy – „Glory to God in the highest and on earth peace, good will to all people” (Luke 2.14) – is in danger of being overcome. Nevertheless, the Church calls everyone to sober attention, re-evaluation of priorities in life, and pursuit of divine traces and value in every other person of respect toward the image of God. Indeed, the Church will not cease to proclaim – with all the strength acquired by its two millennia of experience – that the child that lies in the manger of Bethlehem is „the hope of all ends of the earth,” the Word and purpose of life, redemption sent by God to His people, namely to the whole world.

We share this good news with much love from the martyric Throne of the Great Church of Christ in Constantinople, proclaiming it to all children of the Ecumenical Patriarchate and to every person that thirsts for Christ, invoking upon all of you the mercy, peace and grace of God, together with the saving gift of the only-begotten Son of God, who came down from the heavens – for us and for our salvation – and was incarnate of the Holy Spirit and the Virgin Mary, becoming human. To Him belong the glory, power, honor and worship, together with the Father and the Holy Spirit, to the ages.

At the Phanar, Christmas 2008
Fervent supplicant to God for all
Bartholomew, Archbishop of Constantinople, New Rome and Ecumenical Patriarch

Phanar / Constantinople- greek orthodox



Pakistan – catholic


Patriarch Maxim of Bulgaria – Sofia

Bulgaria Christmas

Russia – orthodox


Palestina Melkite Greek Catholic


Baghdad – catholic


India – catholic





Etichete: , , , , ,

Sacred texts: Vatican embraces iTunes prayer book


Sacred texts: Vatican embraces iTunes prayer book

Dec. 22. 2008

VATICAN CITY (AP) – The Vatican is endorsing new technology that brings the book of daily prayers used by priests straight onto iPhones.

The Vatican’s Pontifical Council for Social Communications is embracing the iBreviary, an iTunes application created by a technologically savvy Italian priest, the Rev. Paolo Padrini, and an Italian Web designer.

The application includes the Breviary prayer book – in Italian, English, Spanish, French and Latin and, in the near future, Portuguese and German. Another section includes the prayers of the daily Mass, and a third contains various other prayers.

After a free trial period in which the iBreviary was downloaded approximately 10,000 times in Italy, an official version was released earlier this month, Padrini said.

The application costs euro0.79 ($1.10), while upgrades will be free. Padrini’s proceeds are going to charity.

Monsignor Paul Tighe, secretary of the Vatican’s Pontifical Council for Social Communications, praised the new application Monday, saying the Church „is learning to use the new technologies primarily as a tool or as a mean of evangelizing, as a way of being able to share its own message with the world.”

Pope Benedict XVI, a classical music lover who was reportedly given an iPod in 2006, has sought to reach out to young people through new media. During last summer’s World Youth Day in Sydney, Australia, he sent out mobile phone text messages citing scripture to thousands of registered pilgrims – signed with the tagline „BXVI.”




Etichete: , , , , ,

Tony Blair s-a convertit la catolicism


Tony Blair s-a convertit la catolicism

# # Vineri, 26 Decembrie 2008 #

Tony Blair a dus o viata dubla

A fost, probabil, un secret prost-pastrat. Premierul era oficial anglican, insa in privat, era un credincios practicant al catolicismului, ca de altfel, sotia si copiii sai.

Chiar inainte de a deveni premier, Blair avea o experienta bogata in privinta traiului alaturi de mai multe religii ale lumii. Blair este fiul crestin al unui tata ateu care a devenit un politician crestin intr-o tara laica. Blair a intampinat probleme in urma cu doi ani atunci cand a incercat sa isi apere decizia de a se alatura Americii in invazia Irakului, citand credinta sa crestina. Criticii au izbucnit, sustinand ca aceasta adeziune nu era crestina.

In Marea Britanie, premierul i-a urmat in mod traditional pe reformatori. In plus, acestuia ii revine sarcina de a-l numi pe Arhepiscopul de Canterbury in numele Coroanei, o sarcina dificila pentru un catolic.

Pentru toate aceste motive, Blair a asteptat expirarea mandatului pana cand s-a convertit anul trecut la catolicism, in cadrul unei ceremonii private.

Sase luni mai tarziu, fostul premier anunta lansarea unei fundatii religioase, ‘Tony Blair Faith Foundation’, menita sa promoveze cooperarea religioasa intr-o lume aflata in era globalizarii.

Pe de alta parte, chiar si dupa ce a devenit oficial catolic, Tony Blair a eludat dreapta credinta. Desi un credincios devotat, Blair se opune Papei in probleme cum ar fi avortul, cercetarea in privinta celulelor stem embrionare si dreptul persoanelor homosexuale de a adopta copii si de a forma parteneriate civile.

Intr-un fel, comenteaza revista americana Newsweek, fundatia creata de Blair este o incununare a vietii sale ca ”dublu agent”. In momentul de fata, Blair preda acum un curs intitulat ‘Credinta si Globalizare’ la Yale University, fostul premier fiind convins ca in timp ce globalizarea ii poate aduce pe oameni mai aproape, religia are potentialul de a-i desparti.

Din acest motiv, explica el, ‘avem obligatia spirituala de a prezenta credinta ca pe ceva pozitiv si progresist care rezolva probleme si face bine, mai degraba decat ca pe ceva despre care oamenii citesc doar pentru ca oamenii se ucid in numele sau’.

Fundatia sa se va concentra pe cercetare si sondaje, va acorda burse si va publica propriile carti si periodice.

Pentru Blair, ‘intelegerea interconfesionala’ este singura cale catre Dumnezeu. Blair, comenteaza Newsweek, stie insa ca merge pe un teren minat, in conditiile in care, dupa cum sustine Papa Benedict al XVI-lea, relativismul religios este inamicul dreptei credinte. Insa aceasta nu a fost niciodata ceva la care Tony Blair a subscris, mai scrie Newsweek.



Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 26, 2008 în citadela, diverse, Ecumenisme, oameni, Vesti


Etichete: , ,

Preasfintitul Justinian Chira despre Sfintii inchisorilor


Preasfintitul Justinian Chira despre Sfintii inchisorilor

# Ziarul ‘Ziua’ – editie online # nr. 4423 – 24 decembrie 2008 #

:: Parintele Iustinian Chira, duhovnicul care l-a uns in monahism pe Nicolae Steinhard, ne vorbeste despre jertfa poporului roman. ::

1989 nu ne-a gasit nepregatiti

Prea Sfintitul Iustinian Chira, Episcop al Maramuresului si Satmarului, s-a nascut la 28 mai 1921 in localitatea maramureseana Plopis. In 1941 a intrat in Manastirea „Sfanta Ana” din Rohia, unde in anul urmator a fost tuns in monahism, sub numele de calugarie Iustinian. A devenit staret al manastirii in 1944 si pana in 1973 a desfasurat la Rohia o apreciabila activitate pastorala fiind numit protosinghel, in 1948, si arhimandrit in 1967. In 1973, Sfantul Sinod l-a ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, cu titlul „Maramuresanul”. In 1990 a fost ales episcop de Maramures si Satmar, fiind inscaunat la 11 noiembrie 1990, remarcandu-se in aceasta calitatea in renasterea ortodoxiei romanesti. P.S. Iustinian este cel care l-a primit la manastirea Rohia si l-a tuns in monahism pe parintele Nicolae Steinhardt. Prea Sfintitul Iustinian ne vorbeste de jertfa martirilor din perioada comunista – Sfintii Inchisorilor – si rolul Bisericii la momentul 1989. (Victor RONCEA)

Prea Sfintia Voastra, Iustinian Chira, sunteti cunoscut ca unul dintre ierarhii marcati de jertfa din inchisorile comuniste. Spuneti-ne cum priviti aceasta jertfa…

E greu sa te exprimi in legatura cu ceea ce s-a intamplat in timpul acestui regim. E aproape incredibil. si de aceea nici nu stiu anume ce-as putea sa spun. Lucrurile acestea nu se pot vorbi, nu se pot spune. Se traiesc si se gandesc. Le-am trait si le-am gandit. si eu, si tot poporul. Asa a fost. Asa ca, prin aceasta, poate ca a fost ingaduit de Dumnezeu, asa cum a fost la poporul lui Israel, care a fost eliberat din Egipt si 40 de ani a fost purtat prin pustie – drum pe care puteau sa-l faca intr-o luna, de la Marea Rosie la Iordan, si totusi a fost randuit de Dumnezeu, patruzeci de ani a fost purtat prin pustie, incat generatia veche sa dispara, sa apara o generatie noua.

Probabil ca si pentru noi, pentru Romania, o tara profund crestina – pentru ca crestinismul nostru nu l-am imbracat tarziu, adica peste trupul unui popor pagan sa imbracam o haina crestina, asa cum s-a intamplat la celelalte popoare: la unguri, la germani, la rusi – erau popoare pagane, si apoi s-au increstinat.

Asta e una. Protoparintii nostri, adica stramosii nostri n-au fost niciodata pagani, ci paralel, in acelasi timp cu aparitia luminii lui Hristos in aceasta lume, noi ne-am format ca neam. De aceea, avem un caracter profund crestin. Firea noastra e fire de crestin. De aceea, e un popor bland, e un popor care nu a asuprit si nu asupreste pe nimeni, un popor curat, un popor de asceti. Cand ii vad pe toti, pe barbati, pe femei, mi se pare ca vad niste sfinti in fata ochilor. Asa arata chipul romanilor.

Si atunci, poate ca a ingaduit Dumnezeu – nu cu vrerea lui Dumnezeu a fost, dar a ingaduit sa vina acest val de intuneric peste populatie, peste Europa, pentru ca au fost si multe pacate. si in Rusia, si in Franta, si in Spania, unde au avut loc revolutiile din epoca noastra, a avut crestinismul multe greseli. Slujitorii lui Dumnezeu au avut multe greseli, si de aceea Dumnezeu ne-a lasat sa ne incercam, sa ne maturizam, ca sa trecem prin acest foc, prin acest cuptor teribil, prin care am trecut.


Toti cei care au murit in inchisori sunt sfinti

Cum ii priviti pe cei care au patimit in inchisorile comuniste?

Toti acestia care au patimit in inchisori au fost mielul de jertfa pentru iertarea pacatelor poporului roman. Ei au fost aruncati in gura celor fara de Dumnezeu, ca sa ispaseasca pacatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi. Ei s-au jertfit pentru noi.

Si chiar daca acuma se pune problema ca sa fie trecuti in randul sfintilor, ei nu trebuie sa fie trecuti in randul sfintilor. Ei sunt sfinti, prin sacrificiul lor. Oficial, pe dumneavoastra, domnule Vasile, va admir si va binecuvantez si ma bucur ca va luptati sa fie trecuti din puscarii in Sinaxare, in randul sfintilor. Adica sa fie si oficial trecuti, recunoscuti, declarati sfinti. Dar ei sunt, de fapt, sfinti. Ei s-au sfintit, s-au sanctificat.

Am citit asta-noapte cartea aceasta, Din temnite spre Sinaxare. Toti acestia s-au purificat total, a fost ca o lacrima fiecare dintre cei care au murit in temnita. Ca o lacrima curata a fost trupul fiecaruia, si gandul si viata fiecaruia. Erau sfinti, absolut sfinti, toti care au murit in inchisoare, dar absolut toti care au murit in temnita, toti. Asa ca, de aceea, despre aceste sacrificii uriase e greu sa vorbim. Vorbele nu pot exprima ceea ce, de fapt, aceste realitati, aceste sacrificii extraordinare… eu le traiesc: ziua, noaptea, ma gandesc la eroii si la martirii neamului romanesc.

Ieri noapte ma gandeam la familia lui Constantin Brancoveanu. Teribil, ca acest Constantin voievod, care a fost un voievod mai mult decat crestin (era sfant din viata; a construit atatea biserici Constantin Brancoveanu, a format o cultura crestina in poporul roman, deci el asa a fost!), n-a fost niciun motiv ca sa fie condamnat de catre turci. Singurul motiv era ca Brancoveanu Constantin era crestin. si atat a fost de dureroasa aceasta jertfa, adica Constantin si patru feciorasi ai lui… in fata lui sa li se taie capul, in fata lui… el a murit de patru ori. El, voievodul, tatal, a murit cu fiecare copil caruia i s-a taiat capul, a murit si el in momentul acela. El a murit de patru ori, si a cincea oara a murit el, apoi. si iata ceva care nu trebuie sa uitam, avem datorie sa nu uitam!

Exact asa este si cu cei ce au fost ucisi in puscarii: inainte de a fi ucisi, au fost chinuiti, au trecut prin dureri grozave, prin suferinte teribile. Or, ce faceti dumneavoastra este un lucru care ar trebui sa fie cu totul apreciat, pentru ca ce faceti dumneavoastra e o lucrare care sa ne ajute pe toata populatia, tot poporul roman, sa nu uite. Ca e foarte grav daca n-ar fi cineva sa ne aminteasca mereu de aceste jertfe.

Iata ca sunt 18 ani de cand ne-am eliberat, tara s-a eliberat de regimul care a ucis floarea societatii romanesti. Nu numai Aiud! Aiud si Gherla si Sighet, in toata tara, – floarea, crema, ce-a avut poporul roman mai de calitate a fost sacrificat, a disparut. Or, iata ca, de 18 ani, generatia a inceput sa uite. Ba am inceput sa uitam si noi, batranii. A inceput si generatia batrana sa-si uite…

Uitarea aduce pedeapsa

Asta-i cel mai grav! … foarte grav! Pentru ca uitarea aduce pedeapsa. Daca uiti lucrurile care nu trebuie uitate, jertfele, lucrurile cele importante daca le uiti, in cazul acesta inseamna ca se poate intampla sa se repete acest lucru. Daca noi vom uita, sau daca populatia, sau daca Europa va uita. Celelalte tari nu au experienta pe care am avut-o noi. Nu au aceasta experienta toate celelalte tari! Ei mai pot sa se faca ca au uitat nu-stiu-ce, pentru ca n-au trecut prin experienta prin care am trecut noi. Chiar nici celelalte tari care au facut parte din asa-zisul lagar socialist, nici ele n-au trecut prin greutatile, prin suferintele, prin nedreptatile pe care le-am suportat noi din partea acestui regim, acestui sistem marxist ateu.

Nu pomenesc, vezi?, numele de comunist, pentru ca intre comunisti sunt si buni si rai. Nu regimul, sistemul este diabolic. Sistemul marxist, acesta este diabolic. Regimurile fac parte din cadrul unui sistem, care e sistemul marxist ateu diabolic, care a fost bine gandit. si acest sistem si aceasta gandire nu a disparut. Are inca si acuma, pregateste si acuma, pentru omenire, ca sa repete ce-au repetat aceste regimuri comuniste pana acuma, de 50 de ani.

Fortele intunecate ale sistemului marxist ateu nu au disparut. Dimpotriva, lucreaza pe toate fronturile, cu alte mijloace. si cel dintai lucru de care se foloseste aceasta forta a intunericului este uitarea. incearca sa ne faca sa uitam ce-a patimit populatia si Europa din cauza acestui sistem. Asa cum de fapt se incearca, sunt si acum aceste tendinte, ca sa-i faca pe evrei sa uite ce-au patimit, sa uite victimele lor care au murit, pe care i-a ars in cuptoare hitlerismul. Cauta acestia, dusmanii vietii omenesti, aceste forte negative, din bezna, cauta si pe evrei sa-i faca sa uite ceea ce au patimit, ca din nou sa poata sa repete acest lucru. Asa ca tot asa si la noi este absolut necesar ca sa nu uitam, ca sa nu se repete. Uitand, uitarea ne poate arunca din nou in prapastia din care am iesit.

Fortele intunecate cauta sa compromita oficiul duhovnicului.


Dumneavoastra ati cunoscut parinti care au trecut prin inchisori? Ce ne puteti spune despre ei?

Am cunoscut multi. De ce? Pentru ca cei ce au facut puscarie, cand se eliberau – inainte de ’64, inainte – care avea o condamnare de mai putini ani, cand pleca din puscarie, se stie ca trebuia sa dea o declaratie, in care sa declare ca nu vor comunica, nu vor spune nimanui, nici la sotie, nici la parinti, nici la copii, nici la prieteni ce au patimit ei acolo, cum au fost chinuiti ei. Dadeau declaratie! Dar oamenii simt nevoia sa se confeseze, sa marturiseasca, adica, din suflet.

Si atunci, de foarte multe ori, mergeau totusi la cineva – nu indrazneau sa spuna ce-au patimit nici la familie, nici la prieteni, si atunci oamenii cautau oameni de care erau apropiati cu sufletul – si anume, cei mai apropiati erau duhovnicii. Mergea omul si spunea, in taina, prin cate a trecut, ce-a patimit, ca simtea nevoia! Ca era plin sufletul de durere, si simtea nevoia sa spuna la cineva ce-au suferit ei.

Si atunci, cei dintai oameni de incredere ai tuturor celor ce ieseau din inchisori erau duhovnicii. De aceea, fortele intunecate cauta sa compromita tocmai acest oficiu, care este oficiul duhovnicului, ca sa arunce neincrederea fata de duhovnic, sa spuna ca a divulgat. Or, duhovnicul are lege scrisa (se gaseste in Pravila de Govora), in care spune: „Duhovnicul care va divulga ceea ce i s-a spus… este condamnat sa i se taie limba” – asta era porunca dupa Pravila de Govora: duhovnicului sa i se taie limba.

Iar acum, pentru ca suntem putin mai evoluati, nu ne mai ocupam sa taiem limba nimanui. Biserica nu taie limba duhovnicului, dar ii ia slujba de preot. Un duhovnic, un preot care divulga secretul spovedaniei automat isi pierde dreptul de a fi duhovnic. De fapt, asta este la toate oficiile, peste tot: si judecatorul, si medicul, toti au secrete de serviciu, cum li se spune. si toti au sarcina – duhovnicul sau medicul sau judecatorul sau profesorul – au aceasta sarcina, aceasta lege: secretele de serviciu sa nu le divulge. Or, avand aceasta situatie, sigur ca venea cel eliberat si la mine, care atunci eram staret la Rohia, venea la cel pe care-l cunostea, bine-l cunostea, si atunci venea si spunea: „Simt nevoia sa ma confesez, sa marturisesc, sa spun ce-am patimit”.

Si – fiti atenti! – nu numai cei ce patimeau in inchisori, veneau chiar membri de partid in fata staretului de la Rohia, membri de partid! Veneau ofiteri de securitate. Cand eram episcop la Cluj, cel care in afara era cunoscut ca fiind foarte dur, venea la mine si se prabusea in fotoliu si incepea sa planga ca un copil si sa spuna: „Am venit ca sa ma descarc, ca nu mai pot! – asta inainte de ’89 -, pentru ca stiu ca la tine nu exista aparate de inregistrat (el, ofiter de securitate, stia), si mai stiu ca tu nu divulgi nimic din ceea ce spun. Am venit sa-mi descarc sufletul. Nu mai pot, ma pusc!” Iata ca nu venea numai cei ce erau chinuiti in puscarie, sau credinciosi simpli. Oamenii de incredere… veneau de multe ori in fata duhovnicului oameni care lucrau in cadrul Securitatii, mergeau si-si marturiseau… mai mult, nu ramanea unul. Cand se apropia Pastele, venea pe furis si se spovedea si se cumineca. Asta era! Rolul Bisericii Ortodoxe a fost un rol deosebit de important.

In momentul din 1989, a fost terenul pregatit pentru acel lucru… de Biserica Ortodoxa. Creierul ortodox n-a dormit, de la vladica pana la opinca. A tinut sfatuirea aprinsa, a tinut bisericile deschise, a tinut scaunul de spovedanie la indemana populatiei, a crescut o generatie… nu ne-a gasit 1989 nepregatiti. Nu s-a declarat nimeni din romani – decat un foarte mic procent, 10% mi se pare, s-a declarat fara religie sau atei, dar incolo, toata populatia, absolut toata populatia – credincioasa…

De exemplu, vin si acum, de foarte multe ori, vedem ca vin la biserica politicienii de ieri, politicienii sau functionarii de ieri, de alaltaieri; si oamenii necugetati, oamenii, chiar unii dintre noi, dintre preoti, ii condamna, zic: „Uite, acuma vin la biserica! Au uitat ce-au facut in trecut!” N-au uitat! si nu vin din fatarnicie acesti oameni, acuma; vin pentru ca simt nevoia de Dumnezeu, simt nevoia de credinta, de religie. Ca altfel, innebuneste omul, daca isi pierde legatura total cu Dumnezeu. Nu poate trai un om fara Dumnezeu, nu poate trai un om, nu exista!


„Noi il reprezentam pe Dumnezeu, aici”

Ati fost deci martor al framantarilor altora si in vremurile comuniste…

Toti aveau nevoie de duhovnic, toti alergau la staretul de la Rohia, care in acea vreme erau eu, si la ceilalti, toti. Toti, absolut. Nu erau, in tara noastra, oameni care sa fie atasati regimului sau atasati mai ales conceptiilor, principiilor comunismului. Nu erau. Nici cei mai buni membri de partid, nici ei nu erau atasati, nu erau de acord cu principiile regimului marxist, nici aceia!

Si atunci, toti aceia treceau prin fata duhovnicului, prin fata mea. Stateam de vorba, cum stau de vorba cu dumneavoastra. Asta este rolul nostru, al slujbasilor lui Hristos. Noi il reprezentam pe Dumnezeu, aici. Pe Hristos il reprezentam. Noi numai structural suntem de pe pamant; din punct de vedere spiritual, din punct de vedere al gandirii suntem din cer. Suntem cei ce reprezentam dumnezeirea, divinitatea aici, pe pamant. asta e rolul slujitorilor altarelor Bisericii lui Hristos.

Sinodul Bisericii Ruse a canonizat deja peste o mie sapte sute de noi mucenici – preoti, diaconi, calugari, episcopi, mireni…

Putini, boierule, foarte putini! Acolo-s sute de mii de martiri, in Rusia. Sute de mii de martiri! Putini! Putini a canonizat!

… insa vor sa-i canonizeze pe toti. Sinodul a hotarat ca fiecare episcop sa caute in episcopia lui cati mucenici a avut, ca sa fie toti canonizati.

Pai, nu, dar nu se poate! Sunt multi stiuti si multi nestiuti. Noi, cand ne rugam la Liturghie, ne rugam pentru toti cei care-s stiuti si nestiuti, care au murit in temnite, in lagare, in pesteri, in munti… Cum pot eu sa spun: asta este vrednic sa fie declarat sfant si asta nu. De unde stiu eu treaba aceasta? Pentru ca s-ar putea ca acela pe care eu il cred sfant sa nu fie chiar asa de sfant, si cel pe care eu il cred nu sfant, sa fie foarte mare sfant. Sfintenia nu se declara. Smerenia este temelia sfinteniei. Un sfant, daca crede ca-i sfant, nu-i sfant. Pentru ca un sfant este smerit si crede ca el e cel mai pacatos dintre toti. Cuvantul Sfantului Apostol Pavel zice: „cel dintai dintre pacatosi sunt eu!” – Pavel, care era sfintenia intruchipata! De martiri si sfinti a fost plina lumea, e plina lumea si va fi plina lumea, pana la sfarsitul veacului, pana la marea judecata a lui Hristos.

Biserica are acest har de la Dumnezeu, ca are rabdare…

Despre Valeriu Gafencu puteti sa ne spuneti cate ceva?

Eu nu l-am cunoscut, nu am avut de unde sa-l cunosc, ca noi am fost aici sub ocupatia ungureasca, si el a fost in cealalta zona, romaneasca. Dar, din auzite, da. Domnul Nicolae Trifoiu, de la Cluj, a venit la mine, la Cluj, inca dupa revolutie, nu mult, a venit la mine si ne-a prezentat cartea, prima lui carte. Ne-a prezentat cartea si a spus: „Prea Sfintite, va rog neaparat, luptati-va ca acest Valeriu Gafencu e omul care trebuie trecut in randul sfintilor!” Eram la o conferinta preoteasca la somcuta Mare. Acolo m-a intalnit si mi-a dat cartea cu Valeriu Gafencu… Am citit-o asa, cu lupa… si cunosc gandirea lui, felul lui de a fi… in sfarsit, sunt autentici, autentici sfinti. si eu, de exemplu, consider ca Biserica noastra, Biserica Ortodoxa face bine ce face: nu se grabeste. Nu se grabeste, nu declara ad-hoc, asa, … nu, lasa lucrurile, lasa timpul sa spuna… Dar voi aveti obligatia sa va grabiti. Pe voi va impinge din spate timpul, ca vedeti ca imbatraniti si muriti. Biserica nu imbatraneste, nu moare. Biserica are acest har de la Dumnezeu ca are rabdare…

Dar vedeti vreun motiv sa se intarzie canonizarea lui Valeriu Gafencu?

Nu! Cred ca Biserica va aplica si in acest caz sistemul propriu Bisericii Ortodoxe: rabdarea, si lasand ca lucrurile sa se… Eu cred ca se vor descoperi si moastele lui. Pentru ca el a lasat, inainte de a muri, a spus sa-i puna in gura o cruciulita de argint. si cand se vor gasi cadavrele de acolo, sper ca va fi gasit si trupul lui Gafencu.

Cei ce au facut puscarie stiu un lucru, era o lege – nu stiu daca am scris, daca voi stiti treaba aceasta – cand il punea, cand il arunca in groapa, ce faceau in primul rand? Cu sapa, cu harletul, ii zdrobeau falcile, ca stiau aia ca unora, ca sa fie identificati, li s-a pus in gura un semn crestin. si atunci, ca sa nu poata fi identificati, autoritatile, cei ce conduceau puscaria ii puneau pe cei ce-i ingropau sa le zdrobeasca gura si falcile. Asa ca, de aceea, si aicea se va aplica daca va vrea Dumnezeu. Pe noi nu ne conducem noi, pe noi ne conduce Dumnezeu in Biserica Ortodoxa. si daca Dumnezeu va decide ca e nevoie si ca trebuie ca Valeriu sa fie declarat sfant, va fi! Sau, de exemplu, Daniil Tudor – va fi! Sau, de exemplu, altii, cati vor fi – vor fi! Dar la timp, la timpul lor.

„Voi aveti datoria sa va luptati”

Voi aveti datoria sa va luptati, sa strigati, sa cereti dreptate pentru cei multi – asta e misiunea pe care o faceti voi, si care ar trebui sa se faca pentru ca sa tina treaza in memoria generatiilor patimirea de atunci, sa se stie ce inseamna o societate fara Dumnezeu, fara Hristos. si la conferinta „Din temnite spre Sinaxare” ma uitam la copiii care au fost acolo si l-au ascultat pe parintele Augustin de la Aiud, ma uitam la ei, ca erau verzi la fata, erau asa… uluiti, ascultau ca si cum ar fi aparut in fata lor iadul. Asa erau, asa ascultau toti aceasta. Or, aceasta este necesar, pentru ca daca astazi tineretul uneori se manifesta prea usuratic, este pentru ca a uitat, nu stie ce s-a intamplat, nu stie ce-au patimit tata si mama si acestia. Nu stiu copiii! Nu stie tineretea! si atunci, aceasta trebuie, cei ce aveti inima si suflet, si vreti, si aveti datoria sa serviti dreptatea, atunci asta trebuie sa faceti.

Iar Biserica e ca o mama buna: o mama buna ii lasa pe copii sa se joace, nu-i leaga cu sfoara, sa-i tie in san; ia fasiile, ca copiii sa se manifeste liber, ca asa sa poate sa se formeze o societate. N-are Biserica voie sa vina cu dictatura, sa spuna: asta-i sfant, asta nu-i sfant… nu! Nu e corect si nu e drept. Nu e drept ca sa declari tu ex cathedra, asta o face papa! Dar Hristos n-a facut ex cathedra, asta este!

Despre preotii care au iesit din inchisorile comuniste si astazi sunt mari duhovnici, precum parintele Arsenie Papacioc sau parintele Justin Parvu, exista unii care spun ca trebuie ignorati, intrucat au avut orientari politice, pentru asta au intrat in inchisoare. Nu ca L-au marturisit pe Hristos, ci pentru o anumita orientare politica. Cum vedeti asta?

Asta inseamna lipsa totala de… Cei care spun lucrurile acestea, ca nu au fost inchisi pentru credinta, si ca au fost inchisi din motive politice…

Ca au fost legionari…

Sau au fost impotriva sistemului, impotriva poporului, cum se spunea. Asta o spun cei ignoranti, care nu stiu ce spun. Nu din aceste motive au fost inchisi toti. Primul motiv: au fost inchisi ca au fost romani si crestini buni! Romani si crestini adevarati, oameni adevarati! Au vrut sa ramana oameni adevarati, n-au acceptat sa fie simple papusi care sa fie manipulati. asta a fost pacatul lor, n-au vrut ca sa fie…

Or, in regimul, in sistemul marxist, acolo se desfiinteaza omul. Omul nu mai are niciun fel de drept, niciun drept, e desfiintat; el trebuie sa faca ce-a poruncit Dumnezeu. si Dumnezeu, in regimul marxist, este partidul.

Regret foarte mult cand stau de vorba si cu colaboratori si cu voi, cu toti, cand vad cat sunteti de prosti. Prosti, ma, sunteti toti! Ignoranti! Vorbiti prostii! Nu cunoasteti realitatile, nici istorice, nici… Ati invatat asa cum s-a facut in scolile comuniste, care au falsificat total istoria. si voi nu cunoasteti istoria. Asta este nenorocirea cea mare.

Din intamplare, in 1944-45, dupa ce au trecut armatele sovietice, dupa ce s-a instaurat sistemul marxist, impus de Moscova, atunci, intamplator mi-au parvenit patru numere de revista – o revista care aparea la Moscova pentru colectivul de partid, pentru ei; era pentru ei tiparita aceasta revista. De acolo am retinut doua idei ale lui Stalin. O idee, care spune asa, negru pe alb, in reviste care erau pentru colectivul lor, pentru membrii de partid, strict secret… spunea Stalin limpede: „Nu-i arestati, nu-i aruncati in inchisori din motive religioase. Nu-i condamnati din motive religioase. Gasiti alte motive, dar nu motive religioase!” Ca daca era cineva condamnat din motive religioase… Cuvant din orientarea membrilor de partid: „Daca-i condamnati din motive religioase, ii faceti martiri, si-i indarjiti pe crestini ca sa fie si mai buni crestini. Gasiti-le alte motive.” Pe aceasta linie merg si iata ca nenorocitii de capete proaste si-au insusit ideea lui Stalin si ideea partidului.

Din pacate, in mediile intelectuale din Romania s-a generalizat ideea aceasta a lui Stalin.

Pai, da, categoric! Numai dupa ce au ajuns in inchisoare au fost pusi, cei inchisi, sa se lepede de Hristos.

Foarte interesanta observatia dumneavoastra: pana ii condamnau invocau doar motive politice, si in temnita le aratau adevarata fata a condamnarii. Foarte important de subliniat acest lucru!

Credinta in Dumnezeu… sigur ca da, asta este! asta era un cuvant. si alt cuvant, alta directiva a lui Stalin spunea: „Nu permiteti unui om sa poata sa valorifice niciun ou! Sa nu poata sa faca comert nici cu un ou!” Pentru ca un om care are, care poate sa comercializeze un ou este un mic capitalist, un mic dusman al regimului nostru, daca ii permiteti un ou ca sa vanda. Duceti-i la saracia totala!” si atunci am fost lamurit, nu m-am mai tulburat, nu m-am mai mirat cand am vazut ca se urmarea pe toate caile pauperizarea societatii, saracia. Asta era legea, asta era porunca data pentru partid, ca numai atunci putea ca sa devina o societate comunista. Asta este!

Soferul pe care l-am avut la Cluj, 17 ani, un tanar foarte destept, foarte destept! Fratele tatalui sau era colonel de securitate. Dar baiatul era un baiat foarte corect. Corect! Dupa ce trei ani de zile mi-a fost sofer, si la trei ani de zile dupa ce m-a cunoscut pana-n panzele albe, atunci a avut totala incredere in mine si n-a mai avut deloc incredere in regim.

Imi spunea: „Auziti, parinte? – el isi cumparase o masinuta, isi facuse un mic apartament, zice – auzi, parinte, ce se zice: ca vor fi nationalizate toate. Asa cum au fost nationalizate toate, vor sa nationalizeze si apartamentele. si vor fi nationalizate si masinile!” si-i zic: „Da. Asa va fi! Asta inseamna comunismul, incat omul sa n-aiba… decat peria de dinti a lui, personala. incolo, si izmenele de pe el le imbraca, le duce la depozit si de acolo ia albituri si… Asta inseamna comunism: omul nu are absolut niciun bun! Nimic! asta este sistemul, intr-acolo mergem.”

De aceea, totdeauna, in toate discursurile, Nicolae Ceausescu, dupa ce vorbea, totdeauna incheia cu: „inainte, spre comunism!” Asta era sistemul. Asta voia Nicolae Ceausescu sa faca: o tara – model de tara comunista. Ca model, lua Albania. Acolo, presedintele era un turc, musulman, si a decapitat tot ce a fost religios, tot a decapitat.


„Cei ce scriu aceasta istorie nu au in suflet credinta in Dumnezeu”

In Albania, dictatorul comunist Enver Hodja a reusit sa distruga bisericile. Totusi in Romania, bisericile au rezistat. Care credeti ca a fost cheia acestei rezistente?

Comunismul in Romania n-a fost comunism. Asta este! Romanul a ramas roman si crestin, pentru ca… crestinismul nostru nu a fost artificial, imbracat. Crestinismul nostru a fost structural, noi am fost din firea noastra crestini.

Or, Bulgaria si-a decapitat toti intelectualii; albanezii, nu mai spun: absolut tot. De ce? Pentru ca erau salbatici. Erau nascuti din stramosi care fusesera pagani, si au ramas cu caracter de pagani. Nu se poate schimba. Nu trebuie sa condamnam: rusi, maghiari, germani – stramosii lor erau pagani. si au ramas cu caracter dur, de multe ori. Romanii n-au mostenit aceasta duritate pagana…

In manualele de istorie – s-a tiparit un „Manual de istorie a comunismului” – elevilor li se vorbeste despre suferinta din inchisori, dar nu se vorbeste nimic despre sfintenia din inchisori. Cum vedeti acest lucru, faptul ca li se prezinta elevilor o istorie ciuntita, o istorie incompleta?

Falsificata! Absolut falsificata! De ce? Pentru ca cei ce scriu aceasta istorie nu au in suflet credinta in Dumnezeu. Cred, la modul general, dar nu au taria sa se declare si sa recunoasca rolul religiei in viata omeneasca. Nu au taria aceasta. De ce? Pentru ca sunt, ca si mine, ca si tine, oameni cu pacate. si atunci nu au indrazneala sa vorbeasca despre sfintenie. Pentru ca despre sfintenie vorbeste omul care iubeste sfintenia, care doreste sa se lupte, care stie ca sfintenia este scopul existentei umane.

Or, ei, istoricii, privesc lucrurile asa, pe orizontala. Asta este! si nu au taria si sinceritatea si omenia sa vorbeasca despre rolul adevarat al crestinismului, pe care il gasim in acestia care si-au daruit viata pentru mantuirea sufletului – ca asta era, in fond: mantuirea. Ca ati vazut ca toti striga: lasa, ca este un Dumnezeu in cer si ti-a plati Dumnezeu!

Ce parere aveti despre faptul ca la unele biserici au inceput sa fie pictati in fresce sfintii inchisorilor, precum parintele Ilie Lacatusu, la Petru Voda?

Da… s-au grabit oamenii, dar cu buna intentie. Nu, n-au facut o greseala, s-au grabit. Dar aceasta o fac din exces de zel! Unii oameni au aceasta, si mai ales la monahi gasesti de foarte multe ori aceasta dorinta, si bine fac, pentru ca monahii au fost aceia care au aparat sufletul crestin, in profunzime viata crestina. Monahul numai traieste in profunzime. Noi traim la suprafata, asa traim, ne manifestam asa. si de aceea este un exces… din credinta, din dragoste, din evlavie fata de acesti martiri. si merita acesti martiri ca sa fie acolo, merita! Dar, in calitate oficiala, Biserica, si populatia asteapta… si ramane ca sa vada.

De exemplu, toate aceste miracole, de care vorbeste parintele Augustin de la Aiud, care sunt scrise si in cartea Din temnite spre Sinaxare, toate aceste miracole – nu se face abuz de ele! Nici Mantuitorul n-a facut abuz de minuni. Unele le-a facut numai din mila fata de cei necajiti, altele le-a facut ca trebuia sa goneasca pe satana… Nu a facut abuz de minuni. Nu pe aceasta si-a pus baza… Ascultati-Ma pe Mine! – a zis Hristos. Chiar daca nu Ma credeti pe Mine, credeti in ce va spun Eu! Asta a spus Hristos. N-a spus: Credeti in minunile Mele! Nu! Credeti in ce va spun, in cuvant, in invatatura! Credeti, adica nu minunile sa fie principalul, ca minuni putea sa faca Dumnezeu cate vrei! Putea Dumnezeu pe fiecare ateu sa-l trasneasca pe loc! Dar n-a pedepsit Dumnezeu! Dumnezeu ne lasa, Dumnezeu ne-a inzestrat cu un dar extraordinar, pe care nu-l are decat omul. Toate celelalte, de la lumea minerala, lumea vegetala, lumea animala, n-au acest dar: liberul arbitru! Vointa libera! Toata creatura nu are darul acesta al libertatii, libera vointa, liberul arbitru. si atunci, de aceea Hristos n-a fortat. Putea sa faca minuni, sa-i prabuseasca pe toti dusmanii Lui. Nu! Cand, in gradina Ghetsimani, Petru scoate sabia – din exces! – taie urechea la sluga arhiereului…

„Prin jertfa se ajunge la sfintenie”

Urechea lui Malhus…

… ce zice Iisus? E de acord? Nu! „Pune sabia la locul ei, ca cel ce scoate sabia, de sabie va pieri!”, spune Hristos. „Ca, daca as dori, Dumnezeu Tatal Mi-ar pune la dispozitie douasprezece legiuni de ingeri!” – adica pamantul tot sa-l faca praf si cenusa, daca ar dori, dar n-a dorit. N-a cerut acest lucru. S-a jertfit, S-a sacrificat – aceasta se cere si de la noi. Prin jertfa se ajunge la sfintenie, nu prin abuzuri. Prin jertfa se ajunge la sfintenie.

Asta e linia ortodoxa! Pe parintele Ilarion Felea, de la Arad, l-ati cunoscut?A murit in inchisoarea la Aiud.

Da, am citit ast’noapte, il cunosc, cunosc cartile lui, le am aci, in biblioteca, ti le pot arata, mai ales volumul, celebra carte in Duhul Adevarului, editia prima. Este o capodopera, in Duhul Adevarului, o capodopera. si toate celelalte carti ale lui, asisderea. Nu poate sa rodeasca astfel de capodopere, un om, decat daca… cum e pomul, asa-s si fructele. Un om de mare… a, iata! asta e sfant! asta e sfant! Ce ai facut tu pentru Dumnezeu, aia e important…

Viata parintelui Ilarion este inclusa in acest volum – Din temnite spre Sinaxare, care a aparut cu binecuvantarea dumneavoastra. in incheiere as dori sa spuneti un cuvant catre cei care vor citi cartile despre patimirea sfintilor din inchisorile comuniste, un cuvant catre cititori.

Iata, am vazut aici fata a doua lumi: fata lumii fara Dumnezeu, iata ce monstruozitati… si iata o lume pentru Dumnezeu, la ce grad de sfintenie a ajuns. Acestia care au patimit in inchisori, chiar daca mureau de foame si chiar daca erau calcati in picioare, erau mai luminosi decat ingerii din cer.






Etichete: , , , , , , , ,

Isaie, dantuieste!


Isaie, dantuieste!

Precum Isaia dantuia oarecand

si noi sa cantam zicand:

” Fecioara a avut în pântece

şi a născut Fiu pe Emanuel,

pe Dumnezeu şi Omul;

Răsăritul este numele Lui,

pe Care slăvindu-L,

pe Fecioara o fericim.”

Pestera inimilor voastre,

astazi sfant sa dantuiasca

tainic praznuind Nasterea Domnului!










foto1 Nasterea Domnului – Sinai, sec. 7

foto2 Proorocul Isaia cu Maica Domnului si Pruncul – Sinai *(Isaia 7, 14)

foto3 Nasterea Domnului – Sinai, sec. 8

foto 4 Nasterea Domnului – Kastoria, Grecia, 1400

foto5 Nasterea Domnului – Scoala Novgorod, Rusia, sec. 15

alte foto>

5 comentarii

Scris de pe decembrie 25, 2008 în diverse, Fara categorie, Icoane


Etichete: , , , , ,

Icoana Nasterii Domnului

Icoana Nasterii Domnului*


„Ce vom aduce ţie, Hristoase? Că te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine, mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioară, Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi.”

(Mineiul pe luna decembrie)

Naşterea Mântuitorului Hristos este, aşa cum spunea Sfântul Grigorie Teologul, „nu o sărbătoare a creaţiei, ci o sărbătoarea a recreării lumii”.  Simbolismul icoanei Nasterii Domnului cuprinde elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifa. Icoana nu este fotografie. Ea nu portretizeaza trasaturile fizice si nici caracterele psihice ale persoanelor pe care Biserica îi numeste sfinti. În iconografie totul este simbolistic, nu realist. Asa cum arata numele, iconograful „scrie” icoane, nu le picteaza. Icoanele sunt niste teofanii, nu simple decoratii. Ele sunt niste « instantanee » ale divinitatii sau, mai bine zis, sunt Revelatia Chipului lui Dumnezeu în om. Ceea ce este important în iconografie nu este maniera sau arta, ci caracterul teocentric al icoanei. Icoana este un arhetip al misterului Dumnezeirii. Omul duhovnicesc admira într-un peisagiu puterea Duhului Sfânt, datatorul de viata. Si frumusetea, ca pe un atribut dumnezeiesc, fara sa cada în idolatria fapturilor, cum zice Sfântul Apostol Pavel despre pagâni care, întunecându-si mintea din pricina pacatului, « …au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al târâtoarelor” (Romani 1:23). Fiecare figura exprima dumnezeiescul într-o simfonie a întregului.

Pentru a intelege simbolistica icoanei Nasterii Domnului, ea trebuie analizata in etape, deoarece icoana este impartita in 3 nivele. Zona ei superioara sugereaza lumea cereasca, a doua – impletirea dintre divin si uman realizata in si prin Hristos, iar a treia – omenirea in general si umanitatea lui Hristos in special.

Partea de sus a icoanei este statica, nemiscata, eterna. Acolo este Dumnezeu în Treime, lumina stelei care s-a oprit si îngerii care, desi cântând, nu se misca, pentru ca fac asta din vesnicie. Apoi pamântul care a deschis larg gura pesterii pentru intrarea lui Dumnezeu în materie. Acolo în negrul pesterii, sub cripta larg boltita a pamântului se îndeplineste taina Mântuirii. În partea de jos a icoanei este toata miscarea. Aici este istoria, intrarea omului în taina mântuirii: pastorii vin în graba, caii magilor alearga în galop etc.

Cele trei aspecte dogmatice care se incadreaza in cele trei registre ale icoanei Întrupării și Naşterii Fiului lui Dumnezeu sunt:

-Dumnezeu în mişcare coborâtoare – kenoza ;

– Minunea Naşterii feciorelnice (făptura îşi naşte propriul Făcător);

– îndumnezeirea omului;

Înainte de secolul al IV-lea, Nasterea si Botezul Domnului se sarbatoreau în aceeasi zi sub numele de Epifanie, adica aratarea Domnului în Treime.



Iisus Emmanuel in ieslea necuvantatoarelor. Pentru prima data Cuvantul – Hristos se afla atat de aproape de necuvantatorele ce-L inconjoara in ieslea intunecata, friguroasa si singuratica. Cel Singur vine catre cei singuri pentru a implini comuniunea. Asa se explica dorirea Celui Preainalt de a indumnezei si transfigura ‘icoanele’ Sale – oamenii, facuti nu din lemn si vopseluri, ci din lut si Duh. Aceasta miscare este numita cu numele de kenoza (sau smerire de Sine) si cuprinde cu ea miscarea/ aplecarea catre cele mai de jos ale pamantului, ridicand mai apoi cu El omul si intrega Sa creatie. Prin miscarea doririi se intelege taina kenozei, iar prin smerirea Cuvantului se reveleaza singuratatea Celui ce comuniaza, caci Taina este orice act dumnezeiesc. Taina este feciorelnica, iar feciorelnicia este tainica prin natura ei. Distanta de la tainic la taina o uneste feciorelnicia. In acest sens, Dumnezeiasca Lucrare  (energiile necreate) face ca sa se pogoare din Ceruri Insasi Persoana Fiului, nascuta din veci din Tatal fara de mama, iar mai acum din mama fara de tata; intr-un chip smerit si feciorelnic.

Pestera reprezentata in chip intunecos in inima icoanei, indeamna oamenii sa petreaca Craciunul in taina. Tainica este sarbatoarea aceasta, iar felul petrecerii ei este contemplarea celor petrecute, contemplarea Intruparii dumnezeiescului si indumnezeirea omenescului, imbinandu-se aceasta intr-un chip mai mult decat perihoretic. Este linistirea si odihna celor impovarati si osteniti dupa postul celor 40 de zile. Este sarbatoarea recrearii umanitatii. Recreare inseamna regenerare, dar si odihnire. Dumnezeu Se odihneste in cei curati cu inima, in cei smeriti, si ii innoieste in Chipul Asemanarii cu El, prin Har, prin transfigurare. Icoana Nasterii Domnului este isihia iconica a felului transfigurator de-a fi a crestinilor, care strabat precum magii calea pustiei postului spre a se bucura cu ingerii de Inomenirea Cuvantului.

Ieslea se afla in pestera intunecuoasa, prefigurând mormantul Domnului, dar si Moartea şi Pogorârea lui Hristos la iad. Într-o omilie atribuită Sfântului Grigorie de Nyssa, întunericul peşterii este, în înţelesul ei simbolic, lumea copleşită de păcat prin căderea omului, în care străluceşte „soarele dreptăţii”.

Evangheliile nu menţionează peştera, însă reprezentarea iconografică îşi găseşte temeiuri în Sfanta Tradiţie şi în textele liturgice.

Icoana reveleaza un detaliu cutremurator: ieslea are forma unui sicriu. Craciunul (Nasterea) si Invierea din mormant a Mantuitorului nostru stau intr’o permanenta legatura. Nasterea anticipeaza moartea, care la randu-i binevesteste vesnicia. Tamaia adusa de magi sugereaza intr-un mod profund acest aspect. Pruncul este invelit in giulgiu, nu in scutece, pus exact ca-ntr-un mormant nou;  giulgiurile sugerand taina ce învăluie Dumnezeirea lui Hristos.

Langa iesle se afla un asin si un bou, conform proorociei lui Isaia 1, 3: „Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste; poporul Meu nu Ma pricepe”. Boul simbolizeaza poporul evreu (care se afla la capul Pruncului), iar asinul – neamurile pagane (aflandu-se la picioare).Boul are culoarea aurie, asinul cenusie-argintie.

Prezenţa animalelor trimite, de asemenea, şi către simbolismul viţelului de sacrificiu şi al asinului Împăratului Care intră în Ierusalim.

Bucuria Nasterii Domnului nu este una omeneasca, ci ingereasca, fiind in permanenta legatura cu vesnicia. Mesajul adus odata cu Nasterea Sa anunta patimirea, smerirea, moartea si invierea ce vor urma. Cu alte cuvinte, putem spune precum Sf. Grigorie Teologul: „Dumnezeu s’a facut om, ca omul sa devina Dumnezeu”.

In pestera intunecoasa, Hristos este lumina ce alunga intunericul… „Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana intuneric”, cum a spus Teologul Cuvantului – Sf. Ap. si Ev. Ioan 12, 46.


Maica Domnului, Eva cea noua, se odihneste langa pomul vietii. Ea se afla in preajma centrului icoanei, fiind persoana reprezentata prin marimea cea mai mare. Cel mai mic este reprezentat Hristos intru smerire, marind-o prin aceasta pe Maica Sa, care-i intrece astfel in cinste pe ingeri. Cu toate acestea, raza ce uneste Cerul de pamant prin Prunc adevereste dumnezeirea Fiului. Pe axa trasata de raza urmeaza, dupa prunc, Maica Domnului.

În această sărbătoarea a facerii din nou a lumii ea este „înnoirea tuturor celor celor născuţi pe pământ”, noua Evă. Scriitorul bisericesc Tertulian, care a trăit în a doua jumătate al secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea, a descris foarte frumos că, aşa cum prima Evă a fost mama tuturor celor de pe pământ, tot aşa, noua Evă a devenit Maica întregii omeniri înnoite, îndumnezeite prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Astfel, după cum Adam a fost făcut dintr-un pământ feciorelnic, tot aşa Hristos trebuia să Se nască dintr-o mamă fecioară. Eva era încă fecioară când a primit cuvântul morţii, Maria trebuia să fie fecioară spre a-L primi pe Cuvântul vieţii. Eva crezuse în şarpe, Maria trebuia să creadă celor spuse de îngerul Gavriil. Eva, osândită la naşteri dureroase, a născut pe Cain fratricidul, Maria trebuia să nască pe Iisus, fratele, victima şi Mântuitorul.

„Dar pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca,  si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.” Sf. Ap. si Ev. Luca 2, 6-7

Maica Domnului sta pe un acoperamant (hlamida) de culoare  rosie.  Ea este imparateasa ingerilor asezata pe purpura sangiurilor feciorelnice. Prin poziția Maicii Domnului este afirmat iconografic adevărul Naşterii suprafireşti (din Fecioară, fără dureri) a Mântuitorului Hristos. In mozaicul Mănăstirii Hosios Lukas (secolul al XI-lea), Maica Domnului stă pe jumătate ridicată. În felul acesta, iconarul a căutat să sublinieze faptul că ea l-a născut pe Hristos fără durerile facerii. Această idee a naşterii suprafireşti, fără durere, îşi găseşte deci expresia şi în iconografia bizantină. Astfel, în „Imnul Acatist”, poetul spune, adresându-se Maicii Domnului: „Prea Sfântă Fecioară, tu ai născut fără durere”. Faptul că, de obicei, ea apare înfăţişată sprijinindu-se nu trebuie luat drept indiciu al extenuării fizice de după naştere, ci pur şi simplu ca pe o nevoie a tuturor fiinţelor de a se odihni peste noapte. Este o odihna in urma drumului, mai mult decat in urma nasterii…

Gestul mainilor ei arata faptul ca Ea se acopera cu mantaua de deasupra de frigul noptii, pustiul Iudeii are temperaturi foarte scazute noaptea si foarte ridicate ziua. O cantare din minei spune ca prin forma asezarii, se aseamana heruvimilor, astfel ca trupul ei este asezat paralel cu ieslea, ridicata cu capul inspre cer – este o stare de veghe (priveghere).  Fata ei este intoarsa spre scena spalarii Pruncului, pentru a adeveri si confirma ca Fiul nascut este Fiul binevestit de inger, Mantuitorul Lumii care  S-a intrupat in mod real, nu aparent *(vezi mai jos explicatia detaliata a importantei scenei spalarii in icoana).Ea se afla la intrarea in pestera, tocmai pentru ca pesterea este pantecele fecioresc adumbrit de Duhul. Fiul este nascut ca un intreg, adica in chip dumnezeiesc,  nu omenesc adica progresiv fiecare membru in parte, dezvoltandu-se in stadii celulare si embrionare, fiindca este vorba de in-trupare si in-omenire, nu un om indumnezeit, ci un Dumnezeu inomenit. Hristos este noul Adam si precum acela a fost facut intai din lut in chip intreg, dupa care a fost suflat duh de viata datator, asa putem intelege, ca-ntr-o icoana, chipul si taina intruparii in pantecele fecioresc a Mantuitorului intr-un corp intreg (nu doar din lut precum Adam, ci corp luat in sensul de umanitate – trup cu suflet rational). Cu toate acestea, ipostasul (persoana) Logosului nu s-a unit cu alt ipostas, ci a enipostaziat (a ‘alipit’ – asumarea firii umane Logosului, fara a fi absorbita) firea umana (trup si suflet) Siesi. Pruncul crestea si se intarea cu duhul, dar ca un intreg, el nefiind rodul unei uniri/ insotiri trupesti dintre barbat si femeie, ci rod Dumnezeiesc. Pestera este astfel icoana pantecelui fecioresc, iar Maica Domnului cea prin care taina  Domnului s-a lucrat.

Cele trei stele aşezate pe cap şi umeri simbolizează fecioria Maicii Domnului dinaintea, din timpul şi de după Naşterea lui Hristos (pururea-fecioria).

Nasterea Dumnezeului Inomenit a facut ca intreaga fire umana cu sentimente si slabiciuni, afara de pacat, sa fie asumata.


Dreptul Iosif sta pus pe ganduri.

Iosif in icoana este intors cu spatele, stand oarecum retras de mijlocul actiunii principale, pe marginea ei.

Iosif, adica omenirea, mai asculta cuvintele unui batran. Potrivit unei legende apocrife *(a lui Iacov), acesta este batranul pastor Thyrreos, personificarea diavolului, care a venit si i-a spus lui Iosif ca o fecioara nu poate naste un prunc, asa cum un toiag uscat (cel pe care il tine in mana), nu poate inmuguri. „Aşa cum acest toiag [el este îndoit sau rupt, simbol al sceptrului zdrobit al fostei sale puteri] nu va mai putea să dea vlăstare, tot aşa un bătrân ca tine nu mai poate zămisli prunc şi o fecioară nu poate să nască” [dar toiagul a înflorit îndată].

Sfânta Evanghelie după Matei (1, 19) il prezinta pe Iosif cu numele de  „dikaios” (drept).


Pastorii dantuiau si ingerii slavosloveau. Pastorii se afla in partea dreapta a icoanei. Unul din ei are un fluier. Sub ei oile lor se adapa din rau. Celalalt pastor uitandu-se inspre sus, primeste blagoslovenie de la inger. Ingerii din ceata aflata in dreapta ieslei fac plecaciune catre Cel salasluit in pestera, pe cand ceilalti, din partea stanga, slavoslovesc in cor.

Cei care se uita sus au mainile descoperite, ceilalti le au acoperite. Mainile lor acoperite amintesc de un vechi obicei ce exista la curtea bizantina, mentionat si de eruditul bizantinolog Michel Quenot, potrivit caruia supusii trebuiau sa aiba intotdeauna mainile ascunse sau acoperite, cand slujeau sau se aflau in fata imparatului.

Îngerii sunt reprezentaţi în dubla lor lucrare: doxologia şi vestirea. sunt de fiecare parte cate 7 ingeri + ingerul ce binevesteste pastorilor.


Magii vin grabiti. Panta inclinata a pustiului arata dificultatea drumului strabatut. Caii se grabesc, galopeaza. Magii se uita drept la stea.

Ei reprezinta cele trei varste umane: unul tanar, altul matur, iar altul batran; aceasta reprezentare a lor arata ca mesajul adus de Hristos este universal, ca nu este marginit la o anumita limita temporala, ci transcende toate varstele omenirii. Boneta frigiana de pe cap sugereaza, potrivit traditiei, originea lor persana. Primul mag care se uita catre stea e batranul, ultimul e cel tanar, prin acest lucru se arata puterea fiecaruia de cuprindere a tainelor dumnezeieşti. Fiecare cal e colorat in mod diferit, probabil dupa darul pe care fiecare mag l-a adus Pruncului> galben -aur, rosu- smirna si alb-argintiu – tamaia.

Faptul că păstorii evrei şi magii păgâni au fost printre primii să îl slăvească pe Domnul nostru ne arată universalitatea acestui mare eveniment, rânduit pentru mântuirea întregii omeniri.

Darurile aduse de ai Pruncului Hristos au fiecare o semnificatie aparte, conform cantarii> „Prin darul mirului, ei închipuie starea Ta muritoare, prin aur măreţia Ta împărătească, iar prin tămâie, dumnezeirea Ta întreagă.” (Utrenia Nașterii Domnului, cântarea a V-a, glas VI) :

◦ aur – ca pentru Împăratul veacurilor;

◦ tămâie – ca celui ce este Dumnezeu al Universului;

◦ smirnă – ca unuia ce a murit.


Spalarea Pruncului

In partea de jos a icoanei (dreapta) este scena imbaierii Pruncului, ce sugereaza inca o data umanitatea lui Hristos, Care a luat trup uman si nu a fost doar o aparenta, o vedenie, asa cum spuneau ereziile gnostice. Episcopul Arnulf, pelerin la Betleem in secolul al VII-lea, vorbeste si el de o cuva de piatra ce exista langa pestera in care, dupa traditie, Pruncul ar fi fost spalat dupa nastere, lucru care a putut inspira de asemenea pe iconari.

Scena îmbăierii pruncului Iisus,  nu se regăseşte la Dionisie din Furna în „Explicarea artei bizantine”, ori în „Erminia picturii bizantine”, aceasta în ciuda faptului că alţi doi iconari pe care Dionisie i-a admirat, Manuil Panselinos şi Teofan Cretanul, includ scena în reprezentările lor.

Evangheliile apocrife ale lui Iacov şi Matei  vorbesc despre prezenţa a două femei (Salomeea şi Zelemi) chemate de Iosif pentru a o asista la naştere pe Sfânta Fecioară.

Rugăciunea desemnată a fi citită în timpul Botezului pentru moaşa unui copil (Din Trebnicul de rit vechi, a doua rugăciune pentru moaşă) mentioneaza: „O Stăpâne, Domnul Dumnezeul nostru … Care a fost culcat în iesle şi a binecuvântat pe moaşa Salomeea care a ajuns să creadă în adevărul de netăgăduit al fecioriei…”. Cine, mai eficient decât o moaşă, poate mărturisi despre o naştere divină şi feciorelnică? De aceea noi înţelegem bine importanţa acestei scene binecuvâ aminteşte de semnul raiului pe care-l vedem în icoana Botezului sau Cincizecimii, oriunde e indicată intervenţia divină.

Aureola Pruncului ce se aduce spre spalare nu arata in niciun caz, nici nu incearca macar *(asa cum s-a crezut chiar si de unii calugari din Muntele Athos, din care pricina au si inlaturat scena spalarii din aceasta icoana) sa arate cumva ca Pruncul ar fi avut nevoie de vreo purificare oarecare a Legii Vechi in ceea ce priveste natura umana asumata, deoarece S-a nascut fara de pacat. a luat Asuprasi intreaba fire umana cu slabiciuni si neputinte, insa fara de pacat. Cum am spus mai sus, rolul ei a fost acela (paradaoxal, nu?) tocmai de a  arata sfintenia, prin inlaturarea oricaror acuze in ceea ce priveste posibilitatea luarii unui trup aparanet de catre Hristos, asa cum spuneau gnosticii. Rugaciunea de mai sus arata, de asemenea, o alta pricina binecuvantata pentru care scena spalarii trebuie inclusa in icoana Nasterii Domnului.

Faptul ca pana in sec IV, sarbatoarea Nasterii Domnului a fost praznuita impreuna cu cea a Botezului pe 6 ianuarie, poate conduce la afirmarea faptului ca cele doua sarbatori au in comun cateva elemente, apa fiind unul dintre ele. Chiar o paremie din Minei face referire la despartirea apelor din zilele creatiei, paremie citita la vecernia pranzicului Nasterii Domnului. Astfel, scena imbaierii Pruncului, prin elementul apei, ar putea foarte usor face legatura intre cele doua mari praznice imparatesti, asa cum erau ele praznuite impreuna. In general in Orotodxie, propietatile apei de a curati si a Duhului Sfant de a  sfinti stau impreuna legate. Astfel, unde e Duh este si libertate si apa (curatire sufleteasca si trupeasca), iar unde este apa este si taina sfintitoare a Duhului.

Raza stelei

Raza stelei vine coborand intre cele doua culmi stancoase ale pustiului.  Ea transcende spatiul pictat al icoanei aratand prin aceasta ca Dumnezeu in Fiinta Sa este de necunoscut. Stâncile ascuţite, ilustrate asemenea unor trepte *(scara raiului), par a se uni cu cerul, indicând astfel, atât mişcarea de pogorâre a lui Dumnezeu la om, cât şi urcarea omului la Dumnezeu, ambele, posibile odată cu momentul Întrupării Celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi.

Sus, ea formeaza o cruce prin cele trei raze care se impreuna intruna singura, aratand prin aceasta Treimea ce lucreaza inspre omenire cu o singura lucrare (energie) comuna, dar si personala (ipostatica- proprie fiecarui Ipostas). Crucea este asadar icoana prin excelenta, caci prin cele trei brate superioare arata Persoanele Treimei, iar prin bratul ce se coboara si care e mai lung, arata intruparea Fiului – de aceea si bratul acela tine rolul de maner, aratand prin aceasta imbratisarea (ingemanarea) Dumnezeiescului cu omenescul. Raza cea mai de sus dintre cele trei, care transcende bolta e Tatal care are insusirea de theogon (obarsia, izvorul), astfel ca El singur, ca Persoana, poate naste pe Fiul si purcede pe Duhul. Miscarea Fiului si a Duhului este anagogica catre Tatal, asadar Fiul nu poate decat sa posede calitatea de Fiu (adica de nascut), iar Duhul de purcedere (adica de a fi purces). Cand spunem ‘Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh’ nu ierarhizam Persoanele, ci aratam modul anagogic de insiruire, potrivit posibilitatilor limbii noastre de exprimare, in ceea ce priveste miscarea   Ipostasurilor. Dumnezeu este neschimbabil in ceea ce priveste Fiinta, dar miscator *(nu schimbator) in ceea ce priveste lucrarea (energia fiintiala si ipostatica, adica comuna sau personala Ipostasurilor). Conjunctia ‘si’ nu face decat sa arate ca Fiul e nascut din Tatal care naste Fiu, si Duhul e purces doar din Tatal *(conjunctia ‘si’ arata acest lucru, pentru ca  Fiul nu poate fi purces iar Duhul nascut, ci fiecare Isi are insusirea personala si unica) care purcede Duh. Steaua este situata la mijlocul distantei intre Prunc si cele trei Raze.

Spatiul pictat al icoanei din partea superioara arata ca un semicerc, ca o bolta. Prin acest aspect se sugereaza faptul ca Dumnezeu imbratiseaza creatia, iar creatia inalta rugaciuni si cereri ce transcend vazduhul, ajungand la prestolul Dumnezeiesc. Dumnezeu este Pantokrator – Atottiitor.

Copacul treimic

Copacul asezat intr-o pestera inaintea ochilor magilor are rolul pedagogic de a arata Treimea – prin cele trei ramuri odraslite si Intruparea Fiului – prin ramura de jos mai mica ce a inceput a odrasli. Este pus intr-o pestera, asa cum ieslea se afla in pestera si Fiul in pantece. Se arata asadar conlucrarea Persoanelor Treimii la actul Intruparii. El este de asemenea copacul lui Iesei din carea a odraslit noul David. Copacul are ramuri diferite ,simbolizand prin aceasta Persoanele Treimice care au o fire comuna (trunchiul) .

Muntele in care este adapostit copacul transcende si el bolta icoanei. El prefigureaza taina Maicii Domnului, care a ramas fecioara precum era si inainte de nastere si ca e mai presus de ingeri. Spre deoasebire, muntele situat in extrema dreapta, peste care e pictat ingerul binevestitor, nu indrazneste parca a parasi spatiul pictat al boltii.

Textul adunat a fost preluat din sursele indicate prin adresele de mai jos. Armonizarea, completarea si stilizarea lui imi apartin.

*Icoana Nasterii Domnului (inceputul sec.15, tempera pe lemn, 65.7 × 63.5 × 4 cm – Colectia Rena Andreadis, Atena) in rezolutie de 1481 x 1550 px o puteti descarca de AICI


Acatistul Nasterii Domnului il gasiti AICI


4 comentarii

Scris de pe decembrie 24, 2008 în articole


Etichete: , , , , , , ,

Obama va jura pe aceeasi Biblie ca Abraham Lincoln


Obama va jura pe aceeasi Biblie ca Abraham Lincoln, marti –  23 Decembrie 2008

Barack Obama va jura pe aceeasi Biblie ca Abraham Lincoln, in 20 ianuarie, cand va deveni noul presedinte al Statelor Unite, a anuntat marti la Washington, comitetul de organizare a ceremoniei.

„Presedintele ales Obama este profund onorat ca Biblioteca Congresului a pus la dispozitia sa Biblia lui Lincoln, pentru a fi folosita la depunerea juramantului sau”, a aratat intr-un comunicat Emmett Beliveau, directorul executiv al Comitetului pentru investitura prezidentiala, informeaza AFP.

Biblia imbracata in catifea rosu inchis si cu legaturi aurii nu mai fusese folosita de la investitura lui Lincoln, in 1861.

„Presedintele ales a promis o investitura care sa celebreze unitatea americana si folosirea acestei Biblii furnizeaza o puternica legatura cu trecutul nostru si mostenirea noastra comuna”, a adaugat Beliveau.

Constitutia americana nu impune depunerea juramantului pe Biblie, dar in mod traditional presedintii americani folosesc o Biblie pentru a simboliza intrarea lor in functiune.

Democratul Barack Obama il citeaza adesea pe Lincoln, cel de-al 16-lea presedinte american, printre eroii sai. Lincoln s-a opus sclaviei si s-a straduit sa mentina unitatea tarii in timpul razboiului de secesiune. Ca si Obama, Lincoln, care a trait intre 1809 si 1865, era avocat si congresmen de Illinois, numai ca era republican.

In discursul sau de victorie de la Chicago, in 4 noiembrie, Obama si-a exprimat hotararea de a elimina diviziunile care impiedica America sa progreseze, reluand cuvintele gravate pe monumentul lui Lincoln de la Washington: „Sa vindecam ranile natiunii”.




Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 23, 2008 în articole, diverse, Vesti


Pastoralele de Craciun (2008) ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane


Pastoralele de Craciun (2008) ale ierarhilor

Bisericii Ortodoxe Romane

In randurile de mai jos aveti o buna parte din pastoralele in format digital ale ierarhilor eparhioti ai Bisericii Ortodoxe Romane la sarbatoarea Nasterii Domnului, anul mantuirii 2008.


Iubirea părintească – temelia vieţii umane

Pastorala de Crăciun 2008 a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† D A N I E L


„Şi a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeţi’. (Luca 2, 7)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Felul în care Sfinţii Evanghelişti Matei (1, 18-25; 2, 1-22) şi Luca (2, 1-20) scriu despre Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos în Betleem ne arată cât de mult preţuieşte Dumnezeu familia. Atotputernicul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul coboară din cer pe pământ întru smerenia unui Prunc născut nu în casa părinţilor săi, ci într-o călătorie, şi nici măcar într-o casă de oaspeţi, ci într-o iesle. Fiul lui Dumnezeu Se face Om, fără casă, străin şi călător, pentru ca să aducă la casa Tatălui ceresc pe oamenii înstrăinaţi de El. Toţi oamenii, prin viaţa lor trecătoare, sunt în lumea aceasta călători, căutători ai odihnei în Dumnezeu, Care i-a făcut spre comuniune de iubire cu El.

Pruncul, pe care Îl naşte Fecioara Maria, nu este decât în faţa oamenilor, fiul lui Iosif din Nazaret, fiindcă trebuia ca Fiul lui Dumnezeu, Care Se naşte veşnic din Tatăl, fără mamă, să Se nască în timp din mamă, fără tată, prin lucrarea Duhului Sfânt: „Îngerul Domnului i s-a arătat (lui Iosif) în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt’ (Matei 1, 20). Deşi Iosif nu este tatăl după trup al Fiului Fecioarei Maria, totuşi lui i se încredinţează de către Dumnezeu, prin înger, Pruncul Căruia trebuie să-I pună numele voit de Dumnezeu, adică Iisus, şi pe Care trebuie să-L crească şi să-L ocrotească, astfel ca Pruncul să nu fie o fiinţă lipsită de iubirea unuia din părinţi. Deci, Iosif este oarecum tatăl adoptiv al lui Iisus.

Numele de Iisus vine de la Ie şuah, care înseamnă „Dumnezeu mântuieşte’, arătând astfel că, prin Fiul Fecioarei Maria, Dumnezeu voieşte să mântuiască lumea de păcate: „Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor’ (Matei 1, 21). Mântuirea înseamnă refacerea legăturii de viaţă şi iubire între Dumnezeu şi oameni. Iisus este Fiul veşnic al lui Dumnezeu devenit Om, astfel încât în El, Dumnezeu şi Omul sunt uniţi pentru veşnicie.

De aceea, proorocul Isaia a profeţit că Fiul Care Se va naşte din Fecioară Se va chema Emanuel : „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu’ (Isaia 7, 14; Matei 1, 23). Cu alte cuvinte, Pruncul Iisus este Dumnezeu-Copilul. Când Dumnezeu a făcut lumea, coroana creaţiei Sale a fost familia: bărbatul şi femeia, care au primit binecuvântarea de a creşte, a se înmulţi şi a stăpâni pământul (Cf. Facerea 1, 27-28). De aceea, în Biserica Ortodoxă, la Cununie, se pun mirilor coroane pe cap. Dar, pentru că la începutul lumii femeia a fost făcută din Adam, fără mamă, acum, la reînnoirea sau mântuirea lumii căzute în păcat, Iisus, Noul Adam, Se naşte din femeie, fără tată. Iisus Se naşte nu din sămânţă şi poftă bărbătească, ci de la Duhul Sfânt, pentru că iniţiativa mântuirii vine de la Dumnezeu, Tatăl din ceruri, nu de la oamenii pământeşti. Naşterea după trup este naştere pentru viaţa pământească, viaţă care sfârşeşte în moarte, dar naşterea din lucrarea Duhului Sfânt este naştere pentru viaţa cerească, veşnică. Astfel, în însăşi naşterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos este dat începutul vieţii veşnice pentru om (cf. Ioan 1, 12-13).

Întrucât bărbatul şi femeia împreună, adică prima familie, Adam şi Eva, au căzut în păcat prin neascultare faţă de Dumnezeu, acum Iisus Mântuitorul, Noul Adam, începe ridicarea neamului omenesc din păcat alegând tocmai familia ca loc de început al lucrării Sale mântuitoare, prin smerită ascultare faţă de Dumnezeu a Fecioarei Maria şi a dreptului Iosif, ocrotitorul Pruncului Iisus. Plin de înţeles este şi faptul că prima minune pe care o va săvârşi Iisus Mântuitorul în activitatea Sa publică se petrece la întemeierea unei noi familii, la nunta din Cana Galileii la care a fost invitat El, Iisus, şi mama Sa, Fecioara Maria (Cf. Ioan 2, 1-11). Acolo, în mod minunat, la rugămintea mamei Sale, care este icoana Bisericii, Mântuitorul Hristos preface apa în vin, arătând că binecuvântarea lui Dumnezeu asupra familiei plineşte ceea ce lipseşte şi aduce bucurie deplină.

Fiul lui Dumnezeu devine Om şi Se naşte pe pământ printe oameni, ca să împace şi să unească pe om cu Dumnezeu şi pe oameni întreolaltă . De aceea, corul îngerilor cereşti, care vestesc, în timpul nopţii, păstorilor de lângă Betleem, Taina Naşterii lui Hristos, cântă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!’ (Luca 2, 14).

Dumnezeu, Care a făcut spaţiul şi timpul, alege locul şi vremea naşterii Sale ca Om: Betleemul din vremea împăratului Cezar August şi a regelui Irod. Dumnezeu-Cuvântul, Care a spus primei familii: „Stăpâniţi pământul’, alege ca loc al venirii Sale ca Om printre oameni o familie săracă şi neajutorată, fără bogăţii şi fără renume, o familie care nu poate conta pe nimeni şi pe nimic altceva decât pe ajutorul lui Dumnezeu.

O, adânc al iubirii smerite a lui Dumnezeu! Copilul, Care înainte de a Se naşte, nu găseşte nici măcar un colţişor în casa de oaspeţi, îndată după naştere nu mai are loc nici în pământul neamului Său, ci trebuie să ia calea refugiului în Egipt. Vedem cum, de la început, viaţa lui Iisus se întâlneşte cu refuzul şi refugiul, pentru ca mai târziu să sfârşească cu răstignirea, întrucât El a venit să aducă iubire şi viaţă, în lumea în care păcatul aduce ură şi moarte.

Iisus Se naşte într-o iesle, noaptea, pe când dormeau locuitorii Betleemului. La marginea oraşului se află în stare de veghe doar păstorii oilor . Acestor oameni simpli şi veghetori li se arată cete de îngeri întru lumină şi cântare ca să vadă cum Dumnezeu schimbă pe cele smerite în slavă, iar singură tatea lor o preface în bucurie. Oameni din afara oraşului sunt chemaţi să devină cei dintâi prieteni ai familiei sărace şi străine, pe care Dumnezeu o binecuvântează prin naşterea Mântuitorului. Magi de la Răsărit, de la distanţe mari, vin să vestească iudeilor că, tocmai în ţara lor, S-a născut un Prunc-rege de Care depinde mersul astrelor. Darurile împărăteşti oferite Pruncului sărac, născut într-o iesle, daruri aduse de departe, dintr-o ţară străină, arată iubirea lui Dumnezeu pentru Pruncul născut din Mamă saracă, neajutorată, de către oamenii de aproape, de acelaşi neam. De aceea, Sfântul Ioan Evanghelistul spune: „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit’ (Ioan 1, 11).

Sensibil la contrastul dintre lipsa de ospitalitate pe care Fecioara Maria o trăieşte cu întristare în Betleem şi darurile scumpe primite de la oameni străini, poporul nostru, în frumoasele sale colinde, deplânge pe locuitorii neprimitori ai Betleemului, dar laudă pe păstorii de la marginea lui; deplânge cruzimea lui Irod, dar laudă înţelepciunea şi dărnicia magilor de la Răsărit care îi aduc daruri Pruncului Iisus:

„Aseară pe’ nserate / Fecioara Maria
În Betleem cetate / Călătorind sosea
Şi fiind obosită / Locaşul şi-l cerea
În Betleemul mare / Nimenea n-o primea’.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Făcându-se Om asemenea nouă, afară de păcat, Dumnezeu a ales calea smerită, tainică, de a veni la noi, pentru că El voieşte ca noi să răspundem iubirii Sale în mod liber, nu forţaţi . El Se smereşte atât de mult, încât poate fi primit sau refuzat de către noi. El Se face străin şi călător, sărac şi neajutorat, ca noi, în mod liber, cu dragoste şi bunătate, să facem dintr-un străin un prieten şi dintr-un călător un oaspete al casei noastre . Ajutând un sărac, ne îmbogăţim inima, sporim iubirea milostivă a sufletului nostru, aducându-l astfel la asemănarea cu iubirea milostivă a lui Dumnezeu, după chipul Căruia a fost făcut omul la început. Iubirea lui Dumnezeu este deodată atotputernică şi smerită: Cel necuprins încape într-o iesle, Cel veşnic devine un copil fraged la vârstă.

De ce un copil? Fiindcă un copil nu poate face nimic pentru el însuşi: nu se poate hrăni singur, nu se poate adăposti singur, nu se poate apăra singur, viaţa lui depinde întru toate de iubirea celor din jur, de iubirea lor dăruitoare. Prin naşterea de prunci, prin îngrijirea şi creşterea lor, oamenii nu mai trăiesc pentru ei înşişi, ci pentru alţii: viaţa lor devine dăruire şi dăinuire în comuniune de iubire. Dreptul Iosif, deşi nu este tată după trup al lui Iisus, devine totuşi tată sau părinte adoptiv prin purtarea de grijă faţă de Copilul nou-născut. Prin iubirea dăruitoare pentru copii, un străin poate deveni părinte al lor, iar din lipsă de iubire dăruitoare, un părinte poate deveni un străin pentru propriii săi copii . Cine nu poate iubi copiii nu poate deveni părinte, iar cine nu poate deveni părinte nu poate deveni om deplin.

Iisus Domnul nu a avut copii după trup, dar a avut ucenici, fii duhovniceşti, cărora le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor’ (Matei 19, 14). Mai mult, Iisus Mântuitorul a înviat pe fiul văduvei din Nain şi pe fiica lui Iair, aducând bucurie părinţilor îndureraţi . Iubirea faţă de copii este, aşadar, început al înţelegerii iubirii părinteşti a lui Dumnezeu faţă de oameni. Copiii cărora le lipseşte iubirea părinţilor nu pot creşte spiritual deplin, iar adulţii care nu pot manifesta iubire dezinteresată, frăţească şi părintească, faţă de semenii lor nu pot răspunde deplin nici iubirii părinteşti a Tatălui ceresc faţă de ei.

Sfânta Scriptură descrie legătura lui Dumnezeu cu lumea ca pe o relaţie de intimitate, ca pe o cununie şi o familie (Cf. Efeseni 5, 21-33). Biserica este locul unde, prin lucrarea Sfântului Duh asupra sufletului feciorelnic şi curat al omului smerit, se simte iubirea frăţească în Dumnezeu-Fiul devenit Om şi iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, pe care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învăţat să-L chemăm: „Tatăl nostru Care eşti în ceruri’ . Biserica este deci Familia iubirii Sfintei Treimi faţă de oameni, iar familia creştină a fost numită pe drept cuvânt „Biserica de acasă’ (Ecclesia domestica ). Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ca Prunc într-o familie ne cheamă astăzi să acordăm o atenţie deosebită familiei, în general, şi familiei creştine, în special. Am văzut că familia este coroana creaţiei şi locul sau mediul în care omul începe să înţeleagă taina iubirii şi a binecuvântării părinteşti a lui Dumnezeu .

Astăzi, familia creştină se confruntă cu criza economică (sărăcie, şomaj, nesiguranţa zilei de mâine), cu criza morală (avortul, divorţul, abandonarea copiilor, libertinajul ş.a.), cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul şi prozelitismul religios).

Cauzele sunt multiple şi complexe: declinul demografic al populaţiei tinere, ca o consecinţă a migraţiei tinerilor datorată sărăciei, mutaţii de ordin cultural, tehnic, ideologico-pragmatice ce accelerează fenomenul de secularizare ca pierdere a dimensiunii sacre a vieţii şi intensifică în mod alarmant mentalitatea individualistă exacerbată, mercantilă, narcisistă şi nihilistă. Absenţa idealului pe termen lung şi a valorilor creează adesea în om sentimentul vidului, al singurătăţii şi al abandonului, determinând mulţi oameni să se refugieze în practica drogului, violenţei, în sectarism şi suicid2. În plus, criza familiei se manifestă şi în abandonul copiilor de către părinţi şi în abandonul părinţilor de către copii, în numărul mare de avorturi şi chiar în creşterea numărului divorţurilor, creşterea violenţ ei în familie şi creşterea delincvenţei juvenile.

Dar Naşterea Domnului, prin care se arată nesfârşita iubire a lui Dumnezeu pentru oameni, ne aduce putere şi speranţă ca să biruim încercările grele ale vieţii. În acest sens, trebuie ca în fiecare parohie să ajutăm familiile creştine sărace sau cu mulţi copii, să arătăm dragoste frăţească şi părintească faţă de copiii orfani şi faţă de părinţii îndureraţi care şi-au pierdut copiii.

Să vizităm, mai ales în aceste zile, casele de copii fără părinţi şi casele de bătrâni pe care i-au uitat copiii lor; să vizităm bolnavii din spitale şi deţinuţii din închisori, pentru a le vesti, prin daruri şi colinde, bucuria Naşterii Domnului Hristos – Darul iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu faţă de lume.

În faţa crizei morale şi spirituale de azi, să lucrăm pentru întărirea şi sporirea iubirii părinţilor faţă de copii şi a copiilor faţă de părinţi; precum şi a iubirii curate a soţilor între ei, păstrând dreapta credinţă şi dreapta vieţuire pe care le-am moştenit de la părinţii şi strămoşii noştri de-a lungul veacurilor, ca popor creştin.

Să creştem copiii şi tinerii noştri în virtute şi sfinţenie, să-i învăţăm să găsească în rugăciune izvorul iubirii curate şi să trăiască viaţa lor pe pământ în lumina binecuvântarii Părintelui ceresc şi a Bisericii Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca să putem, din an în an, să cântăm cu îngerii şi cu strămoşii în cor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!’.

Fraţi şi surori în Domnul,
În noul an care vine, 2009, se împlinesc 1630 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Vasile cel Mare (379-2009), unul dintre cei mai cunoscuţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, mare teolog şi înţelept păstor de suflete. Cu acest prilej, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Noastră, a declarat anul 2009, An comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al tuturor Sfinţilor Capadocieni.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei din Asia Mică în anul 330 şi a trecut la Domnul în anul 379. Părinţii lui se numeau Vasile şi Emilia şi au avut nouă copii, dintre care cinci au devenit sfinţi, împreună cu părinţii lor şi cu bunica lor, Macrina cea Bătrână. De fapt, toţi cei nouă copii: cei patru fraţi şi cele cinci fete, din familia lor, duceau o viaţă de sfinţenie, evlavie, în dumnezeiască iubire, în rugăciune, milostenie şi bună aşezare a sufletului.

Familia Sfântului Vasile cel Mare a fost o familie de sfinţi. Fraţii Sfântului Vasile au fost: Sfântul Grigorie, Episcop de Nyssa, cel mai mare dintre ei; după el a urmat Sfântul Vasile, apoi Sfântul Navgratie, mare pustnic şi făcător de minuni în pustia Sinaiului, şi apoi Sfântul Petru, episcopul Sevastiei.

Deci, trei ierarhi sfinţi şi un pustnic. Dintre fete, Sfânta Macrina a fost mai mare cu vârsta decât toţi. Ea a ajutat pe mama lor, Emilia, la creşterea tuturor copiilor, învăţându-i pe toţi, din pruncie, dreapta credinţă în Hristos-Domnul. Sfântul Vasile cel Mare a fost un om foarte afectiv şi a simţit mereu nevoia comuniunii cu cei dragi, cu familia ori cu prietenii. Persoanele care au avut un rol major în creşterea şi formarea sa erau: mama Emilia, doica Paladia, bunica Macrina, sora Macrina şi unchiul Grigorie, care i-a fost ca un al doilea tată şi protector.

Considerând familia o instituţie de bază a societăţii, întemeiată de Dumnezeu prin crearea omului ca bărbat şi femeie (Facerea 1, 27), Sfântul Vasile cel Mare acorda, în scrierile sale, o importanţă deosebită relaţiilor dintre membrii familiei: soţ şi soţie, părinţi şi copii, fraţi şi surori. De asemenea, Sfântul Vasile cel Mare face dese referiri la preocuparea pe care trebuie sa o aibă familia şi Biserica faţă de creşterea şi educaţia copiilor. În acest sens, este cunoscută lucrarea Sfântului Vasile cel Mare Către tineri, în care sfătuieşte pe tinerii creştini să se pregătească din tot ceea ce mintea omenească şi cultura universală, au alcătuit de-a lungul existenţei umanităţii şi să extragă, asemeni albinelor, numai polenul , lasând la o parte ceea ce este dăunător sănătăţii morale a tinerilor.
Sfântul Vasile cel Mare este un mare dar pentru întreaga lume creştină, dar şi pentru noi, românii, în special. El a desfăşurat o frumoasă activitate misionară „nu numai în patria sa Capadocia, ci s-a ocupat şi de situaţia creştinilor din Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea), precum şi de creştinii din Dacia Carpatica (geto-daco-romanii), ca şi de creştinii goţi, care locuiau în răsăritul Munteniei de azi şi în sudul Moldovei’.

Fiind rudă şi prieten cu Junius Soranus, guvernatorul sau comandantul militar al Scythiei Minor, Sfântul Vasile cel Mare a cerut acestuia să trimită în patrie, adică în Cezareea Capadociei, moaştele Sfântului Sava de la Buzău, mort ca martir pentru credinţa în Hristos, în răsăritul Daciei Carpatice, la 12 aprilie 372, fiind înecat în râul Buzău. În epistolele sale adresate guvernatorului Soranus sau Episcopului de Tomis, Bretanion, Sfântul Vasile cel Mare îşi arată admiraţia pentru tăria credinţei trăite de strămoşii noştri
de la Dunăre şi Mare.

Primele obşti monahale de la noi au fost organizate de ucenici şi urmaşi ai Sfântului Vasile cel Mare, după regulile sale monahale. Dovada legăturilor sale cu pamântul nostru străbun a fost recunoscută mai târziu şi de Patriarhia Constantinopolului. Astfel, Sinodul Patriarhiei de Constantinopol, în timpul Patriarhului Sofronie, a decis la data de 10 octombrie 1776 ca Mitropolitul Ungrovlahiei (cu reşedinţa la Bucureşti) să poarte şi titlul onorific de ‘Locţiitor al Tronului episcopal din Chesareea (Cezareea) Capadociei’ . Din anul 1925, acest titlu este purtat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În ţara noastră, Sfântul Vasile cel Mare se bucură de o deosebită cinstire, numele de Vasile fiind foarte raspândit la români (aproximativ 615.000 de persoane poartă acest nume), iar în folclorul românesc, mai ales în colinde şi pluguşor, Sfântul Vasile cel Mare este aşezat după Moş Crăciun, de-a dreapta Maicii Domnului sau locuind în aceeaşi Casă cu Dumnezeu.

În noaptea de 31 decembrie 2008 spre 1 ianuarie 2009 şi în ziua de Anul Nou, de sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu (Te-Deum) pentru binefacerile primite de la El în anul 2008 şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare pe care o vom săvârşi în anul nou 2009.

Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou – 2009 şi Botezului Domnului, vă adresăm tuturor calde şi părinteşti doriri de pace şi sănătate, fericire şi ajutor mult de la Dumnezeu în tot lucrul bun şi folositor, dimpreună cu tradiţionala urare: La mulţi ani!

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu – Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!’ (II Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,




Scrisoare pastorală
la Naşterea Domnului
Iaşi – 2008


Iubiţilor preoţi din parohii,
cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri
şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu
din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de
la Dumnezeu cel în Treime preaslăvit –
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!

„Pentru orice lucru este un timp şi o judecată”
(Ecclesiastul 8, 6)

Iubiţi fraţi preoţi şi dreptslăvitori creştini,

Am ajuns, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, la sfârşitul anului 2008 de la Naşterea lui Hristos. Mulţumim, înainte de toate, pentru tot ajutorul, mila, iertarea şi iubirea revărsate de Dumnezeu asupra noastră şi asupra lumii, în anul care tocmai se încheie.
Pentru noi, popor al lui Dumnezeu din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, 2008 este anul canonizării sfinţilor nemţeni. Rugăciunile Sfinţilor Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, Chiriac de la Tazlău, Iosif şi Chiriac de la Bisericani, Rafael şi Partenie de la Agapia Veche, Iosif de la Varatic şi Ioan de la Râşca şi Secu ne sunt de acum încolo izvor de har şi binecuvântare de la Dumnezeu. 2008 este şi anul în care un nou mitropolit a fost chemat să slujească Biserica lui Hristos din Moldova. El are nevoie de rugăciunea, încrederea şi sprijinul tuturor celor care iubesc Biserica şi se dăruiesc cu jertfă întru slujirea ei. Împreună fiind, arhierei, preoţi, vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi credincioşi din parohii, nădăjduim că se va continua lucrarea sfântă a celor care de-a lungul vremii au slujit Mitropolia Moldovei „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”.
Anul 2008 rămâne în istorie şi ca un an de mare încercare. În Moldova au fost inundaţii care au afectat viaţa a mii de persoane, iar asupra lumii întregi se abate o nemiloasă criză economică ale cărei urmări sunt imprevizibile. Rădăcina acestei crize este, înainte de toate, de ordin moral. Există tendinţa ca omul să fie redus la nivelul unui instrument de producţie şi de consum. Ceea ce contează este câştigul, capitalul şi satisfacerea dorinţei de putere. S-a născut pe nesimţite şi se dezvoltă pe zi ce trece o veritabilă „cultură a păcatului” (Pr. Sofronie Saharov) destinată a înlocui „cultura Duhului” (Pr. Rafael Noica). Iubiţi credincioşi, Cuvântul „criză”, tradus din limba greacă, înseamnă „judecată”. Orice criză este un semn al judecăţii: judecata din partea oamenilor, judecata din partea lui Dumnezeu.
Acum 2008 ani, când „la plinirea vremii”1 a coborât Dumnezeu pe pământ, născându-Se prin puterea Sfântului Duh din Fecioara Maria, omenirea se afla în mare criză. Situaţia era dezastruoasă în domeniul credinţei atât la evrei, cât, mai ales, la păgâni. Nedreptăţile de orice fel impuneau legea pe pământ. Familia era subminată prin desfrâu, păcate contra firii sau divorţ generalizat. Astfel, criza cuprinsese întreaga suflare omenească. Atunci când criza a ajuns la punctul ei cel mai întunecat, a intervenit judecata lui Dumnezeu cea de oameni iubitoare şi de lumină izvorâtoare. „Pentru orice lucru este un timp şi o judecată”2, spunea înţeleptul Vechiului Testament. Timpul judecăţii sosise; „Dumnezeu S-a arătat în trup”3, iar „poporul care stătea în întuneric a aflat lumină mare şi celor care şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”4. Prin venirea Sa în lume, prin propovăduirea Evangheliei Sale, prin Moartea şi Învierea Sa, Hristos Dom nul a adus omului posibilitatea izbăvirii de păcate, a renaşterii sufleteşti şi trupeşti şi a dobândirii Împărăţiei Cerurilor. Mulţi au înţeles şi au cunoscut, prin Biserică, puterea eliberatoare şi mântuitoare a Naşterii, Morţii şi Învierii Domnului Hristos. Înţelegerea rostului Întrupării lui Dumnezeu şi trăirea acestei înţelegeri a oferit multora, cum spune Sfântul Ioan Damaschin, „o primăvară veselitoare”5, o autentică vieţuire pe pământ. Au fost şi sunt însă mulţi care n-au dorit sau n-au putut şi nu doresc sau nu au forţa necesară să cunoască pe Hristos, singurul Adevăr care naşte oameni „vii”6 şi „liberi”7, adică oameni adevăraţi. „Aceasta este
judecata”, zice Hristos, „că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina.”8 Tot acest refuz de a primi Adevărul, toată neputinţa omului de a se deschide spre Lumină au avut şi au drept rezultat o criză profundă cu urmări grave pentru viaţa umană. Viaţa fără Hristos era numită acum câţiva ani de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist într-o pastorală de Naşterea Domnului ca „acea noapte continuă a
tristeţii fără leac, a răcelii spirituale lesne omorâtoare şi a fricii lumii vinovate de călcarea poruncilor dumnezeieşti, beznă adâncă”9.
Criza lumii de azi, despre care se vorbeşte mult în ultima vreme, nu este în esenţa ei doar o criză economică. Problemele materiale sunt numai o consecinţă a lipsei de sens a vieţii care defineşte existenţa multora dintre noi, o urmare a „tristeţii”, a „răcelii spirituale”, a „fricii”10, a stării de deznădejde care cuprinde multe suflete.
În faţa unei asemenea situaţii, Biserica Îl mărturiseşte pe Pruncul Iisus Dumnezeu, adică „măreţia şi puterea dumnezeiască luând înfăţişarea unei nesfârşite blândeţi, smerenii, purităţi, sensibilităţi şi jertfelnicii”11. Desigur că, într-o lume în care abuzul de putere, de avere sau de plăcere12 constituie realităţi zilnice în viaţa multor oameni şi popoare, chemarea spre smerenie, simplitate şi iubire curată pare anacronică, naivă, irealistă şi, în tot cazul, ineficace. O analiză onestă şi reală arată că ultimul cuvânt în viaţa popoarelor nu-l au cazărmile militare, ci aşezămintele de credinţă şi cultură, nu-l are numărul armelor, ci numărul mamelor cu mulţi copii. „Smerenia”, spunea inegalabilul Dostoievski, „este cea mai teribilă armă, singura căreia nu-i poţi sta împotrivă.” Există, oare, vreun eveniment din istoria omenirii care să fi influenţat mersul lumii mai adânc şi mai real decât momentul Naşterii Domnului din peştera din Betleem?
Atunci a avut loc cea mai evidentă manifestare a măreţiei, a puterii, a strălucirii, a bogăţiei prin smerenie, candoare, sensibilitate şi iubire. Astăzi se încearcă rezolvarea crizelor de orice fel prin mijloace, în general, economice. Oare golul din inimi, lipsa de sens din viaţa tinerilor, tristeţea şi plictiseala din existenţa multora au drept cauză doar lipsa banilor, a mijloacelor materiale, a strategiilor economice eficiente? De ce, atunci, există atâta derută lăuntrică, uscăciune sufletească şi deznădejde pricinuitoare de sinucidere în familiile multor bogaţi şi înlăuntrul unor popoare prospere economic? Nu fac aici elogiul sărăciei, căci bogăţia în sine nu este rea, ci fac un apel la decenţă, onestitate şi deschidere spre înţelegerea celuilalt. Este o chemare spre Betleem, spre taina ieslei, a păstorilor şi a îngerilor care grăiesc întru slava Pruncului Iisus: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”13.
„Pace” şi „Bunăvoire” între oameni!
Iată mesajul Betleemului! Aşadar, „dumnezeieşte să prăznuim!”14, după cum spune cântarea Bisericii. „Hristos soseşte!”15 El vine „în sufletul celor blânzi”16 pentru a „curăţi lumea”17 şi a-l arăta pe om „locaş al Său, al Tatălui şi al dumnezeiescului Duh”18. Ascultarea acestei chemări aduce odihnă sufletească şi slobozenie lăuntrică în sufletele noastre obosite şi împovărate19. Ea ne ajută să înţelegem că „iadul este durerea de a nu mai putea iubi” şi că „nu trebuie niciodată să ne pierdem încrederea în Dumnezeu sau să ne îndoim de iertarea Lui”20. Cunoscând faptul că, după cum spunea Dostoievski, „iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt pentru Dumnezeu”21, să nu deznădăjduim în faţa niciunei crize. Sărbătoarea Naşterii Domnului este un moment de har prin care înţelegem iubirea şi iertarea lui Dumnezeu faţă de noi. Hrănindu-ne şi adăpându-ne din Pâinea cea vie şi din Izvorul cel de viaţă dătător al Betleemului, să ieşim în întâmpinarea celui flămând şi însetat, celui gol şi părăsit, celui trist şi deznădăjduit. Să oferim bucurie din bucuria lui Hristos celor ce ne iubesc şi celor ce ne urăsc pe noi! Să iertăm şi să înţelegem slăbiciunile celorlalţi pentru ca şi ei, şi, mai presus de toate, Dumnezeu să ne ierte pe noi.

Fie ca Bunul Dumnezeu să rânduiască fiilor şi fiicelor Bisericii lui Hristos din Moldova o sărbătoare a Naşterii Domnului cu bucurie şi mulţumire sufletească şi un Nou An cu gânduri curate, pace în familie, în ţară şi în lume.
Dorind fiecăruia clipe frumoase de sărbătoare, cu multă linişte şi căldură a inimii, vă binecuvintez pe toţi în numele Sfintei Treimi – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Naşterea Domnului cu bucurie!
La mulţi şi buni ani!

Al vostru frate şi părinte de tot binele doritor şi către
Dumnezeu rugător,
† Teofan
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei


Note bibliografice
1 Galateni 4, 4.
2 Ecclesiastul 8, 6.
3 I Timotei 3, 16.
4 Matei 4, 16.
5 „Cuvânt la Naşterea Domnului”, în Sfinţii Părinţi despre
Naşterea şi Întruparea Cuvântului, Editura Sofia, Bucureşti, p. 107.
6 Coloseni 2, 13.
7 Ioan 8, 32.
8 Ioan 3, 19.
9 Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, Pastorală la Săr –
bătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Bucureşti, 2005,
p. 4.
10 Ibidem.
11 Ibidem, p. 5.
12 Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Despre dragoste”, XI, 20, în
Filocalia, II, Editura Harisma, Bucureşti, 1993, p. 105.
13 Luca 2, 14.
14 Cântarea IV, Canonul Înainteprăznuirii, Pavecerniţă, 24 de –
cembrie, p. 386.
15 Cântarea II, Laude, Utrenie, 23 decembrie, p. 380.
16 Cântarea VI, Canonul Înainteprăznuirii, Utrenie, 24 de –
cembrie, p. 396.
17 Cântarea IV, Canonul Înainteprăznuirii, Pavecerniţă, 22 de –
cembrie, p. 346.
18 Cântarea VIII, Al doilea canon al Înainteprăznuirii,
Utrenie, 23 decembrie, p. 377.
19 Matei 11, 28.
20 Dostoievski, vezi Mihai Grobnicu, „Iadul este durerea de a
nu mai putea iubi”, în Ziarul Lumina, nr. 264, 12 noiembrie 2008,
p. 16.
21 Pr. Teofil Părăian, „Explicaţii la cele douăzeci de apograme
ale Părintelui Arsenie Boca”, în Viaţa Creştină, vol. 38, nr. 1-3
(ianuarie-martie 1995), p. 7.



Darurile Nasterii Domnului

Pastorala de Craciun a Inaltpreasfintiei Sale Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului





Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhiereşti binecuvântări!

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie” (Troparul Naşterii Domnului).

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Cu harul lui Dumnezeu Cel în Treime, iată-ne din nou în faţa marelui praznic plin de lumină al Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos. Bucuriei noastre îi dăm glas cu toţii în aceste slăvite zile atât în graiurile minunate ale colindelor noastre strămoşeşti, cât şi în cuvintele de laudă ale imnelor şi cântărilor bisericeşti, intonate cu emoţia minunii şi cu fiorul tainei vechii noastre credinţe creştineşti:

„Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru – spunem -, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei!”

Praznicul care începe astăzi şi durează până la praznicul Arătării Domnului Nostru Iisus Hristos la Iordan, este praznicul luminii şi al darului făcut lumii prin trimiterea în ea a Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioarei Maria. Aşa cum văzuse profetul Isaia cu opt sute de ani înainte: „Domnul ne-a dat un semn: Iată o Fecioară va lua în pântece şi va naşte fiu”, a cărui venire pe lume înseamnă că: „Dumnezeu e cu noi” (Isaia 7, 14); „Un Prunc s-a născut nouă; un Fiu s-a dat nouă” (Isaia 9, 5). Şi tot el mai spune că prin venirea Pruncului născut din Fecioară, a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, „poporul care şedea în întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în laturea şi umbra morţii lumină le-a răsărit” (Isaia 9, 1; cf. Matei 4, 16; Luca 1, 79).

Creştinismul, aşa cum îl înţelege şi îl trăieşte Biserica Ortodoxă, este religia luminii: „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1, 5) şi „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 5, 8), adică dăruire nesfârşită. Este lumină pentru că este iubire şi pentru că este iubire luminează. Dumnezeu L-a descoperit ca iubire şi ca lumină pe Hristos, Care a şi spus despre Sine Însuşi: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Îmi urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). De două mii de ani Lumina lui Hristos luminează tuturor. A luminat lumii întregi şi a luminat şi poporului român. „Lumina – ne spune evanghelistul – luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o” (Ioan 1, 5), – nici nu o va cuprinde vreodată.

Iubiţi credincioşi,

V-am amintit toate acestea fiindcă dorim să ne folosim de acest fericit prilej ca să vă punem la suflet două lucruri de mare însemnătate şi două iniţiative ale smereniei noastre şi ale Mitropoliei Ardealului. Cel dintâi este acesta:

V-am chemat, cum ştiţi, la începutul binecuvântatului Post al praznicului în care ne aflăm ca să petrecem acest mare eveniment al creştinătăţii într-un chip mai adevărat şi mai apropiat de cel în care prăznuiau vechii creştini taina lui minunată. V-am chemat pe toţi, preoţi şi credincioşi, ca începând din anul acesta să săvârşim dumnezeiasca Liturghie de cu noapte, mai aproape de timpul în care s-a petrecut minunea dumnezeiască a venirii pe lume a Domnului, însoţită de privegherea de noapte a păstorilor şi a îngerilor.

Am considerat important acest lucru nu doar de dragul unei vechi şi venerabile tradiţii liturgice creştine. Nu uitându-mă la trecut, ci gândindu-mă la prezent şi mai ales la caracterul ceresc şi nepământesc al credinţei noastre, v-am chemat să restaurăm cu ocazia praznicelor mari această practică a vechilor creştini.

Mântuitorul însuşi înaintea momentelor celor mai importante ale vieţii Sale a petrecut întreaga noapte în rugăciune, sădind în firea noastră deprinderea privegherii şi dându-ne astfel aceste unice momente de vorbire cu Dumnezeu şi prilejuri fericite de creştere în comuniunea cu El.

Primii creştini, imitând pilda Mântuitorului, obişnuiau să anticipeze şi să aştepte fiecare sărbătoare şi fiecare duminică prin priveghere de toată noaptea, care era împlinită prin săvârşirea dumnezeieştii Liturghii. În felul acesta, ei dădeau expresie vie credinţei lor – care nu poate să nu fie şi a noastră – că toată viaţa creştinului este o jertfă, o imitare a vieţii Mântuitorului, un drum, o neîncetată trecere dinspre noapte spre zi, dinspre întuneric spre lumină, de la păcat spre sfinţenie, de la întristare la bucurie, de la foame şi post, la ospăţ şi îndestulare duhovnicească, de la lume la Împărăţie, de la vremelnicie la veşnicie. În timp ce păgânii şi necredincioşii îşi petreceau – atunci ca şi acum – zilele şi nopţile în excese, desfrâu şi veselii fără de cuviinţă, creştinii au privegheat şi priveghează în post şi rugăciune nopţile sfinte care preced întâlnirea la sfintele Liturghii cu Hristos Domnul, prin Cuvântul, Trupul şi Sângele Său dumnezeiesc.

În acest fel, noi creştinii priveghind dăm mărturie că nu trăim doar viaţa lumii, ci avem în noi de la Sfântul Botez viaţa lui Dumnezeu, care nu e ca viaţa lumii. Aşa cum nici pacea, bucuria, iubirea şi fericirea lui Dumnezeu dăruite nouă în Hristos şi în Biserica Lui nu sunt ca pacea, bucuriile, iubirile sau fericirile trecătoare, mărginite şi egoiste ale acestei lumi.

Iar acest lucru nu trebuie să-l uităm mai ales în lumea noastră tot mai secularizată, în care sensul şi trăirea creştinească a sărbătorilor se uită parcă tot mai mult în favoarea sărbătorilor mincinoase ale consumului, distracţiilor şi plăcerilor egoiste. La acestea suntem îndemnaţi zi de zi prin mass-media şi reclame de tot felul, care ne ţin legaţi în sclavia simţurilor, iar în preajma marilor praznice ale creştinătăţii ele ne propun o intensificare nebunească a dezmăţului şi desfrâului.

Să ne aducem aminte că Dumnezeu S-a născut în noaptea istoriei, într-o peşteră şi în loc de leagăn a fost aşezat într-o iesle sărăcăcioasă. Uitat de cei bogaţi şi puternici ai poporului lui Israel, Pruncul Iisus este însă recunoscut de păstorii umili de lângă Betleem şi de regii magi veniţi după stea. Aceştia au găsit Lumina fiindcă au privegheat nopţile, aşteptând sau călătorind la lumina stelelor spre Lumina lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu le-a răsplătit osteneala privegherii şi le-a arătat lor celor dintâi Darul Său cel mai de preţ pe care ni l-a făcut şi ni-l face mereu în Fiul Său născut Prunc din Fecioară în staulul de lângă Betleemul Iudeii.

Să nu uităm deci că viaţa lui Hristos este viaţa noastră, că El ne umple de toate bucuriile umanităţii Sale îndumnezeite, dacă şi noi păşim pe calea sfintelor Sale porunci şi dacă ne străduim să trecem sacramental, dar şi ascetic, prin toate câte a trecut El în timpul vieţii Sale pământeşti.

Cel de-al doilea lucru pe care dorim să vi-l punem la inimă astăzi priveşte tot o bucurie.

Este bucuria prăznuirii jubileului împlinirii a două sute de ani de la naşterea marelui nostru înaintaş, Mitropolitul Andrei Şaguna (1808-1873), părintele nostru, al tuturor ardelenilor ortodocşi. Acest jubileu a fost aniversat cum se cuvine în zilele care au precedat nemijlocit praznicul sfântului Apostol Andrei. Mai întâi printr-o sesiune solemnă a Academiei Române şi apoi printr-un simpozion ţinut la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, ale cărui lucrări au fost binecuvântate de prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, căruia i s-a decernat cu acest prilej titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Sibiu. Pentru ca această bucurie să fie deplină, dorim să o împărtăşim cu toţi fiii noştri sufleteşti.

Meritele excepţionale ale marelui Andrei Şaguna în istoria Bisericii Ortodoxe a românilor din Ardeal sunt bine cunoscute. Ele pot fi uşor rezumate într-un singur cuvânt: ÎNVIEREA bisericească şi naţională a românilor ortodocşi după secole lungi de oprimare şi marginalizare. Sub lunga sa arhipăstorire de 27 de ani, Ortodoxia şi românii din Transilvania au ieşit din întuneric la lumină, din sclavie la libertate, din moarte la viaţă. Aşa cum ştiau deja contemporanii săi, marele Şaguna a fost un „bărbat providenţial, trimis de Dumnezeu pentru fericirea poporului său” (Nicolae Popea). Şi într-adevăr, el a fost un adevărat „Moise al românilor”, un nou apostol al transilvănenilor. Marele scriitor Ioan Slavici scria încă în 1880 despre Şaguna că „le-a venit ardelenilor ca un om trimis de Dumnezeu”, iar ardelenii de atunci – strămoşii noştri – „au cunoscut că s-a ivit un Mesia în mijlocul lor”. De aceea „astăzi chiar – scria tot Slavici – la doar câţiva ani de la mutarea la Domnul a mitropolitului Andrei – creştinii ortodocşi din Ardeal îl socotesc între sfinţi”.

Este o bucurie nespusă pentru noi – o bucurie unică într-o viaţă de păstor – să vă dăm vestea cea bună că Sinodul ierarhilor ortodocşi din Transilvania socoteşte că de acum putem vorbi despre Şaguna nu numai ca despre mitropolitul „Andrei cel Mare” al Ardealului, ci şi ca despre „Andrei cel Sfânt” al ortodocşilor de pretutindeni. Pregătirile pentru trecerea Mitropolitului Andrei Şaguna în rândul sfinţilor Ortodoxiei sunt în plină desfăşurare. Să ne bucurăm cu toţii!

Dar fiindcă sărbătorim 200 de ani de la naşterea marelui Mitropolit, nu putem să o uităm nici pe minunata lui mamă. Acum două sute de ani, cu cinci zile înainte de Naşterea Domnului, pe 20 decembrie 1808, Anastasia Şaguna (1785 – 1833) aducea pe lume într-o familie de aromâni din oraşul Mişcolţ (în nordul Ungariei de azi), un băiat căruia la botez i s-a dat numele Anastasiu. După 25 de ani, prin intrarea în monahism a tânărului Anastasiu Şaguna, acest nume i s-a schimbat în Andrei, numele Apostolului românilor. Acestei mame dârze şi apărătoare eroică prin educaţia ortodoxă a copiilor ei – care i-au fost luaţi la moartea soţului pentru a fi crescuţi la şcoli ungureşti şi catolice – i-l datorăm românii ortodocşi pe viitorul Mitropolit al Ardealului. Fără veghea ei neadormită, de înger păzitor, copilul Şaguna putea fi pierdut pentru totdeauna pentru ortodoxie şi pentru românism. Şi fără Şaguna unde am fi fost astăzi noi, ortodocşii români din Transilvania? De aceea, aşa cum bine s-a spus, „amintirea Anastasiei Şaguna trebuie păstrată şi cinstită cu sfinţenie” (Ioan Lupaş). Fiindcă ea l-a născut de două ori – atât după trup, cât şi după duh pentru credinţa ortodoxă – pe cel ce avea să aducă învierea noastră în veacul acesta.

Iată, iubiţii mei, v-am pus acum la inimă minunatele daruri pe care ni le aduce acum taina Naşterii lui Dumnezeu ca Prunc în noaptea istoriei şi în sărăcia peşterii şi a ieslei!

Pe de-o parte, privegherea în noaptea sfântă pentru a trăi cu adevărat cu emoţie şi schimbare a vieţii bucuria întâlnirii cu Domnul întrupat. El se naşte la fiecare dumnezeiască Liturghie în peştera de taină care e altarul sfintelor noastre biserici şi vrea să fie primit în ieslea inimilor noastre curăţite şi sfinţite prin post şi priveghere.

Pe de altă parte, Mitropolitul Andrei cel Mare şi Sfânt, întocmai cu Apostolii, şi vrednica sa mamă, Anastasia cea sfântă – luptători pentru ortodoxie! Ce minunate pilde de creştinism autentic şi pentru noi românii secolului XXI! Cu nimic mai prejos decât sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi Mama sa Elena, sau decât sfinţii fraţi din Capadocia şi Părinţi ai Bisericii, Vasile cel Mare şi Grigorie al Nyssei şi sora lor mai mare Macrina!

Iată cuvintele pline de dragoste cu care se adresa marele şi sfântul Mitropolit Andrei Şaguna ortodocşilor români din Ardeal, strămoşii noştri, la Naşterea Domnului din anul 1852:

„Cântarea îngerilor din cer la Naşterea Unuia Născut Fiul Său este temeiul bucuriei celei mari pe care o simte astăzi tot sufletul creştinesc.

O simţire de mare bucurie se deşteaptă astăzi în sufletul meu, căci simt şi cunosc mărimea şi sfinţenia Crăciunului. Tot ea mă îndeamnă la întocmirea acestei epistolii. Ca făcând aceasta să fiu astăzi duhovniceşte între voi şi plin de bucurie sufletească să prăznuiesc cu voi ziua cea mare şi minunată a Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos. Şi ca să vă trimit şi hrană sufletească, care să îndulcească zilele voastre pe pământ şi să vă pregătească cale sigură către Împărăţia lui Dumnezeu.”

Drept-măritori creştini,

Noi astăzi ne împărtăşim de darurile cereşti ale bucuriei veşnicei Împărăţii aduse în lume prin întruparea, jertfa şi învierea Fiului lui Dumnezeu. Bucuria noastră a Crăciunului este darul lui Dumnezeu, dar este în acelaşi timp şi darul sfinţilor neamului nostru. Nu putem uita însă că bucuria noastră a fost preţuită cu sânge, cu scumpul sânge al Mântuitorului, dar şi al mucenicilor Lui. Nu trebuie să uităm pentru ce şi-au dat viaţa atâţia şi atâţia oameni aleşi ai poporului nostru. Oare putem rămâne indiferenţi la scăderea demografică dramatică a populaţiei româneşti? Oare putem ignora distrugerea şi pustiirea satelor noastre, decăderea morală a societăţii? Oare putem trece cu vederea criza morală profundă prin care trecem, delăsarea şi laxismul şi indiferenţa noastră? Pentru că toţi suntem copleşiţi de atâtea greutăţi materiale şi spirituale şi toţi căutăm soluţia care să ne scoată din starea în care ne aflăm, iată, în aceste zile de sărbătoare, prin pilda vieţii marelui mitropolit Andrei Şaguna, Biserica vrea să ne îndemne să ne aducem aminte că noi, românii, întotdeauna am avut necazuri mari în decursul zbuciumatei noastre istorii, dar le-am biruit pe toate pentru că am avut resorturile, pârghiile unei vieţi interioare bogate, câştigate prin apropierea de Dumnezeu, prin împărtăşirea de Sfintele Taine, prin viaţă de asceză, prin paza sfintelor Sale porunci. Străbunii noştri au trecut peste toate fiindcă au ştiut să trăiască simplu, smerit şi curat ca şi înaintaşii lor în comunităţi, uniţi jurul preotului şi al ierarhului, participând la Sfânta Liturghie, păzind poruncile lui Dumnezeu şi ascultând sfaturile duhovnicilor. Dar noi ne-am depărtat de simplitatea şi curăţia originară a poporului nostru. Cultura mass-media la care toţi suntem conectaţi ne învaţă cum să trăim, cum să ne îmbrăcăm, cum să mâncăm, cum să ne vaccinăm, ca să nu ne mai îmbolnăvim, cum să ne împrumutăm, ca să dobândim şi să dorim mereu bunuri materiale, făcând din noi nişte oameni însinguraţi, nişte consumatori, nişte robi ai propriilor noastre plăceri, dar şi ai unor interese atât de străine de neamul nostru românesc. Aceasta este principala cauză a suferinţei noastre: depărtarea de Dumnezeu.

Să ne trezim aşadar cu toţii din această amorţire, să alergăm cu tot sufletul la Biserică, să urmăm sfinţilor neamului românesc, să ne arătăm toţi copii ai lui Dumnezeu, fraţi ai lui Hristos, prin gustarea din viaţa Lui prin Sfintele Taine. Să ne întoarcem la frumuseţea şi curăţia vieţuirii strămoşilor noştri, să renunţăm la patimile egoiste, omorându-ne „mădularele… cele pământeşti adică: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta cea rea şi lăcomia, care este închinare la idoli …” (Col. 3, 5-8), lepădând mânia, defăimarea, cuvintele de ruşine, judecarea aproapelui, pizma şi invidia pentru ca astfel dumnezeiescul Prunc din ieslea Betleemului să se nască pururi şi să crească în inimile noastre.

Sărbători fericite!

An Nou binecuvântat!

Întru mulţi şi fericiţi ani!

Al Vostru Arhipăstor şi rugător fierbinte către Dumnezeu,

Dr. Laurenţiu Streza,

Arhiepiscopul Sibiului şi

Mitropolitul Ardealului



† B A R T O L O M E U

din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului,

Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,

iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,

iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Omeneşte vorbind, naşterea Domnului nu a avut în ea nimic extraordinar. Sfinţii Evanghelişti Matei şi Luca ne relatează faptele:[2] La un moment dat, cezarul de la Roma a poruncit să se facă un recensământ al tuturor cetăţenilor din imperiu, o operaţie de rutină, periodică, al cărei principal scop era stabilirea şi evidenţa impozitelor. Recensământul însă se făcea în localitatea de baştină a fiecărui cetăţean, adică acolo unde îşi avea rădăcinile. Maria din Nazaret, ca şi Iosif, ocrotitorul ei, se trăgeau din neamul regelui David, care se născuse în mica localitate Betleem. Aşadar, era normal ca, în calitate de cetăţeni ai imperiului, cei doi să se supună. Ca urmare, au avut de străbătut un drum lung, din provincia Galileea până spre marginea Iudeii, traversând Samaria, îndurând arşiţa zilei, asprimea nopţii şi îmbulzeala gloatelor care mergeau în aceeaşi direcţie. Maria însă purta și povara stării binecuvântate, adică a sarcinii care se apropia de sfârşit.

Odată ajunşi la destinaţie, Maria a simţit că i-a venit vremea să nască. Cei doi aveau neapărată nevoie de un adăpost. Ni se spune că au încercat la han (de unde se vede că era singurul „hotel” din localitate), acolo nu mai era nici un loc liber, ceea ce nu e de mirare, dată fiind mulţimea celor ce soseau în fiecare clipă. Nu ştim dacă au bătut la poarta cuiva şi că aceasta nu li s’a deschis. În unul din colindele noastre întâlnim reproşul:

Viflaime, Viflaime,

De ce n’ai primit în tine

Pe Fecioara Maria

Să nască pe Mesia.

Mustrarea pică bine sensibilităţii noastre de astăzi, a celor ce ştim cine era Maria şi pe Cine purta ea în pântece, dar e lesne de înţeles că nici unui locuitor al Betleemului de atunci nu i-ar fi trecut prin minte aşa ceva; îngerul Domnului îl înştiinţase pe Iosif, dar pe nimeni altcineva.

Aşa se face că, în cele din urmă, cei doi au poposit într’un staul de vite, unde Maica Domnului L-a născut pe Iisus. Nici faptul în sine nu poartă în el ceva extraordinar. Nu ştim dacă mai era cineva de faţă; iconografia ne arată câteva femei scăldând Pruncul, dar altă mărturie nu avem. Nu ştim nici dacă Mama a trecut sau nu prin durerile naşterii. Unii Sfinţi Părinţi presupun că dacă Maria nu a cunoscut plăcerea, era firesc să nu cunoască nici durerea, dar aceasta e o simplă presupunere, nu o certitudine. Chiar dacă a trecut prin chinurile naşterii, acestea intră în firescul fenomenului.

Singurele scene minunate relatate de Evanghelist sunt corul îngerilor şi închinarea păstorilor, dar ele sunt adiacente, fără o legătură directă cu fenomenul în sine al naşterii.

Şi totuşi, dragii mei, minunea se petrecuse, şi anume cu nouă luni în urmă. Orice naştere este precedată de zămislire, iar aceasta s’a săvârşit în ziua pe care noi o prăznuim calendaristic la 25 martie, sub denumirea de Buna Vestire. Fecioara Maria se afla singură în locuinţa ei din Nazaret când îngerul Domnului i-a adus vestea că Dumnezeu a ales-o să devină mama Fiului Său. Neînţelegând cum poate fi mamă fără să fi cunoscut vreodată un bărbat, tânăra copilă aude o explicaţie pe care nu o înţelege nicicum: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Nu înţelege, dar se supune.

Dragii mei, o minune nu se cere explicată, ci crezută. Nici eu nu voi încerca să v’o explic, ci doar să vă introduc în unul din înţelesurile ei ascunse. Prima parte din spusa îngerului e mai la îndemâna priceperii: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine…”. ştim că S’a mai pogorât pe creştetul lui Iisus în clipa botezului din Iordan[3], ştim că S’a pogorât peste Sfinţii Apostoli în ziua Cincizecimii[4].

Mai greu de priceput este partea a doua: „puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Cheia înţelesului se află în cuvântul a umbri. În tot cuprinsul Sfintei Scripturi, verbul acesta are o conotaţie cu totul specială, prin el înţelegându-se acţiunea prin care Dumnezeu îşi exercită puterea sau îşi revarsă harul asupra uneia sau mai multor persoane, sau chiar asupra unui simbol. În Vechiul Testament, şi anume în cartea Ieşirii, ni se descrie obiectul de cult care se chema chivotul mărturiei, pe al cărui capac erau înfăţişaţi doi heruvimi îngenuncheaţi faţă’n faţă, cu aripile umbrind acoperământul. Din această umbră, adică din spaţiul cuprins între aripile heruvimilor şi faţa capacului, Dumnezeu îi va vorbi lui Moise.

Pe muntele Tabor, în timpul schimbării la faţă a Domnului Iisus, un nor luminos i-a umbrit pe cei trei apostoli, iar din el s’a auzit vocea lui Dumnezeu rostind mărturie pentru identitatea Fiului Său[5]. Să reţinem că norul dumnezeiesc poate fi şi „luminos”, a cărui umbră nu poate fi decât lumină, lumina cunoaşterii.

În Faptele Apostolilor, „umbrirea” are puteri tămăduitoare. Când Petru mergea la templu, bolnavii erau scoşi pe tărgi şi înşiraţi pe marginea drumului, pentru ca „măcar umbra lui să umbrească pe vreunul din ei” şi să se vindece[6].

În cazul Sfintei Fecioare, în momentul când, concomitent cu pogorârea Duhului Sfânt, puterea lui Dumnezeu i-a umbrit trupul, atunci, în clipa aceea, Fiul Său cel născut din Tatăl „mai înainte de toţi vecii”, atunci S’a întrupat în pântecele ei şi a devenit om. Acum putem înţelege mai bine stihurile colindului:

„Astăzi s’a născut

Cel făr’ de’nceput”,

adică minunea din pântecele Fecioarei, prin care eternitatea intră în istorie.

Aici, dragii mei, sunt dator să mai fac o lămurire, şi anume asupra unui cuvânt care poate duce chiar la erezie. Sfântul Evanghelist Matei afirmă că naşterea Domnului este plinirea unei previziuni a profetului Isaia, pe care îl citează textual: „Iată, fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu…”. Expresia „va avea în pântece” (sau, mai grav, „va lua în pântece”[7]) este incorect tradusă din greceşte în toate ediţiile româneşti ale Bibliei de până în 2001. Ea poate sugera ideea (copios preluată de sectanţi) că zămislirea lui Iisus a fost efectul unei legături trupeşti între o fecioară şi un bărbat, ceea ce, după socotinţa noastră, e o blasfemie. Or, verbul original nu este „a avea” sau „a lua”, ci „a purta[8]” (aşa cum se poartă un măr în palmă, un şal pe umeri, o haină pe corp, o sabie la şold). Uneori se traduce şi cu „a avea”, dar tot în sensul de „a purta”, precum porumbelul trimis de Noe să cerceteze scăderea apelor; acesta s’a întors la corabie, având (adică purtând) în cioc o ramură verde de măslin”. Aşadar, versiunea corectă (şi ortodoxă) a citatului din Isaia este: „Iată, fecioara va purta în pântece şi va naşte Fiu”, ceea ce e în deplină concordanţă şi cu relatarea lui Matei că, la un moment dat, Sfânta Fecioară „s’a aflat pe sine (adică s’a pomenit) având în pântece de la Duhul Sfânt”. Or, despre natura zămislirii ştia de la înger, dar despre ea şi-a dat seama doar când au apărut primele semne ale sarcinii.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Minunea zămislirii a durat o clipă, istoria vieţii lui Iisus va curge în ritmurile normale ale timpului: sarcina celor nouă luni, naşterea propriu-zisă, alăptarea, fuga în Egipt, copilăria şi tinereţea din Nazaret, întâlnirea cu Ioan Botezătorul, activitatea de trei ani şi jumătate, patimile, răstignirea şi moartea. Toate acestea, aşa cum sunt consemnate în Sfintele Evanghelii, atestă o perfectă autenticitate umană, confirmând faptul că Fiul lui Dumnezeu, devenit om prin întrupare, şi-a asumat toate ale omului, în afară de păcat: a flămânzit, a însetat, a obosit, a fugit din faţa primejdiilor timpurii, Sa întristat, a plâns, S’a bucurat, a mâncat şi a băut, a postit, S’a mâniat, a osândit, a binecuvântat, S’a rugat, a şovăit în faţa morţii, a disperat pe cruce, a urlat de durere – totul, absolut totul – fiind profund omenesc. A săvârşit nenumărate minuni asupra altora, dar niciodată asupra Sa. Conştient că la nevoie poate folosi supranaturalul, a preferat să se menţină în limitele naturii umane. Arestat în grădina Ghetsimani, legat la mâini şi înconjurat de soldaţi, şi-a rostit convingerea că Tatăl îi poate trimite legiuni de îngeri care să-l scape, dar El preferă să plinească până la capăt rostirea profeţilor care-i prevestiseră patimile şi moartea. Ca un om a şovăit în faţa morţii, ca un om şi-a înfrânt slăbiciunea şi ca un om şi-a acordat voinţa cu aceea a Tatălui. Chinurile de pe cruce au fost reale, moartea şi îngroparea au fost acelea ale unui om, dar ale unui om născut prin înomenirea lui Dumnezeu, al cărui sânge era menit să ne răscumpere nouă păcatele. Răstignit pe cruce, a refuzat să guste dintr’o substanţă anestezică oferită într’un burete din vârful unei suliţe; durerea răscumpărătoare trebuia îndurată întreagă, fără compromisuri. – „Dacă eşti fiul lui Dumnezeu, Îl batjocoreau fariseii, coboară-te de pe cruce!” Nu S’a pogorât de pe cruce. Unde era Fiul lui Dumnezeu, făcătorul de minuni?

Dragii mei, Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu avea să se arate, dar de abia începând cu a treia zi de la îngropare, printr’o minune care îi va ului mai întâi pe ucenici şi apoi, de-a lungul veacurilor, pe toţi cei care se vor îndoi de ea, asemenea lui Toma: minunea învierii. Aceasta a fost minunea, singura minune asupra Luişi, din toată durata vieţii Sale pământeşti, încununată cu aceea a înălţării le cer.

Iată, v’am pus în faşă, alăturate, cele două ipostaze din viaţa Mântuitorului nostru: naşterea omenească, precedată de zămislirea supraomenească, şi moartea omenească, urmată de învierea supraomenească. Această alăturare arată limpede că viaţa de pe pământ a Domnului s’a petrecut omeneşte, dar între două minuni: minunat a fost începutul, minunat a fost sfârşitul, minunată va fi veşnicia noastră întru acelaşi Iisus Hristos. Vi le-am spus pentru ca voi să vă întăriţi în credinţă, să credeţi fără şovăire în pururea-fecioria Maicii Domnului şi în dumnezeirea Fiului său, să credeţi şi să-i faceţi ţi pe alţii să creadă, în această vreme când se fac din ce în ce mai simţite bântuielile lui Veliar. Sărbătoriţi Crăciunul în lumina Paştilor, aşa cum veţi sărbători Paştile în lumina Crăciunului!

Hristos este Unul şi Acelaşi, acum şi în veac. Amin!

[1] Notele infrapaginale sunt pentru Cucernicii Preoţi.

[2] Luca 1,1-20; Matei 1,18-25.

[3] Matei 3,13-17.

[4] Fapte 2,1-4.

[5] Matei 17,5; Marcu 9,7.

[6] Fapte 5,15.

[7] Ediția din 1988, reeditată în 2008.

[8] ého (cu flexiunea éxei la persoana a treia singular feminin).



Mesajul IPS Părinte Mitropolit dr. Irineu Popa, de praznicul naşterii Mântuitorului Iisus Hristos.


(sectiunea de clipuri video)


† N I C O L A E

Iubitului cler, cinului monahal, dreptcredincioşilor creştini şi creştine, binecuvântare şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,

Din nou a sosit Crăciunul, sărbătoarea trimiterii de către Dumnezeu a Fiului Său unul născut pentru ca să ne ridice din păcatul în care am căzut şi să ne mântuiască. Cu lumina învăţăturii Sale, cu puterea harului Său, cu dragostea şi exemplul vieţii Sale a cucerit inimile şi a revărsat în sufletul oamenilor nădejdea îndreptării şi a izbăvirii.

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L a dat ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă de veci” (Ioan 3, 16).

Toată bogăţia învăţăturii Sale şi a harurilor sfinţitoare de om şi toată lucrarea mântuirii noastre în desfăşurarea vremii, Iisus Hristos a lăsat o în Biserica Sa sfântă pe care a întemeiat o cu scump Sângele Său şi „s-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfinţească, cum
spune Apostolul, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt şi ca s o înfăţişeze Sieşi Biserică mărită, neavând pată sau întinăciune ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5, 25-27).

Dreptmăritori creştini şi creştine,

De ziua Naşterii Domnului se cuvine să facem o scurtă recapitulare a învăţăturii Celui ce s a născut în Vifleem şi a sfintei Biserici pe care El a întemeiat o spre mântuirea noastră.

Noi facem parte din Biserica dreptmăritoare care propovăduieşte învăţătura şi tezaurul moştenite de la Mântuitorul. Biserica este icoana cea mai fidelă a vieţii dumnezeiescului ei Întemeietor.

Biserica este cu adevărat „aşezământul sfânt, întemeiat de Cuvântul cel întrupat al lui Dumnezeu, spre sfinţirea şi mântuirea credincioşilor”. De peste două mii de ani ea n a avut alt scop decât mântuirea sufletească a fiilor ei. În sanctuarul ei se află depozitat
elementul divin întreg şi tot tezaurul spiritual moştenit de la Mântuitorul. „Ea este o viaţă nouă cu Hristos şi în Hristos, condusă de Duhul Sfânt”. Ea este „una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”, după cum mărturisim în simbolul credinţei.

Cea dintâi însuşire a Bisericii este aceea de a păstra adevărul credinţei şi învăţăturii Domnului Hristos nemodificat, adevărul propovăduit de Sfinţii Apostoli şi dezvoltat şi întărit de Sfinţii Părinţi şi sinoadele ecumenice. Ea n a adăugat, nici n a lăsat nimic din ceea ce a moştenit de la Întemeietorul ei. Încât cu drept cuvânt ea se poate numi ceea ce zice Apostolul, „stâlpul şi întărirea adevărului” (I Timotei 3, 15).

După învăţătura şi concepţia Bisericii noastre, modelul vieţii în Dumnezeu este Iisus Hristos. Suntem atâta de creştini cât duh am luat din duhul lui Iisus Hristos. Viaţa noastră trebuie să o conformăm după chipul şi asemănarea Lui. „Să creştem în toate privinţele – după cum spune Apostolul – la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4, 13-14). Mântuirea noastră vremelnică şi veşnică nu o putem obţine decât prin năzuinţa noastră permanentă de a ne face asemenea Lui.

Iisus Hristos ne a adus harul sfinţitor pe care ni l împărtăşeşte Biserica prin cele şapte Taine ale ei. Harul e o bogăţie de lumină şi o putere dumnezeiască ce pătrunde în adâncimile sufletului şi l înalţă la viaţă, purificându l, încălzindu l şi luminându l. Sfântul Vasile cel Mare spune că Duhul Sfânt „revarsă peste toţi harul întreg, de care se bucură toţi şi se împărtăşesc după măsura şi capacităţile lor, căci pentru posibilităţile Duhului nu e măsură”. Biserica nu poate concepe viaţa fără har. La mântuirea sufletească lucrează întâi harul lui Dumnezeu şi apoi credinţa şi faptele bune ale credinciosului.

Biserica este depozitara şi păstrătoarea harului. Prin Biserică, păstrăm legătura cu Dumnezeu şi ne câştigăm mântuirea sufletului. Duhul Sfânt lucrează prin Biserică, precum sufletul lucrează prin trupul omului. „Ceea ce este sufletul pentru trupul omului, scria Fer. Augustin, acesta este Duhul Sfânt pentru Trupul lui Hristos, care este Biserica. Sfântul Duh lucrează în toată Biserica, ceea ce lucrează sufletul în toate mădularele unui singur trup”. După concepţia noastră, Biserica este un imens univers creştin, care îi cuprinde şi pe cei ce trăiesc în prezent şi pe cei ce au trăit şi au plecat din lumea aceasta, şi pe îngeri şi pe sfinţi. Ea este un „cer nou şi pământ nou”, după cum spune proorocul Isaia (Isaia 65, 17). Ea este condusă prin ierarhiile cereşti şi pământeşti, în frunte cu Iisus Hristos, care este capul ei (Efeseni 1, 22).

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Împărtăşindu vă aceste gânduri, să rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să umblăm în lumina păcii şi a dragostei lui Hristos, să respectăm legile, să cinstim pe toţi semenii, să ne sprijinim şi să ne ajutăm ca fraţi adevăraţi.

„Îmbrăcaţi vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o prefaceţi în pofte” (Romani 13, 14) spune Sfântul Apostol Pavel. „Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine” (Romani 14, 71).

„Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să ne dea să gândim la fel unii pentru alţii în Hristos Iisus” (Romani 15, 5). „Dumnezeul nădejdii să ne umple de toată bucuria şi pacea” (Romani 15, 13).

Praznicul Naşterii Domnului şi Anul Nou în care intrăm peste câteva zile, să ne aducă tuturor gânduri senine, mulţumire, sănătate, dragoste de muncă, bună voire şi propăşire întru toate.

Tuturor să ne dea Domnul pace, înfrăţire, bună înţelegere şi înflorire spre toate cele bune.

Să avem parte de un praznic fericit şi îndestulat, precum şi de un an nou plin de toate bunătăţile trupeşti şi sufleteşti.

Al vostru rugător către Dumnezeu,
† Nicolae
Arhiepiscop şi Mitropolit



Darurile Crăciunului şi misiunea creştină

† Serafim

Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Germaniei,

Europei Centrale si de Nord

„Poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii, lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16)

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Iată-ne ajunşi din nou la marea sărbătoare a Naşterii Domnului cu inimile pline de bucurie şi de încredere în mila şi bunătatea lui Dumnezeu Care a trimis în lume pe Fiul Său pentru ca lumea „să aibă viaţă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10). Fiecare dintre noi a trăit anul pe care-l încheiem peste câteva zile cu bucurii şi împliniri, dar şi cu încercări şi dezamăgiri, căci viaţa omului pe pământ este o permanentă împletire de bucurii şi de necazuri. Dumnezeu fiind însă cu noi „în toate zilele până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28, 20) ne ajută să depăşim orice necaz şi să gustăm bucuria chiar şi în durere. Sfinţii vorbesc mereu de bucuria care se naşte din durere, dacă ne încredinţăm voii sfinte a lui Dumnezeu.

Anul acesta Dumnezeu ne-a încercat, pentru păcatele noastre, cu inundaţii mari şi cu secetă în România şi în alte părţi ale lumii, iar în Europa şi America de Nord cu o criză bancară şi industrială de mari proporţii care poate avea consecinţe deosebit de grave. În toate acestea trebuie să vedem fragilitatea şi vulnerabilitatea vieţii omeneşti, ca şi a societăţii în care trăim. Nici o societate nu poate avea şanse de reuşită şi de supravieţuire dacă se fondează numai pe valori materiale: bani, câştig, profit, plăceri trupeşti… O societate sănătoasă, armonioasă şi prosperă, ca şi viaţa fiecăruia dintre noi, se construieşte în primul rând pe valori spirituale, izvorâte din credinţa în Dumnezeu. Europa este creştină dintru început şi nu va putea supravieţui decât conştientizând propria-i identitate spirituală şi promovând valorile evanghelice: credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii, dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni din care se naşte respectul faţă de identitatea fiecărei persoane şi ajutorul reciproc, curăţia vieţii, smerenia, blândeţea…

Istoria ne stă mărturie că toate societăţile omeneşti şi imperiile lumii au sfârşit odată cu decăderea lor morală. Astăzi când vedem în jurul nostru atâta imoralitate şi corupţie, încurajate (cel puţin imoralitatea) de însăşi legile civile, ne dăm seama că ne aflăm pe malul unei prăpăstii în care putem cădea oricând, fiecare în parte ca şi societatea întreagă.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, eveniment istoric petrecut acum două mii de ani, reprezintă cea mai mare răscruce în istoria omenirii. Astăzi aproape toate popoarele lumii numără anii de la Hristos. Iar „Părintele erei creştine”, adică cel care a calculat pentru prima oară anii de la Naşterea Domnului, a fost un străromân din Dobrogea, anume Dionisie Exiguul (cel Mic sau Smerit, 460-545), declarat anul acesta ca sfânt de către Biserica noastră cu data de prăznuire la 1 septembrie.

Evenimentul Naşterii Domnului este important şi unic prin ceea ce el reprezintă pentru întreaga omenire: venirea lui Dumnezeu în lume, Întruparea Sa din Fecioara Maria, unirea omului cu Dumnezeu în persoana Mântuitorului Iisus Hristos, descoperirea lui Dumnezeu ca iubire sau comuniune de Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; a lui Dumnezeu care din iubire a creat lumea şi pe om, care din iubire S-a întrupat, a pătimit şi a înviat, liberând pe oameni din robia diavolului, a păcatului şi a morţii. Toate acestea sunt darurile Crăciunului, ale Naşterii Domnului de care ne bucurăm astăzi. Desigur orice dar este gratuit, căci altfel el n-ar mai fi dar. Totuşi iubirea este reciprocă. La iubire se răspunde cu iubire. Atunci când facem cuiva un dar ne bucurăm mai întâi că darul nostru este primit şi că el aduce bucurie celui ce-l primeşte. Ne bucurăm şi mai mult când vedem că darul nostru este folosit de cel care-l primeşte, că acesta este recunoscător pentru darul primit şi că înmulţeşte darul făcând, la rândul său, bine altora.

Tot astfel şi Dumnezeu se bucură dacă primim darurile Sale, dacă primim şi ne bucurăm de Naşterea Domnului, de învăţătura pe care El ne-a dat-o, de ajutorul şi de mântuirea pe care El ni le oferă în Sfintele Taine ale Bisericii. Dumnezeu se bucură de recunoştinţa noastră, de mulţumirea pe care o aducem în rugăciunile noastre de zi cu zi, mai cu seamă participând cu evlavie la Sfânta Liturghie, care este marea rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu prin Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos. Dumnezeu se bucură când vede că ne străduim să ducem o viaţă curată şi sfântă, că facem bine semenilor noştri, că ne iubim unii pe alţii, că transmitem lumina credinţei semenilor noştri care nu-L cunosc sau Îl cunosc prea puţin pe Dumnezeu…

Iubiţii mei fii sufleteşti,

La începutul acestei Pastorale de Crăciun am amintit textul biblic: „Poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii, lumină le-a răsărit „. Troparul Naşterii Domnului pe care-l cântăm mereu în aceste zile spune şi el: „Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeule, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei…” Într-adevăr, Naşterea Domnului a adus lumii lumina cea adevărată care este Pruncul dumnezeiesc născut în ieslea Betleemului, Iisus Hristos, care ne-a lăsat învăţătura cea mai desăvârşită, pecetluită cu Sângele Său. „Eu sunt lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12), zice Mântuitorul despre Sine.

Din păcate, o mare parte din lumea creştină de astăzi nu-L mai cunoaşte pe Domnul Iisus Hristos, nici învăţătura Sa, care singură liberează şi mântuieşte. Societatea în care trăim ne oferă tot felul de idoli pentru ca să ne satisfacă „pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii” (I Ioan, 2, 16). Slujind acestor idoli, adică alergând numai după bani, după plăceri şi distracţii, ne înstrăinăm de Dumnezeu şi ne închidem într-o lume fără orizont, care încetul cu încetul ne omoară mai întâi sufletul, iar apoi şi trupul. La îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, contribuie şi o bună parte din legile promovate de Uniunea Europeană, mai cu seamă pe linie morală, cum sunt liberalizarea avortului sau legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, care sunt nu numai anti-creştine ci şi anti-umane prin consecinţele lor nefaste asupra sănătăţii oamenilor şi a societăţii.

Cei care-L cunosc pe Mântuitorul Iisus Hristos şi învăţătura Sa sunt ocrotiţi de toate aceste rătăciri, trăiesc în lumina Lui care le luminează toate căile vieţii. „Făclie picioarelor mele este Legea Ta Doamne şi lumină cărărilor mele”, zice Psalmistul (Psalmul 118, 105).

Dar pentru ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu şi poruncile Lui, pentru a crede în El şi a se întoarce de la calea lor cea rea, este nevoie de multă misiune din partea Bisericii. Desigur, misiunea se face în primul rând în Biserică prin săvârşirea Sfintelor Taine şi prin predică. Sfintele Slujbe săvârşite cu evlavie sunt prin ele însele didactice, catehetice. Din ele putem învăţa mai mult decât din toate cărţile, mai cu seamă dacă preotul ne ajută să descoperim semnificaţia lor profundă, mistică. Dar cei care vin la Biserică sunt extrem de puţini în comparaţie cu cei care vin foarte rar sau nu vin deloc. Aici se impune cu stringenţă o pastoraţie individuală, personală. Preotul trebuie să ţină legătura personal cu toţi credincioşii de pe raza parohiei, prin vizite la casele credincioşilor, prin scrisori, prin convorbiri telefonice, prin publicaţii parohiale… Ca şi Păstorul cel bun din Sfânta Evanghelie, preotul trebuie să-şi pună sufletul pentru toţi păstoriţii săi, mai cu seamă pentru cei rătăciţi, care au uitat de Dumnezeu şi de Biserică. Căci Păstorul cel bun lasă cele nouăzeci şi nouă de oi în munţi şi se duce după oaia cea rătăcită (Luca 15, 4) .

În vremurile noastre, când mass-media a luat o amploare uimitoare, Biserica trebuie să folosească şi mijloacele moderne de comunicare pentru a transmite oamenilor mesajul său. Mai cu seamă când ştim că tocmai prin mass-media se răspândesc atâtea rătăciri şi ispite care-i ţin pe oameni departe de Dumnezeu şi îi îndeamnă la tot felul de păcate.

Ne bucurăm din toată inima că Biserica noastră, de când îl are în frunte pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pune un accent deosebit pe misiunea creştină prin mass-media. Astfel, la iniţiativa Preafericirii Sale, a fost înfiinţat încă din 1998 postul de radio „Trinitas”, astăzi cu emisie în toată Ţara şi postul de televiziune „Trinitas”, la care putem avea acces şi noi cei din Diaspora. De asemenea, Patriarhia Română editează primul cotidian creştin din Ţară cu titlul „Lumina”. Desigur, această misiune se face cu multă trudă şi cu multă cheltuială. De aceea, îndemnăm pe toţi credincioşii noştri şi toate parohiile să se facă părtaşi la această lucrare misionară sprijinind eforturile Bisericii pentru propovăduirea credinţei (donaţii: Patriarhia Română, IBAN: RO42RNCB0075004895030113, Cod BIC (SWIFT) RNCBROBU, Adresa: B-dul Unirii 63, Bl. F4, Sector 3, Bucureşti).

Misiune facem, de asemenea, când ajutăm în numele lui Hristos pe fraţii noştri aflaţi în lipsuri sau suferinţe. Ne bucurăm că Biserica Ortodoxă Română şi-a sporit mereu opera caritativ-filantropică, venind în ajutorul foarte multor oameni aflaţi în nevoi. Şi în parohiile noastre se fac eforturi în această direcţie. De aceea, vă îndemnăm ca în perioada sărbătorilor să ne împreunăm eforturile şi să ajutăm la procurarea grâului necesar pentru anul 2009 celor 258 de copii de la Valea Plopului (jud. Prahova) de care se îngrijeşte P.C.Pr. Nicolae Tănase (Asociaţia Provita pentru Născuţi si Nenăscuţi, IBAN: RO70 RZBR 0000 0600 0722 9028, Cod Cod BIC (SWIFT): RZBR ROBU, Adresa: Raiffeisen Bank – Agenţia Victoria Bucureşti, Calea Victoriei nr. 21, corp B, sector 3, cod 030023).

Cu nădejdea că veţi pune la inimă aceste cuvinte de învăţătură şi că vă veţi strădui să vă apropiaţi tot mai mult de Dumnezeu, înmulţind binele în lume, vă îmbrăţişez pe toţi cu îmbrăţişare sfântă în Hristos Domnul, Cel născut în Peştera Betleemului, vă binecuvintez în numele Lui şi vă fac cele mai calde urări de sănătate şi de tot binele.

Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Al vostru de tot binele doritor şi rugător către Domnul,

† Serafim

Arhiepiscop şi Mitropolit




din mila lui Dumnezeu

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române

din cele două Americi

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini,
pace şi bucurie de la Hristos Domnul,
iar de la noi arhierească binecuvântare.

De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi
se va alipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup.

Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. (Efeseni 5, 31-32)

Prea Cucernici Părinţi,

Iubiţi Credincioşi,

În tradiţiile multor popoare şi mai ales în tradiţia occidentală, sărbătoarea Naşterii Domnului este cu deosebire o sărbătoare a familiei. De Crăciun, familia se adună la casa părintească pentru a petrece împreună cu cei dragi, cu părinţii, fraţii, rudele. Se fac cadouri în amintirea darurilor magilor aduse pruncului Iisus. Se cântă colinde vestindu-se bucuria Întrupării Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea omului. Iar această vestire încheie şi împlineşte perioada de colindat dinaintea Crăciunului când ne vestim unii altora Naşterea Mântuitorului. Ultimii colindaţi sunt părinţii şi fraţii în casa părintească. Cuvântul meu de vestire la acest praznic al Naşterii Domnului se referă tocmai la importanţa familiei în Biserică şi în societate.

Familia este cea mai veche şi mai sfântă instituţie pe care o cunoaşte omenirea. În Cartea Facerii descoperim modul personal al zidirii omului, personal însemnând după chipul personal al lui Dumnezeu, după chipul comuniunii veşnice dintre cele trei Persoane ale Sf. Treimi: „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul! Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi-l supuneţi.” (Facere 1, 26-28). Se precizează şi se întăreşte prin repetare că „a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie”. Putem spune că acest mod al creaţiei omului după chipul lui Dumnezeu este evident în crearea spre comuniune a bărbatului cu femeia. Dintru început bărbatul şi femeia au fost creaţi spre comuniune de viaţă şi dragoste.

Dar bărbatul şi femeia au căzut întorcându-şi faţa de la Creator şi refuzând să-şi recunoască păcatul: „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat. Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: Pentru ce ai făcut aceasta? Iar femeia a zis: Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat” (Facere 3, 12-13). Urmare a păcatului, bărbatul şi femeia au pierdut comuniunea cu Dumnezeu şi unul cu altul. Au pierdut veşnicia şi s-au aplecat spre pământ: „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce din pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facere 3, 19).

Dar Dumnezeu Creatorul le-a făgăduit celor dintâi oameni şi răscumpărarea prin sămânţa femeii, printr-un urmaş al femeii: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; acesta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Facere 3, 15). Urmaşul femeii este, după tâlcuirea părinţilor Bisericii, Mântuitorul Iisus Hristos. Acesta a zdrobit capul ispititorului din Eden, al Satanei. Prin femeie a venit ispita şi căderea, prin urmaşul femeii va veni mântuirea.

Hristos a venit să-l împace pe om cu Dumnezeu, să restaureze chipul cel căzut al omului, să-i redea frumuseţea cea dintâi. Cum chipul lui Dumnezeu în om se referă la comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenul, Întruparea Cuvântului a adus restaurarea comuniunii bărbatului cu femeia la chipul cel din Eden. Prin prezenţa la nunta din Cana Galileei şi prin săvărşirea primei sale minuni, Hristos a descoperit transformarea legăturii matrimoniale pământeşti într-una a Împărăţiei cerurilor, căci unirea bărbatului cu femeia la căsătorie se face „în Hristos şi în Biserică”. Harul lui Hristos îl reaşează pe om în poziţia de fiu al lui Dumnezeu. Tot harul lui Hristos îi arată pe cei doi, bărbat şi femeie, „uniţi în trup şi în duh”, ca şi familie în Biserică. Drumul personal al desăvârşirii început de fiecare la botez se continuă după cununie împreună, ca soţ şi soţie, ca familie creştină.

Sf. Apostol Pavel prezintă această taină a unirii bărbatului cu femeia după modelul unirii lui Hristos cu Biserica: „Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este… Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfinţească” (Efeseni 5, 22-26). Legătura dintre Hristos şi Biserică este jertfa. Legătura bărbatului cu femeia este tot jertfa, cea a lui Hristos care ne-a redobândit harul, dar şi jertfa, dăruirea personală a dragostei unuia faţă de celălalt. În Biserică aducem jertfa cea nesângeroasă urmare a jertfei pe Cruce a lui Hristos. În familie aducem jertfa dragostei, a dăruirii bărbatului către femeie şi reciproc prin harul lui Hristos primit la cununie pentru a duce o viaţă de comuniune familială. Aceasta este semnificaţia cuvintelor Sf. Pavel: „taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos şi în Biserică.”

Iubiţi credincioşi,

Descoperind aceste înţelesuri ale căsătoriei creştine, putem vedea pericolele la care familia este expusă în societatea modernă. Cartea Facerii spune lămurit şi întăreşte că Dumnezeu a făcut bărbat şi femeie, nu doi bărbaţi sau două femei. Iar împlinirea creaţiei bărbatului şi a femeii a fost binecuvântarea de a creşte şi a se înmulţi. Copilul este rodul dragostei dintre bărbat şi femeie şi numai această dragoste aduce viaţa. Orice alt înţeles al dragostei nu poate fi decât împotriva modului creaţiei lui Dumnezeu şi nu poate aduce viaţa. Acum când ne vestim unii altora pogorârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ se cuvine să primim şi această înţelegere creştină a familiei. La colindul nostru să adăugăm mărturisirea adevărului despre răscumpărarea adusă de Hristos şi despre restaurarea familiei în harul lui Dumnezeu.

Fie ca Pruncul Iisus născut în peştera Betleemului să se nască astăzi duhovniceşte în sufletul fiecărui credincios şi în sânul fiecărei familii. Căci El este pacea şi mângâierea noastră şi prin El ne vine de la Dumnezeu Tatăl „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit” (Iacob 1, 17).

Vă îmbrăţişez frăţeşte în Hristos Domnul şi vă urez să petreceţi sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei cu sănătate, pace şi bucurii duhovniceşti.

La Mulţi Ani!

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,


Chicago, Praznicul Naşterii Domnului, 2008



† Calinic

Episcop al Argeşului şi Muscelului

„Dar Dumnezeu pururea voieşte să-Şi descopere şi să ne arate iubirea Sa faţă de noi, ca şi noi, înţelegând şi respectând marea Sa bunătate, să voim
să-L iubim pe El.” (Sfântul Simeon Nou Teolog, Filocalia, vol. VI, Cuv. 10, pag. 142)

Dreptmăritori creştini şi creştine,

Din marea iubire a lui Iisus Hristos Domnul, noi, vieţuitorii acestei lumi văzute, în fiecare secundă, respirăm din bunătatea lui Dumnezeu. Inima noastră, neadormită, mereu îşi face lucrarea sa, de noi neştiută, dar simţită în fiecare clipă. Dacă inima noastră ar sta din lucrarea ei tainică, viaţa noastră ar fi în mare pericol.

De câte ori ne aducem aminte, oare, că am fost zidiţi de Dumnezeu întru atâta ştiinţă? Cine simte mai bine pe lume, ca mama, când îşi apropie de inimă pruncul pe care
l-a născut, cum inima, din inima ei, răzbate prin timp şi spaţiu? Când noi trebăluim mereu şi veghem în lucrările multe care stau şi ne aşteaptă, inima îşi face lucrarea ei spornică, ţinându-ne vie, întreaga fiinţă. Cine dintre noi nu adoarme cu nădejdea că va trece peste noapte şi se va trezi la viaţă a doua zi, dis-dedimineaţă? Înţeleptul Solomon, în Cântarea Cântărilor, inspirat a scris: „Eu dorm, dar inima mea veghează.” (Cântarea Cântărilor, cap. 5, 2)

Înţelegem prin aceasta că noi ne odihnim, dar inima noastră veghează cu îngerul nostru păzitor, la trecerea fiecărei clipe, peste timpul pe care ni l-a lăsat Dumnezeu să-l brodăm cu firul de aur al devenirii. Cu inima noastră, care veghează, această minune a lui Dumnezeu, aşezată în trupul nostru, acolo unde se întretaie făptura noastră în semnul Sfintei Cruci (Atunci când ne întindem mâinile orizontal, făptura noastră ia semnul Sfintei Cruci, iar inima este exact în centru), tindem mereu să ajungem cât de aproape de inima cea mare şi iubitoare a lui Dumnezeu.

Când sărbătorim Naşterea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, gândul şi inima se ridică „la cele de sus” (Coloseni 3, 2), unde ne îndeamnă marele Apostol Pavel, şi sufletul saltă de veselie pentru iubirea care ne-o arată Dumnezeu: „Dar cine va putea să se minuneze cât se cuvine de faptul că sufletul e şi iubit de El într-atâta, că e făcut să respire împreună cu El şi să fie părtaş de bunătăţile mai presus de ceruri şi i se încredinţează aşa de mari taine!” (Calist Patriarhul, Filocalia rom., vol. VIII, pag. 337)

În fiecare dintre noi, care alcătuim această obşte pământească, în adâncul fiinţei noastre este ascunsă scânteia dumnezeiască, aşezată de Dumnezeu pentru descifrarea tainelor din adâncurile lui Dumnezeu.

Cum vom tălmăci marile descoperiri din decursul istoriei omenirii până azi? Toate acestea vin să desluşească bogăţia tainelor lui Dumnezeu. Spre exemplu, dacă am interpreta corect şi cu deplină cuviinţă cele scrise de Sfântul Apostol Pavel: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, întru suflet viu; Adam cel de pe urmă – Iisus Hristos – cu duh făcător de viaţă. Dar nu cel dintâi este duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi – Adam – este din pământ, pământesc, Omul cel de al doilea – Iisus Hristos – este ceresc. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul Celui ceresc” (I Corinteni 15, 45-48.)

Astăzi ştim că ovulul femeii conţine o jumătate din cei 46 de cromozomi care există tot în a doua celulă a corpului omenesc. Celula de la bărbat adaugă ceilalţi 23 de cromozomi şi imediat cele două celule, acum una singură, încep să se despartă şi formează un om întreg. Dacă, fără să fim lipsiţi de reverenţă, ne întrebăm cum s-a putut, ca acest suprem mister al Întrupării să intre în legătură cu partea fizică, se pare că, pentru ca a doua Persoană a Trinităţii să devină om, Duhul Sfânt a creat genele necesare şi cromozomii necesari, care puteau fi vehicolul persoanei lui Hristos, unindu-le cu cele din trupul Fecioarei.

Putem începe să vedem felul în care definiţiile creştine, Îl descriu ca fiind o singură persoană, căci a fost zămislit prin unirea celulelor care produc o singură persoană, şi ca având două naturi, căci celula care s-a unit cu ovulul de natură umană, a fost de origine divină, nu umană” (Dicţionar Biblic, Editura „Cartea Creştină”, Oradea, 1995, pag. 888-889)., vom ajunge să înţelegem că atât Adam, cât şi Hristos – Fiul lui Dumnezeu – sunt lucrarea de taină a lui Dumnezeu, care uimeşte lumea de-a pururi. Naşterea lui Iisus Hristos, în acest spaţiu de smarald, nu va fi înţeleasă decât atunci când vom cere înţelepciune şi „pricepere întru desluşirea tainelor” (Coloseni, 1, 26) din veac ascunse şi de îngeri neştiute.

Când ne gândim că Iisus Hristos a luat firea noastră cu toate cumplitele amaruri, ne întrebăm şi noi: „Cine a văzut, apoi, a auzit, sau a înfăptuit vreo astfel de iubire ca aceea minunată pe care, în bunătatea Ta, ne-ai arătat-o nouă, luând firea noastră cu toate cumplitele pătimiri îndurate pentru noi, mai presus de toate nădejdile?” (Calist Catafigiotul, Filocalia rom., vol. VIII, pag. 449).

Inima cea atotmiloasă a lui Dumnezeu s-a coborât asupra firii noastre, pentru întărire: „Cei ce contemplă acest fapt al Întrupării lui Iisus Hristos, atât cât se poate contemplat prin har, intră în noianul larg deschis al dragostei şi al minunatei purtări de grijă şi ajungând cu totul în afară de ei înşişi – în extaz – sunt cuprinşi la rândul lor de o dragoste covârşitoare faţă de Tine, Dumnezeule! Căci cele ce ţin de Întruparea Ta covârşesc cu prisosinţă şi mintea şi auzul şi înţelegerea, Dumnezeule, Preabune. Eşti şi Te numeşti Părinte al tuturor? Dar întreci în părinţie, în chip negrăit, orice minte, după cauză, stăpânire şi purtare de grijă, sfătuire, îndelungă răbdare, îngăduinţă” ( Idem, pag. 450).

Iubiţi credincioşi,

În zăduful zilei şi greutăţile pe care le îndurăm în viaţa ce ni s-a dat de sus, atunci când ne aruncăm grijile în spinarea lui Dumnezeu, Cel Atotputernic, Sfântul Efrem Sirul, inspirat de Duhul Sfânt, scrie: „O, voi cei cu dreaptă socotinţă! Veniţi şi vă minunaţi! Cine are cugetare înţeleaptă şi minunată ca să se minuneze după vrednicie de harul Făcătorului nostru? El este răsplata păcătoşilor, căci în loc de răsplătirea cea dreaptă, El îi răsplăteşte cu învierea; şi trupurile lor care au călcat legea Lui, le îmbracă întru slava nestricăciunii. Acest har care ne-a înviat după ce am păcătuit, este mai mare decât acela prin care, când nu eram, ne-a adus la fiinţă. Slavă Ţie, Doamne, pentru harul Tău nemăsurat! Cu ce gând ne vom mărturisi Ţie, Împărate preabun, Cel ce iubeşti viaţa noastră?” (Sfântul Isac Sirul, Filocalia rom., vol. X, pag. 315-316).

Pentru iubirea cea veşnică, întru care ne poartă Dumnezeu zi de zi, noi suntem chemaţi să pricepem lucrarea Lui în viaţa noastră. Astfel nu ne vom mai simţi singuri pe acest pământ. În iubirea străluminată a lui Dumnezeu, noi trebuie să creştem, făcându-ne pe Iisus, Fiul Său din veşnicie, alesul inimii noastre de fiecare clipă. Dumnezeu ne-a dat darul cel mai de preţ din Cer şi de pe pământ, pe Iisus Hristos: „Şi dacă ar fi avut ceva mai de preţ decât pe Fiul Său, şi aceasta ne-ar fi dat-o, ca să se afle în El neamul nostru!” (idem, pag. 395).

Iubiţi credincioşi,

Toate acestea au fost făcute de Dumnezeu pentru a ne arăta dragostea Sa pentru creatura care a ieşit din făgaşul paradisiac. Niciodată Dumnezeu n-a silit libertatea noastră, deşi putea s-o facă nestingherit. Mereu rămânem uimiţi de modul absolut părintesc de a fi tratată fiinţa umană. Nimeni, niciodată, nu va da o mai mare libertate omului precum a dat-o Dumnezeu, care l-a zidit şi-l zideşte fără încetare. Din mâna şi suflarea Lui dumnezeiască nu putea să răsară robia, ci duhul de libertate de a îmbrăţişa cărarea care duce la Părintele Luminilor. Aşa vom înţelege mai uşor meditaţia Sfântului Isac Sirul: „Şi pentru dragostea Lui cea mare n-a voit să silească libertatea noastră, deşi putea să o facă, ci ne apropie de Sine, prin dragostea cugetului nostru” (idem, pag. 396).

Iubiţi credincioşi,

Cu bucurie să reflectăm, doar câteva clipe, în fiecare zi, la dragostea cu care ne ocroteşte Dumnezeu: „Dacă ai cunoaşte cum trebuie darul lui Dumnezeu, chiar dacă toţi perii capului tău ţi-ar fi tot atâtea guri, n-ai putea să-L preamăreşti pe El, sau să-i mulţumeşti după vrednicie. Dar cred că tu îţi dai seama de aceasta” (Sfântul Varsanufie, Filocalia rom. vol. XI, pag. 150)! Aşadar, Naşterea lui Iisus sau Crăciunul este renaşterea noastră de zi cu zi. Ceea ce ne ţine în depărtare de Dumnezeu sunt păcatele noastre pe care le săvârşim cu trupul şi sufletul nostru: „Păcatele noastre sunt acelea care nu lasă pe Dumnezeu să strălucească în noi, ci ne bagă cu demonii ce ne chinuiesc, făcându-ne robi” (Sfântul Antonie cel Mare, Filocalia rom. vol. I, pag. 43).

Lupta îndârjită împotriva voirilor noastre păcătoase se impune permanent: „Că avem trebuinţă de multă pază, osteneli trupeşti şi curăţie a sufletului ca să sălăşluim pe Dumnezeu în inimile noastre, pentru ca de aici înainte să împlinim fără rătăcire poruncile Lui” (Avva Filimon, Filocalia rom., vol. IV, pag. 167). Predominant în viaţa noastră, petrecută între stihiile lumii, este să ne împărtăşim de iubirea lui Dumnezeu şi să vorbim cu Dumnezeu ca şi cu un prieten şi să stăm cu îndrăznire în faţa „Celui ce locuieşte în lumina cea neapropiată” (I Timotei, 6, 16).

Pomenirea numelui, Domnului Iisus Hristos, cu mintea şi cu inima, în fiecare moment al vieţii, înseamnă renaşterea şi rămânerea noastră în inima lui Dumnezeu: „Este lucru foarte minunat că Acela, pe care-L poartă cu uimire Serafimii şi toate Puterile Cerurilor, este purtat de inima credinciosului. Dar faptul de a nu-L purta numai, ci de a se şi uni cu El – prin rugăciune, meditaţie şi Euharistie – şi de a se întipări de El – ca o pecete – este mai presus de orice minune” (Calist Patriarhul, Filocalia rom., vol. VIII, pag. 336). Aşa vom avea pe Iisus, Cel născut în Peştera Betleemului, zi şi noapte în inima noastră, luminându-ne şi întărindu-ne!

Iubiţi credincioşi,

Am dori şi la Naşterea Domnului Iisus Hristos, din anul acesta, să stăm la sfat de taină şi să aducem pe Iisus Hristos în casa noastră, în viaţa şi nădejdea noastră, în credinţă puternică şi mereu proaspătă, în lucrările mari şi mici, obşteşti şi personale, deopotrivă, ajutându-ne, cu toată dragostea, unii pe alţii, în toate momentele mai grele din viaţă. Să nu uităm, nicicând, că Dumnezeu pururea voieşte să-Şi descopere şi să ne arate iubirea Sa faţă de noi, ca şi noi, înţelegând şi respectând marea Sa bunătate, să voim să-L iubim pe El – Iisus, Domnul Dumnezeu (Sfântul Simeon Noul Teolog, Filocalia rom., vol. VI, cuv. 19, pag. 142)!

Să cântăm cu bucurie şi cu inima veselă, de Crăciun: Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos, din Ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos, pe pământ, Înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul!

Cu bucurie sfântă, Vă întâmpină, cu doriri de pace trainică şi iubire frăţească,

† Calinic

Episcop al Argeşului şi Muscelului



‑ Vestea minunată
a copilăriei fericite

† Casian,
Din darul lui Dumnezeu,
Episcop al Dunării de Jos,

Preacuvioşilor şi preacucernicilor slujitori ai sfintelor altare şi tuturor drept-măritorilor creştini  din eparhia noastră – har, pace, sănătate şi bunăvoire,  cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, Bobotezei şi Anului Nou, iar de la noi, părinteşti şi frăţeşti doriri de tot binele.

„Betleeme, găteşte‑te; iesle, bine te împodobeşte;
peşteră, pri­meşte; că Adevărul a venit”1.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

„Astăzi S‑a născut Hristos,
Mesia, chip luminos,
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!”2

Astăzi, „Hristos Se naşte, slăviţi‑L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi‑L!
Hristos pe pământ, înălţaţi‑vă!
Cântaţi Domnului tot pământul
Şi cu veselie popoare lăudaţi‑L,
Că S‑a preamărit”3.

Cu aceste doxologii de pe pământ alcătuite de trăitorii eve­­nimentului Naşterii Mântuitorului de acum două milenii, la timpul prezent, pentru toţi bine-credincioşii „din toată vremea şi din tot locul”, ne unim şi noi slujitorii şi creştinii drept­măritori cu îngerii ce‑au preamărit la Betleem pe dumne­zeiescul Prunc, în­văţându‑ne să mărturisim din adâncul ini­milor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, întru oameni bună­voire” 4 . Astfel pregătiţi duhovni­ceşte, prezenţi la sfintele biserici în toată eparhia, asemenea creştinilor din toată lumea, întâm­pinăm pe „Cel fără de început”, Care S‑a făcut Om adevărat „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”, rămânând „Dumnezeu ade­vărat din Dumnezeu adevărat”5.
El „Chipul cel neschimbat al Tatălui, pecetea veşniciei Lui primeşte înfăţişare de rob, ieşind din Maică ce nu ştie de nuntă, nesuferind schimbare, că a rămas ce era, Dumnezeu adevărat fiind; şi a luat ceea ce nu era, om făcându‑Se, din iubire de oameni”6 .
În acelaşi timp, ne simţim purtaţi prin credinţă spre peşte­ra sărăcăcioasă, care, aşa cum cântă colindătorii, „a fost a Domnului casă!”
Astăzi Îl descoperim prin acest sacru pelerinaj pe „Soa­rele” cel adevărat, Care ne luminează şi mintea şi inima, fă­cându‑ne spiritual „candele” strălucitoare aidoma stelei care L‑a însoţit pe dumnezeiescul Prunc în peşteră. Înţelegem mai bine de ce astăzi, la Naşterea Domnului, „Cerul şi pământul s‑au îm­preunat”, pentru că „astăzi, Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la ceruri s‑a suit” 7 .
Aşa cum a tălmăcit Sfântul Atanasie cel Mare, şi noi as­tăzi mărturisim în comun la biserici, în casele noastre şi în lume marele adevăr al Întrupării Fiului lui Dumnezeu, ca pe noi să ne îndumnezeiască şi să primească de la om uma­nitatea fără de pă­cat, dăruindu‑ne şi puterea Sa dumne­ze­iască. Dumnezeu adevărat şi Om adevărat este Mântuitorul Iisus Hristos, „Calea, Ade­vărul şi Viaţa”8  pentru noi, oame­nii, şi pentru mântuirea noastră.

Drept-măritori creştini,
Prin îndătinatul cuvânt duhovnicesc la marile praznice creş­ti­­neşti, arătăm, mai întâi, unitatea noastră în aceeaşi cre­dinţă măr­turisită, aşa cum ne‑o oferă Biserica „una, sfântă, so­bor­ni­cească şi apostolească”9 . Istorisim, cum ne învaţă Sfân­tul Ata­nasie cel Mare în veacul al IV‑lea, „potrivit dreptei noastre cre­dinţe, cele de­spre întruparea Cuvântului şi înfăţişăm dumne­zeiasca arătare a Lui către noi… Facem aceasta pentru ca din o astfel de micşo­rare a Cuvântului să câştigăm şi mai mare şi mai dreaptă credinţă în El. Pentru ca cele pe care nu le cuprind oamenii, socotind că sunt cu neputinţă, pe acestea El le dove­deşte a fi cu putinţă10 .
Aşadar, am început cuvântul nostru cu o invitaţie a Bise­ricii adresată nouă, tuturor, de a pregăti, prin evocarea eve­nimentului de acum 2.000 de ani de la Betleem, propriul nostru Betleem spiritual, iar prin amintirea peşterii, a ieslei, a păstorilor şi a ma­gilor, spre a face din sufletele şi din tru­purile noastre „case” deschise şi primitoare pentru întâmpi­narea Pruncului dumne­zeiesc.
Cum sunt cu putinţă acestea? Cât de disponibili ne facem pentru un astfel de efort, de trecere de la cele lumeşti, ma­teriale şi pământeşti, la cele dumnezeieşti şi mai presus de lume?
În ce chip şi cu ce stare se cuvine să participăm aievea, spiritual, liber şi responsabil la o astfel de cerească poftire?
Iată doar câteva întrebări ale noastre, ale tuturor celor ce do­rim a trece „pragul” sufletesc dinspre lume spre Betleem, lo­calizat atât de aproape de fiecare dintre noi, cum arată ros­tirea pro­fundă a celor mici atunci când colindă casele noastre mai înainte de praznic: „La Betleem, colo, jos!” Deci, foarte aproape de casa şi de uliţa noastră, poate chiar de uşa aparta­mentului nostru, sau în ecoul prelungit şi rămas în aşteptarea răspunsului de dincolo de unele dintre uşile închise „colindului sfânt şi bun”!

Întâlnirea cu dumnezeiescul Prunc născut în peştera sără­că­cioasă ne este mijlocită de o categorie aparte dintre noi şi anume de copii, de la leagăn şi până la adolescenţă. Ne amin­tim cu toţii de dragostea Mântuitorului pentru copii: „Lăsaţi copiii să vină la Mine, şi nu‑i opriţi”. Ne arată şi motivul acestei poftiri şi chemări adresate de fapt nouă, prin El: „Căci a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu” 11 .
Iată legătura adâncă dintre copii şi Hristos-Prunc, dincolo de orice emoţie, de orice tradiţie şi de fascinaţia obiceiurilor creşti­neşti ori ale manifestărilor tradiţionale prilejuite de Naş­te­rea Dom­nului.
Împreună cu ecourile spirituale ale cântărilor şi ale gingă­şiei copiilor se iveşte o tainică şi sfântă legătură dintre copii şi dumnezeiescul Prunc de la Betleem vegheat de Sfânta Sa Maică, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Ea este singură cu Fiul dum­nezeiesc, în absenţa oricăror altor persoane ome­neşti şi în lipsa cadrului familial pentru astfel de momente. De aceea, în chip mân­tuitor şi proniator, prin Naşterea Dom­nului, renaşte la Bet­leem Omul lui Dumnezeu, de la Dumnezeu pentru noi cei ce ne manifestăm uneori faţă de prunci, ca şi când am fi fără de Dumnezeu! Pruncii noştri, fără grija noastră izvorâtă din credinţa noastră şi în absenţa dragostei pornite din prezenţa lui Dumnezeu din ei, vor fi mereu singuri, trişti şi nefericiţi.
Pentru a preveni o astfel de stare, Domnul ia un copil în braţe, cum arată Sfânta Evanghelie, spre a ne arăta calea spre Betleem, cu pruncii în braţele Mântuitorului Hristos şi de la El apoi în ale noastre. Aşa începe Împărăţia lui Dumnezeu, ca promisiune încă din lumea noastră. „Cine nu va primi Împă­răţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”12 .
Şi noi suntem invitaţi, mai ales la sărbătoarea Naşterii Dom­­nului, să respectăm, să cinstim şi să ajutăm copiii de astăzi, toţi copiii, începând cu cei din propria familie şi continuând cu cei care din diferite pricini nu pot să se bucure de cei apro­piaţi ori de propriii părinţi. Niciodată nu pot fi înlocuiţi părinţii, iar atunci când astfel de accidente se produc, ele lasă urme grele şi suferinţă apăsătoare pentru sufletele celor mici şi nevinovaţi.
Privind acum şi astăzi, mai ales în lumea noastră, vom con­stata câtă suferinţă există în copilăria multor prunci, deşi ne aflăm într‑o ţară creştină şi cu multe posibilităţi de a‑i iubi, de a‑i creşte şi de a‑i preţui. Cu toate acestea, realităţile ne arată cât de mult avem de lucrat împreună toţi creştinii, pentru descoperirea „razei” de la Betleem pe chipul fiecărui copil! Astfel ne luminăm şi noi şi putem să deschidem braţele spre a‑i primi, cum o face Domnul.
Nenumăratele exemple bune ale creştinilor milostivi care înfiază copii abandonaţi, jertfelnicia entuziaştilor misionari de pe lângă parohiile noastre, exemplele de la aşezămintele creştineşti de la noi din eparhie şi nu numai sunt tot atâtea „steluţe” luminoase, fapte reale desprinse din exemplul de la Betleem.
Iată de ce Sfântul nostru Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro­mâne a hotărât ca în fiecare parohie, sfinţiţii slujitori, părinţi duhovniceşti ai copiilor, ajutaţi de dascălii de la ora de religie, de comitetele parohiale şi de oricare alţi oameni buni, să organizeze întâlniri ritmice pentru a transmite celor mici me­sajul şi exemplul Domnului în creşterea şi în ocrotirea lor. Creş­te­rea cu înţelepciune şi cu vârsta a copiilor are nevoie de cre­dinţa strămoşească şi de educaţia creştinească, prin care devin mărturisitorii tradiţiei spirituale şi culturale a poporului nostru recunoscut în lume pentru păstrarea valorilor creştine, rădă­cinile adevărate ale civilizaţiei europene. Când anunţăm aceas­tă iniţiativă sinodală, arătăm totodată exemplele bune din epar­hie, vrednice de toată preţuirea. Mulţi vă regăsiţi în astfel de dumnezeieşti lucrări, preoţi şi credincioşi, pe care vă rugăm să primiţi felicitările şi mulţumirile noastre în zi de mare praznic!
În curând, fraţi creştini, intrăm în Noul An. Aşa precum aţi şi fost vestiţi, anul 2009 este închinat în Biserica Ortodoxă Română Sfântului Ierarh Vasile cel Mare şi tuturor Sfinţilor capadocieni. Aceasta arată mai întâi legătura noastră, încă din veacul al IV‑lea, cu Sfântul Vasile al Liturghiei, al promovării dreptei-credinţe şi al organizării pe temelii creştineşti a filan­tropiei. După datină, noi actualizăm, an de an, lucrarea sfântă a Marelui Vasile, începând cu participarea la Privegherea de la miezul nopţii de 1 ianuarie în toate parohiile.
Vom mai descoperi împreună multe învăţături şi exemple bune de urmat din catehezele, din predicile şi din activităţile misionare ale vrednicilor noştri preoţi de la Dunărea de Jos, ajutaţi cu generozitate şi de frăţiile voastre. Familia creştină, „casă a Betleemului”, în care copiii sunt crescuţi creştineşte şi ajutaţi să devină fii demni ai societăţii de mâine, este prin­cipala noastră preocupare în toate comunităţile parohiale şi, în general, în lucrarea pastoral‑misionară la Dunărea de Jos, în anul Domnului 2009.
Să păşim, aşadar, încrezători spre lucrarea noastră, preaiu­biţilor, împreună cu Sfântul Vasile, primind neîncetat ajutorul şi harul Domnului, de Anul Nou. Să‑L rugăm pe Mântuitorul, Dătătorul a tot binele, să binecuvânteze „cununa anului bu­nătăţii Sale”, cu pace, cu sănătate şi cu mai multă frăţietate şi ajutorare, ca fii ai aceleiaşi Biserici, Maica neamului românesc şi acoperământul nostru spiritual de toate încercările.
Să ne ajute dumnezeiescul Prunc născut în sărăcăcioasa iesle, să redescoperim toată bogăţia şi generozitatea sufletului românesc: bun, ospitalier şi darnic.
Să aveţi parte numai de bucurii, împreună cu toţi cei dragi de aproape şi de departe şi să nu‑i uitaţi pe niciunul dintre cei în lipsă şi în suferinţă! Să fiţi sănătoşi!

„Şi acum te las,
Fii sănătos şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita când eşti voios,
Române, să fii bun!”
La mulţi ani!
Al vostru de tot binele doritor
şi către Domnul rugător,

† Casian,
Episcopul Dunării de Jos

1. Alcătuirea Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, la slujba Ceasurilor de la Naşterea Domnului.
2. Colind.
3. Sfântul Grigorie Teologul, Cuvânt la Naşterea Mântuitorului, irmos, cântarea I, la Canoanele Naşterii, alcătuirea lui Cosma Melodul.
4. Luca 2, 14..
5. Simbolul credinţei.
6. Stihiră la slujba Naşterii Domnului, alcătuirea lui Ghermano.
7. Stihiră la Litia praznicului.
8. Ioan 14, 6.
9. Simbolul credinţei.
10. Sfântul Atanasie cel Mare, Despre Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, în Sfin­ţii Părinţi, despre Naştere şi Întruparea Cuvântului, Sofia, 2007, p. 535.
11. Marcu 10, 14.
12. Marcu 10, 15.




din mila lui Dumnezeu Episcop al Caransebeşului.

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,
Suntem la Praznicul Naşterii Domnului şi avem certitudinea că „Dumnezeu este cu noi”, avem credinţa că „Tatăl nostru care este în ceruri” nu ne-a părăsit şi putem iarăşi mărturisi tuturor neamurilor că „Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17). Bucuria şi lumina cunoştinţei, pacea pe pământ şi bunăvoirea între oameni au fost aduse de Fiul lui Dumnezeu, „Soarele dreptăţii” şi „Răsăritul cel de Sus”, care la „plinirea vremii” s-a născut din Fecioara Maria, El care este „mai înainte de veci” şi în care s-au plinit toate profeţiile Vechiului Testament. Evanghelistul vechi testamentar – Isaia profetul şi Sfântul Apostol Matei – binevestitorul din Legea Harului, mărturisesc următoarele: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23; Ioan 7, 14. ). Această profeţie împlinită la Praznicul Crăciunului, alături de toate celelalte proorocii, ne ajută să înţelegem iarăşi că „ieri, astăzi şi în veci – Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh” nu ne-au părăsit ci sunt şi vor fi cu noi, în mijlocul nostru, în lăuntrul nostru, în viaţa şi familia noastră, în comunitatea în care ne rugăm şi ne lucrăm mântuirea sufletelor noastre.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

După izgonirea lui Adam din Rai, Dumnezeu Tatăl – Creatorul Cerului şi al pământului, a purtat de grijă neamului omenesc, făgăduindu-ne de la început că va trimite un Răscumpărător. Astfel cartea Facerii conţine şi prima veste bună – Protoevanghelia – care a dat speranţă de izbăvire protopărinţilor noştri. Aceştia prin păcatul neascultării au pierdut Paradisul, însă au trăit şi au murit cu nădejdea venirii unui Mântuitor, speranţă pe care au avut-o toate neamurile de la Adam până la Avraam, la David şi ceilalţi profeţi sau drepţi ai Legii celei Vechi.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu sau Pronia Divină s-a văzut şi simţit dintru început. Dumnezeu a fost şi cu protopărinţii noştri chiar dacă ei au căzut în păcat: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, întru sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Facere 3, 15). Cu alte cuvinte, Cel ce se va naşte din femeie, din Eva cea Nouă, Pururea Fecioară Maria, adică Iisus Hristos – Dumnezeu-Omul – ACESTA va zdrobi pentru totdeauna capul şarpelui, vrăjmaşul neamului omenesc. De la început, s-a văzut aşa cum citim în Sfintele Scripturi, că Dumnezeu a fost, este şi va fi cu noi, nu ne-a părăsit şi nu ne va părăsi niciodată, ne poartă de grijă, ne călăuzeşte, ne luminează şi ne cercetează cu iubire, milă şi multă îndurare.

Luminânda praznicului de astăzi confirmă că Dumnezeu doreşte să fie şi să rămână cu noi zicând următoarele: „Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, şi cei din întuneric şi din umbră am aflat adevătul: că din Fecioară S-a născut Domnul” (Luminânda Praznicului, Mineiul pe Decembrie, p. 412-413).. Iar Condacul praznicului ne aminteşte că: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte…”, adică la plinirea vremii s-a născut Mesia din Fecioara Maria dar şi ASTĂZI „Hristos se naşte”, nu în „Betleemul care a deschis Edenul” oarecând, ci se naşte în Betleemul inimilor noastre, deschizând încă o dată Poarta Cerului, prin care sufletul nostru va intra şi ieşi şi va afla păşune, luând pace şi izbăvire pentru că astăzi „mântuire a trimis Domnul poporului Său” (Chinonicul Praznicului, Mineiul pe Decembrie, p. 415.).

Profetul grăia în psalmii profetici 2 şi 88, Apostolul Neamurilor spunea evreilor în epistola sa la capitolul întâi, iar noi toţi în biserică stând şi la slujbă participând, strigăm împreună cu David şi Pavel la Prochimenul acestui slăvit praznic, cântând şi grăind următoarele: „Domnul a zis către mine: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am Născut” (Psalmul 2, 7 şi Evrei 1, 5.). Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu” (Paslmul 88, 26-27 şi Evrei 1, 5.)

Înţelegem din cele spuse până acum că Dumnezeu vorbeşte cu omul la timpul prezent continuu, că Domnul „ieri, astăzi şi în veci este acelaşi”, că la Dumnezeu „o mie de ani este ca ziua de ieri”, că „Dumnezeu astăzi şi în veci este cu noi”. De aceea scrierile drepţilor Vechiului Testament, ale sfinţilor apostoli şi binevestitorilor din Legea cea Nouă, dar şi alcătuirile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, mărturisesc cu tărie că ASTĂZI „Fecioara naşte…”, „Hristos se naşte…”, şi Fiul iubit al Tatălui tot ASTĂZI se pregăteşte încă din Peştera sărăcăcioasă a Betleemului, să ne mântuiască şi să rămână cu noi până la sfârşitul veacurilor: „… iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului „( Matei 28, 20.)

Iubit popor creştin,

Praznicele în Legea harului nu pot fi „aduceri aminte”, „comemorări” sau „aniversări”. Sărbătorile Bisericii creştine sunt praznice ale sufletului, suflet care este şi va rămâne neliniştit „până ce se va odihni în Dumnezeu” (Fericitul Augustin, „Confessiones”, P.S.B. vol. 64, Bucureşti, 1985, p. 63.)
Aceste praznice trebuie trăite ASTĂZI nu în trecut, înţelegând că Domnul nu a cercetat pe poporul Său numai în vremea aceea, ci îl cercetează şi în vremea aceasta, trimitându-L la noi pe Unicul Său Fiu „ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16. ).

Cu aceste mărturisiri biblice şi patristice să ne bucurăm cu toţii astăzi la Praznicul Crăciunului, deoarece „pentru noi S-a născut Prunc tânăr Dumnezeu cel mai înainte de veci” (Condacul Praznicului, Mineiul pe Decembrie, p. 408.), pe care Îl rugăm să fie şi să rămână cu noi împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, astăzi şi în vecii nesfârşiţi. Amin!
Hristos s-a născut!

Al vostru, de tot binele doritor,

† Lucian
Episcopul Caransebeşului






Pastorală la Naşterea Domnului, Anul Mântuirii 2008


cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei,

Iubitului nostru cler şi popor har şi pace de la Dumnezeu,

Tatăl nostru, iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Încă de la începuturi, darurile aduse de oameni lui Dumnezeu au fost înţelese ca jertfe izvorâte din dragostea pe care ei o nutreau faţă de El. Aşa se face că Abel şi Cain, fiii protopărinţilor noştri Adam şi Eva, I-au adus lui Dumnezeu ca dar jertfă din mieii turmelor şi din roadele pământului, iar jertfa lor a fost primită, respectiv respinsă, funcţie de dragostea ce le-a insuflat darurile (Facere 4, 3-5). După modelul acelora, şi urmaşii lor – nu doar din rândurile poporului ales, ci din toate neamurile – au înţeles să-şi exprime dragostea faţă de Dumnezeu aducându-I dar de jertfă potrivit credinţei şi concepţiilor lor despre Divinitate. Iată aşadar cât de profundă a fost dintotdeauna legătura dintre daruri, jertfă şi cea mai mare poruncă din Lege – dragostea (Marcu 12, 31).

În icoana Naşterii Domnului Iisus Hristos, alături de Prunc şi de Maica Sa, alături de păstori şi de turmele lor, de îngeri şi de doxologiile lor, de stea şi de lumina ei, de animale şi de căldura suflării lor, apar şi Magii veniţi din răsărit cu darurile lor. Aceştia au străbătut mări şi ţări, din ţinuturile îndepărtate ale Orientului, spre a aduce Noului Născut – lui Mesia Celui întrupat în istorie acum mai bine de 2000 de ani – daruri împărăteşti de „aur, tămâie şi smirnă” (Matei 2, 11). Erau darurile, jertfa şi expresia dragostei lor! Şi, probabil după modelul acestora au înţeles şi creştinii să aducă totdeauna de Crăciun ca jertfă daruri, expresie a dragostei faţă de Cel ce ne-a adus în dar mântuirea şi faţă de cei spre care se îndrepta generozitatea lor. A fost un exerciţiu personal şi general de dărnicie sfântă, totodată de jertfă curată şi, mai ales, de dragoste sinceră.

În secolul al XIX-lea însă, a apărut nevoia „singularizării” şi „mitologizării” celui ce aduce daruri, în persoana lui „Moş Nicolae”, „Moş Crăciun”, „Sfântul Vasile” sau – subversiv – „Moş Gerilă”, darul, jertfa şi dragostea fiind monopolizate cu timpul de personajul din ce în ce mai străin de „valorile” caracteristice iniţiale. Aşa se face că, de la sfântul bun şi plin de dragoste, s-a ajuns astăzi la „moşul” – dacă mai este moş – de-a dreptul caraghios, dizgraţios, insinuant sau chiar vulgar. Este expresia secularizării noastre, adică a decreştinării şi a noţiunii de dar, şi a ideii de jertfă, dar şi a conceptului de dragoste. Dacă la început darurile constituiau jertfă şi erau expresia dragostei noastre, în cele din urmă acest „personaj”, din ce în ce mai necreştin, ne-a furat sentimentele, ne-a instituţionalizat dragostea şi ne-a artificializat comuniunea. Este motivul pentru care, de cele mai multe ori, de la daruri s-a ajuns la cadouri sau „plocoane”, de la jertfă – ca profunzime a gestului de a dărui – s-a ajuns la obicei mecanic, obligaţie „de serviciu” sau, şi mai rău, interes, iar de la dragoste sinceră s-a ajuns la complezenţă şi felicitări formale. Este neputinţa noastră de a mai iubi, într-o lume care se decreştinează şi se desacralizează pe zi ce trece, locul adevăratelor valori fiind luat tot mai mult de sentimente simulate, gesturi şi fapte mai mult sau mai puţin improvizate, ori relaţii din ce în ce mai instituţionalizate.

Iubiţi fii sufleteşti,

Ce ne mai aduce astăzi Moş Crăciun, dacă nu ceea ce suntem sau ceea ce am ajuns să fim?! El ne oferă acum „cadouri” în loc de daruri, pentru că suntem din ce în ce mai puţin capabili de „a dărui” celuilalt din inimă „darurile” dragostei noastre sincere şi curate; în loc de jertfă ne aduce aniversare comemorativă, petreceri degradante, „cultură de supermarket” ori divertisment, pentru că acestea reprezintă tot mai mult modul în care înţelegem noi astăzi „jertfa creştină”; în loc de dragoste pentru Hristos Domnul – în cinstea Căruia sărbătorim Crăciunul şi Care, pentru aceasta ar trebui să se situeze în centrul dragostei noastre – ne aduce bucurii fără de Hristos, Crăciun fără „Cristos”, pentru că aşa au ajuns unii dintre noi să petreacă astăzi Naşterea Lui.

Vă întreb: Ce altceva reprezintă Crăciunul pentru creştinul care nu a ţinut postul pregătitor, care nu s-a spovedit şi nu s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi care nu a participat cu fior sfânt la slujba de Crăciun, dacă nu aniversare de rutină, scurt concediu de odihnă, vizită la prieteni, divertisment sau simplu folclor? Nimic comun cu adevărata „dăruire”, jertfă sau dragoste, în primul rând pentru Cel care Se naşte de Crăciun şi pentru însemnătatea acestui măreţ praznic! Vedeţi unde ne-a dus secularizarea?! Vedeţi ce ne-a făcut „Moş Crăciun”?! Nu acela bun, al copilăriei noastre curate, ci acesta al culturii comerciale „vestice”, al consumismului!… Unde mai este prezentă în viaţa noastră jertfa şi comuniunea cu „Cel sărbătorit”, câtă vreme noi petrecem Crăciunul fără Hristos şi ziua onomastică fără comuniune liturgică cu sfântul căruia îi purtăm (cu cinste?!) numele?

De aceea, la o zi sfântă ca aceasta, vă îndemn să încercăm să ne întoarcem pentru o clipă în noi înşine şi să ne întrebăm: unde sunt darurile de altădată, făcute cu jertfă sfântă şi cu dragoste caldă? Unde este dulceaţa purităţii şi a credinţei noastre nealterate şi necomercializate? De ce am uitat pe Hristos, rămânând doar cu Crăciunul acesta cu care în curând, probabil, nu o să ştim ce să mai facem?… Când Crăciunul nostru va uita cu totul de Hristos şi vom rămâne doar cu „spectacolul”, cu „concediul” şi cu „supermarketul”, ce se va mai alege, oare, de jertfa şi dragostea noastră? Haideţi, aşadar, să ne venim în fire şi să redescoperim Crăciunul cel adevărat şi pe Hristos care acum S-a întrupat! Să încercăm să retrăim în fiecare an tot ce ni s-a întâmplat mai sfânt vreodată de Crăciun! Să presărăm Crăciunul cu daruri izvorâte din inimă, cu jertfă curată şi sinceră şi cu dragoste nealterată şi neinstituţionalizată! Să ne pregătim totdeauna pentru întâlnirea cu Hristos de Crăciun mai mult decât pentru oricare altă întâlnire şi, mai ales, creştineşte: postind, rugându-ne, spovedindu-ne şi împărtăşindu-ne cu Sfintele Lui Taine, dacă vrem să trăim cu adevărat la această sărbătoare „taina dragostei Lui” neţărmurite faţă de noi.

Să încercăm să ne întoarcem la Creştinismul acela autentic, care zace undeva prăfuit în lăuntrul nostru, creştinism demolat mai întâi de buldozerele comunismului, minimalizat apoi de politicile relativismului, iar în vremurile de astăzi deturnat şi bagatelizat de frenezia consumismului. Să ne întoarcem privirile acum, de Crăciun, şi spre cei dragi ai noştri de la ţară, unde s-a născut credinţa noastră, şi să încercăm să retrăim clipele de neuitat ale Crăciunului de altădată, ca premisă a renaşterii noastre. Să ne bucurăm de postul, de privegherea şi de pregătirea noastră deplină pentru sărbătoare; să savurăm colindul sfânt al micilor vestitori ai Naşterii Domnului, întâmpinându-i cu daruri şi cu jertfa dragostei noastre; să încercăm să fim creştini adevăraţi din nou, primenind fiinţa noastră de balastul timpului petrecut departe de cele sfinte şi să învăţăm să redescoperim taina darurilor celor adevărate, a jertfei şi a dragostei sincere şi neîntinate.

Să petrecem Sărbătorile cu Hristos, bucurându-ne creştineşte de daruri, de jertfa dragostei şi de dragostea de jertfă curată şi nesecularizată!

Al vostru către Domnul rugător,





«Betleemul a deschis Edenul»


Din harul lui Dumnezeu Episcop al românilor ortodocşi din Europa de Nord, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi, sfântă îmbrăţişare de Crăciun şi urarea ca ,,Hristos să Se nască în inimile tuturor!”

Iubiţi fraţi întru Hristos,
Cel născut în ieslea Betleemului,

Cu multă bucurie şi cu inima deschisă vin astăzi prin cuvânt la voi toţi, ca arhipăstor, ca să sărbătorim împreună pentru prima oară Crăciunul, aşa cum se cuvine, cu sfântă rugă şi cu străbune datini. Aşa am învăţat de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii prin care am moştenit credinţa sfântă, aşa am învăţat de la moşii şi strămoşii noştri de la care am primit în desaga cu care am plecat de-acasă bunăcuviinţa obiceiurilor de sărbători. Să ne primenim sufletul şi casa, să-L aşteptăm pe Dumnezeu şi să-L omenim întru noi! Oriunde-am fi să nu ne lipsească nici Liturghia, nici colinda şi nici omenia! Mă simt în faţa voastră ca un colindător plecat de-acasă, dintr-un colţ de rai transilvan, trimis de Domnul Sfânt să vă aducă vestea cea bună a Naşterii la fereastra sufletului:
„Sus în slava ceriului,
La cea dalbă mănăstire
Colindă-mi, Doamne, colind (refren)
Frumoasă slujbă se ţine ;
Slujba-i sfântă
Cin mi-o cântă?
Şi mi-o cântă Tatăl Sfânt.
Slujba Sfântă
Cin mi-o ascultă ?
Mi-o ascultă
Maica Sfântă.
Cu-n Fiuţ micuţ în braţă,
Cu cosiţa-i despletită
Peste Fiul mic slobozită.
Maica din grăiuţ grăiară,
Pe toţi sfinţii mi-i treziară
Şi-ncă Maica mai grăiară :
Să se scoale preotul,
Pân-o cânta cocoşul
Şi să-mi tragă clopotul
Să-mi trezească poporul,
Ca să vadă şi să creadă
Că S-a născut Fiul Sfânt,
Fiul Sfânt pe acest pământ,
Colo-n ieslea boilor
În mirosul florilor…”

Aşa sărbătoreau cei de odinioară, trezindu-se de cu zori să întâmpine sărbătoarea, poftiţi de Maica Domnului, chemaţi de preotul lui Hristos prin zvon de clopot să vină la biserică, Betleemul şi Ierusalimul duhovnicesc al credincioşilor, ca să participe ei înşişi în chip tainic la minunea minunilor: înomenirea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea oamenilor, pogorârea lui Dumnezeu pe pământ şi urcarea oamenilor în cer, deschiderea raiului şi înfruptarea oamenilor din pomul vieţii, omorârea morţii şi triumful vieţii.
Cu simţire sfântă trag acest clopot al Liturghiei de Crăciun pentru toţi credincioşii noştri din Europa de Nord, îndemnat de Maica Domnului să vă poftesc la ospăţul Vieţii în Betleemul bisericii. Chiar dacă nu avem catedrale cu clopote măreţe, inima mea, a preoţilor noştri şi a dumneavoastră trebuie să bată astăzi, la unison, ca un clopot care vă cheamă la bucuria revărsată din cer pe pământ, aşa cum păstorii de odinioară, care privegheau în câmpul Betleemului, au fost chemaţi de către îngeri: ,, Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta vă va fi semnul : Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut împreună cu îngerul mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2, 10-14). Păstorii de-atunci au fost uimiţi de vedenia cerească şi s-au îndemnat unii pe alţii să meargă să vadă cu ochii lor adevărul celor vestite de către înger: ,,Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (Lc 2, 15). Ei sunt primii pelerini ai Betleemului şi primii mărturisitori ai minunii Naşterii, făcându-i bucurie Maicii Domnului, memoria vie a tuturor celor petrecute atunci: ,,Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa” (Lc 2, 16-19).
De atunci, din primele veacuri ale creştinismului, credincioşii din Ţara Sfântă au sărbătorit Naşterea printr-o procesiune de la Ierusalim la Betleem şi înapoi, cu Liturghie în peştera sfântă chiar în noaptea de Crăciun. Pentru cei de departe, fiecare biserică a însemnat un adevărat Betleem, strămutat în inima fiecărui credincios prin Sfânta Cuminecare. Fericitul Ieronim descria odată, ucenicei sale Paula, trăirile sale, atunci când a văzut pentru prima dată peştera sfântă: ,,O ascultam jurându-mi cum contempla cu ochii credinţei pruncul înfăşurat în scutece şi scâncind în ieslea lui, magii adorându-l pe Dumnezeu, steaua care strălucea deasupra, Fecioara Maria, tatăl înfietor purtându-se prevenitor, păstorii dând fuga de cu noapte pentru a vedea ce se întâmplase (…), pruncii măcelăriţi, Irod şi furia lui. Pe Iosif şi Maria fugind în Egipt. Amestecându-şi lacrimile cu bucurie, striga: ,,Bun găsit, casă a pâinii, unde s-a născut Pâinea cea coborâtă din cer!…”.
Tot acest Părinte latin al Bisericii, care a trăit mulţi ani ca şi călugăr la Betleem, în imediata apropiere a peşterii sfinte, îşi exprima mâhnirea, la începutul secolului al V-lea, în predica sa de Crăciun, pentru faptul că ieslea de lut de la început a fost înlocuită sau acoperită cu o alta de argint. Acest contrast între ieslea originară din lut şi cea ulterioară din argint îi oferea prilejul să-şi ducă mai departe exerciţiul său omiletic de admiraţie a sărăciei Domnului care străluceşte smerit în gunoiul lumii: ,,Ah, cât aş dori să mi se dea să văd această iesle în care Domnul S-a odihnit! Noi am crezut că-L cinstim pe Hristos luând ieslea de lut şi punând una de argint, însă mi-era tare dragă aceea, care a fost luată (dată la o parte): păgânătatea pretinde argint şi aur. Pentru credinţa creştină era mai valoroasă ieslea de lut. Cel Care S-a născut în această iesle condamnă aurul şi argintul. Nu-i condamn pe cei care au crezut că-L cinstesc pe Hristos cu aceste bogăţii, cum nu-i mai condamn pe oamenii care au sculptat vase de aur în templu, însă eu Îl admir pe Stăpânul Care, Creatorul lumii fiind, nu se naşte în preajma aurului şi argintului, ci în gunoi”.
Imaginea venirii lui Dumnezeu în gunoiul păcatelor omenirii se regăseşte la mai mulţi Părinţi ai Bisericii, dar a rămas proverbială la Fericitul Ieronim. Se spune că acesta pe când trăia in Palestina şi se nevoia lângă peştera din Betleem, unde S-a născut Mântuitorul nostru, a avut de Crăciun o vedenie minunată. I s-a arătat Domnul Iisus Hristos ca un Prunc şi l-a întrebat: „Ieronime, acum când toţi Imi dăruiesc câte ceva, tu ce-Mi vei dărui?” „Virtutea şi rugăciunile mele”, i-a răspuns Fericitul Ieronim. „E foarte bine, dar altceva Îmi mai dăruieşti?” „Inima mea, sufletul meu şi chiar pe mine însumi!” „Şi aceasta o primesc, dar Eu doresc şi altceva de la tine!” „Ce altceva aş putea să-Ţi dau, Doamne?”, a întrebat nedumerit, iubitorul de Hristos. „Dăruieşte-Mi păcatele tale!”. Fericitul Ieronim, cu inima înfrântă, a început să plângă. El a întrebat printre lacrimi: „Şi la ce-Ţi trebuie, Doamne, păcatele mele?” „Vreau să le iau asupra Mea!”
V-am pomenit toate acestea ca să vă încurajez în credinţă : să nu fie nimeni stingherit în biserică, crezând că nu are ce să ofere Domnului, căci în toată vremea Postului Crăciunului, El ne-a aşteptat să-I dăruim păcatele noastre şi astfel să ne libereze şi să ne lase să-L primim pe El în noi.
Am venit mulţi dintre noi în părţile acestea de lume ale Soarelui-apune pentru o viaţă mai bună, mai demnă şi mai îmbelşugată, pentru un viitor mai luminos pentru copiii noştri. Din toate aflăm, însă, că dacă nu e Dumnezeu cu noi, suntem goi şi pustii, iar bogăţia nu are nicio valoare. Eu am venit să vă aduc vestea cea bună că vi s-a născut Mântuitor, făcându-mă ecoul cuvintelor unui credincios binecunoscut al acestor plaiuri, pe nume Sören Kirkegaard: ,,Astăzi S-a născut vouă un Mântuitor. Astăzi înseamnă un indiciu veşnic de timp, aşa precum atunci când Dumnezeu spune astăzi şi ca atunci când pe cărţile apărute stă scris «tipărit în acest an». Asta se repetă de la om la om pentru fiecare persoană dintre aceste milioane, şi, de fiecare dată când unul dintre aceştia devine cu adevărat creştin, nu înseamnă nimic altceva decât : astăzi ţi S-a născut ţie un Mântuitor” Altfel spus: ,, De-o mie de ori de s-ar întrupa Hristos în Betleem, dacă nu se va naşte şi în sufletul tău, totul este în zadar”(Angelus Silesius).
Regăsim aceste gânduri atât în colinda străbună, cât şi în imnele sărbătorii. În primul rând să primim cu bucurie invitaţia sfântă de a intra în raiul redeschis prin venirea Domnului: ,,Betleemul a deschis Edenul, veniţi să vedem! Aflat-am desfătare tainică înlăuntrul peşterii. Veniţi să privim cele din rai! Acolo S-a arătat rădăcina cea neudată, odrăslind iertare; acolo s-a aflat fântâna nesăpată din care David mai înaninte a dorit să bea, acolo, Fecioara născând Pruncul, a potolit setea lui Adam şi a lui David”.

Iubiţi credincioşi,

Vă mai pun la suflet o străveche colindă culeasă din satul meu năsăudean, de la poalele Ţibleşului, care este prin melodie ca un cântec de leagăn şi totodată un soi de punere în gardă a celor care sărbătoresc venirea cea smerită a Domnlui în ieslea Betleemului:
„La vremea de judecată,
Viţă verde de lemn verde (refren)
Când nouă ne va fi dată,
Trâmbiţa-vor îngerii
În patru cornuri de lume,
La tot omul pe-a lui nume.
Să iasă la judecată
Viii cu morţii deodată
Judecata-i mare frice,
Craiii şi-mpăraţii-or plânge,
Şi-or vărsa lacrimi de sânge
Şi la moarte s-or ruga :
-Ce să-ţi dăm noi, moarte, ţie?
Da-ţi-om aur şi argint,
Să ne mai laşi pe pământ.
-Nu-mi trebe aur şi-argint,
Numa suflet drept şi sfânt;
Nu-mi trebe aur curat,
Numa suflet de-mpărat;
Nu-mi trebe aurul tău,
Că m-o trimis Dumnezău”

Să ne dăruiască Domnul suflet drept şi sfânt, să nu ne lăsăm copleşiţi de psihoza colectivă creată de către criza financiară, nimic altceva decâr aurul şi argintul lumii, şi să ne întemeiem viaţa pe credinţă şi pe cele care cresc din credinţă. Criza poate să însemne şi un lucru bun, o judecată a lui Dumnezeu care ne cheamă la încredere şi solidaritate umană, ambele crescute şi hrănite din Biserică, Trupul Său Cel tainic şi universal. Cu nădejdea că vom face împreună lucruri bune şi bineplăcute Domnului, vă urez să petereceţi în bucurie şi pace Crăciunul, Anul Nou şi Boboteaza!
Cu îmbrăţişare sfântă, al vostru rugător către Domnul şi de tot binele voitor,

Episcopul românilor din Europa de Nord





Etichete: , , , , ,

‘Biserica’ lui Tom Cruise cauta adepti in Romania


Biserica Scientologică a ieşit cu fast la racolat bănăţeni

Evenimentul Zilei –  joi, 18 decembrie 2008

„New York, New York”, „Just a gigolo”, baloane galbene umplute cu heliu, o mulţime de voluntari îmbrăcaţi în culoarea lămâii şi o panglică inaugurală.

