RSS

L-a slujit pe Dumnezeu şi la Canal

07 Iul

preotul Gheorghe Corlăţeanu

L-a slujit pe Dumnezeu şi la Canal

Evz.ro| nr. 5581 | 05 Iulie 2009

La 93 de ani, preotul Gheorghe Corlăţeanu încă mai slujeşte într-o biserică din Craiova, însă nu poate uita chinurile la care l-au supus comuniştii.

Perioada comunistă a făcut multe victime şi în rândul celor care îşi dedicaseră viaţa lui Dumnezeu. Mulţi preoţi au fost torturaţi prin bătăi, înfometare şi duşi departe de familii. Au îndurat frig năprasnic, alte umilinţe în speranţa că vor fi eliberaţi şi vor putea să Îl slujeacă din nou pe Dumnezeu. Unii dintre ei nu au suportat chinurile la care au fost supuşi, alţii au supravieţuit.

Printre cei care nu au cedat umilinţelor se numără şi Gheorghe Corlăţeanu, care ne dezvăluie istoria acelor timpuri: chin, suferinţă, durere! Aşa îşi poate caracteriza preotul viaţa. La 93 de ani, încă mai slujeşte în Biserica „Ziua Crucii” din Craiova. Din cauza vârstei înaintate, slujitorul lui Dumnezeu s-a limitat doar la a oficia slujbe în biserică, după ce înainte ţinea înmormântări la Cimitirul „Roboaica” din Craiova.

Slujitorul din Pristol

Cu părul alb, un chip angelic şi o privire blândă, părintele îşi începe povestea. „Sunt născut în comuna Pristol din Mehedinţi. E o vorbă acolo: că la noi se aud cocoşii peste trei ţări”, îşi descrie preotul satul natal. „Am fost crescut de bunici şi, după ce au murit ei, am venit înapoi acasă”, ne dezvăluie bătrânul cu o voce tremurândă şi o sclipire în ochi dată de amintirea familiei. Tatăl său a fost preot şi el obişnuia să mergă la biserică şi la slujbele pe care le ţinea părintele său.

Dintre cei doi fraţi pe care îi are, a fost singurul care a ales să ducă mai departe tradiţia familiei şi a devenit slujitorul lui Dumnezeu, fratele său devenind doctor, iar sora sa funcţionară la telefoane, în Capitală: „Am făcut liceul la Severin şi Facultatea Teologică din Bucureşti şi am locuit la Internatul Teologic de la Radu Vodă”.

Prima oară a fost preot la Filiaşi, unde biserica era în construcţie. Acesta a ajutat la terminarea Casei Domnului, pentru care a procurat materiale şi a adus meşteri de la Craiova. A apelat şi la un meşter neamţ, pe care l-a adăpostit la biserică pentru a putea finaliza construcţia. După perioada în care l-a slujit pe Dumnezeu la Filiaşi, părintele s-a întors la Pristol: „Am făcut marea greşeala a vieţii mele când m-am întors în satul meu natal. Lumea de acolo era foarte duşmănoasă”.

Rugăciuni cu pază la uşă

În iulie 1951 a venit ordin ca o parte din familii să fie alungate din comună, pentru ca două luni mai târziu, în septembrie, părintele Corlăţeanu să fie nevoit să părăsească parohia din Pristol, fiind repartizat în Balş, la Pârşcoveni.

În iarna aceluiaşi an, preotul a fost ridicat într-o noapte de acasă, de sub privirea îndurerată a soţiei, moment în care a început prima detenţie. A fost dus, împreună cu alţi preoţi, în Dobrogea, la Galeş, şi au fost puşi la muncă. Îşi aminteşte cu durere în suflet că punea câte un om de pază la uşă pentru a putea ţine liturgii. Următoarea destinaţie a fost în Peninsulă, la Canal, la prelucrarea pietrei.

În momentul în care s-au sistat lucrările pentru Canal, au fost transportaţi la Borzeşti, unde au pus temeliile unei termo centrale. Părintele Corlăţeanu îşi aduce aminte că, pe timpul acelei detenţii, un preot în vârstă nu a mai rezistat şi a murit în urma muncii grele la care erau supuşi. Pe 25 iunie 1954 a fost eliberat şi s-a întors la Pârşcoveni, la soţia sa. După aproximativ doi ani, în 1956, toată familia s-a reîntors la Pristol.

PEDEAPSĂ

Bătut că nu făcea norma la stuf

Trei ani mai târziu, în iunie 1959, a venit ordin să-l ridice din nou şi a urmat cea de-a doua detenţie. Au fost duşi la Periprava, în Deltă, la tăiat de stuf: „Acolo erau nişte şlepuri unde ne făcuseră dormitoare, era doar un felinar, nu era electricitate, nu era nimic”.

