Pourqoui la Burqa?

Am gasit de curand pe Hotnews.ro cateva reactii la hijab, burqa si niqab pe care le incerc sa le inteleg si le consider pertinente si argumentate. Prima este a profesorului Omid Safi, expert in studii islamice, iar ce-a de-a doua este de fapt o stire in care se arata reactia rabinilor din Ierusalim privind extinderea ingrijoratoare a burqai in randul evreicelor. Ambele sunt redate mai jos, dupa scurtul meu comentariu care vine sa le intregeasca.

Impartasesc oarecum o parte din argumentele fiecarora, incercand sa ma situez cumva pasnic la mijloc si cautand mai degraba echilibrul. Personal apreciez femeile musulmane care poarta cuviincios vălul, tocmai pentru a nu produce ispite, insa care nu-si ascund chipul – ma refer deci la cele care poarta hijab. Ca si ortodox consider ca haina monahala ortodoxa ar putea servi drept inspiratie pentru musulmani, si ma refer aici nu la adoptarea unor anumite haine cu o forma speciala, ci la modul de imbracare care sa permita femeilor musulmane sa poata sa-si ascunda formele trupului in mod cuviincios si sa-si acopere capul, dar, in acelasi timp, sa-si poata arata la vedere chipul. Este si aici un inteles tainic, cel putin pentru mine, in acela de a-ti arata chipul – asa cum probabil au inteles-o si calugarii si calugaritele noastre. Poate acest lucru ar trebui sa-l inteleaga si musulmanii, mai ales cand sunt minoritari intr-o tara cu un popor de alta religie.

Intr-adevar, occidentalismul a permis libertinajul in manifestare a femeilor, mai ales acum cu miscarea feministelor, astfel ca vezi tot felul de celebritati care se dezbraca, de exemplu, pentru tot felul de asa-zise campanii umanitare sau ecologice. Tot de adevarat este ca in Europa libertatea se confunda de multe ori cu imoralitatea fiind permise foarte lejer din ce in ce mai desele parade ale homosexualilor (adevarata problema), avorturile, plajele pentru nudisti si prostitutia legala. Exista si o anumita impunere a majoritatii venita pe fondul neintelegerii minoritatii si de multe ori majoritatea se baga in treburile interne ale minoritatii. De asemenea, in UE ideologia drepturilor omului este impusa oricui, indiferent daca o minoritate doreste sa-si exercite drepturile oferite sau nu.

Consider justificata, de asemenea, intr-o oarecarea masura, si atitudinea rabinilor de la Ierusalim, care au vazut in burqa o forma extrema de manifestare in societate si familie. Pana la urma societate este si comunitate, iar familia iti este „casă”, iar cei din casa iti sunt „familiari”.

Consider ca problema aceasta poate fi depasita usor daca fiecare parte intelege sa lase un pic din ideologia si/ sau rigurozitatea cu care au fost invatate si sa inteleaga ca imbracamintea impodobeste trupul, nu si sufletul credintei.

dan.camen.

~~~+~~~

Omid Safi: Continentul care vrea sa interzica burqa

accepta plajele pentru nudisti si prostitutia legala

Hotnews.ro/ 29 iulie 2010

In ultimii ani, discutiile despre hijab, burqa si niqab au starnit dezbateri aprinse in multe tari europene. Politicieni si oameni de rand, imami si simplii credinciosi s-au grabit sa aprobe valul traditional musulman sau, dimpotriva, sa ceara scoaterea lui in afara legii. Sustinatorii burqai afirma ca e dreptul femeii musulmane sa poarte obiectul vestimentar si ca suntem martorii unei islamofobii ce cuprinde Europa. Opozantii sustin insa ca valul este o „inchisoare mobila”, un simbol al umilintei femeii, o respingere a valorilor occidentale si chiar o provocare religioasa. HotNews.ro a vrut sa afle ce cred expertii in Islam despre „controversata burqa”.

Profesorul Omid Safi, expert in Studii islamice, a declarat urmatoarele pentru HotNews.ro:

„Recentele controverse din Europa legate de burqa reprezinta un alt semn al valului de xenofobie care strabate astazi Europa. Aceasta neliniste nu e legata de Coran sau de interpretarile concurente ale Islamului, cat mai ales de teama pe care multi europeni o resimt fata de tendintele demografice in schimbare ale continentului european.

La urma urmei, purtatul burqai afecteaza un numar foarte mic de femei din Europa, probabil cateva mii (n.red. potrivit unor statistici neoficiale, mai putin de 2.000 de femei poarta burqa in Franta). Interdictia purtarii valului se refera la incercarile infatuate ale statelor puternice de a defini parametrii prin care o minoritate opresata nu-si poate exprima propria intelegere a cerintelor sale religioase. Ganditi-va ca acesta este acelasi continent unde exista, in diferite tari, plaje pentru nudisti si prostitutie legala.

Exista o lunga traditie ca oamenii sa-si concentreze discutiile, in mod obsedant chiar, asupra femeilor musulmane. La sfarsitul zilei insa, diferitele forme de hijab (din care burqa este cea mai drastica) sunt semnificative doar la nivelul pe care oamenii insisi il stabilesc. Daca vrem sa stim ce reprezinta burqa pentru femeile musulmane, ar trebui sa le intrebam pe ele si nu sa le impunem noi interpretarile noastre”.

Omid Safi – unul dintre intelectualii musulmani de marca * profesor de Studii islamice la University of North Carolina at Chapel Hill * este specializat in gandire islamica contemporana si istorie islamica medievala * este directorul departamentului de Studii ale Islamului din cadrul Academiei americane de Religii, cea mai mare organizatie internationala dedicata studiului academic al religiei * este editorul volumului „Progressive Muslims: On Justice, Gender, and Pluralism (Oxford: Oneworld Publications, 2003) * printre lucrarile sale se numara „Politics of Knowledge in Premodern Islam” (UNC Press, 2006), „Voices of Islam: Voices of Change” (Praeger, 2006), „Memories of Muhammad” (HarperCollins) * pregateste o carte despre miscarea reformatoare din Iran si un volum despre poetul persan Rumi.

Controversa burqa in Europa:

• in aceasta saptamana, realizatorul emisiunii Top Gear, Jeremy Clarkson, a provocat un val de nemultumiri dupa ce a povestit, in cadrul unei emisiuni in care cei trei prezentatori discutau despre pericolele de la volan, ca a vazut din taxi o femeie musulmana careia burqa i-a fost ridicata atunci cand s-a impiedicat si a cazut, dezvaluind o lenjerie provocatoare
• in urma cu cateva zile, scotianul William Baikie a fost condamnat la doi ani de inchisoare dupa ce a rupt valul traditional purtat de o femeie musulmana. Incidentul s-a produs la 27 aprilie, la Glasgow
• la mijlocul lunii iulie, o avocata franceza in varsta de 60 de ani i-a smuls valul de pe fata unei femei musulmane in ceea ce politia locala a descris ca fiind primul caz de acest fel produs in Franta
• liderii partidelor de opozitie de la Madrid au anuntat la 18 iulie ca parlamentarii spanioli vor dezbate propunerea de lege care interzice purtarea valului islamic in public, pe motiv ca articolele vestimentare care acopera tot corpul sunt degradante pentru femei
• un sondaj realizat in Europa si SUA de Pew Research Center (cu sediul in Washington) a indicat faptul ca o larga majoritate dintre germani, spanioli, francezi si britanici sustine interzicerea valului musulman. Cei mai multi dintre americani se opun interzicerii purtarii burqai
• la 13 iulie, Camera inferioara a Parlamentului francez a aprobat un proiect de lege care va interzice femeilor sa poarte in public valul islamic de tip burqa, ce le acopera intregul corp in afara de ochi si maini. Documentul urmeaza sa ajunga la Senat
• la 25 iunie, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat in unanimitate o rezolutie care se opune interzicerii purtarii valurilor musulmane in public, pe motivul ca astfel se neaga un drept de baza al femeilor care doresc sa isi acopere fetele. In cadrul rezolutiei se subliniaza ca valurile, cunoscute sub numele de burqa sau niqab, ar putea fi interzise atunci cand se pune in discutie siguranta publica sau obligatiile profesionale
• in iunie, primarul Jordi Hereu a anuntat ca Barcelona intentioneaza sa fie primul mare oras din Spania care va interizce purtarea traditionalului val islamic in cladirile publice. Decretul se va aplica in toate spatiile publice, precum Primarie, pietele acoperite sau in crese. Alte opt orase si comunitati spaniole au interzis burqa
• la inceputul lunii mai, o tanara de 26 de ani, Mamei Marmouri (imigranta din Tunisia), a fost prima femeie amendata in Italia pentru ca purta val islamic in public. Incidentul s-a petrecut in Novara, in nordul peninsulei. Amenda: 500 de euro
• in 2 mai, vicepresedinta Parlamentului European a cerut interzicerea purtarii valului musulman in intreaga Europa. Silvana Koch-Mehrin a afirmat ca burqa este un atac asupra drepturilor femeilor
• Camera inferioara a Parlamentului belgian a aprobat la 29 aprilie o lege care interzice purtarea in public a valului islamic si a altor obiecte de imbracaminte care acopera fata femeilor. Documentul trebuie sa fie validat si de catre Senatul de la Bruxelles. Un eventual vot pozitiv al senatorilor ar face ca Belgia sa fie prima tara europeana care interzice burqa
• in Olanda, controversatul politician Geert Wilders a cerut insistent in campania electorala interzicerea burqai si a moscheelor. Cantonul elvetian Aargau a cerut interzicerea la nivel national a valului, in timp ce Partidul austriac al Libertatii (FPÖ) din Oberösterreich a esuat recent in tentativa de a impune o lege similara la nivelul statului
• in aprilie, o femeie care purta valul islamic in timp ce se afla la volan a fost amendata de politia franceza, pentru „conducere inconfortabila si lipsa a vizibilitatii”. Amenda de 22 de euro aplicata de politistii francezi a fost bazata pe o regula a Codului Rutier care obliga orice sofer la o suficienta libertate de miscare si un camp vizual larg, pentru a fi in masura sa efectueze comod si fara intarziere toate manevrele necesare
• in ianuarie 2010, ministrul italian de interne, Roberto Maroni, a anuntat ca parlamentul italian intentioneaza sa impuna o interdictie privind purtarea valului islamic, folosit de femeile musulmane pentru a-si acoperi fata
• in august 2009, un purtator de cuvant al Partidului Conservator din Danemarca a anuntat ca formatiunea sa solicita interzicerea purtarii traditionalului văl musulman burqa in public
• in august 2009, oficialii francezi au interzis unei femei musulmane sa inoate intr-o piscina publica deoarece era imbracata in burqini, un costum de baie care acopera intreg corpul, cu exceptia fetei, mainilor si picioarelor. Personalul piscinei aflata in estul Parisului i-au interzis femeii accesul in apa, citand „grija pentru igiena”.

Adrian Novac

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-7639415-profesorul-omid-safi-continentul-care-vrea-interzica-burqa-accepta-plajele-pentru-nudisti-prostitutia-legala.htm

~~~+~~~

Israelul, ingrijorat de extinderea burqai in randul evreicelor: Rabinii vor emite un edict prin care declara burqa fetis sexual

Hotnews.ro/ 29 iulie 2010

Rabinii israelieni vor emite un edict prin care vor declara ca purtarea burqai reprezinta un fetis sexual la fel de promiscuu ca tinutele extrem de sumare, in incercarea de a stavili numarul tot mai mare de evreice care recurg la aceasta tinuta, asociata in general cu regimurile islamiste represive, relateaza The Daily Telegraph.

Un grup redus de ultra-ortodocsi evrei din orasul Beit Shemesh a ales sa se invesmanteze cu burqa, in urma cu trei ani. De la acel moment, obiceiul s-a raspandit in alte cinci orase, provocand ingrijorare in randul liderilor israelieni ultra-ortodocsi, desi numarul israelienelor care poarta aceste haine nu este mai mare de cateva sute.

„Este un pericol real ca prin exagerare sa ajungi la rezultatul opus a ceea ce sperai, generand incalcari grave in materie sexuala”, spune Shlomo Pappenheim, un membru al autoritatii rabinice care pregateste acest edict, la insistentele mai multor soti ale caror femei adoptasera burqa.

Prin traditie, femeile ultra-ortodoxe trebuie sa se imbrace conservator si sa apara cu capul acoperit in public.

Ulterior, au aparut voci care au afirmat ca purtatul capului acoperit nu este suficienta, ci este necesara acoperirea fetei cu un val si purtarea a mai multor randuri de haine, pentru ascunderea formei corpului.

Femeile care au ales sa poarte burqa povestesc ca, din acel moment, au inceput sa fie denumite de vecini „arabi puturosi” iar soldatii israelieni au inceput sa le ceara actele de identificare, pentru a vedea daca sunt sau nu musulmane.

Aceasta moda a creat tensiuni si in viata familiala. Un barbat a apelat la un tribunal rabinic pentru a obtine o decizie prin care sotia sa sa fie obligata sa nu mai poarte burqa.

Si planul a functionat. Potrivit deciziei Curtii, comportamentul femeii a fost declarat „extrem” si s-a ordonat obtinerea unui divort religios imediat.

R.M.

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-7648152-israelul-ingrijorat-extinderea-burqai-randul-evreicelor-rabinii-vor-emite-edict-prin-care-declara-burqa-fetis-sexual.htm

 

Romanii si stiinta: ne tragem sau nu din maimute?…

Un sondaj realizat anul trecut *(în perioada iulie – septembrie 2009) „pe un eşantion de 1.161 de persoane de peste 18 ani, la nivel naţional, folosindu-se metoda interviului faţă în faţă pe baza unui chestionar structurat”, avand titlul „Ştiinţă şi societate. Interese şi percepţii ale publicului privind cercetarea ştiinţifică şi rezultatele cercetării”, mai pe scurt „Romanii si stiinta”, fiind coordonat de sociologul Lazăr Vlăsceanu pentru a se afla procentul de „analfabetizare stiintifica” in randul populatiei, a scos la iveala si cateva lucruri interesante privind modul in care poporul percepe relatia dintre religie si stiinta. Acest sondaj a fost prezentat publicului de ziarul Gandul pe 30 iulie de d-l Dan Radu (de ce asa de tarziu nu stiu sa va spun, dar cred ca poate are legatura cu ultimele actiuni ale A.S.U.R. impotriva B.O.R.), iar concluzia autorilor studiului a fost ca poporul roman este analfabet stiintific. Sa fie aceasta si din cauza ca romanii inca mai cred, intr-un procent majoritar, in Dumnezeu si ca Biserica Ortodoxa Romana ramane institutia cea mai credibila din Stat, deoarece se cunosc foarte bine desele divergenete care apar intre religie si stiinta?

Lasand la o parte incultura stiintifica (cat are in comun cultura cu stiinta si experimentele stiintifice) si gradul ridicat de superstitiozitate (ce are  in comun vrajitoria si babismele cu religia) pe care multi dintre romani il au, studiul a revelat si latura spirituala a romanilor: „patru din cinci români cred în miracole, în timp ce doi din trei români consideră că Biserica nu greşeşte niciodată în ceea ce spune„. De asemenea, „95% dintre cei care au raspuns au declarat că cred în Dumnezeu, 52% cred în iad, 73% cred în Rai, 84% cred în păcat, 63% în viaţa de apoi şi 88% în puterea rugăciunii„. In ceea ce priveste relatia religie-stiinta, rezultatele studiului au aratat „tendinţa poporului roman de a crede mai degrabă în religie decât în ştiinţă” (de parca poti crede, asa cum o faci in religie, si in stiinta, sau asta se si incearca??), acestea fiind prezentate mai jos:

• Uneori, ceea ce spune Biserica este greşit – 36% s-au situat în dezacord total, iar 25% în dezacord, faţă de 23% în acord şi 10% acord total;

• Ne bazăm prea mult pe ştiinţă şi nu destul pe credinţă – 9% dezacord total, 24% dezacord, 35% acord, 24% acord total;

• Există miracole, fenomene ce nu pot fi explicate de ştiinţă – 7% dezacord total, 6% dezacord, 29% acord, 48% acord total;

• Există oameni posedaţi de diavol – 16% dezacord total, 10% dezacord, 24% acord, 32% acord total;

• Ştiinţa greşeşte când contrazice scrierile sfinte – 9% dezacord total, 20% dezacord, 27% acord, 28% acord total.

Ce m-a frapat pe mine a fost insa o intrebare din chestionarul la care, chipurile, doar „unul din 100 de romani a raspuns corect”, „d.p.d.v. stiintific”, si care cuprindea, in total, 13 intrebari. A 8-a intrebare a fost pusa acolo tendentios si suna cam asa: „Fiinţele umane, aşa cum le ştim noi azi, au evoluat din specii străvechi de animale?”. Intrebarea asa cum era construita (vezi descrierea dintre virgule) te facea sa raspunzi ca un ateu, de aici poate si procentul rezultat ca doar 36% dintre cei care au raspuns la sondaj cred ca oamenii nu au evoluat din animale, iar restul ca da, acesta fiind de fapt si singurul procentaj nefavorabil religiei din sondaj in relatia cu stiinta. Raspunsul era pentru ei, asadar, d.p.d.v. stiintific, „adevarat”. Deci se incerca ideologizarea, printr-un sondaj bazat „stiintific”, a populatiei, astfel ca daca ziceai ca este fals, avand constiinta religioasa, erai considerat un prost de catre ei, un analfabet, pentru ca, chipurile, s-ar fi dovedit stiintific ca omul se trage din animale. Ceea ce e fals, acestea fiind decat simple supozitii si pareri personale gresite ale unor oameni de stiinta care au fost atei. Astfel ca acest sondaj n-a mai fost deloc stiintific, pentru ca nu poti totusi spune ca alfabetizezi stiintific un popor pe baza unor adevaruri relative sau incerte sau chiar nedovedite stiintific. Plus ca acest lucru nu este recunoscut in mod unanim pe plan mondial. Faptul ca descoperi un schelet de acum cateva mii de ani sau observi, pe baza unor argumente „rationale”, niste similitudini intre membrele unui animal si cele ale omului inseamna, d.p.d.v. stiintific, mai nimic. N-ati vazut la televizior ca de fiecare data cand oamenii de stiinta gasesc un schelet sau un animal preistoric se entuziasmeaza copilareste, precum Geoana la alegeri, si spun ca au gasit „veriga lipsa” care face legatura intre om si maimuta. E penibil, inseamna ca toate celalalte verigi lipsa de dinainte erau niste minciuni, ceea ce nu este exclus! A fi om de stiinta in zilele noastre aproape ca inseamna sa fi ateu, iar a spune ca vrei sa alfabetizezi stiintific un popor religios inseamna, printre cuvinte, a spune ca vrei sa-l secularizezi, sa-l transformi intr-un popor ateu. Atunci a cui a fost initiativa aceasta? De ce se incearca sa se umble la constiinta religioasa a poporului? Ce-a determinat redactia Gandul sa gireze un astfel de sondaj?

Daca toate celalate 12 intrebari  din chestionarul amintit au la baza cat de cat un fundament stiintific, o cercetare stiintifica si obiectiva anterioara dovedita si recunoscuta pe plan mondial, aceasta intrebare cu tragerea omului din animale este pusa acolo pur si simplu tendentios, ceea ce spune multe despre obiectivitatea acestui sondaj si intentiile care au stat la baza efectuarii lui, iar apoi a mediatizarii lui in societate.

dan.camen.

 

The future is dark, the future is Orange

Afisand o „sfintenie satanica”, Rihanna este inconjurata, intr-o reclama Orange, de diverse simboluri si semne cum ar fi aureola, razele illuminati, triunghiul intors (semn masonic), coarnele, cele sase  „sfesnice” si „multimea” nesfarsita din spate, care se pierde in negura. Toate acestea se regasesc in cea mai noua reclama Orange Young> satanism la nesfarsit.

Viitorul nu suna deloc bine…

 

No comment

Milano, 23 iulie – Prim-ministrul italian Silvio Berlusconi (dreapta) pozeaza alaturi de presedintele rus Dimitry Medvedev (stanga) in fata „Cinei celei de Taina”, creatie a lui Leonardo da Vinci

Detalii [eng.]> AICI, [rom.]>AICI

foto>

http://www.daylife.com/photo/03069rk5C054I?q=Silvio+Berlusconi

 

Crucea de la Tihuta a fost sfintita

[Crucea de la Tihuta este acum cea mai mare din tara, fiind cu doi metri mai inalta decat Crucea Eroilor Neamului de pe Caraiman (Busteni). Ca o adevarata cruce, aceasta leaga pe verticala Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului  de Mitropolia Ardealului, iar pe orizontala Moldova de Transilvania – dan.camen.]

Crucea de la Tihuta a fost sfintita

Bistriteanul/ 25 iulie

Cateva sute de credinciosi au participat duminica la slujba de sfintire a Crucii de la Tihuta. Monumentul a fost sfintit de un sobor de preoti, in frunte cu IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Dupa slujba de sfintire, s-a taiat panglica si apoi, la poalele monumentului, a fost ingropat un hrisov in care au fost amintite persoanele implicate in realizarea crucii, printre care presedintele Consiliului Judetean, Liviu Rusu, precum si deputatul PD-L, Ioan Oltean.

„Initiativa a apartinut IPS Mitropolit si Arhiepiscop al Clujului, Bartolomeu Anania, care a considerat ca realizarea unui monument reprezentativ la limita estica a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului si implicit la granita Ardealului reprezinta o prioritate nu doar pentru zona si judet, ci si pentru cele doua zone multa vreme despartite” – se arata in hrisovul ingropat la poalele monumentului.

In cuvantul sau, IPS Bartolomeu Anania, le-a multumit de mai multe ori celor care au realizat acest monument: „Acest monument este simbolul credintei localnicilor acestei zone, care a fost bantuita, in istorie, de foarte multe necazuri. De aceea, imi revine sarcina ca sa multumesc din toata inima, in numele lui Dumnezeu celor care s-au ostenit efectiv si in primul rand Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud, care a alocat bani pentru o lucrare pretentioasa” – a spus IPS Bartolomeu Anania.

Proiectul Crucii de la Tihuta a inceput in anul 2006, anul trecut incepand lucrarile propriu-zise ale crucii. Crucea de la Piatra Fantanele a costat 300.000 de euro, banii fiind alocati de la Consiliul Judetean. Crucea este fixata pe un postament inalt de sase metri si are 15 tone greutate, inaltime 30 de metri si brate de 13 metri.

Augustin Danci

sursa>

http://www.citynews.ro/bistrita-nasaud/eveniment-29/crucea-de-la-tihuta-a-fost-sfintita-foto-88796/

foto>

http://www.bistriteanul.ro/articol.php?id=1279109159793

~~~+~~~

Cruce-gigant de 300.000 de euro, în Pasul Tihuţa

Evz.ro/ 25 iulie

O cruce uriaşă din metal de peste 30 de metri înălţime, care a costat 300.000 de euro, construită în Pasul Tihuţa, va fi inaugurată şi sfinţită astăzi (duminica  – 25 iulie a.c./ n.m.).

Crucea măsoară 31 de metri înălţime, dintre care 25 de metri structura metalică şi şase metri platforma de beton, şi cântăreşte 16 tone.

Monumentul este realizat din cinci tronsoane metalice sudate, braţele având o deschidere de 15 metri, şi este fixat pe o platformă de 12×12 metri, înconjurată de două terase circulare pentru vizitatori, relatează Agerpres.

Crucea situată la o o altitudine de peste 1.100 de metri va fi vizibilă şi pe timpul nopţii datorită sistemului de iluminat instalat.

Construită integral din bani publici

Costurile acestei lucrări s-au ridicat la 1.346.906 lei, adică peste 310.000 de euro, şi au fost suportate în totalitate de bugetul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud.

Lucrările au început în cursul anului 2009, ambele licitaţii organizate pentru realizarea structurii de beton şi a construcţiei metalice fiind câştigate de firma Comlorela din Beclean.

Crucea a fost construită în apropierea Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului” din localitatea Piatra Fântânele.

Slujba de sfinţire a crucii monumentale va avea loc astăzi, începând cu ora 17:00, şi va fi oficiată de Vasile Someşanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Clujului. La eveniment va participa şi Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania.

Crucea din Pasul Tihuţa se află în Munţii Bârgăului, la limita dintre judeţele Bistriţa-Năsăud şi Suceava, zona fiind intens vizitată de turişti.

sura>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cruce-gigant-de-300000-de-euro-in-pasul-tihuta-901498.html

foto>

http://www.bistriteanul.ro/articol.php?id=1276157054409

~~~+~~~

Fotografii (Citynews.ro)

 

Calatoria mea cu Parintele Alexander

Invitatie la lectura

Proximitatea cotidiană a lui Dumnezeu

Nu am greşi dacă am afirma că există un „fan-club Alexander Schmemann”. Literatura teologică, în mare vogă la noi de două decenii, e un univers aparte. O librărie de gen seamănă, în fond, cu o arcă a lui Noe: zeci de specii de discurs teologic, de o varietate pentru unii firească, pentru alţii îngrijorătoare, stau într-o proximitate mai degrabă babilonică decât simfonică. Dacă tematicile sunt relativ asemănătoare (deşi uneori o astfel de impresie e înşelătoare), frapează deosebirile de tonalitate şi abordare. Inevitabil, opţiunea cititorilor grupează opurile pe răftuleţe virtuale, care de multe ori nu corespund cu cele reale din librărie.

Alexander Schmemann are „raftul” lui. Liturgist novator în studiile de gen, arheolog cu viziune al doxologiei, dar mai ales filosof al tainelor Bisericii, teologul american de origine rusă (o caracterizare care spune mai mult, vom vedea, decât banalul său reducţionism) a fost mai mult decât un nume de dicţionar. Dacă a reuşit să facă o breşă în închistata teologie liturgică, aceasta a fost posibilă nu doar prin intuiţiile unui spirit extrem de vivace şi cu o salutară doză de nonconformism (mult prea rară printre teologi), ci mai ales prin autenticitatea părtăşiei Duhului.

Deseori ne închipuim „duhovnicia” ca pe un registru profesional, o specializare aproape tehnică. Cititorii (şi mai ales iubitorii) jurnalului părintelui Schmemann descoperă însă altceva: o permanentă opţiune existenţială, deseori discretă şi nespectaculoasă, care instituie un univers al harului. Rădăcinile teologiei sale sunt experienţe personale care îmbină reflexivitatea – acea atenţie la caracterul epifanic al realităţii – cu zelul misionar şi cu tainica pedagogie a culturii. Incursiunile de strictă meditaţie teologică stau alături, în jurnal, de note de lectură literară şi de impresii de călător. Caracterul lor aluvionar, specificul de labirint (cu fir izbăvitor cu tot) al conştiinţei, fragmentarul aforistic, succesiunea uneori suprarealistă a planurilor, şi parcă de un nou gen de literatură teologică, exemplificat la noi de „Jurnalul fericirii” al părintelui Nicolae Steinhardt.

O prospeţime şi o actualitate surprinzătoare (departe de atâtea paseisme funeste), îmbinarea de fervente mărturii de intimitate spirituală (făcute însă nu pe canapeaua psihanalitică, ci în cămara tainică a rugătorului) cu arta de bijutier a lucidităţii transfiguratoare, tovărăşia empatică cu creativitatea culturii (la antipodul ghetourilor de pseudo-duhovnicie), toate concurează la restaurarea acelui duh patristic deseori invocat, dar rareori cercetat. Ceea ce sporeşte miza spirituală a demersului complică, în schimb, receptarea coerentă a unui parcurs biografic. Harta conştiinţei este diferită de cea a unei vieţi şi uneori sunt greu de suprapus.

Iată că în cazul părintelui Alexander Schmemann dispunem de un complement providenţial: memoriile soţiei sale, Juliana. Scrise la o vârstă înaintată, publicate la peste două decenii de la moartea soţului său, aceste rememorări au darul de a situa în context un parcurs spiritual atât de dens. Juliana Schmemann povesteşte în primul rând, portretizează deseori, din când în când mulţumeşte. Întreaga sa carte e scrisă în duhul acesta de bucurie mulţumitoare, euharistic am putea spune. Ceea ce e deplin consonant cu notaţia liturgistului despre semnificaţia unui termen atât de fundamental creştin cum e cel de „euharistie”, care înseamnă exact aceasta: „mulţumire”.

„Mulţumirea este trăirea raiului”, rezuma teologul şi nimic nu transpare mai mult din memoriile soţiei sale decât părtăşia la această experienţă. O experienţă, însă, dobândită treptat, ca printr-o cizelare de durată. Două etape circumscriu acest parcurs. E mai întâi lumea emigraţiei ruse. Revoluţia bolşevică a îngroşat considerabil diaspora rusă. Parte a acesteia au ajuns şi vlăstarele aristocraţiei ruse scăpate din prăpădul războiului civil şi al „terorii roşii”.

Atât Alexander cât şi Juliana provin din familii nobiliare. Juliana are chiar rădăcini până la una din cele mai luminoase figuri ale sinaxarului Bisericii Ruse, Sfânta Iuliana Lazarevskaia, ocrotitoarea familiilor. Demonizată de comunişti, idealizată de nostalgici, aristocraţia rusă poate fi „judecată” şi prin prisma fiilor săi. Nobili scăpătaţi, reduşi deseori la condiţii de neagră mizerie, supravieţuind într-un Occident cândva preţuit şi urât în egală măsură, departe de fastul liturgic de altădată, aceste vlăstare ale unei clase apuse au dat dovadă, unii dintre ei, de o nobleţe aparte. Una interiorizată, liberă de eşafodajul ierarhiei sociale, provocată de condiţii nedemne. Mai vizibilă astfel decât în vechea Rusie a ţarilor, unde ritualul social si ecleziastic putea masca virtuţi şi o evlavie uneori de paradă, nobleţea epurată şi spiritualizată în condiţiile vitrege ale exilului emană nu atât farmecul dulceag al unui paradis social pierdut, cât mireasma unei altfel de umanităţi. Fără a fi circumscrisă etnic ori confesional, aceasta are totuşi acel specific ortodox de iradiere a Duhului. Dacă la principalii teologi ai diasporei ruse (printre ei, Alexander Schmemann) discursul despre dinamica îndumnezeitoare a Duhului Sfânt e central, în lucrări precum cea de faţă întâlnim acea patină specială a dinamicii sufleteşti care a impus lumii marea literatură rusă.

Juliana Schmemann este o portretistă remarcabilă, reuşind să contureze nu doar un colţ de lume şi de istorie, ci şi „muzica unor vieţi”, unele aparent ratate, altele chinuite, dar nu lipsite de bucuria dăruirii. Însuşi autoportretul conturat denotă stil, nu însă în registrul minor al esteticii, ci în cel al unei disponibilităţi existenţiale bine temperate (smerite, în sensul cel mai nobil al termenului).

Tocmai această lecţie a entuziasmului înţelept în raport cu contingenţele, care cultivă o adaptabilitate deschisă provocărilor, e şi una din moştenirile activităţii misionare a părintelui Alexander Schmemann. Acestui duh misionar, vedem din paginile memoriilor ei, i-a fost asociată şi soţia sa. Dacă Parisul interbelic a fost locul înrădăcinării spirituale (jurnalul teologului revine repetat la tema acestor experienţe formatoare), America postbelică a fost şansa participării la o altfel de Ortodoxie, mai puţin ritualistă şi naţionalistă ca cea a Rusiei ţariste (persistentă, în parte, şi în emigraţia postrevoluţionară). Cuplul Schmemann a abordat noua etapă americană cu creativitatea implicării. Nu a fost vorba de un refugiu comod, ci de un teren de misiune care, iată, prin scrierile şi activităţile pastorale şi academice ale părintelui Alexander, a rodit în folosul întregii Biserici.

Situaţia diasporei ortodoxe, cu precădere în S.U.A., a ridicat probleme canonice inedite şi uneori extrem de încâlcite, dar a şi permis forjarea unei mentalităţi pastorale care, departe de a constitui o formă de „aggiornamento” diluant, a deschis mai larg uşile Bisericii.

În noile condiţii, de secol XXI, ale migraţiei umane, modelul american capătă o actualitate sporită. Vechea concurenţă (nu arareori conflictuală) dintre principiul etnic şi cel regional în organizarea eclezială nu mai poate fi privit doar cu ochii unor Biserici confundând comuniunea vie a „trupului mistic” cu realitatea formală şi versatilă a naţiunii, animată de duhuri dintre cele mai diverse.

Dar poate cea mai surprinzătoare faţetă a acestor memorii este chipul unei căsnicii. Cititorii jurnalului părintelui Schmemann au remarcat, printre notaţii, un interes constant pentru problema familiei. Cât de departe, însa, de retorica obişnuită, moralistă şi culpabilizantă ori de un naiv optimism! „Familia transcende orice altă relaţie între oameni; nu este ţelul, ci sursa şi puterea care hrăneşte viaţa”, iată un crez al teologului mai puţin comun decât ar părea la prima vedere. Luând în considerare şi surprinzătorul „imn” al oamenilor cu sacoşe (de o rară prospeţime simbolică), adevăraţi evanghelişti ai bucuriei tainice a „căminului”, percepem că e vorba de altceva decât de banalul confort al securităţii afective ori de cultul idolatru al autarhiei de cuplu.

Mărturia Julianei Schmemann confirmă părtăşia la o experienţă duhovnicească aparte: proximitatea personală ca încântare. „Ritualul” zilnic al conversaţiilor de dimineaţă, prezentat ca un adevărat dejun spiritual, e poate exemplul cel mai elocvent al vitalităţii unei prietenii conjugale cu savori eshatologice. Mai mult decât atât, exerciţiul „benchetuirii tainice” (pentru a prelua minunata sintagmă a „Imnului Acatist al Maicii Domnului”) în proximitatea persoanei iubite se împleteşte inefabil cu cel al unei alte proximităţi iubitoare, teandrice. Dincolo de orice aproximări teologice se află taina vie a comuniunii, cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Cătălin Bogdan

Cartea „Calatoria mea cu Parintele Alexander”, scrisa de Juliana Schmemann, sotia parintelui, recent aparuta la Editura Theosis din Oradea, costa 12 lei (format 13 x 20 cm, 145 pagini) si o puteti achizitiona de pe site-ul editurii> http://theosis.ro

Lectura cu folos!

 

Cei doi bani ai vaduvei din Evanghelie…

VIDEO click! (min. 19,44 – 20,50)

Realitatea TV – 23 iulie 2010, Jurnalul de la ora 18.00

„Prezentator: Au dat din putinul lor ca sa-i ajute pe altii si mai saraci. Desi loviti de masurile de austeritate luate de guvernanti, pensionarii care stau la rand pentru o paine gratis au donat bani intr-un fond de solidaritate al Casei de Ajutor Reciproc “Omenia”. Cea mai mica donatie a fost de un leu.

Narator stire: Nu au pensii mari si luna de luna merg la Casa de Ajutor Reciproc a pensionarilor “Omenia” pentru o paine sau pentru un imprumut din care sa-si plateasca intretinerea sau medicamentele. Tot ei sunt cei care au scos din buzunarul lor aproape gol pentru pensionarii si mai nevoiasi”.

Primul dialog

“Casierita: Mata ce pensie ai, mamaie?

Batrana din imagine: trei milioane trei sute…

Casierita: si, te descurci cu ea?

Batrana: cum da Domnul, asa cum pot…”

Al doilea dialog

„Reporter: Ce pensie aveti?

Aceiasi batrana: trei milioane trei sute douazeci

Reporter: si ce donatie ati facut astazi?

Batrana: doi lei

Reporter: putin; din putinul dumneavoastra ati dat si altora…

Batrana: atat cat pot si eu. Duc si eu viata aceasta asa cum pot: uite, pe aici, la C.A.R., cu imprumuturi, cu painisoara cat pot s-o iau, cat o-i mai putea, cand n-oi mai putea…

Reporter: pai si faceti imprumuturi si dati din banii acestia imprumutati altora?

Batrana: pai mai dam, mai facem rate, ca n-am ce sa fac…”[…]

Vezi si>

http://www.realitatea.net/car-omenia-a-initiat-un-leu-pentru

-pensionarii-saraci_718958.html

~~~+~~~

Sf. Evanghelist Luca cap. 21, 1-4

„Şi privind [Iisus], a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.

Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.

Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.

Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă”.

Sf. Evanghelist Marcu cap. 12, 41-44

„Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult.

Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant.

Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi.

Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.”

 

Protejat: Arhim. Ieronim Cretu…

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

 

Lady Gaga a fost boicotata de baptisti pentru sustinerea publica a homosexualilor

Un concert Lady Gaga din Missouri, ţintă a protestelor anti-gay

Agerpres/ 20 iulie

Un concert susţinut de Lady Gaga sâmbătă la St. Louis (Missouri) a fost ţinta protestelor unor credincioşi baptişti care au încercat să boicoteze spectacolul printr-o serie de mesaje violente anti-gay, având în vedere susţinerea deschisă pe care Lady Gaga o oferă minorităţilor sexuale, informează starpulse.com.

Protestatarii de la Biserica Baptistă din Westboro s-au postat în faţa locului unde a fost organizat concertul, Scottrade Center, pentru a boicota participarea la spectacolul ce face parte din turneul Monster Ball, pentru că Lady Gaga este o susţinătoare deschisă a drepturilor minorităţilor sexuale.

Vedeta şi-a pus în gardă fanii apelând la Twitter şi le-a solicitat să-i ignore pe protestatari: „Cu riscul de a atrage atenţie nedorită din partea unei organizaţii care răspândeşte ura, aş dori să îi avertizez pe fani cu privire la aceste proteste… Solicitarea mea adresată fanilor, dar şi autorităţilor, este să nu-i bage în seamă pe aceşti protestatari. Nu comunicaţi cu ei, nu încercaţi să ripostaţi în nici un fel. Nu răspundeţi provocărilor. Nu vă irosiţi cuvintele şi sentimentele, indiferent de ceea ce veţi auzi sau veţi vedea. Sunteţi mult mai norocoşi şi mai binecuvântaţi decât aceşti oameni. În inima voastră, spuneţi o rugăciune pentru ei”, le-a cerut vedeta fanilor în mesajul postat pe Twitter.

sursa>

http://www.agerpres.ro/media/index.php/life/item/20592-Un-concert-Lady-Gaga-din-Missouri-tinta-a-protestelor-antigay.html

 

Ce au francmasonii si ateii in comun?

Francmasonii si ateii vor avea un summit la Bruxelles

Ziare.com/ 20 iulie

Francmasonii si ateii vor participa, pe 15 octombrie, la un summit special la Bruxelles, in paralel cu discutiile anuale ale liderilor religiosi.

Dialogul cu liderii comunitatilor religioase din tarile membre se desfasoara in cadrul UE incepand din 2005, insa pana acum nu a avut loc nicio discutie cu francmasonii sau cu ateii, informeaza EUObserver.

Anul acesta, presiunile venite din partea Belgiei, care sustine organizatiile umanitare si bisericile, au facut ca si membrii acestor comunitati sa aiba un summit. Conform articolului 17 din Tratatul de la Lisabona, intalnirea cu liderii atei este obligatorie.

Se pare insa ca participarea francmasonilor ca grupuri „non-religioase” la aceste intalniri a uimit chiar si pe sustinatorii dialogului cu ateii.

„Cred ca este putin ciudat. Unele Loje sunt organizatii seculare si sustin separarea Bisericii de stat, insa exista si mituri cum ar fi Marele Arhitect al Universului”, a spus David Pollock, presedintele Federatiei Europene Umaniste.

Presedintele Comisiei Europene, presedintele Parlamentului European si presedintele Consiliului European, precum si doi comisari europeni s-au intalnit luni [19 iulie /n.m.] la Bruxelles cu 24 de episcopi, rabini, dar si lideri musulmani si ai comunitatilor hindi.

Pollock a adaugat ca, pe langa actiunile caritabile la care participa francmasonii, exista si ritualuri de initiere care presupun candidati legati la ochi, cu pantalonii rulati pe picior. „Astea sunt doar jocuri pentru baietei”, a adaugat acesta.

Initial se dorea ca niciun fel de organizatie sa aiba un drept special de a sustine un dialog cu oficialii Uniunii Europene, insa grupurile religioase au reusit sa se impuna.

„Am pierdut aceasta batalie, insa e bine macar ca suntem tratati in mod egal, la summit. As fi preferat sa fim acolo impreuna cu grupurile religioase, in loc sa fim pusi la un loc cu francmasonii”, aspus Pollock.

Livia Stroie

sursa>

http://www.ziare.com/stiri/summit/francmasonii-si-ateii-vor-avea-un-summit-la-bruxelles-1030255

Articolul complet [eng.]>

http://euobserver.com/9/30506

foto>

http://euro-med.dk/billeder/billederbarroso-2dsatanist9.jpg

 

Sfantul Sinod este in principiu de acord cu posibila venire a Papei Benedict al XVI-lea in Romania

COMUNICAT DE PRESĂ

Semne de speranţă într-un context trist.

Noi programe ale Patriarhiei Române.

În zilele de 6-7 iulie 2010, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dintre hotărârile luate menţionăm:

– Proclamarea anului 2011 ca Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română cu scopul întăririi şi promovării valorilor familiei creştine;

– Aprobarea Programului social şi pastoral în vremuri de criză economică propus de Patriarhia Română cu scopul ajutorării familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sărace cu mulţi copii, dar cu venituri mici şi a bolnavilor săraci. Programul va fi derulat de fiecare eparhie la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat şi centru eparhial prin intensificarea programelor sociale desfăşurate şi prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrăcăminte, alte produse de strictă necesitate şi bani cu scopul ajutorării categoriilor sociale defavorizate;

– Aprobarea unor măsuri de sprijinire a familiilor preoţilor din parohiile sărace prin constituirea de fonduri pastorale eparhiale alimentate prin contribuţii de solidaritate;

– Sfântul Sinod a hotărât să adreseze un apel la dialog frăţesc Bisericii Române Unită cu Roma (Greco-Catolică) pentru o mărturie creştină comună în societatea românească contemporană din ce în ce mai secularizată cu speranţa creării unui climat de încredere şi respect reciproc între cele două Biserici româneşti. În acest context, ierarhii Sfântului Sinod şi-au dat acordul de principiu pentru o posibilă invitaţie a Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea în România. În acest sens, Patriarhia Română va evalua timpul invitaţiei în consultare cu alţi factori implicaţi.

În cadrul şedinţei sinodale a fost prezentat stadiul demersurilor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. La finalul şedinţei, ierarhii Sfântului Sinod au participat la ceremonia de premiere a câştigătorilor concursului de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care a avut loc în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei. Cu acest prilej, a fost lansat oficial site-ul http://www.catedralaneamului.ro, dedicat Catedralei Mântuirii Neamului, realizat de centrul de presă Basilica în colaborare cu sectorul Monumente şi Construcţii bisericeşti şi cu sprijinul Serviciului IT ale Patriarhiei Române.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/bcomunicat_de_presa_semne_de_speranta_intr_un_

context_trist_noi_programe_ale_patriarhiei_romaneb.html

~~~+~~~

Pe 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea efectua o vizită  de trei zile în România, aceea fiind, de fapt, prima vizită în ţara noastră şi, în acelaşi timp, într-o ţara ortodoxă, a unui papă, încă de la căderea Constantinopolului, pe 29 mai 1453. În octombrie 2002 a avut loc, la Vatican, primirea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, de catre Papa Ioan Paul al II-lea, care i-a întors astfel gestul, primindu-l cu căldură.

La 11 ani distanţă de la vizita papei în Romania şi urmare tot mai deselor zvonuri pe aceasta tema aparute de ceva vreme pe blogurile ortodoxe si in presa centrala, dar si pe fondul recentei vizite a Papei Benedict al XVI-lea în Cipru, ţara majoritară ortodoxă, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a gasit de cuviinta, in sedinta de lucru din 6-7 iulie a.c., sa-si dea acordul de principiu pentru o posibilă invitare a Papei Benedict al XVI-lea în România.

Recunosc, am ramas uimit cand am citit acest lucru in comunicatul de presa al Patriarhiei. Nu ma asteptam sa fie luata in discutie aceasta tema, mai ales dupa scandalul din Cipru legat de vizita Papei Benedict, precum si după reactiile negative ale multor blogări ortodocşi pe acest subiect. In plus, nu se stia nimic pana acum  despre asa ceva. Mi-am dat seama, însă, că nu e vreun lucru de mirare; cu actuala componenţă a celor ce fac parte din Sfântul Sinod, bine-ştiind orientarea pro-ecumenistă a multora dintre ei şi în special „latinitatea” Patriarhului, acest lucru trebuia să se întâmple odată. M-ar fi dat gata, de-a dreptul, dacă Sfântul Sinod s-ar fi opus unui asemenea demers.

Problema, din punctul meu de vedere, este următoarea: la urma urmei, oare cât mai contează părerea Sfântului Sinod într-o societate secularizată, cum bine se menţionează în comunicat, când Papa Benedict ar putea veni în România, cum a şi făcut-o în Cipru, în calitate de şef de stat, nu doar de cap al Bisericii Catolice, şi când Preşedintele Traian Băsescu ar accepta, fără prea mari ezitări, vizita Papei,  fără să se mai uite, pentru soborniceasca binecuvântare, la comunicatul Patriarhiei? Iarăşi, a cerut Preşedinţia sau Biserica Catolică din România sau cea Greco-Catolică, în mod oficial (public) Patriarhiei, acest acord de principiu, sau a fost doar un pas formal din planul elaborat special în acest sens? Până la urmă de ce a fost nevoie ca să fie dat acest acord de principiu, când nimeni nu ştie de fapt despre ce e vorba şi cine a cerut până la urmă acordul Patriarhiei  (fiindcă nu se menţionează nimic în textul online), astfel că inserţia aceasta în comunicatul de presă pare adăugată fără pricepere, în contextul în care trustul patriarhal de presă (Basilica & Ziarul Lumina) nu a anunţat nimic până acum, anterior şedinţei sinodale, şi ne referim la o posibilă vizită care, cred, ar fi trebuit supusă atenţiei credincioşilor încă de când se afla la starea iniţială de idee.  Eu, de exemplu, în mass-media nu am auzit, decât cel mult zvonuri legate de posibila invitare a Papei în România, venite în special de la ministrul de externe, Teodor Baconschi, teolog la origine, care a vorbit în primăvară pentru prima oară despre acest lucru: „E un proiect diplomatic la care lucrăm. Sperăm să îl putem realiza, dacă nu anul acesta, atunci în 2011. Cred că o vizită a Papei Benedict al XVI-lea ar scoate din nou în relief vocaţia de dialog a Bisericii majoritare din România şi, totodată, dorinţa naţiunii noastre de a fi parte din această Europă, care nu este doar politică, economică şi financiară, ci şi spirituală”.

Însă mi-e greu să cred că Papa ar veni în România pentru ‘proiectul Baconschi’ privind „Europa spirituală” sau, în acelaşi timp,  în contrast cu aceasta, nu ar putea veni în ţară să viziteze comunitatea catolică românească că s-ar opune, vezi Doamne, Sfântul Sinod, ci tocmai, având acum acest acord de principiu din partea Bisericii Ortodoxe Române, Vaticanul va profita şi mai mult de pe urma vizitei Papei Benedict în România, fiindcă nu vine să-i viziteze doar pe puţinii catolici români, ci şi pe majoritarii ortodocşi şi să-şi impună subtil, dar sigur, în conştiinţa românilor, primatul său pontifical în teritoriul nostru, cu voia unor episcopi pro-ecumenişti care conduc acum, vremelnic, Biserica noastră. Cum am şi zis, Papa şi-ar permite la o adică, cum a procedat şi în Cipru, când anumiţi episcopi tradiţionalişti s-au opus venirii sale acolo, subterfugiul legat de faptul că este recunoscut pe plan mondial de către celălalte ţări drept şef de stat, pe lângă recunoaşterea unanimă de cap al Bisericii Catolice; doar se spune că numai Papa poartă pe cap trei ‘coroane’ puse una peste alta… Eu văd acest acord, în felul cum este el formulat în comunicat, mai mult ca o conformare a sinodalilor unui proiect exterior, dar acum asimilat de către Patriarhie. De asemenea, cred că oglindeşte, într-o oarecare măsură, şi reacţia anumitor episcopi indecişi sau tradiţionalişti,  deoarece cei pro-ecumenişti văd deja în această vizită mai mult decât credem noi.  În acelaşi timp pot să nădăjduiesc că au existat în Sinod şi voci care s-au opus posibilei veniri a Papei în România, mai ales după ce, poate, au văzut şi citit reacţiile din Cipru. De aceea, probabil, au şi zis în comunicat că este vorba de un „acord de principiu”, adică un acord adoptat nu prin consens unanim şi hotărât, ci  mai degrabă tacit,  sau e vorba de un acord ambiguu (când este, când  nu este), care la o adică te poate scoate diplomatic din multe încurcături. Vizita Papei în ţara noastră nu văd să intereseze pe mulţi dintre ortodocşii noştri practicanţi, poate doar pe cei de la Timişoara, pentru o nouă evanghelizare :) .

Un lucru, care cred eu ca este neintamplator, ci premergător, şi care întregeşte înţelegerea noastră mai deplin cu privire la adoptarea acestei hotărâri sinodale, il constituie numirea făcută pe 6 iulie de către Papa Benedict al XVI-lea (în ziua în care a început şedinţa Sfântului Sinod!), a ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti (capul Bisericii Catolice din România), în funcţia de membru al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, componentă administrativă a Vaticanului. Curios, nu? Iarăşi, interesant de observat este şi cum au justificat hotărârea în cauză cei care au compus comunicatul de presă, legând-o de apelul „la dialog frăţesc cu Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) pentru o mărturie creştină comună în societatea românească contemporană, din ce în ce mai secularizată, cu speranţa creării unui climat de încredere şi respect reciproc între cele două Biserici româneşti„; aceasta venind, culmea!, pe fondul retrocedării bisericii din Bocşa de la Parohia Ortodoxă la Parohia Greco-catolică, în urma executării silite…

Sunt în continuare mâhnit de această hotărâre… Mă gândesc, noi ce putem face? Rămâne să stăm drepţi, cu smerită cugetare, ancoraţi fiecare în Ortodoxia nemuritoare…

PS: în septembrie va avea loc, la Viena, cea de-a XII-a intalnire a Comisiei mixte de dialog  teologic Catolic-Ortodox pe tema primatului papal...

dan.camen.

foto>

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/c/c0/ConstantinescuPapaPatriarhul.jpg

http://0.tqn.com/d/catholicism/1/0/V/-/-/-/Pope_Benedict_Departs_Plane.jpg

 

IPS Ioan Robu ales membru in Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor

Şeful Bisericii Catolice din România, numit membru în

aparatul administrativ al Sfântului Scaun

Romania Libera/ 7 iulie

Papa Benedict al XVI-lea l-a numit, marţi, pe Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti, membru al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, alături de alţi şapte arhiepiscopi şi episcopi din diferite ţări, informează Arhiepiscopia Romano Catolică.

Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor este una dintre cele nouă congregaţii ale Curiei Romane (aparatul administrativ al Sfântului Scaun, care îl ajută pe Papă în conducerea Bisericii), care se ocupă cu tot ceea ce ţine de competenţa Sfântului Scaun privitor la disciplina şi promovarea Liturgiei şi, în primul rând, a Sfintelor Taine.

Condusă de Cardinalul Antonio Cañizares Llovera, Congregaţia are competenţe în sectorul liturgic şi disciplinar.

ÎPS Ioan Robu, în vârstă de 65 de ani, a fost ales la conducerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti în 1983, iar în 1984 a fost consacrat Episcop, la Roma, de către Cardinalul Casaroli, pe atunci Secretar de Stat în Vatican. La 14 martie 1990 a fost numit Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti.

sursa>

http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/seful-bisericii-catolice-din-romania-numit-membru-in-aparatul-administrativ-al-sfantului-scaun-192933.html

foto>

http://www.ercis.ro/actualitate/imagini8/20080270epgtreizeci04.jpg

 

„Delicte grave” rectificate

Vaticanul pregateste pedepse aspre pentru preotii pedofili

Ziare.com/ 7 iulie

Mai-marii Bisericii Catolice de la Vatican pregatesc un set nou de masuri impotriva pedofiliei, menite sa fie aplicate in cazul in care se vor mai semnala situatii de acest gen in randul preotilor catolici.

Surse de la Vatican au declarat marti seara, pentru agentia italiana de stiri Ansa, ca noile reguli vor fi publicate saptamana viitoare.

Jurnalistii italieni noteaza faptul ca este de fapt o rectificare si imbunatatire e documentului, realizat in 2001 de Papa Ioan Paul al II -lea, intitulat ‘Delicte grave’, in care sunt incluse si masurile care vor fi luate impotriva sacerdotilor care au abuzat sexual de minori.

Noile norme vor fi semnate de cardinalul Levada si aprobate de papa Benedict al XVI-lea. Drept urmare, in cazuri de pedofilie, biserica va colabora cu autoritatile civile, lucru care nu era valabil pana in prezent.

Documentul mai arata in mod explicit ca in cazurile in care preotii abuzeaza de vreun copil „trebuie respectata intotdeauna legea civila, in ceea ce priveste raportarea acestor fapte autoritatilor competente„.

Un alt punct care nu erau mentionat in „Delicte Grave „, dar a fost introdus de Vatican, este recursul verdictului Papei in cazuri deosebit de grave, ca „atunci cand o instanta civila a condamnat un preot vinovat de abuz sexual asupra copiilor, sau atunci cand exista dovezi concludente „.

Irina Ursu

sursa>

http://www.ziare.com/international/papa/vaticanul-pregateste-pedepse-aspre-pentru-preotii-pedofili-1027656

foto>

http://ansa.it/web/notizie/rubriche/politica/2010/07/06/visualizza_new.html_1850307537.html

 

Un mister: de ce tace Patriarhul Daniel?

[Un articol care da mult de gandit si pe care ma bucur ca l-am gasit. Chiar intentionam sa abordez aceasta tema intr-un articol, insa la modul mai general, cu trimitere la toate eparhiile si implicarea acestora in mediul social, precum si modul de receptare al mesajului chiriarhului de catre credinciosi intr-o era mass-media. – dan.camen.]

Inpolitics.ro/ 5 iulie 2010

La întronizarea noului Patriarh, acum trei ani, s-a speculat că Preafericitul Daniel va aduce un suflu nou Bisericii Ortodoxe și va fi o prezența publică mai activă, fiind vorba nu doar de un înalt prelat mult mai tînăr decît predecesorul său, dar și de un spirit întreprinzător, în special în domeniul mass-media, unde a clădit un veritabil trust de presă. Stupoare, însă: Daniel e cvasi-absent, la fel ca Teoctist, cel care purta, însă, povara apăsătoare a unui trecut comunist controversat.

Presa s-a întrebat zile în șir de ce președintele e complet dispărut din peisajul tragediei care a lovit România în ultimele săptămîni. Într-un final, Băsescu și-a făcut apariția; mai bine mai tîrziu decît niciodată. Există, însă, un alt personaj important care este exagerat de discret în această perioadă, și nu numai: capul Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Daniel.

De la izbucnirea catastrofei inundațiilor, românii în lacrimi nu au avut parte de niciun mesaj public al Patriarhului Daniel, unul intens mediatizat (presa categoric i-ar acorda toată atenția!) și care să aducă alinare inimilor cernite. Doar un comunicat, mai degrabă sec, de cîteva rînduri, al Patriarhiei, difuzat pe 30 iunie și în care se afirma ”În aceste zile când mulţi semeni din nord-estul ţării sunt greu încercaţi de revărsarea nemiloasă a apelor, Patriarhia Română îndeamnă clerul şi credincioşii de la parohii şi mănăstiri ca la Sfânta Liturghie şi la alte sfinte slujbe să înalţe rugăciuni pentru oprirea ploilor, conform îndrumărilor din Liturghier”. Urma un număr de cont bancar, în care să se poată face donații pentru cei afectați de nenorocire. În rest, Patriarhul s-a rezumat la slujbele uzuale, precum cea din Duminica a VI-a după Rusalii, săvîrșită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din reşedinţa patriarhală. S-a vorbit mai mult, în presa ultimelor zile, de licitația pentru construirea noii Catedrale a Neamului, decît de preocuparea BOR pentru necazul sinistraților.

Pe prima pagină a cotidianului Patriarhiei, ”Ziarul Lumina”, la rubrica ”Social” există, azi, patru știri despre inundații și șase despre Campionatul Mondial de Fotbal. Un articol special este dedicat, tot pe prima pagină, vuvuzelei africane. Se știe că Biserica este pe primul loc în topul încrederii românilor, iar moldovenii sunt, mai mult ca sigur, cei mai pioși, din punct de vedere al credinței, a se vedea și marile migrații religioase anuale prilejuite de Sărbătoarea Sfintei Parascheva și altele. Un cuvînt direct al Capului Bisericii ar cîntări, probabil, enorm, pentru toate aceste suflete necăjite, la ceas de restriște.

Interesant de observat, Patriarhul Daniel tace nu doar cînd țara e lovită de catastrofă, ci permanent. Deși deține, cum spuneam, un trust media, el nu acordă niciodată interviuri niciunuia dintre organele respective. De la întronizare pînă azi, a dat două interviuri mari și late, TVR și Radioului, ambele dedicate respectivului eveniment. De atunci, discreție maximă. O tăcere nefirească pentru un personaj ca Daniel, cel care, în ianuarie 1990, avea curajul să se înregimenteze în Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii și să ceară schimbări profunde în BOR. Același Daniel era o voce curajoasă în presa vremii, în care cerea, mereu și mereu, primenirea Bisericii.

Desigur, înalții prelați nu sunt vedete ale showbizului, dar nici absența mesajelor intens mediatizate nu reprezintă o soluție fericită. Papa de la Vatican acordă frecvent interviuri, se întîlnește cu presa internațională, are ieșiri în public, merge chiar la restaurant, cum a făcut-o zilele trecute Benedict. Suveranul Pontif nu ezită să își anunțe preferința pentru o anume echipă de fotbal de la Mondiale (Germania, în cazul meciului cu Ghana), și nu evită nici să vorbească deschis despre subiecte non-religioase, precum folosirea prezervativului sau criza economică mondială.

Ca orice instituție, Biserica trebuie să fie un organism viu, ancorat în realitatea de zi cu zi; ideea lansării unor mesaje-șablon, desprinse strict din paginile Evengheliei, nu poate fi în beneficiul credincioșilor, la urma-urmei, o Biblie își poate procura oricine.

Cum explică Patriarhia această pasivitate? Purtătorul de cuvînt, părintele Costel [Constantin/ n.m.] Stoica, spune că de vină e doar lipsa de timp: ”Patriarhul are un program foarte încărcat, slujbe, primiri, studiu… de cele mai multe ori se culcă pe la 2-3 dimineața, uneori și mai tîrziu. E foarte aglomerat în atribuții, nu e vorba de rea voință sau de lipsă de deschidere către presă. Pot să vă spun că există zeci și zeci de solicitări de interviuri, inclusiv de la trustul de presă al Patriarhiei și toate sunt refuzate, de ani de zile. Poate că într-o zi, cînd va avea mai mult timp la dispoziție, se va apleca și asupra acestor solicitări. Cît despre mesajele în momentele grele pentru țară, ele sunt transmise permanent, prin intermediul preoților noștri, care sunt aproape de cei năpăstuiți, în fiecare dintre zonele afectate, deci nu se pune problema că Părintele Patriarh nu ar fi interesat de aceste probleme”, mai spune purtătorul de cuvînt al Patriarhiei.

Bogdan Tiberiu Iacob

sursa>

http://www.inpolitics.ro/un-mister-de-ce-tace-patriarhul-daniel-art60373.aspx

foto>

http://www.romanialibera.ro/usr/thumbs/thumb_787_x_524/2007/10/29/55282-109858_1.jpg

 

Adrian Nastase despre inundatii: cum va ploua in Catedrala Neamului…

[Fostul prim-ministru si acum blogger, d-l Adrian Năstase, a facut pe 6 iulie o scurta postare pe blogul personal, de doar trei fraze, „ca sa avertizeze Patriarhia”, in care spunea ca firma care a castigat proiectarea Catedralei Mantuirii Neamului, SC Vanel Exim SRL din Bacau (aceeasi care construieste si catedrala ortodoxa din Bacau), si care urmeaza sa fie premiata pe 7 iulie, la Palatul Patriarhal din Bucuresti de catre sinodali, i-ar fi tras teapa, fiindca nici pana acum nu i-a dat planurile imobilului din Zambaccian, iar apa, in urma ploilor,  s-a infiltrat „in casa, in dulapuri, in birou…”. Zice ca a auzit de acest lucru de pe inpolitics.ro, zilele trecute (mai exact pe 2 iulie), intr-un articol care aminteste de trecutul licitatiilor pe care le-a castigat firma via Sechelariu. Dar articolul in cauza, „Lovitura: Catedrala Neamului a ajuns in parohia fratilor Sechelariu”, desluseste si un alt amanunt, poate adevarata cauza care a determinat scrierea acelei scurte postari: „Interesant de observat că firma băcăuană este cunoscută de mulţi ani ca fiind din cercul de influenţă al fraţilor Dumitru şi Sergiu Sechelariu, primul fost primar băcăuan, al doilea fost secretar de stat în construcţii, în guvernul Năstase„. S-or fi certat cei doi, Adrian si Dumitru, si isi impart acum polite, sau doar fratii intre ei? Sau poate ca Adrian incearca sa se delimiteze de cei doi frati ca sa nu iasa la iveala si altceva? Iarasi, ce are de-a face proiectarea cu executia? Oricum, pentru mine a fost interesant sa vad stirea de pe 2 iulie din Ziarul Lumina, editia online, unde am regasit in fotografie (vezi sus), langa macheta catedralei si in dreapta Patriarhului, pe PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, iar in stanga Preafericitului pe neobositul si nelipsitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos (Galaţi) care luasera parte la lucrările Comisiei de evaluare finală a proiectelor depuse la concursul de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Mai era acolo, in preajma, si PS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, care tocmai a tarnosit catedrala din Arad.  A fost un detaliu deosebit de interesant, fiindca atunci mi-am adus aminte de ziua cand am trecut prin Bacau si am observat imensa constructie ce depasea prin inaltime si volum cu mult blocurile vecine. Se ridica noua catedrala ortodoxa din Bacau… Desi am citit in ultima perioada mult despe ansamblul arhitectural ce va intregi Catedrala Mantuirii Neamului, uitandu-ma la machetele prezentate, pot spune ca, pe langa functionalitatea pe  care cladirile anexe o au in asigurarea diverselor scopuri misionar-pastorale, forma pe care o dau ansamblului face ca intregul peisaj sa se asemena izbitor pietii Sfantul Petru din Vatican, unde Papa isi tine de multe ori predicile. Patriarhul a spus la un moment dat ca acest ansamblu arhitectural va incropi forma unui potir, ceea ce e adevarat, dand o justificare destul de dogmatica proiectului: „această Catedrală trebuie să fie un simbol arhitectural al supremului moment liturgic, cel al Euharistiei, al împărtăşirii cu Hristos, Unul din Sfânta Treime. De aceea se impune reprezentarea printr-o configuraţie simbolizând POTIRUL”; dar, in acelasi timp, nu pot fi uitate nici vorbele „de duh” ale lui Florian Bichir din Evz (5 iunie a.c.): „Rămâne cum am stabilit, Sanctitatea Sa!„… -dan.camen.]

~~~+~~~

Despre inundatii : cum va ploua in Catedrala Neamului…

Am citit zilele trecute pe inpolitics ca “Proiectul pentru realizarea Ansamblului arhitectural “Catedrala Mântuirii Neamului” a fost câştigat de o firmă din Bacău, SC Vanel Exim SRL Bacău care va încheia cu Patriarhia Română contractul de proiectare complet, în valoare de 100 de milioane de euro.”

Cum cunosc competenta si calitatea celor de la Vanel, din proprie experienta – este firma care a facut proiectul pentru imobilul din Zambaccian – ma gandesc ca poate ar trebui sa avertizez Patriarhia, si pe romanii care vor da bani pentru aceasta constructie.

Cateva imagini de zilele trecute din Zambaccian, unde a trebuit sa spargem terasa, pentru ca apa se infiltra in casa, in dulapuri, in birou… Marele avantaj a fost acela ca firma respectiva nu ne-a dat, nici pana azi, planurile, si de aceea doar DNA – care nu a dorit sa ne dea o copie -, stie unde sunt tevile in pereti si eventual microfoanele.

sursa>

http://nastase.wordpress.com/2010/07/06/cum-va-ploua-in-catedrala-neamului/

foto>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1297;1;41220;0;Concursul-de-proiectare-a-ajuns-la-final.html

http://roxanaiordache.files.wordpress.com/2010/03/adrian-nastase-porumbel-alb.jpg

~~~+~~~

UPDATE

7 iulie

Drept la replică: Nimeni nu doreşte inundaţii!

Basilica/ 7 iulie

În legătură cu opinia exprimată de domnul Adrian Năstase pe blogul personal sub titlul „Despre inundaţii : cum va ploua în Catedrala Neamului…”, preluată de mai multe publicaţii centrale şi locale din ziua de 7 iulie 2010, facem următoarele precizări:

Comisia de evaluare finală a proiectelor prezentate în concursul de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului a validat clasamentul final al societăţilor de proiectare stabilit de cele patru subcomisii tehnice de evaluare (arhitectură, rezistenţă, instalaţii şi financiară), formate din specialişti în domeniile respective. Ierarhia proiectelor a fost rezultatul analizei tehnice minuţioase de către specialiştii în domeniu a documentaţiilor tehnice (proiecte de arhitectură, rezistenţă şi instalaţii – la faza de studiu de fezabilitate şi detalii tehnice pentru autorizaţia de construire – însoţite de machete ilustrative), depuse de cele şapte societăţi de proiectare.

Documentaţia tehnică a S.C. Vanel Exim SRL Bacău a fost apreciată drept cea mai bună, completă şi în concordanţă cu tema propusă de beneficiar de către trei din cele patru comisii tehnice de evaluare.

Conform procesului verbal al Comisiei de evaluare finală, în contractul de proiectare pe care Patriarhia Română (beneficiarul) îl va încheia cu S.C. Vanel Exim SRL Bacău va fi prevăzută clauza prin care societatea de proiectare trebuie să ţină cont de toate recomandările pe care beneficiarul le va face prin intermediul specialiştilor în domeniu.

Patriarhia Română va înfiinţa în perioada următoare un Consiliu consultativ format din specialişti în domeniu cu scopul verificării tuturor fazelor de proiectare şi, ulterior, de supraveghere a etapelor de construire a viitoarei catedrale patriarhale. În acest sens, Patriarhia Română intenţionează ca pe toată durata execuţiei lucrărilor să filmeze fazele construirii Catedralei Mântuirii Neamului, filmul realizat împreună cu documentaţiile tehnice de proiectare urmând a fi păstrate în arhivele Catedralei Mântuirii Neamului şi a Cancelariei Sfântului Sinod.

Indiferent de relaţiile personale ale domnului Adrian Năstase cu S.C. Vanel Exim SRL Bacău şi de opiniile domniei sale în legătură cu realizarea imobilului din strada Zambaccian, Patriarhia Română consideră că activitatea oricărei firme de proiectare sau de construcţie trebuie supravegheată de către beneficiar prin intermediul specialiştilor în domeniu pentru asigurarea calităţii lucrărilor şi utilizarea corectă a fondurilor investite, aşa cum de altfel Patriarhia Română a şi procedat în ultimii trei ani.

Inundarea terasei proprietăţii domnului Adrian Năstase din strada Zambaccian acum, la câteva zile după ce S.C. Vanel Exim SRL Bacău a câştigat concursul de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului, iar nu înainte de anunţarea rezultatelor concursului, ridică unele semne de întrebare privind obiectivitatea observaţiilor făcute, deoarece nu se cunosc detalii referitoare la modul de întreţinere a terasei pentru a fi protejată de acumularea apei în exces.

Oricum, Patriarhia Română mulţumeşte domnului Adrian Năstase pentru avertizarea făcută în legătură cu necesitatea supravegherii atente atât a lucrărilor de proiectare, cât şi a celor de execuţie la Catedrala Mântuirii Neamului.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/bdrept_la_replica_nimeni_nu_doreste_inundatiib.html

 

Şeful CMB are îndoieli că organizaţia sa va avea vreodată un punct de vedere propriu în ceea ce priveşte binecuvântarea căsătoriilor unisexuate şi hirotonirea episcopilor din rândul femeilor

Moscova, 1 iulie, Interfax – Şeful Consiliului Mondial al Bisericilor, pastorul Olav Fykse Tveit, spune că organizaţia pe care acum o conduce nu are o poziţie proprie cu privire la binecuvântarea căsătoriilor unisexuate (homosexuali şi lesbiene) şi hirotonirea episcopilor din rândul femeilor.

„Consiliul Mondial al Bisericilor nu are o poziţie proprie cu privire la aceste chestiuni. Diferite biserici au păreri distincte”, a declarat Tveit la o conferinţă de presă susţinută la Moscova.

Potrivit acestuia, CMB „nu poate adopta nicio pozitie până când toate Bisericile (membre ale organizaţiei) nu ajung la un consens în acestă privinţă”.

El crede că una dintre misiunile CMB este aceea de a favoriza ţinerea discuţiilor libere şi de a oferi suportul necesar diferitelor Biserici de a vorbi pe teme diferite.

„Nu pot spune să anticipez dacă CMB va avea vreodată un punct de vedere comun la oricare dintre aceste întrebări (binecuvântarea căsătoriilor unisexuate şi hirotonirea episcopilor din rândul femeilor)”, a spus Tveit.

Biserica Ortodoxă Rusă şi-a exprimat mai mult decât o dată îngrijorarea cu privire la evoluţiile crizei în dialogul ecumenic (inter-creştin), cauzate in principal de acceptarea homosexualilor şi hirotonirea episcopilor din rândul femeilor practicată de unele comunităţi protestante.

Consiliul Mondial al Bisericilor este format din peste 350 de biserici/ comunitati ortodoxe, protestante şi anglicane, precum şi alte biserici, avand intindere in peste 110 ţări în care trăiesc 560 milioane creştini. Patriarhia Moscovei a aderat la organizaţie în 1961. Biserica Ortoodxă Rusă are cel mai mare numar de crestini în CMB.

trad. dan.camen.

sursa>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=7433

foto>

http://chuckcurrie.blogs.com/chuck_currie/images/soichi1-l.jpg

 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se reuneşte în şedinţă de lucru la Reşedinţa patriarhală (6-7 iulie 2010)

COMUNICAT DE PRESĂ

În zilele de 6-7 iulie 2010, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, va avea loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul şedinţei, Patriarhia Română va propune membrilor Sfântului Sinod spre analiză în vederea aprobării un proiect de program pastoral şi social în vreme de criză economică. Programul prevede ajutorarea familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sărace cu mulţi copii, dar cu venituri mici, precum şi a bolnavilor săraci şi urmează să se deruleze la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat şi centre eparhiale prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrăcăminte, alte produse de strictă necesitate şi bani.

Miercuri, 7 iulie 2010, ora 13.00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, în prezenţa ierarhilor Sfântului Sinod şi a altor invitaţi, va avea loc premierea câştigătorilor concursului de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului, organizat de către Patriarhia Română. Cu acest prilej, va fi lansat oficial site-ul www.catedralaneamului.ro, realizat de centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române în colaborare cu sectorul Monumente şi Construcţii bisericeşti şi cu sprijinul Serviciului IT ale Patriarhiei Române.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/comunicat_de_presa_bsfantul_sinod_al_bisericii_ortodoxe_romane_

se_reuneste_in_sedinta_de_lucru_la_resedinta_patriarhala_6_7_iulie

_2010_b.html

 

Catehetul misionar – o noua functie in parohiile din Biserica Rusa

Mitropolia.md/ 30 iunie 2010

În conformitate cu circulara Mitropolitului de Krutițk şi Kolomna (Juvenalie / n.m.) din 22 iunie, în parohiile ce ţin de Eparhia de Moscova a fost instituită o nouă funcţie, cea de catehet-misionar. Documentul este publicat pe site-ul oficial al Eparhiei. Decizia de a stabili un post de catehet-misionar a fost luată la o reuniune a decanilor şi preşedinţilor de departamente ale Eparhiei de Moscova, care a avut loc în 11 martie la Mănăstirea Novodevicii din Moscova.

