RSS

Rugaciunea de dupa gratii, singura libertate din penitenciare

17 Apr

7

Rugaciunea de dupa gratii, singura libertate din penitenciare

Antena3.ro| 15 aprilie

În spatele gratiilor unei celule, un bărbat face mătănii pe un covoraş. Stă în genunchi, cu capul plecat şi cu corpul nemişcat. E singur în cameră şi e linişte. Când treci pe holul pustiu se aude doar sunetul înfundat al unei telenovele, dintr-o celulă alăturată. Câteva râsete ale unor deţinuţi se disting vag. In clubul penitenciarului, prin uşa din sticla poţi vedea întrunirea săptămânală a Martorilor lui Iehova şi câţiva deţinuţi adunaţi acolo ori din curiozitate ori pentru că deja s-au convertit la acest cult. La aproape o sută de metri mai încolo, o uşă pe care scrie „Capelă” se deschide încet. In încăperea cât camera unui deţinut stau aranjate, puţin îngrămădit, Naosul, Altarul, biblii ortodoxe şi icoane. O cădelniţă atârnă de perete şi îşi aşteaptă cuvioşii încarceraţi să apară la slujbe, iar lângă ea, sfinţii din calendar „privesc” spre deţinuţii care trec pragul Capelei şi aşteaptă ca aceştia să aprindă o lumânare, să spună o rugăciune sau să se spovedească. Antena3.ro vă prezintă un reportaj despre variatele religii ale deţinuţilor din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti Rahova şi din Penitenciarul Bucureşti-Jilava, de la musulmani la catolici sau adventişti şi despre cum asistenţa religioasă poate fi pentru deţinuţi singura formă de libertate şi de exprimare de după gratiile închisorii.

1

Religia în penintenciar : poate părea ca un curs pentru deţinuţii închişi la Rahova şi la Jilava, predat de către un profesor sau de către un preot, dar este de fapt un curs intensiv, pentru că este mereu prezent în activitatea câtorva dintre ei în timpul liber. Citesc cărţi despre religie în celule, merg la Biserica sau la Capela penitenciarelor, pentru slujbe sau spovedanii, solicită conducerii întâlniri cu preoţii cultului de care aparţin, primesc materiale informative, se convertesc în Penitenciar. Acesta este un scurt traseu pe care deţinuţii îl parcurg în timpul meditaţiilor creştine din spatele celulelor şi în care îşi regăsesc libertatea şi uneori, calea dreaptă pe care ar fi trebuit să o urmeze înainte de a fi închişi.

Conform legislaţiei în vigoare, deţinuţii trebuie să beneficieze de asistenţă religioasă în penitenciare, în măsura în care religia respectivă este recunoscută de statul român. In fiecare închisoare există câte un preot angajat al Penitenciarului şi încadrat ca militar sau civil şi care trebuie să fie de rit ortodox, pentru că majoritatea populaţiei României aparţine acestei religii.

2

Penitenciarele din România primesc regulat misionari ai diverselor culte, care organizează în închisoare, conform unui calendar de asistenţă religioasă, întâlniri cu deţinuţii. Printre confesiunile care îşi trimit voluntarii în penitenciare se numără Adventiştii de Ziua a Saptea, Martorii lui Iehova, evanghelicii, penticostalii, catolicii, musulmanii sau baptiştii.

De asemenea, deţinutul poate să facă o cerere scrisă prin care să ceară asistenţă religioasă din partea preotului de un anumit cult sau pentru a se întâlni în penitenciar cu o anumită grupare misionară.

Preotul nu are voie să asiste la discuţiile celorlalte culte

La Penitenciarul Jilava, diversele rituri au întâlniri cu deţinuţii o dată pe lună sau la sărbătorile anuale, adică Paşte şi Crăciun, dar şi de trei ori pe săptămână, cum este cazul Martorilor lui Iehova.

„In general, cultele îşi trimit doi sau trei voluntari, care sunt însoţiţi sau nu de pastor şi care nu vin în Penitenciar doar pentru cei care sunt aparţin cultului respectiv, ci pentru toţi deţinuţii care vor să participe la întâlnire. Penitenciarul este obligat să le asigure deţinuţilor asistenţa religioasă şi să-i anunţe despre programul pe care îl au voluntarii în închisoare”, povesteşte pentru Antena3.ro Cristina Păduraru, purtător de cuvânt la Penitenciarul Jilava.

Tot ea adaugă că mulţi dintre deţinuţi ajung să se convertească la un anumit rit tocmai pentru că vin şi ascultă ce se discută la întruniri din curiozitate. Apoi ei aprofundează singuri pe baza unor materiale pe care le primesc de la voluntari şi devin clienţi fideli ai acelui cult.

„Deşi s-ar putea crede că preotul închisorii ar putea participa la reuniunile cultelor cu deţinuţii, legea din România interzice ca preotul de rit ortodox să intervină în vreun fel la întrunirile celorlalte culte, adică să apere sau să contrazică discuţiile respective”, explică Păduraru pentru Antena3.ro.

Singura modalitate de a verifica întâlnirile cultelor de către conducerea Penitenciarului Jilava este pe cale vizuală, adică acestea pot fi supravegheate din afara sălii şi se poate vedea cum reacţionează voluntarul şi deţinutul, însă nu se ştie niciodată ce anume s-a discutat înăuntru, pentru că aşa prevede legislaţia românească, transpusă în cea europeană.

Unele culte vin la întâlniri cu casete video, dar mai ales cu cărţi, reviste de specialitate şi biblii, pe care le împart deţinuţilor care vor să afle mai multe despre religia respectivă. Penitenciarul permite accesul la reuniuni atât a femeilor voluntare, cât şi a bărbaţilor, dar mai puţin a minorilor şi are o evidenţă strictă a voluntarilor şi a pastorilor care trec pragul închisorii. Ei se înscriu la coadă pentru o întâlnire cu deţinuţii la anumite intervale de timp şi de asemenea Penitenciarul Jilava ţine o evidenţă a deţinuţilor care îşi manifestă dorinţa de a participa la aceste reuniuni, fără însă a fi întrebaţi de conducerea Penitenciarului ce religie au, lucru interzis de lege.

„Nu mă rog în puşcărie”

Rugăciunea ar trebui să fie o problemă care să ţină de interiorul oamenilor şi nu exteriorul lor. Sunt unii care preferă însă să se închine numai de faţadă şi pentru a-i impresiona pe ceilalţi. Alţii preferă mai degrabă să se roage în gând sau departe de ochii şi gura altora. Aşa consideră Mohamed, un deţinut musulman din Liban, care este închis la Penitenciarul Rahova pentru evaziune fiscală.

3

„Eu, deşi sunt musulman, nu mă rog în puşcărie. Nu văd de ce ar trebui să mă rog la rău, când la bine nu o fac. Sunt mulţi oameni care fac asta, numai atunci când au nevoie, dar credinţa eu cred că ţine de interiorul nostru. Am un coleg de cameră, tot musulman, care se îşi pune covoraşul de cinci ori pe zi”, spune Mohamed pentru Antena3.ro.

Mohamed are o soţie şi trei copii, dar pe care i-a botezat după religia ortodoxă, pentru că au fost născuţi în România. De asemenea, după cum adaugă el pentru Antena3.ro, nu i-a cerut soţiei sale să poarte văl islamic. Si în penitenciar, Mohamed frecventează, atunci când simte nevoia, întâlnirile şi slujbele preotului ortodox al închisorii.

„Câteodată ma rog şi în baie”

Alţi deţinuţi, deşi sunt ortodocşi, preferă să se convertească la alte religii, pentru că vor să schimbe ceva în rutina lor zilnică şi să aibă la ce să mediteze, în funcţie de hrana spirituală pe care le-o oferă acele culte. Studiază cu atenţie terenul, participă la întâlnirile mai multor credinţe, pun la cale planul pentru aderarea la cult şi se transformă în final în penticostali, adventişti, evanghelici sau Martorii lui Iehova.

Remus Nanu este închis la Penitenciarul Jilava pentru tâlhărie şi din 2007 a trecut de la ortodoxism la cultul evanghelic. El povesteşte pentru Antena3.ro că atunci când a fost arestat, era paralizat şi a avut o fractură la coloana vertebrală, iar de atunci, deşi s-a vindecat, a rămas bolnăvicios.

4

„Tot timpul eram bolnav şi îmi apărea câte ceva, până când am ieşit la mai multe reuniuni ale evanghelicilor. Am primit o biblie de la voluntari şi am studiat-o seară de seară, am început să-mi revin şi cu sănătatea şi m-am convins că acesta este religia la care vreau să mă convertesc. Am frecventat şi reuniunile adventiştilor, dar nu m-au convins”, explică Nanu pentru Antena3.ro.

El adaugă că acordă zilnic câteva ore pentru citirea Bibliei şi că se roagă în fiecare noapte.

„Am momente când mă rog şi citesc şi în baie, pentru că în cameră sunt colegii mei, iar când celula este goală, stau liniştit şi meditez pentru mine, pentru cei trei copii ai mei, pentru soţie şi pentru libertate”, mai spune deţinutul evanghelic pentru Antena3.ro.

Misionarii trebuie să „vândă” marfa spirituală deţinuţilor

Si colegul său de penitenciar, Daniel Teodorescu, a participat la întâlnirile adventiştilor, însă acestea nu l-au mulţumit, aşa că a trecut la Martorii lui Iehova.

5

„Nu m-au atras reuniunile adventiştilor, pentru că se axau mai mult pe cântece, iar în Matorii lui Iehova am găsit o cale mai aproape de adevăr, prin studiul Bibliei. M-am convertit acum patru ani la această credinţă”, detaliază Teodorescu pentru Antena3.ro.

El mai spune pentru Antena3.ro că participă tot timpul la întâlnirile Martorilor, iar acolo interpretează cu voluntarii Biblia şi se roagă cu voce tare „Tatăl Nostru”. Inainte nu a fost bisericos, doar se închina când trecea prin faţa Bisericii, dar acum este mulţumit de alegerea pe care a făcut-o în privinţa cultului. Deşi logodnica lui este ortodoxă, după cum mai spune deţinutul, totuşi este ea curioasă să afle cum decurge o astfel de reuniune a Martorilor lui Iehova.

„Familia mea n-ar fi de acord cu convertirea”

In unele cazuri, deţinuţii sunt susţinuţi de către cei apropiaţi în legătură cu trecerea la altă credinţă, însă există cazuri în care familia nu acceptă ca unul dintre membri ei să devină cu totul alt om din cauza unui anumit rit.

Lucian Tamaş are 41 de ani şi este închis la Penitenciarul Jilava, de patru ani, pentru tâlhărie. De un an şi jumătate a trecut la baptişti. Voluntarii l-au racolat când au venit pe secţie, iar deţinutul a fost deschis la noua provocare.

„Am participat la câteva întâlniri cu baptiştii şi de atunci mi-am schimbat religia. Acum mă rog cât de des pot, pentru mine. Am soţie şi un copil, dar ei nu ştiu de această trecere a mea de la ortodoxism la baptism, pentru că nu ar fi de acord”, explică deţinutul pentru Antena3.ro.

Viggiani Carmine, un deţinut italian de la Penitenciarul Rahova, care este închis din 2007 pentru uciderea unui cetăţean englez pe teritoriul României, explică pentru Antena3.ro că, deşi el este greco-catolic, religia este unică şi se roagă şi în Biserica Ortodoxă a Penienciarului.

6

„Nu am probleme să merg în biserica Penitenciarului sau să stau de vorbă pe anumite probleme cu preotul ortodox, deşi eu sunt catolic, pentru că până la urmă te închini la un singur Dumnezeu, iar religia este unică, nu contează ce cult ai”, explică Carmine pentru Antena3.ro.

Tot el spune că o dată pe săptămână vine în penitenciar un preot catolic, cu care discută la sala de vizite despre atmosfera din închisoare sau despre stabilitatea emoţională a persoanei ori diverse chestiuni religioase.

Paula Safta

sursa>

http://www.antena3.ro/stiri/antena3ro/rugaciunea-de-dupa-gratii-singura-libertate-din-penitenciare_64981.html

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Aprilie 17, 2009 în articole, citadela, Dialoguri, diverse

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: