Evz.ro, 4 mai 2010
„Aproape o treime dintre cei care au donat 2% din impozitul pe venit în 2009 către organizaţii nonprofit au dat banii Bisericii, deoarece au încredere în instituţie, iar cuvântul preotului contează.
Încrederea de care se bucură în rândul populaţiei, faptul că este aproape de comunitate şi că o influenţează direct sunt cele mai bune instrumente de marketing ale Bisericii.
Aproape o treime dintre românii care au decis să direcţioneze, anul trecut, 2% din impozitul pe profit au făcut-o către conturile bancare ale bisericilor şi fundaţiilor bisericeşti, arată rezultatele unui studiu realizat de GfK. Astfel, românii au donat circa 34 de milioane de lei din impozitul pe venit către instituţiile bisericeşti. Suma reprezintă 29% din totalul de 117,3 milioane de lei direcţionaţi de conaţionalii noştri anul trecut, coform datelor Fiscului, transmise EVZ.
Eforturile de a se promova ale altor organizaţii nonprofit care încearcă să atragă cei 2% din impozit nu au nici pe departe acelaşi succes, chiar dacă multe dintre ele îşi fac publicitate pe diverse canale. SMURD a atras 10% din această sumă, iar Salvaţi Copiii 9%. Câte 6% din suma totală direcţionată de români anul trecut au ajuns la Crucea Roşie şi la Copii în dificultate.
La studiu, realizat în martie 2010, au participat 426 de persoane din sate şi oraşe, ce obţin venituri din salarii şi alte surse.
„Biserica este destul de aproape de oameni. Are mijloace de a-i influenţa destul de direct, spre deosebire de alte organizaţii care fac campanii de publicitate, promovare”, ne-a explicat sociologul Mircea Kivu, director de operaţiuni la Mercury Research.
Sondajele realizate în rândul populaţiei plasează Biserica în topul încrederii românilor, urmată de Armată. „Românii sunt religioşi, iar cuvântul preotului contează foarte mult pentru ei”, adaugă sociologul. El aminteşte că un sondaj realizat de Mercury Research, publicat acum circa două săptămâni, arată că românii îşi manifestă comportamentul civic şi filantropic în special prin donaţii la Biserică, 33% dintre respondenţi alegând această metodă de implicare.
Au rămas mai puţin de două săptămâni până la termenul-limită de depunere a declaraţiilor de venit – 17 mai.”
sursa>
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-reuseste-biserica-sa-atraga-donatii-de-la-romani-893914.html
foto>
http://www.orthphoto.net/photo.php?id=12561&id_jezyk=1
~~~+~~~
Iată o veste bună care tinde să confirme faptul că programul 2% poate aduce beneficii mari Bisericii. E intersant acest sondaj, mai ales când ne referim, poate, şi la credincioşii “activi” din Biserică. Doar până mai acum se spunea că este vorba de un procent real de numai 5 -10% de aşa-zişi ortodocşi „practicanţi” (din totalul populaţiei botezate ortodox) care sprijină Biserica şi vin duminical la slujbe, iar aceştia sunt în mare parte pensionari. Cei care sprijină însă Biserica chiar şi prin donaţii, adică indirect, fără o participare constantă la slujbe, îi putem defini ca pe nişte credincioşi “activi”, doar prin prisma donaţiilor făcute?… este un aspect pe care trebuie să-l analizăm mai mult pentru a da un răspuns satisfăcător. Evident, Ortodoxia nu se rezumă doar la atât, la o simplă donaţie, însă ne reaminteşte de vremurile apostolice când membrii Bisericii contribuiau fiecare cu cât puteau la strângerea de colecte şi altele. Astfel, dacă luăm acest procent de 30% şi-i numim “activi” pe credincioşii care au donat Bisericii 2% din ce au avut, adică cei doi bănuţi, perspectivele sumbre de odinioară se risipesc făcând loc razelor speranţei pentru un secol creştin, filantropic. E interesant de văzut acest sondaj detaliat pe regiuni, probabil că ar edifica mult mai mult problema. Iarăşi, printr-un silogism simplu putem spune că dacă aceşti credincioşi (salariaţi) sprijină Biserica deşi nu participă la slujbe, fiind mai mulţi decât aceia care participă constant la slujbe dar nu au de fiecare dată posibilitatea de a sprijini material sau financiar Biserica (în general pensionarii), atunci cel mai probabil cei care nu participă la slujbe nu vin ori din motive personale, ori din cauza slujbelor şi a preoţilor. Şi mă refer aici la un cântăreţ bisericesc fără ureche muzicală şi nepregătit, la un preot care are anumite vicii şi patimi pe care şi le manifestă public sau care nu se înţelege cu credincioşii, având adesea percepţii materialiste decât duhovniceşti; sau pur şi simplu este dezinteresat de soarta bisericii pe care o păstoreşte. Iată un lucru care ar trebui să ne preocupe mai intens! Pe de altă parte şi uşurătatea cu care se poate face această doanţie probabil că a contribuit la creşterea în favoarea Bisericii şi a ONG-urile ei a procentului de credincioşi donatori. Acest sondaj confirmă, de asemenea, sondajul mult mai cunoscut care spune că Biserica este instituţia care se bucură de cea mai mare credibilitate în rândul populaţiei, ceea ce ne umple de încredere, dar ne şi responsabilizează! Un lucru demn de constatat este şi acela menţionat mai sus, care spune că eforturile de promovare prin diverse metode media ale unor ONG-uri şi ale unor instituţii sociale recunoscute pe plan naţional, n-au avut deloc acelaşi succes precum a avut Biserica în a atrage donatori. În secolul 21 cuvântul viu rostit este mai puternic decât metodele media moderne?… cel puţin aşa spune sociologul de mai sus, şi poate că avem destule motive să-l credem. Iată un lucru care ar trebui să-i pună pe gândit pe mulţi, chiar şi pe preoţi, care n-ar trebui să slăbească predica şi s-o subţieze până la dispariţia cu desăvârşire după Sfânta Liturghie (aceasta întâmplându-se mai ales în mediul rural). Încă un lucru interesant este că sondajul a fost realizat atât în mediul urban, dar şi în cel rural, unde se zice că lumea nu are habar de programul 2%. Concluzia socilogului este demnă de remarcat: Românii sunt religioşi. Aş defini eu mai bine, spunând că românii sunt bisericoşi, adică ortodocşi.
dan.camen.
foto>
http://www.orthphoto.net/photo.php?id=46568&id_jezyk=1#
Theologhia 