Postim nepoliticos!
Ca nişte sectari pe la răspântii şi la drumul mare, membrii echipelor de campanie ale diferitelor partide politice şi ale diverşilor prezidenţiabili încearcă să convertească la propriu pe cei care le ies în cale. Văd şi acum uimit la televizior cum înţeleg unii să facă campanie. Ei însă nu fac campanie, ci prozelitism politic. Mitingurile electorale involuează degradant politicul românesc înspre paleolitic, dând naştere acelui Zoon politikon, sau animalul politic. Pomenile electorale sunt cele care încearcă să neutralizeze pe moment acatistele votanţilor. Cu o astfel de demagogie, Zoon logon e deja utopie.
Nu vreau să discut aici, acum, despre politică, mai ales în aceste momente. Mai bine mut, dar nu surd sau orb. Cu toate acestea, încercând să las deoparte, pentru o vreme, politica ce ne cuprinde toate aspectele vieţii noastre, inclusiv latura bisericească; am constatat că prima şi cea mai serioasă ispită a acestui post, încă de la începerea lui şi până la prăznuirea Sfântului Nicolae, adică prima jumătate a postului, o constituie alegerile prezidenţiale, concretizate în cele două tururi electorale. Aş fi un ipocrit dacă aş încerca să nu iau în seamă sau să nu sesizez măcar o pâclă din mocirla politică care se scurge şi asupra creştinilor care în această perioadă au înţeles să postească. De aceea am decis acum, la debutul postului, să scriu despre acest lucru.
Este clar încă de la început: nu toţi vor să postească. Unii vor să prostească pe alţii. Alţii postesc şi se prostesc în acelaşi timp. Restul îşi vede rostul. Nici din cei care mai postesc, mulţi nu o mai fac ca şi cum li s-ar fi luat de la ei Mirele (Lc. 5, 34; Mc. 2, 19), ci vor, motivaţi superficial de post-eritate, să ostenească în… a slăbi.
Postul este cel care naşte discernământul, care ne ajută să deosebim pe cele bune de cele rele. În acelaşi timp noi, creştinii, cred, nu încercăm să ne pol-itizăm în vreun fel anume, adică să ne situăm la unul din cei doi poli, în extreme, ci primim să ne cumpănim, păstrând echilibrul, aşa cum ne învaţă postul. Întrebarea este dacă noi putem posti de… politicianism? Poate că acesta este, acum, în această perioadă, adevărata noastră postire.
Postul este rostuirea vieţii. Este metamorfoză spirituală, revigorare duhovnicească. Respiro. Este acel gând duhovnicesc pe care trebuie să-l avem în permanenţă, de care Psalmistul aminteşte, zicând: “că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui” (Ps. 75, 10), şi iarăşi “Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu” (Ps. 76, 3).
Dacă Naşterea Domnului este cea care a făcut legătura între Vechiul şi Noul Testament, ca o cumpănă şi hotar, atunci negreşit şi acest post închinat praznicului împărătesc trebuie să ne înnoiască, să ne nască, trecându-ne negreşit şi prin chinurile acestea ale facerii din nou, ale refacerii.
Nu îndemn pe nimeni să nu meargă la votare. Este însă o diferenţă între a vota, a fi atent pe cine votezi şi a-ţi politiza viaţa. Noi nu suntem a-politici, ci poate ne-politici, adică ne-politicoşi; contrastând pe cât se poate cu acel political correctness sau cu acest război de gherilă.
Noi postim nepoliticos!
dan.camen.
foto> Coloane corintice în biserica Naşterii Domnului din Betleem http://pictures.traveladventures.org/images/church-of-nativity15
Theologhia 