După această etapă, au fost mutaţi în Insula Brăilei, la Salcia. „Acolo a fost o adevărată jale. Era o teroare nemaipomenită”, ne dezvăluie părintele, amintindu-şi de un ofiţer pe nume Molmar, care îi bătea. Nu au stat mult acolo şi au fost readuşi în Periprava, unde teroarea era întruchipată de un plutonier major, Lungu, care l-a bătut pentru că în loc de zece „maldăre de stuf”, câte trebuiau făcute, legase doar două.

Din cauza efortului pe care era nevoit să îl depună, preotul a leşinat şi a fost dus în locurile special amenajate pentru bolnavi. S-a reîntors la deţinuţi şi a fost repartizat în „tabăra inapţilor”, unde primea mai puţină mâncare pentru că „alta e la omul care munceşte şi alta e la omul care stă la dormitor, motiv pentru care am început să facem brigăzi pentru o raţie de mâncare”.

Alexandra Cătrăniţă

preotul Gheorghe Corlăţeanu 2

sursa>

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/857660/L-a-slujit-pe-Dumnezeu-si-la-Canal/

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe Iulie 7, 2009 în articole, diverse, oameni, Vesti

 

Etichete: , , , , ,

4 răspunsuri la „L-a slujit pe Dumnezeu şi la Canal

  1. susana

    August 9, 2009 at 1:29 pm

    DUMNEZEU SA VA DEA RAIUL CA ATI SLUJIT CU ADEVARAT LUI DUMNEZEU ,CAND VETI MERGE ACOLO IN IERUSALIMUL CEL CERESC FA-MI SI MIE UN LOCSOR MACAR ACOLO UNDE TINE MAICA DOMNULUI MATURA…………..VA SARUT DREAPTA PARINTE

     
  2. susana

    August 9, 2009 at 1:35 pm

    DOAMNE AJUTA!!!!!!!!DRAG PARINTE!!!!!!!!DACA UN PAHAR CU APA DOMNUL IL PLATESTE CU DRAGOSTEA SI BUNATATEA LUIATUNCI JERTFA SFINTIEI VOASTRE NU POATE FI TRECUTA CU VEDEREA,,DOAMNE AJUTA SI NU UITATI CE V-AM SPUS?

    ,CAND VETI MERGE ACOLO IN IERUSALIMUL CEL CERESC FACETI-MI SI MIE UN LOCSOR MACAR ACOLO UNDE TINE MAICA DOMNULUI MATURA………

     
  3. angela

    Noiembrie 8, 2009 at 7:36 pm

    buna seara,
    Sunt mama unui copil de aproape 6 ani,care imi pune tot felul de intrebari iar la unele nu stiu sa ii raspund.
    De exemplu ma intreaba cine l-a crescut pe Dzeu,degeaba ii spun ca este Tatal nostru din ceruri ca el nu accepta faptul ca nu a avut parinti si nu a fost crescut de cineva.
    Daca sunteti in masura sa ma ajutati la aceasta intrebare va rog sa imi scrieti.
    DOAMNE AJUTA

     
    • dancamen

      Noiembrie 15, 2009 at 8:40 pm

      Pt. Angela>

      Ii puteti spune, de exemplu, ca daca propriu este parintilor sa dea viata fiilor si fiicelor, cu atat mai mult Dumnezeu, care da viata vesnica tuturor oamenilor (parinti si fii), nu poate sa primeasca viata ‘si mai vesnica’ :) de la altcineva, sau sa fie crescut de un alt parinte, fie el omenesc sau de natura ingereasca. Chiar si viata pe care o primesc fiii de la parinti este data, inainte de toate, de la Dumnezeu, astfel ca El e parintele tuturor. E parintele fiilor inainte de tatal sau de mama trupeasca, si in aceeasi masura este parintele tuturor tatilor si tuturor mamelor. Mai mult, pe langa viata de aici, El imparte pe cea vesnica tuturor si de fapt invesnicirea noastra, parasirea pamantului la adormire, este mai exact intoarcerea catre Dumnezeu, care ne-a creat. Omul e creat, iar creatura presupune un Dumnezeu necreat, vesnic si inainte de vesnicie si chiar Parintele Vesniciei. Parintii naturali sunt numiti cu numele de „parinte” in mod impropriu, dupa numele lui Dumnezeu.

      Sper sa priceapa. Oricum, rugati-va mereu pentru el ca sa inteleaga, pe cat ii este cu putinta, tainele lui Dumnezeu. Sa se intareasca cu Duhul si sa creasca in invataura Domnului.

      dan.camen.

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: