RSS

Un dar franciscan din partea patriarhului…

07 Iun

Am primit pe e-mail, de la un “Creştin ortodox” o informaţie interesantă, trecută până acum neobservată: la reuniunea de 40 de ani cu foştii colegi de liceu cu care a absolvit C.N. “Coriolan Brediceanu” din Lugoj, Preafericitul Părinte Daniel a “donat liceului copia miniaturizată, ferecată în argint, a crucii San Damiano a lui Francisc de Assisi”. Este vorba de reproducerea crucii din bisericuţa San Damiano la care Francisc de Assisi se rugase când aceasta se afla în ruine şi a auzit din cruce ieşind glasul lui Dumnezeu care îi spunea să o reconstruiască. După ce a reconstruit-o şi-a dat seama că glasul Domnului se referise de fapt la reînnoirea întregii Biserici, în general. De atunci el a propovăduit pocăinţa, devenind harismatic. Crucea San Damiano este totodată simbolul călugărilor franciscani, pecetea misionariatului lor de la Dumnezeu ca să-şi angajeze vieţile şi resursele pentru a reînnoi şi reconstrui Biserica în puterea lui Dumnezeu, aceştia preţuind-o în mod deosebit. Originalul se găseşte acum în biserica “Santa Clara” din Assisi, aşezată deasupra altarului. În bisericuţa din San Damiano se află doar copia.

În cuvântarea sa festivă, Patriarhul Daniel a spus că această cruce e un simbol al spiritualităţii creştine româneşti [?!]: În semn de aleasă preţuire şi binecuvântare pentru această venerabilă instituţie, Liceul (Colegiul) Coriolan Brediceanu din Lugoj, care a contribuit mult la formarea noastră, dorim să oferim o cruce ferecată în argint, având pe ea chipul Mântuitorului Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, ca simbol al spiritualităţii creştine a poporului român care nu separă niciodată Crucea de Înviere şi jertfa de bucurie, întrucât a învăţat să ajungă la bucuria pascală a biruinţelor sale, după ce a trecut mai întâi prin osteneli şi încercări grele, având credinţa în Dumnezeu ca singur izvor de speranţă şi sprijin.

Erminia. Hristos este pictat răstignit, dar în putere, fiindcă stă pe cruce în poziţie verticală şi hotărâtă. Culoarea luminoasă de pe trupului Lui contrastează puternic cu roşul şi negrul din jurul Lui. Hristos este pictat mai mare decât celălalte personaje aflate din spatele Lui. Astfel, alături de El se află cele cinci persoane martore scenei răstignirii: în stânga – Sf. Maria şi Ioan Evanghelistul, iar în dreapta – Maria Magdalena, Maria – mama lui Ioan şi sutaşul amintit în Evanghelie, care a mărturisit: “Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta” (Mt. 27, 54). Primii patru au aureole. Încă două personaje, mai mici ca mărime, se află alături de cele cinci menţionate: în stânga – Longhin cu o lance în mână şi uitându-se la Iisus. Acesta primeşte sângele Mântuitorului care se scurge de pe mâna dreaptă şi se prelinge până la cot, iar în dreapta – Ştefan, nume dat în tradiţia bisericească soldatului care l-a adăpat pe Iisus cu oţet şi fiere. El ţine în mână trestia cu buretele îndreptat către Hristos. Sângele lui Iisus din mâna stângă se scurge la fel şi pe el. În spatele sutaşului se mai află un cap de femeie, precum şi alte trei mai mici, arătând că este vorba de casa care a crezut în Iisus atunci când Acesta a făcut a doua Sa minune, menţionată la In. 4, 45-54. Sus, la nivelul mâinilor, sunt reprezentaţi şase îngeri, trei de-o parte şi alţi trei de cealaltă parte, care îndeamnă pe cei care privesc crucea la preaslăvirea lui Hristos. La picioarele lui Iisus mai sunt reprezentaţi şase sfinţi, doi având aureolă, care se presupune ca ar fi vorba de cei şase patroni ai Umbriei: Sf. Ioan, Sf. Mihai, Sf. Rufin, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ap. Petru şi Sf Ap. Pavel. În partea superioară a crucii, Hristos este înfăţişat înviat întru slavă, fiind poziţionat între zece îngeri. Mai sus este o mână cu două degete, reprezentându-L pe Tatăl care binecuvintează Jertfa Fiului. În partea dreapta a crucii, la gamba stângă a lui Iisus, se află pictat un cocoş – semnul trădării, sau, după alţii, un păun – semnul imortalităţii. Pe partea dreaptă mai există pictat un animal, posibil o pisică.

