RSS

În Hristos ne-am îmbrăcat

06 Ian

În Hristos ne-am îmbrăcat

Hristos nu este accesoriu, însă este accesibil. Nu este la modă, însă este modul nostru de-a fi. Cel putin aşa mărturisim la cântarea baptismală: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”, pe care o cântăm şi la Liturghie uneori, luându-ne după cuvintele lui Pavel către galateni (3, 27).

Precum Mântuitorul S-a îmbrăcat cu apa Iordanului ca şi cu o haină, botezându-Se, aşa şi noi ne botezăm cu apă şi duh, îmbrăcându-ne în Hristos, ca şi cu un giulgiu. Dacă cu Hristos ne-am botezat, înseamnă că-i suntem martori morţii, îngropării, pogorârii la iad şi învierii Sale. Nu ne îmbrăcăm cu Hristos, ci în Hristos, pentru că nu-L vom lepăda, agăţându-L mai apoi nefolositor în cuier, ca pe-o haină. Ci e precum un giulgiu, ce stă strâns lipit de trup şi-n adâncul mormântului, şi-n iad, până la înviere[1]. Acest Giulgiu ne ţine la un loc pornirile şi patimile trupeşti şi ne îmbălsămează cu mirul harului de viaţă dătător al Duhului. De pe faţă ni se ia vălul necunoştinţei de Dumnezeu prin cufundarea în adânc, punându-ni-se pe chip, ca şi o icoană (mandalion), mahrama chipului Domnului răstignit şi înviat. În cristelniţa botezului, ca-ntr-un mormânt pecetluit, primim luminarea Domnului prin raza harului. La înviere, când Îl vom vedea faţă către faţă, vom fi dezlegaţi de aceste giulgiuri şi lăsaţi să mergem precum Lazar cel înviat[2], iar mahrama va fi “înfăşurată, la o parte, într-un loc”[3].

Precum apa Iordanului înveşmânta fiecare mădular al Trupului Domnului, aşa şi pe noi ne înfăşoară Hristos în lumina ce-I străluce (străluminează) din Faţa-I curată[4]. În această lumină dătătoare de viaţă suntem înfăşuraţi ca-ntr-un giulgiu. În fiecare dintre mădularele noastre, fie că-i mai de cinste, fie că-i mai de puţin preţ decât celălalte[5], se înveşmântează Hristos duhovniceşte prin taina Botezului spre curăţire, luminare şi înviere. Şi asta pentru ca să ni se facă nouă Mântuitorul totul întru toate, precum se spune şi la rugăciunea de la Acatist:Cu patimile Tale, vindecă patimile mele! Cu ranele Tale, tămăduieste ranele mele. Cu Sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma Trupului Tău, celui de viaţă făcător. Fierea, cu care vrăjmaşii Te-au adăpat, să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce, să întindă către Tine mintea mea, cea trasă în jos de diavoli. Capul Tău, pe care L-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfânta gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care L-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povătuiască spre Tine, prin harul Tau”[6].

Asemenea, prin botez şi noi sutem datori şi chemaţi să-I dăruim Mântuitorului nu numai trupul şi simţirile noastre, ci şi sufletul cu mintea, cugetul, voinţa şi virtutea noastră; ca să împlinim astfel strigarea: “Ale Tale dintru ale Tale. Ţie’Ţi aducem de toate şi pentru toate”[7]. Noi suntem ale Domnului, dintru ale Sale creaţi, şi către Care noi Îi dăruim toate ale noastre (şi pe noi), pentru ca El să devină totul întru toate. Hristos Se îmbracă în noi, în umanitatea noastră, iară noi în El, prin harul dumnezeiesc din sfintele taine. Înăuntrul giulgiului baptismal suntem cu Hristos. Noi în Hristos şi Hristos în noi.

Să ajungem şi noi să zicem dimpreună cu Sf. Ap. Pavel că nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine”[8], căci şi voi, prin botez, aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă”[9].

dan.camen.

______________________


[1] Taina Botezulului nu se repetă

[2] Ioan 11, 44

[3] Ioan 20, 7

[4] Noi numim adesea Botezul drept luminarea noastră

[5] Vezi imnul al 15-lea al Sf. Simeon Teologul în Imne, Epistole şi Capitole, Scrieri III, Introducere şi note de diac. Ioan I. Ică Jr., Deisis, Sibiu, 2001, pp. 90-97

[6] Rugăciune aflată după condacul al 13-lea la Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos

[7] Ecfonis înainte de epicleză (la Sfînta Liturghie)

[8] Galateni 2, 20

[9] Coloseni 3, 3-4

______________________

foto>

http://www.wga.hu/frames-e.html?/html/m/master/zunk_x/11icon.html

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe Ianuarie 6, 2010 în articole, citadela, spiritualitate, teologie

 

Etichete: , , , , , , ,

3 răspunsuri la „În Hristos ne-am îmbrăcat

  1. ariveronica

    Ianuarie 10, 2010 at 6:54 pm

    mie imi place moda veche,astept ivierea mortilor si stilu retro.articolul de mai sus nu are nimic teologic,poate ca nu stiti ce inseamna sa teologisesti.daca vreti teologie de stil extrem gasiti in categoria -comentariile mele sf.traditie- de pe blogul meu.

