Mintea, in lanturi si aripe

Mintea, in lanturi si aripe

„Cu lucrurile îndreptăţirii înălţându-se fariseul, în lanţurile slavei deşarte rău s-a încurcat, lăudându-se peste măsură; iar vameşul înălţându-se cu aripile smereniei, prea uşor s-a apropiat de Dumnezeu” [1]

~~~+~~~

Greu ii este mintii sa se inalte catre Dumnezeu in lanturile slavei desarte. Acestea o opresc din inaltarea ei si o incurca, legand-o si sugrumand-o ca-n niste laţuri. Ele sunt precum o povara ce te apasa mereu de deasupra. Nu va lasati mintea incatusata! Nici o legati spanzurata cu laturi groase de fierul dreptatii! Dreptatea e tare ca fierul care nu se lasa usor indoit, nici nu e maleabil. Construindu-ti casa din ea, te incarcerezi ca-ntr-o cusca a condamnatilor din care nu mai este iesire. Nu dati cugetului vostru  indreptatire de sine  si mintii voastre inaltare nesmerita! Nu pe ea trebuie sa o inaltati pe soclul slavei desarte, nu ea e cea dreapta, ci trebuie indreptata catre Dumnezeu. Acest lucru nu a inteles fariseul, cautand lanturile grele si groase ale slavei desarte cu care s-a afundat in adancul pacatului.

Smerenia te poarta pe aripe usoare catre Inaltul Cerului si-ti ridica mintea aproape de Dumnezeu. Ea zboara cu usuratate, fiindca nu are legate de aripe nici pacate de slava desarta, nici lucruri greoaie si catre pamant indreptate. Ea nu cauta decat pe Dumnezeu si unde-L afla indata catre El se indreapta, si-l poarta in zbor si pe cel a carui minte este detasata de cele desarte. Vamesul cauta in singuratate, de era cu putinta, sa gaseasca iertare pentru multele sale pacate si nici la Cer nu indraznea a privi, ci isi lasa mintea purtata pe aripe smerite, catre Dumnezeu indreptate.

In Pilda Fariseului si aVamesului, Mintea este in lanturi si aripe…

_________________________

[1] – Slujba Duminicii Vameşului si a Fariseului, Canonul Utreniei, cântarea a VII-a în Triodul, EIBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 12

_________________________

foto>

http://deaconsteve.files.wordpress.com/2007/10/pharisee-and-tax-collector.jpg

 

Cuviosul Salaman sihastrul, un sfant ca nimeni altul

Cuviosul Salaman sihastrul – un sfant ca nimeni altul[1]

Stih: Te duci din viaţa jos târâtoare, şi de cele de jos râvnitoare

Salamane înaltule cu lucrul şi cu cuvântul, la cele veselitoare

Lângă râul Eufrat este un sat, pe ţărmul de apus, numit Capersana. De aici a fost fericitul Salaman [2], care, iubind viaţa liniştită, a aflat în satul de dincolo de râu o chilie mică, în care s-a închis fără să-i lase uşă să poată ieşi şi fereastră să aibă lumină. Numai o dată pe an, săpa pământul pe dedesubt şi ieşea afară de-şi strângea hrană pentru tot anul.

Arhiereul locului aflând de viaţa lui îmbunătăţită, s-a dus la el, vrând să-i dea preoţia. Şi găurind o parte a chiliei, a intrat înăuntru şi punându-şi mâinile pe capul lui, a săvârşit rugăciunea hirotoniei, i-a spus multe şi l-a vestit că i-a dat darul preoţiei. Dar cuviosul n-a grăit nimic. Iar Arhiereul s-a dus, poruncind să se zidească iarăşi partea cea găurită a chiliei.

Altă dată creştinii locuitori ai satului au trecut noaptea Eufratul, i-au stricat chilia, l-au luat şi l-au dus în sat, fără ca el să se împotrivească, şi fără să-i întrebe de ce fac aşa şi l-au pus în altă chilie ce o aveau gata. Iar cuviosul sta liniştit şi acolo, fără să vorbească cu cineva.

După puţine zile, creştinii locuitori din alt sat de dincolo de râu s-au dus noaptea, i-au stricat chilia aceea, au ridicat pe sfânt şi l-au dus în satul lor, fără ca el să se împotrivească cu cuvântul, şi fără să se ducă de voia lui. Aşa cu desăvârşire s-a făcut pe sine mort fericitul în viaţa aceasta. Pentru care şi adeverind glasul apostolului Pavel, zicea de trei ori fericitul: „De aceea nu mai viez eu, ci viază întru mine Hristos, iară cei ce acum vieţuiesc în trup, vieţuiesc întru credinţa Fiului lui Dumnezeu, Celui ce m-a iubit pe mine, şi S-a dat pre Sine pentru mine” (Gal. 2, 20) [3].

În astfel de chip nevoindu-se fericitul Solomon, şi-a petrecut viaţa ca nimeni altul, până s-a mutat către Domnul, ca să se veselească în veci.

____________________

[1] – Text compilat din mai multe surse, reproducand in mare masura textul de la http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie23.htm

[2] – Prăznuit în Biserica Ortodoxă în data de 23 ianuarie

[3] – vezi Sinaxarul Sfantului Salaman Sihastrul in Mineiul lunei lui Ianuarie, editia a II-a, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1909, pp.378-379

____________________

foto>

http://www.flickr.com/photos/haroldc/2340412130/