Pe scurt, prima întâlnire dintre timişoreni şi reprezentanţii Bisericii Scientologice, care a avut loc marţi seară în Piaţa Victoriei din oraş.

Oficial, membrii Programului Voluntarilor Umanitari le vor oferi tuturor bănăţenilor interesaţi, până pe 20 ianuarie 2009, informaţii despre cele 19 programe-soluţii pentru dependenţa de droguri, problemele familiale şi chiar boli sau traume emoţionale. În realitate, lecţiile cu pricina sunt redactate de Ron Hubbard, întemeietorul Bisericii Scientologice.

„Scopul turneului nostru este de a introduce Programul Voluntarilor Umanitari în fiecare ţară din Europa de Est unde nu este cunoscut încă. Prezintă soluţii pentru multe dintre problemele pe care oamenii le trăiesc astăzi – probleme la muncă, căsnicii destrămate, eşec la şcoală sau abuzul de droguri”, explică Diana Stahl, din Bulgaria, care a intrat în rândul scientologilor în 2002, pe când se afla la studii în Germania.

S-au întâlnit cu Mitropolitul Banatului

Cei doi adepţi oficiali din Timişoara ai Bisericii Scientologice nu au participat la evenimentul de marţi, care a avut însă ecou în rândul copiilor şi al oamenilor fără adăpost. În plus, scientologii i-au convins să participe la eveniment şi pe voluntarii din serviciul de protecţie civilă al Primăriei Timişoara, panglica inaugurală fiind tăiată tocmai de către un colonel în rezervă, mentorul grupului de voluntari. „Fiul meu e în America, mi-a spus că Tom Cruise e scientolog. Dar nu am venit pentru asta, ci cu credinţa că orice colaborare cu oameni care ştiu protecţie civilă e binevenită”, a mărturisit Vasile Mărgineanu, colonel în rezervă.

Mai mult decât atât, reprezentanţii Bisericii Scientologice au luat legătura şi cu Mitropolitul Banatului, ÎPS Nicolae Corneanu, cu care au avut o scurtă întrevedere. „Expoziţia e o idee foarte bună, care, sunt sigur, va fi apreciată de populaţia oraşului”, le-a transmis Mitropolitul Banatului reprezentanţilor Bisericii Scientologice.


Nota> Sublinierea si bolditul textului imi apartine (d.c.)



‘Biserica’ lui Tom Cruise cauta adepti in Romania –  joi, 18 decembrie 2008

Prima intalnire dintre timisoreni si reprezentantii Bisericii Scientologice a avut loc marti seara in Piata Victoriei din oras.

Scientologii le vor oferi tuturor banatenilor interesati, pana pe 20 ianuarie 2009, informatii despre cele 19 programe-solutii pentru dependenta de droguri, problemele familiale si chiar boli sau traume emotionale.

Scientologii i-au convins sa participe la eveniment si pe voluntarii din serviciul de protectie civila al Primariei Timisoara, informeaza Evenimentul Zilei.

Reprezentantii Bisericii Scientologice au luat legatura si cu Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, cu care au avut o scurta intrevedere.


Alte articole in legatura cu acest subiect>

Biserica Scientologică vine la Timişoara


Tom Cruise si John Travolta cauta adepti la Timisoara


Biserica scientologica cauta adepti in Romania

(Presa Online)

Discipolii lui Tom Cruise dau sfaturi


Scientologii caută adepţi şi la Cluj-Napoca

(Cetateanul Clujean)

Cititi si>

Biserica Scientologică – urmărită atent de serviciile secrete germane


Biserica Scientologică va fi judecată în Franţa pentru „escrocherie în bandă organizată”


Biserica Scientologică susţine că Tom Cruise este noul Hristos


Tom Cruise la tribunal


Incident sangeros soldat cu un mort

la biserica scientologica de la Hollywood



Etichete: , , , , , ,

Ederlezi si Pilda celor poftiti la Cina



Ederlezi este numele dat de tigani sarbatorii sarbesti a Sf. Gheorghe si este celebrat anual pe 6 mai. Mai multe detalii puteti gasi in engleza AICI si in randurile de mai jos. Fotografia de mai sus surprinde scena Ederlezi din cadrul filmului lui Emir Kusturica pe muzica lui Goran Bregovic, intitulat „Vremea Tiganilor” din 1988.


„Ederlezi is the gypsy name of the serbian celebration of Saint-Georges day. It is celebrated on the 6th of may.

The name Ederlezi comes from turkish Hidirellez, name of the holidays announcing the begining of the spring, occuring 40 days after spring equinoxe. Balkanic slavs added a christian dimension on the day of Saint-Georges.

Hidrellez is a very important day in Anatolia : the word in itself tells much; it is the combination of the names of two prophets : Hizir & Ilyas. Hidrellez means re-birth of nature and is considered as the begining of the summer.

Anatolian beliefs say that Hizir and Ilyas were prophets and friends who would have drunk the water of immortality. The would have made the promess to see each other again each night of the 5th of may, to give birth to nature, every year again. Hizir is the protector of plants and poor people ; he brings abundance everywhere he goes.

Ilyas is the protector of waters and animals ; he give good health everywhere he goes.

People believe that the wishes made this night will become true ; that the ills will be healed, and that it will be the end of misfortune…

There are also a lot of rituals : some put a coin in a red bag and hang it to a rose. The next morning the money is put back in the purse and it should bring abundance.

Today, this day is mostly known as the good occasion to make big picnics in the nature…”




1988/ 1998 – Goran Bregovic

Same amala oro kelena

Oro kelena dive kerena

Sa o Roma

(Amaro dive

Amaro dive, Ederlezi

Ej… ah… )

Sa o Roma, babo, babo

Sa o Roma, o daje

Sa o Roma, babo, babo

Ej, Ederlezi

Sa o Roma, daje

Sa o Roma babo, E bakren cinen.

A me coro, dural besava.

A a daje, amaro dive.

Amaro dive erdelezi.

Ediwado babo, amenge bakro.

Sa o Roma, babo. E bakren cinen.

Eeee…j, Sa o Roma, babo babo, Sa o Roma daje.

Sa o Roma, babo babo, Erdelezi. Erdelezi, Sa o Roma Daje.

Eeee… Sa o Roma, babo babo, Sa o Roma daje. Sa o Roma, babo babo, Eeee…

Erdelezi, Erdelezi.

Sa o Roma Daje


All my friends dance the oro
Dance the oro, they make the day
All the Roma, mammy
All the Roma, dad, dad
All the Roma, o mammy
All the Roma, dad, dad
Ederlezi, Ederlezi
All the Roma, mammy

All the Roma, dad, sacrifice sheep
But me, poor drummer, I must stay away
A Romany day, our day
Our day, Ederlezi

Dad, a sheep for us
All the Roma, dad, sacrifice sheep
All the Roma, dad, dad
All the Roma, oh mammy
All the Roma, dad, dad
Ederlezi, Ederlezi
All the Roma, mammy


Toti prietenii dansati hora [1]

Dansati hora, ei fac ziua

Toti rromii, mamica

Toti rromii, tata, tata

Toti rromii, oh mamica

Toti rromii, tata, tata

Ederlezi, Ederlezi

Toti rromii, mamica

Toti rromii, tata, jertfesc oaia

Dar eu, umilul tobosar [2], trebuie sa stau deoparte

O zi a Rromilor, ziua noastra

Ziua noastra, Ederlezi

Tata, o oaie pentru noi

Toti rromii, tata, jertfesc oaia

Toti rromii, tata, tata

Toti rromii, oh mamica

Toti rromii, tata, tata

Ederlezi, Ederlezi

Toti rromii, mamica.

* Traducerea din engleza in romana imi apartine si este facuta dupa varianta de mai sus.

[1]- „The Oro is also popular among the Roma people of Eastern Europe, and the dancing is practically the same as the one of the neighbouring ethnicities. Gypsy oros, and Romani music in general, are very well apreciated among non gypsies in the Balkans and Romania.”

[2] – tobosar sau comis-voiajor. Sensul cuvantului vrea sa exprime departarea de ceilalti. Fie ca e tobosar *(nu poate participa la hora), fie ca e comis-voiajor *(e departe de multime), ambii termeni evidentiaza o trasatura aparte pe care rromii o au, fie de muzicanti, fie de comercianti.

Ederlezi/ Durdevdan cantat in limba sarbeasca


Pilda celor poftiti la cina

„…Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!

Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;

Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.

Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.

Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.

Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.

Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.

Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.

Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,

Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” Sf. Ev. Luca 14, 15-24


Profit de faptul ca scriu aceste randuri tocmai cand Duminica, in bisericile noastre ortodoxe,  se va citi pilda celor poftiti la cina Imparatului Hristos (expusa mai sus); dorind astfel sa fac intr-un fel legatura cu Ederlezi.

Desi este o sarbatoare ce este asociata de catre rromi Sfantului Gheorghe – Purtatorul de Biruinta si oarecum are o provenienta islamica, Ederlezi contine elemente cu o nuanta profunda, ce reusesc sa imprime un duh crestinesc cantarii.

Putem evidentia cateva aspecte ce fac trimitere la elemente pur crestine, cum ar fi jertfirea oii si hora cu cina la care toti sunt chemati. Aceste elemente relanseaza in discutie problema rromilor in spatiul ortodox, Pilda evanghelica cu cei chemati la Cina nefacand altceva decat sa dea o si mai mare importanta acestui aspect.

Este totusi o analogie destul de indrazneata, nu ciudata – cum ar crede altii, intre Ederlezi si Cina crestinilor, care atinge coardele cele mai sensibile ale unei problematici destul de vechi: situatia rromilor in Ortodoxie.

Pilda din Evanghelie se adreseaza in primul rand celor chemati. Daca este sa vorbim in planul istoric, putem spune faptul ca aceasta era adresata evreilor ca si popor ales. Duhovniceste vorbind, ea se refera acum ortodocsilor, ce au constiinta si simtirea Potirului si deci, a Cinei.

Pe acestia chemandu-i sluga Stapanului, cand toate pregatirile s-au terminat, are parte doar de scuze si pretexte fondate, dar care expima lipsa de comuniune – insasi aspectul principal al acestei parabole.

Maniat fiind nu doar pe situatia creata cum s-ar crede, ci chiar si pe cei chemati, cum spune ultima fraza din parabola, Stapanul nu mai tine cont de fetele alesilor – a prietenilor Lui, ci ordona umplerea mesei cu fete necunoscute; Cina evidentiaza astfel faptul ca bucuria cea mare nu era regasita in cinstirea unui eveniment oarecare, ci in cinstea revederii Stapanului – intalnirea cu El era insusi evenimentul.

Grijile lumesti care i-au impovarat pe alesi sa vina la Cina se arata a fi noi: tarina, boii si sotia erau toate noi. Nou era si Stapanul, care se gatise de sarbatoare. Stralucirea data de catre cele lumesti pare sa paleasca stralucirea impodobirii Stapanului, care este trecut astfel pe locul secund. Ce face deci atunci, in chip logic sa spunem, Stapanul? Cheama sa-I vada stralucirea cei care nu au alte straluciri de care sa se bucure, in ordinea enumerarii in pilda: săracii, neputincioşii, orbii şi şchiopii.

Sunt enumerate categoriile de oameni ce nu au cu ce sa se impodobeasca vreodata: saracii nu au bani; neputinciosii nu se pot bucura de ele; orbii nu isi pot vedea podoabele si schiopii nu au cum sa le poarte. Sunt chemati deci toti cei care nu au parte de stralucire, lepadatii si smeritii, care au si venit, desi nu-L stiau pe Stapan, ci doar sa-L vada si sa se impartaseasca din bunurile Lui. Acestia auzisera de el, ei erau din cetate.

Masa neputand fi umpluta, Stapanul vrand ca toti sa-L cunoasca, ordona chemarea celor de pe ulite si de la casele marginase cetatii, spunandu-i slugii Sale sa-i sileasca sa vina ca sa intre la Cina. Prin acest lucru observam clar ca socoteala Stapanului trebuia implinita. Deasemenea, erau multi alesi…si putin care au venit chemati. Au fost adusi fara forta cei neputinciosi si lepadati. Ramanand loc, a adus cu forta pe cei care se temeau de Stapan, intr-un chip smerit. Ei sunt cei carora li s-a scris in Scriptura ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, adica al cunoasterii – al vederii. Cei uitati devin astfel cei alesi (in mod propriu si figurat). Cei alesi sunt uitati de catre Stapan.

Tabloul cu imaginea sarbatorii Ederlezi surpinde intr-un mod minunat constrastul cu Pilda celor chemati la Cina. Este mai mult decat un contrast, este o prelungire, este un raspuns dat situatiei descrise acolo, la Cina Stapanului. Este, daca vreti, nazuinta si dorul unor oameni de a veni la Cina alesilor, aducand cu ei mostenirea stramoseasca, slabanogirea si neputinta sortii, siliti fiind, daca vreti, de temerea si necurajul inrdraznirii catre cele sfinte… datorate de cele mai multe ori de invidia ‘celor alesi’.

Ederlezi este ‘Pastele’ rromilor in care Mielul este jertfit, este impartit tuturor, devenind astfel sarbatoarea lor, ziua horei si a comuniunii depline.

Dramaticul ce apare in cantec, prin neputinta ce o are cel care canta, de a fi prezent impreuna cu ceilalti la aceasta bucurie, pare sa-l incadreze in categoria celor care participa in duh la aceasta sarbatoare, deschizand astfel ideea unificarii in duh a tuturor rromilor de pretutindeni cu ocazia acestui praznic. Facand legatura cu scena descrisa in Pilda, putem spune ca pe langa cei adusi cu forta si cei fara forta, exista categoria celor ce sunt departe si de cetate si de marginile ei, deci de Stapan si Cina Lui, dar care, din pricina distantei, nu pot fi chemati de sluga. Ei aduc cu ei dorul ce nu poate mistuit decat cu duh, in duh fiind alaturi de Stapan.

Ei nu sunt imobilizati nici de tarini sau boi sau sotie, ei sunt liberi in duh, calatorind ca nomazii in satre alaturi de familie. Cand strigi catre ei sa vina, trebuie sa strigi in duh. Cand ii chemi la Cina, trebuie sa-i chemi in duh. Pe ei duhul (glasul constiintei) ii povatuieste si ii conduce, iar libertatea ce le-o da  imprima in ei felul lor de-a fi. NU! ei nu sunt iremediabili in ceea ce priveste credinta. Ei au credinta duhului, a libertatii. Daca vrea cineva sa le vorbeasca de Dumnezeu si despre credinta in El, sa le vorbeasca in Duh, induhovniciti fiind.

Stim si am auzit de faptele rele savarsite deseori de multi dintre ei, dovada a libertatii lor de constiinta, dar solutia e la noi. ‘Cheia’ Duhului o au cei ce dau Duh, duhovnicii, celor ce cauta Duh. Nu poti vreodata sa-l ingradesti pe rrom vreodata cu nimic, poate nici cu canoane, de legi nici nu mai vorbim, insa ii poti arata adevarata libertate, nu pamanteasca, ci cereasca, care pe multi care au dorit sa o cucereasca i-a ‘silit’, precum in Pilda, sa o faca cu teama de Dumnezeu.





Etichete: , , , , , , ,

Papa Benedict laudă progresele ecumenice


Papa Benedict laudă progresele ecumenice

02.12.2008, Vatican

Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că relaţiile dintre catolici şi ortodocşi se adâncesc şi şi-a exprimat încrederea că va veni ziua când ambele Biserici vor participa împreună la celebrarea Euharistiei. Sfântul Părinte a susţinut acestea într-un mesaj pe care l-a trimis Patriarhului ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol, cu ocazia sărbătorii de duminică a Sf. Andrei.

„Observăm cu bucurie şi recunoştinţă faptul că relaţiile dintre noi devin treptat tot mai profunde în timp ce ne reînnoim angajamentul pe calea rugăciunii şi dialogului”, a spus Sfântul Părinte. „Suntem încrezători că itinerarul nostru comun va grăbi venirea acelei binecuvântate zile când îl vom lăuda împreună pe Dumnezeu în celebrarea comună a Euharistiei. Viaţa interioară a Bisericilor noastre şi provocările lumii moderne ne cer de urgenţă această mărturie de unitate între discipolii lui Cristos.” Pontiful a trimis acest mesaj cu o delegaţie a Vaticanului care l-a vizitat pe Patriarhul Bartolomeu pentru festivităţile din sărbătoarea Sf. Andrei.

Preşedintele şi secretarul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Cardinalul Walter Kasper şi Episcopul Brian Farrell, au fost însoţiţi de pr. dominican Vladimiro Caroli, membru al Consiliului, şi de Arhiepiscopul Antonio Lucibello, Nunţiu Apostoli la Ankara. Papa Benedict a amintit în Vatican de evenimentul din Istanbul la rugăciunea Angelus de duminică, din Piaţa San Pietro. El a explicat că Andrei şi Petru, ca fraţi, au fost amândoi discipoli ai lui Ioan Botezătorul, devenind apoi discipoli ai lui Isus. Sfântul Andrei este patron al Patriarhiei de Constantinopol, astfel că Biserica Romei se simte legată de cea constantinopolitană printr-o relaţie specială de fraternitate. […] Din toată inima adresez salutul meu şi urarea mea lui şi credincioşilor Patriarhiei, invocând asupra tuturor belşugul binecuvântărilor cereşti.”



3 comentarii

Scris de pe decembrie 10, 2008 în Dialoguri, Ecumenisme, Fara categorie, teologie, Vesti


Etichete: , , , ,

Bebelus roman, gasit in ieslea unei biserici din Germania


Bebelus roman, gasit in ieslea unei biserici din Germania

Ziarul ‘Ziua’, nr. 4407, din 05 decembrie 2008

Un preot din mica localitate Pottmes, din Germania, a gasit marti – chiar in ieslea pe care urma s-o amenajeze in biserica lui pentru copiii dornici sa vada scena nasterii lui Iisus – un bebelus in carne si oase, ce parea nascut in urma cu doar cateva ore.

Miercuri seara, politia a anuntat ca a identificat-o pe mama micutului, o romanca in varsta de 38 de ani, care locuieste in zona si care ar fi declarat, potrivit AFP, ca si-a abandonat copilul in biserica in speranta ca cineva il va gasi si va avea grija de el. Si, din cate se pare, dorinta i-a fost ascultata. Intr-un interviu acordat de preot publicatiei „Welt Online”, el a spus ca biserica sa este gata sa ajute atat copilul, cat si mama.

In mod normal, conform traditiei, pruncul Iisus, confectionat din lemn, este asezat in ieslea amenajata in biserica abia in Seara de Ajun. Preotul Thomas Rein, in varsta de 39 de ani, a avut insa marti supriza sa gaseasca in iesle un copil in carne si oase. „M-am dus in biserica dupa-amiaza pentru a ma ruga si am auzit copilul plangand”, a povestit preotul bisericii „Sfantul Petru si Paul”. Bebelusul, ce parea sa se fi nascut doar cu cateva ore in urma, se afla chiar in iesle si era acoperit cu unul dintre micutele covoare rosii pe care ingenuncheaza credinciosii cand isi spun rugaciunea. „M-am simtit ca si cum chiar traiam aievea scena venirii pe lume a lui Iisus”, a marturisit preotul. „Plansul sau i-a salvat micuta sa viata. Altfel, nu as fi avut cum sa-l observ”, a adaugat el.

„In biserica erau doar 12 grade Celsius si existau temeri ca ar fi putut avea hipotermie”, a spus Rein. Preotul a dus nou-nascutul in casa parohiala, dupa care a anuntat medicii. Acestia au luat bebelusul si l-au dus la Clinica Pediatrica Neuburger, pentru ingrijri. Acolo, echipa medicala si asistentele care-i purtau de grija micutului au decis sa-i dea numele de Peter, dupa hramul bisericii in care a fost gasit.

Miercuri seara, politia a anuntat ca a descoperit-o pe mama copilului, o romanca in varsta de 38 de ani, care a explicat ca si-a abandonat nou-nascutul, pe care-l numise Cristian, in speranta ca cineva il va gasit si va avea grija de el. Se pare ca romancei i-au fost ascultate rugaciunile, pentru ca preotul Rein s-a aratat bucuros sa ajute nu numai copilul, ci si pe mama acestuia. „Exista multi copii la ananghie. Suntem fericiti ca acest copil este in viata si ca putem sa-l ajutam pe el si pe mama sa”, a declarat preotul intr-un interviu acordat miercuri publicatiei germane „Die Welt”.

El a spus ca membrii parohiei sale s-au rugat pentru cei doi si ca sunt in cautarea unor modalitati de a-i ajuta. „Suntem gata sa ajutam”, a subliniat preotul, care a explicat ca numai o adanca disperare a putut sa o determine pe romanca sa-si abandoneze copilul. „Dar este, de asemenea, important ca, inainte de toate, sa o lasam pe mama in pace, astfel incat sa poate decide ce va face cu copilul”, a adaugat Thomas Rein.



stirea originala>,1982510


Etichete: , , , , ,

Parintele Teofil Paraian vs. Canoanele Sfintilor Parinti. Ecumenismul sibian.


Parintele Teofil Paraian vs. Canoanele Sfintilor Parinti.

Ecumenismul sibian.

„Parintele Teofil Paraian a acordat un interviu in cursul verii, prin care incearca sa isi lamureasca pozitia sa vis a vis de ecumenism. Puteti asculta acest interviu in sectiunea AUDIO a siteului nostru. Mai jos aveti cateva idei extrase din inregistrare, idei care nu numai ca nu vin sa ne lamureasca, ci dimpotriva, pot, prin excesiva nuantare, sa provoace sminteala intre credinciosi: -Nu sunt nici ecumenist nici antiecumenist! Ideea ca atare imi place – unirea tuturor. Numai ca nu s-a realizat nimic in aceasta directie. -Am dorit un singur lucru de la toti crestinii, sa serbeze pastile in aceeasi zi. -Ecumenismul e mai mult o chestiune sociala decat religioasa, hai sa dam mana cu mana. Poate sa fie rugaciune ecumenica, unora le convine unora nu. -Unde se mareste Hristos, poti sa te duci ca nu gresesti. Am fost in Austria la Viena la o intrunire ecumenica, in care era si o femeie, preot la vechii catolici; intr-o astfel de situatie normal ca nu te poti simti bine. -Daca vrei sa te rogi cu ereticii, poti sa o faci, pentru ca ramai oricum ceea ce esti. -Dumnezeu este Dumnezeul tuturor, si al elinilor si al evreilor, nu numai al celor de la Sfantul Munte!”




„Căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6: 14-15).

„Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.” (II Ioan 1, 9-11)

Sfintele Canoane opresc rugăciunea în comun cu schismaticii şi ereticii (Can. 10, 11, 32, 45, 47, 48, 65 Apostolice; Can. 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Can. 9 al Sf. Timotei al Alexandriei, can. 2, 4 Sin. III Ec.).

Canonul 45 Apostolic porunceşte foarte clar în această privinţă: „Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii să se afurisească şi dacă l-ar primi să slujească ca preot să se caterisească”.



Personal consider că Parintele Teofil Paraian face parte din „gruparea ardeleneasca” ce promoveaza acel ‘nationalism teologic’ cu tenta folclorica, daca-l pot numi asa, in care tot ceea ce este de natura bizantina, athonita sau ruseasca este indepartat pentru simplul motiv de ‘inconsistenta folclorica autentic-romaneasca’.

Un exemplu concret il reprezinta contana, o versiune hibrida pe mai multe glasuri de muzica bisericeasca amestecata cu elemente folclorice, care, dupa marturia doctilor profesori universitari sibieni (pe care personal am auzit-o), reda in chipul cel mai fidel autenticitatea cantarilor bisericesti traditionale *(muzica bizantina fiind inlocuita din cult, deoarece ea nu este expresia autentic-romaneasca a trairii mistice ortodoxe, ci ea e doar a grecilor, precum si rusii isi au cantarile corale). In acest sens, tot ce e importat din alte parti e considerat oarecum impur sau nefolositor; mandria patriotica romaneasca reusind sa acopere orice neajuns ce ar putea apare pe parcursul celor 2 milenii de crestinism.

Ecumenismul promovat cu atata ardoare in partile ardealului este si el un element care caraterizeaza dintr-un alt unghi situatia descrisa in randurile de mai sus. Ecumenismul sibian este de fapt o reactie importiva reactiei athonite in ceea ce priveste ecumenismul global. Astfel, el nu are o consistenta aparte, o trasatura specifica, ci e oarecum ‘orb’ precum se pare ca sunt cei care il si promoveaza. Este ca un feedback, daca pot spune asa, sau ca un reflex. Este totusi promovat de ‘elitele’ noastre teologice, mari dascali in ale teologiei romanesti scolastice, aducandu-i asadar acestei ‘orbiri’ si o nuanta academica sau stiintifica.

Nu vreau sa fiu dur cu cei din Ardeal, insa imi amintesc ca in 2007, cand filialele ASCOR s-au reunit la Man. Brancoveanu de la Sambata de Sus, Parintele Teofil, dupa ce s-a incheiat sedinta consultativa, ne-a marturisit, intrebat fiind de noi, ca el nu crede in niciun ecumenism, nici in cei ce-l promoveaza, ci isi da seama de faptul ca acesta nu poate aduce roade.

De la acea data, cateva conferinte pe care parintele le-a mai sustinut in tara au adeverit de fapt ca el raspunde impotriva athonitilor cu acel ecumenism sibian lipsit de orice valoare teologica.

Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte…



Pr. Teofil Paraianu despre antiecumenisti

Pr. Teofil Paraianu – Rugaciunea cu cei de alta confesiune

Pentru Canoanele Ortodoxiei consultati>



Etichete: , , , , , ,

Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Alexei al II-lea, a trecut la Domnul


Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Alexei al II-lea,

a trecut la Domnul

:: Patriarhul Moscovei, Alexei al II-lea, a trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de astăzi, 5 decembrie 2008. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Rusiei, născut la Tallinn în anul 1929, l-a urmat pe fericitul întru adormire Patriarh Pimen I în scaunul Moscovei la data de 10 iunie 1990. Patriarhul Alexei al II-lea a adormit întru Domnul la reşedinţa sa de la Peredelkino de lângă capitala Rusiei. ::

Sanctitatea Sa Alexei al II-lea a fost cel de-al XVI-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse. Patriarhul Alexei s-a născut la 23 februarie 1929 în oraşul Tallinn, Estonia, într-o familie de credincioşi ortodocşi.

Între anii 1947-1949, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Sankt-Petersburg, iar, în anul 1953, a absolvit Academia Teologică din acelaşi oraş.
În anul 1950 a fost hirotonit preot la biserica din Johvi (Estonia), iar în 1957 părintele Alexei a fost numit paroh al catedralei Uspenski din Tartu şi protopop al regiunii Tartu.

În ziua de 3 martie 1959 a fost tuns în monahism la Lavra Sf. Treime (Serghiev-Posad), iar în anul 1961 a fost ales episcop de Tallinn şi locţiitor de Riga.

În anul 1961, episcopul Alexei a fost numit adjunct al Preşedintelui Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei, iar în iunie 1964 a fost ridicat la rang de arhiepiscop, devenind şi membru permanent al Sfântului Sinod. În această calitate, a primit următoarele responsabilităţi:
– preşedintele Comisiei de învăţământ a Sfântului Sinod (1965 – 1986);
– membru al Comisiei pentru unitatea creştină şi relaţii bisericeşti a Sfântului Sinod ş.a.

În anul 1968, arhiepiscopul Alexei a fost ridicat la treapta de Mitropolit de Leningrad şi Novgorod şi locţiitor de Tallinn.

În ziua de 7 iunie 1990, a fost ales de Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse ca Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, ceremonia de întronizare având loc trei zile mai târziu.

Alte responsabilităţi:
– membru în Comitetul Central al Consiliului Mondial al Bisericilor (1961-1968);
– Membru al Comisiei „Credinţă şi Constituţie” (1964-1968);
– Preşedinte al Conferinţei Bisericilor Europene (1987-1992).
– Din 1972 a fost membru al comitetului mixt al Conferinţei Bisericilor Europene şi Conferinţa Episcopilor Catolic din Europa, etc.

Titluri şi distincţii:
– membru onorific al Academiilor Teologice din Moscova, Sankt Petersburg, Creta;
– doctor în teologie la Academia Teologică din Sankt Petersburg;
– doctor honoris causa al mai instituţii academice de teologie din lume (Debrecen, Praga, New-York, Belgrad, Tbilisi, etc.);
– membru al Academiei de ştiinţe din Federaţia Rusă;
– ordinul Sf. Andrei, cea mai înaltă distincţie a Federaţiei Ruse.

A trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de 5 decembrie 2008, la vârsta de 79 de ani.




Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 6, 2008 în oameni, Panihida, teologie, Vesti


Etichete: , , , , , ,