     
    • dancamen

      Ianuarie 10, 2010 at 7:31 pm

      Iata o expresie ciudata> „teologie de stil extrem” pe care acum o aud pentru prima data. Poti sa fi pe stil vechi, retro – cum ii spui – chiar stilista infocata, adica teoloagă de stil extrem (ca sa parafrazez), insa a teologhisi nu inseamna acest lucru, nici a-ti face reclama indirecta blogului tau prin intermediul… blogului meu. Eu prefer sa raman la mijloc, echilibrat, nicidecum înclinat spre extreme sau spre stilul retro, clasic, stilist, de moda veche etc. Iti urez in continuare sa ai parte de trairi mistice, cum numai tu le poti experia in ‘stil extrem’ si pe care sa le postezi pe nou-infiintatul tau blog. Sunt sigur ca astfel lumea va aprecia teologia pe care o pui in lumina si va pleca de la mine, falsul teolog, la tine, noua teoloaga retro a bisericii pe stil vechi. :)

      dan.camen.

       
      • petrovici simona

        Octombrie 23, 2015 at 5:46 pm

        Am gasit acest articol foarte folositor si dupa stiinta mea ,adevarat.Nu am inteles nici eu comentariul cu „stilul extrem”.
        Spre deosebire de un alt text pe tema Tainei Botezului, am gasit la dv. mai multa bogatie in expresie si mai mult adevar teologic. Repet, dupa a mea stiinta.
        Ma refer la doua texte, unul din Nicolae Cabasila si al doilea, din Arsenie Boca.Mentionez ca nu am studii teologice, insa am considerat ca taina Botezului are legatura foarte mare cu taina intruparii.
        Iata primul citat din Cabasila:
        «Scufundându-te în apă, unde-ti pierzi urma, înseamnă că ai ajuns să te lipsesti de viata din aer. Iar a te lipsi de viată, e tot una cu a muri. Când, peste câteva clipe, te-ai ridicat la fata apei, ajungând iar la lumină, inseamnă că te doresti fierbinte după altă viata, iar după ce ai dobândit-o trăiesti numai din ea. Din această pricină si cerem în slujba Botezului ajutorul Făcătorului a toate, iar o nastere din nou e cu mult mai însemnată decât cea dintâi. Acum si chipul lui Dumnezeu se întipăreste mai bine în sufletul celui botezat decât odinioară, iar statura lui e făcută acuma si mai întocmai după modelul dumnezeiesc, căci de-acuma chiar modelul ni se arată cu trăsături mai lămurite» (Nicolae Cabasila, Viata in Hristos).
        Ceea ce ma duce la nedumerire la acest text este faptul ca autorul afirma ca „chipul Facatorului…se intipareste mai bine in sufletul celui botezat…”
        Intrebarea mea este, doar in suflet?Deoarece noi stim ca Hristos S-a intrupat si odata intrupat a sfintit si trupul omului.De ce vorbeste aici Cabasila doar de suflet?Ori, sfantul Augustin spune ca „Cel ce nu se induhovniceste pana si in trup, ajunge trupesc pana in suflet”.
        De asemenea, mai stim ca trupul omului este templul lui Dumnezeu, adica sfintit.Deci, intrebarea este: omul la botez se imbraca in Hristos doar sufleteste,sau si trupeste? Daca si trupeste, atunci exprimarea lui Cabasila este eronata.

        Iata si cel de al doilea text, din Arsenie Boca :

        Mantuitorul nostru nevăzut se imbracă cu noi, şi pe noi ne imbracă
        cu Sine:
        „Caţi in Hristos v-aţi botezat, in Hristos v-aţi şi-mbrăcat.”1
        Omul cel dintai, luat din pămant şi pămantesc, se imbracă in
        omul cel de al doilea, care este din Cer şi se face ceresc.2 Iar primul
        om ceresc este Iisus Hristos: Omul cel nou, care este chipul şi asemănarea
        lui Dumnezeu3. Făptura noastră cea sufletească sau duhovnicească
        se uneşte cu Hristos, iar El se face – aşa-zicand – Duhul nostru.
        Iată pe scurt ce este tămăduirea firii noastre, sau innoirea omului.
        (Cararea Imparatiei- Arsenie Boca)

        Incepand de la partea unde spune : „Omul cel dintai…” si pana la sfarsitul citatului, ideea incepe sa fie ambigua .Spune ca omul cel dintai, luat din pamant (adica Adam), se imbraca in omul cel de al doilea. Care este omul cel de al doilea?Daca e vorba de Hristos, nu este „om”, ci Om.Si nu te referi la asa o taina prin cuvantul „om”.Omul se imbraca in om.
        Iar in ultima parte a citatului, referitor al Botez , se spune , ca si la N. Cabasila, ca faptura noastra sufleteasca se uneste cu Hristos , care devine Duhul nostru, iar acest lucru nu este altceva decat innoirea omului.Dar, daca Hristos devine duhul nostru, nu devine El oare si trupul nostru?Deoarece vedem ca imediat dupa bBotez urmeaza si celelalte taine, Mirungerea si Euharistia.Eu cred ca este o legatura f.stransa intre intruparea lui Hristos, Botez, Mirungere si Euharistie, si omul cel nou, care devine nou nu doar cu duhul, ci si cu trupul.
        As dori, daca aveti amabilitatea sa-mi raspundeti pe e-mail.
        V a multumesc !
        Doamne ajuta!

         

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: