COMUNICAT DE PRESĂ
Semne de speranţă într-un context trist.
Noi programe ale Patriarhiei Române.
În zilele de 6-7 iulie 2010, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dintre hotărârile luate menţionăm:
– Proclamarea anului 2011 ca Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română cu scopul întăririi şi promovării valorilor familiei creştine;
– Aprobarea Programului social şi pastoral în vremuri de criză economică propus de Patriarhia Română cu scopul ajutorării familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sărace cu mulţi copii, dar cu venituri mici şi a bolnavilor săraci. Programul va fi derulat de fiecare eparhie la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat şi centru eparhial prin intensificarea programelor sociale desfăşurate şi prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrăcăminte, alte produse de strictă necesitate şi bani cu scopul ajutorării categoriilor sociale defavorizate;
– Aprobarea unor măsuri de sprijinire a familiilor preoţilor din parohiile sărace prin constituirea de fonduri pastorale eparhiale alimentate prin contribuţii de solidaritate;
– Sfântul Sinod a hotărât să adreseze un apel la dialog frăţesc Bisericii Române Unită cu Roma (Greco-Catolică) pentru o mărturie creştină comună în societatea românească contemporană din ce în ce mai secularizată cu speranţa creării unui climat de încredere şi respect reciproc între cele două Biserici româneşti. În acest context, ierarhii Sfântului Sinod şi-au dat acordul de principiu pentru o posibilă invitaţie a Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea în România. În acest sens, Patriarhia Română va evalua timpul invitaţiei în consultare cu alţi factori implicaţi.
În cadrul şedinţei sinodale a fost prezentat stadiul demersurilor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. La finalul şedinţei, ierarhii Sfântului Sinod au participat la ceremonia de premiere a câştigătorilor concursului de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care a avut loc în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei. Cu acest prilej, a fost lansat oficial site-ul http://www.catedralaneamului.ro, dedicat Catedralei Mântuirii Neamului, realizat de centrul de presă Basilica în colaborare cu sectorul Monumente şi Construcţii bisericeşti şi cu sprijinul Serviciului IT ale Patriarhiei Române.
Biroul de presă al Patriarhiei Române
sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/bcomunicat_de_presa_semne_de_speranta_intr_un_
context_trist_noi_programe_ale_patriarhiei_romaneb.html
~~~+~~~
Pe 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea efectua o vizită de trei zile în România, aceea fiind, de fapt, prima vizită în ţara noastră şi, în acelaşi timp, într-o ţara ortodoxă, a unui papă, încă de la căderea Constantinopolului, pe 29 mai 1453. În octombrie 2002 a avut loc, la Vatican, primirea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, de catre Papa Ioan Paul al II-lea, care i-a întors astfel gestul, primindu-l cu căldură.
La 11 ani distanţă de la vizita papei în Romania şi urmare tot mai deselor zvonuri pe aceasta tema aparute de ceva vreme pe blogurile ortodoxe si in presa centrala, dar si pe fondul recentei vizite a Papei Benedict al XVI-lea în Cipru, ţara majoritară ortodoxă, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a gasit de cuviinta, in sedinta de lucru din 6-7 iulie a.c., sa-si dea acordul de principiu pentru o posibilă invitare a Papei Benedict al XVI-lea în România.
Recunosc, am ramas uimit cand am citit acest lucru in comunicatul de presa al Patriarhiei. Nu ma asteptam sa fie luata in discutie aceasta tema, mai ales dupa scandalul din Cipru legat de vizita Papei Benedict, precum si după reactiile negative ale multor blogări ortodocşi pe acest subiect. In plus, nu se stia nimic pana acum despre asa ceva. Mi-am dat seama, însă, că nu e vreun lucru de mirare; cu actuala componenţă a celor ce fac parte din Sfântul Sinod, bine-ştiind orientarea pro-ecumenistă a multora dintre ei şi în special „latinitatea” Patriarhului, acest lucru trebuia să se întâmple odată. M-ar fi dat gata, de-a dreptul, dacă Sfântul Sinod s-ar fi opus unui asemenea demers.
Problema, din punctul meu de vedere, este următoarea: la urma urmei, oare cât mai contează părerea Sfântului Sinod într-o societate secularizată, cum bine se menţionează în comunicat, când Papa Benedict ar putea veni în România, cum a şi făcut-o în Cipru, în calitate de şef de stat, nu doar de cap al Bisericii Catolice, şi când Preşedintele Traian Băsescu ar accepta, fără prea mari ezitări, vizita Papei, fără să se mai uite, pentru soborniceasca binecuvântare, la comunicatul Patriarhiei? Iarăşi, a cerut Preşedinţia sau Biserica Catolică din România sau cea Greco-Catolică, în mod oficial (public) Patriarhiei, acest acord de principiu, sau a fost doar un pas formal din planul elaborat special în acest sens? Până la urmă de ce a fost nevoie ca să fie dat acest acord de principiu, când nimeni nu ştie de fapt despre ce e vorba şi cine a cerut până la urmă acordul Patriarhiei (fiindcă nu se menţionează nimic în textul online), astfel că inserţia aceasta în comunicatul de presă pare adăugată fără pricepere, în contextul în care trustul patriarhal de presă (Basilica & Ziarul Lumina) nu a anunţat nimic până acum, anterior şedinţei sinodale, şi ne referim la o posibilă vizită care, cred, ar fi trebuit supusă atenţiei credincioşilor încă de când se afla la starea iniţială de idee. Eu, de exemplu, în mass-media nu am auzit, decât cel mult zvonuri legate de posibila invitare a Papei în România, venite în special de la ministrul de externe, Teodor Baconschi, teolog la origine, care a vorbit în primăvară pentru prima oară despre acest lucru: „E un proiect diplomatic la care lucrăm. Sperăm să îl putem realiza, dacă nu anul acesta, atunci în 2011. Cred că o vizită a Papei Benedict al XVI-lea ar scoate din nou în relief vocaţia de dialog a Bisericii majoritare din România şi, totodată, dorinţa naţiunii noastre de a fi parte din această Europă, care nu este doar politică, economică şi financiară, ci şi spirituală”.
Însă mi-e greu să cred că Papa ar veni în România pentru ‘proiectul Baconschi’ privind „Europa spirituală” sau, în acelaşi timp, în contrast cu aceasta, nu ar putea veni în ţară să viziteze comunitatea catolică românească că s-ar opune, vezi Doamne, Sfântul Sinod, ci tocmai, având acum acest acord de principiu din partea Bisericii Ortodoxe Române, Vaticanul va profita şi mai mult de pe urma vizitei Papei Benedict în România, fiindcă nu vine să-i viziteze doar pe puţinii catolici români, ci şi pe majoritarii ortodocşi şi să-şi impună subtil, dar sigur, în conştiinţa românilor, primatul său pontifical în teritoriul nostru, cu voia unor episcopi pro-ecumenişti care conduc acum, vremelnic, Biserica noastră. Cum am şi zis, Papa şi-ar permite la o adică, cum a procedat şi în Cipru, când anumiţi episcopi tradiţionalişti s-au opus venirii sale acolo, subterfugiul legat de faptul că este recunoscut pe plan mondial de către celălalte ţări drept şef de stat, pe lângă recunoaşterea unanimă de cap al Bisericii Catolice; doar se spune că numai Papa poartă pe cap trei ‘coroane’ puse una peste alta… Eu văd acest acord, în felul cum este el formulat în comunicat, mai mult ca o conformare a sinodalilor unui proiect exterior, dar acum asimilat de către Patriarhie. De asemenea, cred că oglindeşte, într-o oarecare măsură, şi reacţia anumitor episcopi indecişi sau tradiţionalişti, deoarece cei pro-ecumenişti văd deja în această vizită mai mult decât credem noi. În acelaşi timp pot să nădăjduiesc că au existat în Sinod şi voci care s-au opus posibilei veniri a Papei în România, mai ales după ce, poate, au văzut şi citit reacţiile din Cipru. De aceea, probabil, au şi zis în comunicat că este vorba de un „acord de principiu”, adică un acord adoptat nu prin consens unanim şi hotărât, ci mai degrabă tacit, sau e vorba de un acord ambiguu (când este, când nu este), care la o adică te poate scoate diplomatic din multe încurcături. Vizita Papei în ţara noastră nu văd să intereseze pe mulţi dintre ortodocşii noştri practicanţi, poate doar pe cei de la Timişoara, pentru o nouă evanghelizare :) .
Un lucru, care cred eu ca este neintamplator, ci premergător, şi care întregeşte înţelegerea noastră mai deplin cu privire la adoptarea acestei hotărâri sinodale, il constituie numirea făcută pe 6 iulie de către Papa Benedict al XVI-lea (în ziua în care a început şedinţa Sfântului Sinod!), a ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti (capul Bisericii Catolice din România), în funcţia de membru al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, componentă administrativă a Vaticanului. Curios, nu? Iarăşi, interesant de observat este şi cum au justificat hotărârea în cauză cei care au compus comunicatul de presă, legând-o de apelul „la dialog frăţesc cu Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) pentru o mărturie creştină comună în societatea românească contemporană, din ce în ce mai secularizată, cu speranţa creării unui climat de încredere şi respect reciproc între cele două Biserici româneşti„; aceasta venind, culmea!, pe fondul retrocedării bisericii din Bocşa de la Parohia Ortodoxă la Parohia Greco-catolică, în urma executării silite…
Sunt în continuare mâhnit de această hotărâre… Mă gândesc, noi ce putem face? Rămâne să stăm drepţi, cu smerită cugetare, ancoraţi fiecare în Ortodoxia nemuritoare…
PS: în septembrie va avea loc, la Viena, cea de-a XII-a intalnire a Comisiei mixte de dialog teologic Catolic-Ortodox pe tema primatului papal...
dan.camen.
foto>
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/c/c0/ConstantinescuPapaPatriarhul.jpg
http://0.tqn.com/d/catholicism/1/0/V/-/-/-/Pope_Benedict_Departs_Plane.jpg
Theologhia 