.

Conform documentului:

Catehetul-misionar – este în directă subordonare a preotului paroh, cleric sau mirean angajat în catehizare. Acesta trebuie să aibă suficientă experienţă în domeniul vieţii bisericești, învăţământului teologic, formării general-umane, permanent îmbunătăţindu-și nivelul de educaţie şi să fie competent să efectueze toate tipurile de catehizare.

Acesta va deține următoarele atribuții:

– să discute cu cei care doresc să primească Taina Sfântului Botez și a Cununiei, după un anumit program, în prealabil acordat cu conducerea Bisericii;

– să efectueze catehizrea în continuare cu oamenii nou botezați;

– să desfăşoare o consultare iniţială a oamenilor care vin la Biserică. În fiecare Biserică, în prealabil trebuie să fie afișată o notă informativă despre catehizator și funcțiile sale, unde să fie indicate și datele sale de contact;

– să ia parte activă la elaborarea și publicarea foilor parohiale periodice, cu atât mai mult, la întreținerea paginilor web parohiale;

– să poarte răspundere pentru intreținerea paginii informative în biserică, unde să fie în permanență actualizate materiale informative pentru creștini;

– să participe cu binecuvântarea preotului paroh în diferite măsuri, fie bisericești sau sociale;

– să monitorizeze activitatea cultelor și a sectelor din regiune, a propagandei ateiste și să elaboreze propuneri la subiect;

– să lărgească în permanență cercul activității misionare în toate sferele vieții, pentru a îmbogăți parohia cu resurse intelectuale;

– să recomande preotului paroh pe acei mireni care vor fi gata de a activa în sfera misionară și socială a Bisericii;

sursa>

http://www.mitropolia.md/main/show_article/2798

foto>

http://prgabriel.files.wordpress.com/2009/09/3731726-cnw.jpg

~~~+~~~

[Nu stiu ce impact asupra societatii  si Bisericii rusesti o sa aiba aceasta decizie, insa poate ca realitatile din Rusia sunt mai diferite fata de cele ale noastre. La noi aceasta functie nu (mai) exista, iar atributiile mentionate mai sus fac parte, sau ar trebui sa faca parte, din datoria cotidiana a preotului de a aduce credinciosii la biserica prin toate mijloacele posibile, traditionale sau moderne. La fel si profesorii de religie. Oricum, nu strica sa ai langa tine macar un catehet la parohie care sa se priceapa si la calculatoare si, in acelasi timp, sa stie intr-atat teologie incat sa poata catehiza pe oricine trece pragul bisericii si nu  numai. Sa ai un catehet la parohie presupune insa un singut lucru, minimal… acela ca preotul sa fie, culmea, catehizat (pregatit)… Sunt destule parohii in care preotul a renuntat de mult timp la predica, fiindca nu mai are timp sau dispozitia necesara sa se pregateasca. Sau poate ca grijile lumesti l-au napadit indeajuns incat sa nu mai poata citi o carte din care sa se inspire. Ar fi interesat de aflat, dintr-un sondaj, cate carti duhovnicesti au lecturat preotii in ultima vreme, in special cei de la tara, dar si justificarile pe care acestia le aduc ca sa se apere. Un lucru e cert: preotii trebuie sa inteleaga ca slujirea duminicala la altar, cununiile, inmormantarile si din ce in ce mai rarele spovedanii nu sunt singurele preocupatii pe care acestia trebuie sa le aiba. Zicea un parinte batran ca preotul din zilele noastre a ajuns sa faca misiune doar pana la usa de la intrare in biserica. Sunt curios daca si la noi se va institui postul acesta de catehet-misionar, mai ales ca este nevoie in zilele noastre de cat mai multa marturie, si nu neaparat din partea preotului, care adesea este etichetat in tot felul si foloseste un limbaj de lemn preluat din manualele de teologie ortodoxa scolastica. Un inceput in acest sens ar fi stransa colaborare a preotului cu profesorul de religie, astfel incat profesorul sa aduca in biserica mereu  tineri si nu numai, iar preotul sa se regaseasca permanent, ca invitat, in mijlocul elevilor la orele de religie. Daca se  va face asta, atunci si noi vom spera ca se va putea institui in Biserica noastra postul de catehet-misionar, care sa preia din sarcinile misionare purtate deja de preot  – dan.camen.]

foto>

http://www.edgeofenclosure.org/images/442_JesusAndElevenDuccio.jpg

 

Casa, magazinul, ogorul…

“[…] Dar la fel de preţioasă e învăţătura lui Cabasila[1] despre noua organizare pe care o dobândeşte lumea atunci când se transformă în Biserică, ca şi despre problema concretă şi critică a organizării înseşi. Aceste puncte ale învăţăturii lui Cabasila e necesar să fie semnalate în continuare.

Reconstituirea lumii în Biserică se obţine prin lărgirea şi reorganizarea liturgică a dimensiunilor fundamentale care de­finesc lumea, respectiv a timpului şi a spaţiului.

Sărbătorile bisericeşti risipite de-a lungul unui an repre­zintă asemenea centre care organizează într-o nouă dimen­siune timpul. Pastile, Naşterea Domnului, Adormirea Maicii Domnului şi celelalte sărbători, cu posturile şi slujbele lor, dau timpului o nouă orientare şi dimensiune. Fără a fi desfi­inţat, timpul creatural, plan, cu modul lui specific este depă­şit. Acelaşi scop, lărgirea şi reorganizarea timpului, îl vizează şi pomenirile zilnice ale sfinţilor şi martirilor, ca şi ciclul săp­tămânal şi zilnic al Laudelor bisericeşti. Această transfigurare a timpului se realizează şi se manifestă prin excelenţă, aşa cum am relatat ceva mai pe larg mai sus, în dumnezeiasca Euharistie în care culminează toate slujbele, posturile şi săr­bătorile.

În mod similar se obţine noua organizare a spaţiului, care se realizează prin excelenţă în dumnezeiasca Euharistie, dar nu se epuizează acolo, tocmai pentru că Euharistia însăşi nu se epuizează în celebrarea duminicală. Cartierul unde oamenii îşi petrec viaţa de zi cu zi supusă condiţionărilor, se schimbă atunci când este organizat ca parohie în jurul bisericii, iar îm­preună cu el se schimbă şi viaţa oamenilor, din moment ce în Biserică oamenii nu se caracterizează prin însuşirile lor sociologice (bogaţi, săraci, cultivaţi, analfabeţi etc.), ci se cu­nosc după numele lor de botez şi sunt chemaţi să trăiască ca fraţi. În acelaşi mod poate să se schimbe o provincie atunci când este organizată ca episcopie bisericească şi poate să se schimbe şi întreaga lume locuită, atunci când vrea să trăiască şi să abordeze problemele ei în acord cu modelul Sinodului Apostolic şi al celor Ecumenice, adică prin reflectarea în comun asupra tuturor problemelor sub insuflarea Duhului: „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” (FA 15, 28). Dar chiar şi cele mai mărunte griji omeneşti: construcţia unei case, deschi­derea unui magazin, semănarea unui ogor se schimbă atunci când credincioşii le leagă conştient de Biserică prin sfinţirea lor. Casa, magazinul, ogorul, nu sunt numai simple frânturi ale spaţiului cunoscut nouă, ci devin celule ale organismului bisericesc în care omul poate să trăiască viaţa cerească infi­nită, fără să respingă cadrele concrete ale vieţii pământeşti. Acest alt conţinut şi altă organizare a condiţiilor cunoscute în care se rostogoleşte viaţa omenească e marele dar al Bisericii făcut lumii. La această transformare cheamă Hristos lumea. […]”

---

______________________

[1] Fragment extras din Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Deisis, Sibiu, 2002, pp. 163-164

 

Guvernul de la Chisinau a introdus religia ca obiect de studiu facultativ în școli

[Este vorba de recenta hotarare a premierului Vlad Filat luata ca raspuns la presiunea tot mai  mare venita din partea Mitropolitului Vladimir si a lui Valeriu Pasat, fostul sef al securitatii din Rep. Moldova, de introducere obligatorie in programa scoala a obiectului de studiu „Bazele Ortodoxiei”. Este o intreaga polemica in Basarabia pe tema aceasta, Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove dorind sa organizeze un referendum in acest sens. Aceasta hotarare nu cred ca satisface doleantele mitropolitului si a grupului de initiativa condus de Pasat, care s-a angajat sa lupte pana la capat pentru a introduce religia obligatorie in scoli. – dan.camen.]

Unimedia/ 30 iunie 2010

Religia va fi predată ca obiect de studiu facultativ în școlile R. Moldova, începând cu 1 septembrie 2010. O decizie în acest sens a fost aprobată de către Guvernul R. Moldova azi, 30 iunie.

Religia va fi obiect de studiu opţional pentru elevii claselor 1-9. Aceasta va fi studiată doar după ce părinţii sau tutorii legali ai copiilor îşi vor da acordul printr-o cerere.

Se planifică până la 1 septembrie să fie editate manualele de religie. Resurse financiare pentru scoaterea de sub tipar a acestor manuale nu sunt alocate în buget, dar premierul Vlad Filat asigură că se vor găsi resurse în acest scop.

Religia va fi predată de profesori care vor primi acreditarea comisiei speciale formată de Ministerul Educaţiei. Instruirea acestora va avea loc în perioada 20-28 august curent, susţine ministrul Leonid Bujor.

La finele lunii august în cadrul fiecărei instituţii de învăţământ şcolar şi gimanzial va fi prezentat curriculumul obiectului de studiu „Religia”, susţine premierul Vlad Filat.

„Ne dorim ca religia să fie studiate într-un număr mai mare de 120 de instituţii de învăţământ,  instituţii în care religia se studiază deja”, a declarat Ministrul Educaţiei Leonid Bujor.

În cadrul obiectului „Religia”, elevii vor învăţa despre normele social-morale şi valorile spirituale, „ceea ce este bine şi rău”, conform declaraţiei ministrului Bujor.

sursa>

http://unimedia.md/?mod=news&id=20735