*

În Lugoj se resimt foarte mult influenţele multiculturale etnice, astfel că subiectul acesta pe cei de acolo nu cred că-i interesează foarte mult, li se pare ceva normal. Pentru noi, însă, gestul reprezintă un semn privind “orientarea” patriarhului şi încă o dovadă a “latinităţii” acestuia.

“Creştin-ul ortodox”, care mi-a trimis e-mail-ul, conchide tăios: “Deci nici o problemă că fratele său trece la catolicism…”, referindu-se la o ştire mai recentă în care fratele patriarhului, Gheorghe Ciobotea, certat de ceva vreme din cauza casei părinteşti cu Daniel, ar fi declarat: “Sunt sătul de morala ortodoxă făcută de cel care mi-a fost frate. Dacă asta e învăţătura ortodoxă, atunci eu renunţ la ea. La noi în sat se ridică o biserică catolică şi o să mă mut la ei”. Nu ştiu care sunt disputele familiale şi cine are sau nu dreptate. Presa speculează şi nu întotdeauna săracul este cel care are dreptate. Dar aceasta nu e o atitudine sănătoasă, mai ales că fratele avea toate şansele, dacă răbda şi îşi asuma starea, să devină aidoma săracului din pilda bogatului nemilostiv şi săracul Lazăr (Lc. 16, 20-31). Cel puţin acesta era de fiecare dată sentimentul pe care-l aveam când auzeam de disputa aceasta familială.

dan.camen.

UPDATE>

DREPT LA REPLICĂ: Invidia nu se vindecă uşor

Basilica/7 iunie 2010

„În legătură cu articolul purtând titlul Fratele Patriarhului trece la catolicism, apărut sub semnătura domnului Gerhald Ernst în săptămânalul Adevărul de Duminică din 6 iunie 2010, facem următoarele precizări:

Casa părintească a familiei Ciobotea din satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, a fost folosită în exclusivitate de către domnul Gheorghe Ciobotea după trecerea la cele veşnice a mamei, Stela (1975) şi mutarea tatălui, Alexie, la Lugoj (1977), apoi la Bucureşti (1979), pentru a fi îngrijit de către fiica acestuia, doamna Floare (Ciobotea) Vişan. Timp de peste 30 de ani, domnul Gheorghe Ciobotea a locuit cu familia sa în casa părintească, perioadă în care a demolat şase anexe ale gospodăriei pe care le-a valorificat în interes propriu. Casa a fost lăsată să se degradeze astfel încât, din cauza condiţiilor improprii de locuit, domnul Gheorghe Ciobotea a abandonat casa părintească şi s-a mutat în clădirea sediului fostului C.A.P. din localitate, construită pe un teren care a aparţinut familiei Alexie şi Stela Ciobotea.

În anul 2003, Preafericitul Părintele Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a dorit să restaureze casa şi să o dea în folosinţa mănăstirii cu hramurile Cuvioasa Parascheva şi Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, pe care a înfiinţat-o în localitatea Dobreşti ca mănăstire a Arhiepiscopiei Timişoarei. Ceilalţi doi fraţi, Gheorghe şi Floare, au renunţat la părţile de moştenire din casă şi grădină prin acte legale, fiind prezent personal la notariat şi domnul Gheorghe Ciobotea, care, în schimb a primit el singur cele două hectare de pădure moştenite de cei trei fraţi de la părinţii lor.

Ca urmare, Patriarhul României a refăcut casa cu ajutorul unor prieteni şi a dat-o în folosinţa mănăstirii, împreună cu grădina casei. Ulterior, cu sprijinul financiar al Preafericirii Sale, mănăstirea a cumpărat un teren în apropierea satului Dobreşti pe care a început construirea bisericii mănăstirii. Până la finalizarea construirii bisericii, mănăstirea a folosit şi foloseşte ca lăcaş de cult vechea biserică din lemn a satului, monument istoric. Consiliul judeţean Timiş a alocat anul trecut (2009) fonduri pentru asfaltarea drumului care face legătura între satul Dobreşti şi centrul comunei Bara, tocmai pentru că apreciază prezenţa şi activitatea mănăstirii în această zonă, ţinând cont de faptul că Banatul este o regiune săracă în mănăstiri.

Adesea, Părintele Patriarh Daniel a trimis ajutor material şi financiar atât obştii monahale (formată din cinci monahi veniţi aici de la mănăstirea Sihăstria, judeţul Neamţ), cât şi familiei domnului Gheorghe Ciobotea. Din păcate, domnul Gheorghe Ciobotea a devenit ostil prezenţei mănăstirii în localitate şi invidios pe faptul că monahii sunt ajutaţi în activitatea lor de către Patriarhul României. Din acel moment, a fost greu de comunicat cu domnia sa, care a hotărât să nu mai meargă la biserica din sat, ci la alte biserici din localităţile învecinate.

În acest context, mai precizăm faptul că domnul Gheorghe Ciobotea a refuzat departajarea între fraţi a terenurilor agricole moştenite de la părinţi, de teama donării către mănăstire a terenurilor care revin de drept fratelui şi surorii sale. În prezent, toate aceste terenuri agricole moştenite de la părinţi pot fi folosite în exclusivitate de către domnul Gheorghe Ciobotea, întrucât el locuieşte în sat cu familia sa.

În ceea ce îi priveşte pe fiii domnului Gheorghe Ciobotea, anume Dan – Cristian şi Gheorghe – Sorin, Patriarhul României s-a întâlnit cu aceştia cu prilejul unor vizite anterioare la Dobreşti. În mod surprinzător, însă atunci când s-a găsit un loc de muncă pentru fiul cel mare al domnului Gheorghe Ciobotea la o fabrică de pâine din Lugoj, acesta a refuzat, iar neacceptarea la muncă pe şantierul mănăstirii a celor doi fii ai săi, aşa cum susţine domnul Gheorghe Ciobotea, este un neadevăr şi o acuzaţie gratuită, întrucât nu au solicitat niciodată mănăstirii acest lucru.

Aşadar, se constată permanent că invidia este o boală sufletească foarte greu de vindecat. […]

La începutul întâlnirii cu foştii colegi de liceu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit în dar liceului nu o Cruce de aur, cum greşit se afirmă în articol, ci o Cruce de lemn argintată purtând în mijloc chipul Mântuitorului Iisus Hristos răstignit şi înviat, primită recent, în dar, în timpul vizitei sale canonice la comunităţile ortodoxe româneşti din Spania, o Sfântă Scriptură, ediţia jubiliară 2008 şi câteva cărţi pentru biblioteca Colegiului. Patriarhul României a mai oferit foştilor colegi de liceu câte o carte privind Crezul ortodox şi mici daruri cu semnul Crucii patriarhale, ţinând cont de faptul că anul 2010 a fost proclamat de Sfântul Sinod drept Anul omagial al Crezului Ortodox, ca îndemn la intensificarea credinţei ortodoxe în Sfânta Treime şi la mărturisirea Tainei Crucii şi Învierii lui Hristos, Mântuitorul lumii.”

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/drept_la_replica_binvidia_nu_se_vindeca_usorb.html

Anunțuri
 
7 comentarii

Scris de pe Iunie 7, 2010 în articole, citadela, diverse

 

Etichete: , , , , , ,

7 răspunsuri la „Un dar franciscan din partea patriarhului…

  1. Cosmin Petcu

    Iunie 7, 2010 at 7:08 pm

    Pentru informarea corectă a cititorilor acestui blog, precizez că acea cruce de lemn argintată a fost primită în dar de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în timpul recentei sale vizite canonice la comunitățile ortodoxe românești din Spania, iar acum a dăruit-o mai departe.

     
  2. gchiazna

    Iunie 10, 2010 at 11:15 am

    Cred ca este bine ca patriarhul s-a lipsit de o cruce catolica. Daca avea evlavie la ea nu o da la altii. Ca aia oricum nu stiu despre ce e vorba.

     
    • dan.camen.

      Iunie 10, 2010 at 12:05 pm

      da, dar nu in mod oficial, asa cum a facut-o la Lugoj, intr-un cadru festiv. Cei de acolo nici acum nu cred ca stiu ce au primit in dar, oricum pt ei nu conteaza asta, insa erau televiziuni prezente care au transmis si in tara manifestarea, chiar si Trinitas. Daca vroia sa scape de ea o dadea unui calugar, s-o atarne in chilie…

      dan.camen.

       
  3. Metodie

    Noiembrie 4, 2010 at 9:30 am

    Fratilor, sa nu uitam ca ortodoxia este calea de mijloc. Nu cred sa existe cruce catolica sau ortodoxa. Este crucea lui Hristos, arma impotriva diavolului. Eu nu sunt ecumenist, sunt impotriva, dar sa avem grija, prin astfel de lucruri putem pica din cale imparateasca, calea de mijloc. Repet eu nu vad nimic catolic in ea, mai mult, nu este Hristos statuie ca in catolicism. Sa gandim ortodox, nu habotnic…

     
    • dan.camen.

      Noiembrie 4, 2010 at 9:45 am

      da, asa este, nimeni insa nu a zis ca Cel rastignit pe ea nu este Hristos, doar ca darul acesta cand este acordat intr-un cadru public si oficial prinde si alte conotatii; mai ales cand vine din partea patriarhului…

      dan.camen.

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: