Biserica Ortodoxa Rusa spune ca nu au existat noutati in discutiile Comisiei pentru dialog catolic-ortodox de la Viena

[Este interesant de observat strategia Patriarhiei Moscovei in acest joc al declaratiilor, culmea!, nu neaparat impotriva catolicilor, cum s-ar crede initial, ci impotriva Patriarhiei Ecumenice. De asemenea, nu neparat impotriva ecumenistilor, pentru pretuirea dogmelor Ortodoxiei, ci mai mult pentru suprematia in Ortodoxie *(participarea Bisericii Estoniene la intruniri si „A Treia Roma” – prietenii stiu de ce)…  Aveti mai jos un articol care arata destul de bine aceste lucruri. – dan.camen.]

Reuters – Faith World/ 29 septembrie 2010

Biserica Ortodoxa Rusa, prin vocea Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, a delcarat de curand ca nu a fost nicio “noutate/progres” înregistrat(ă) la intalnirea de saptamana trecuta de la Viena a Comisiei Internationale Mixte pentru Dialog Teologic Catolic-Ortodox, care s-a incheiat cu rapoartele celor doi co-presedinti, in care anuntau progrese promitatoare in legatura cu spinoasa problema a rolului papei in Biserica. Aceasta declaratie poate fi mult mai interesanta pentru ceea ce nu spune, decat pentru ceea ce afirma. Nu este inca clar care sunt afirmatiile despre care face referire Mitropolitul Ilarion, “ministrul de externe” al Patriarhiei Moscovei, atunci cand spune că, “spre deosebire de afirmatiile din presa, intrunirea Comisiei pentru dialog catolic-ortodox de la Viena nu a inregistrat niciun fel de progres [nicio noutate]”.

Care presa, insa, a raportat vreun progres? Nu ca as fi vazut. Este posibil ca Mitropolitul Ilarion sa se fi referit la precautele declaratii optimiste date la sfarsitul conferintei de presa de catre Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam si de catre Arhiepiscopul Kurt Koch, seful Oficiului pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului?

Ilarion a fost in Viena saptamana trecuta [la intrunirea Comisiei – n.m.], dar nu a fost prezent si la conferinta de presa de la sfarsitul acesteia. Mitropolitul Ioannis, care a vorbit pentru partea ortodoxa, face parte din Patriarhatul Ecumenic de la Istanbul, al carui intaistatator este liderul spiritual al Ortodoxiei, cu care Moscova pare sa concure pentru acest post de conducere. Acest lucru ar putea juca vreun rol [in acest joc al declaratiilor – n.m.]?

Problema discutiilor a constituit-o rolul papei in primul mileniu crestin, inainte de producerea Marii Schisme din 1054. La intrunirea Comisiei in 2007 de la Ravenna, partea ortodoxa a confirmat faptul ca papa, ca si episcop al Romei, a fost in mod traditional primul intre cei cinci patriarhi ai Bisericii primare. La conferinta de presa de la Viena cei doi co-presedinti au afirmat ca ortodocsii si catolicii ar putea ajunge in cele din urma sa se vada reciproc drept “biserici surori”, in cazul in care acestea s-ar pune de acord sa “traduca” acel rol traditional al papei intr-o intelegere moderna a modului in care bisericile stau in legatura una cu alta.

In declaratia sa, Mitropolitul Ilarion a spus: “pentru participantii ortodocsi este clar ca in primul mileniu jurisdictia episcopului Romei a fost exercitata doar in Vest, in timp ce in Est, teritoriile erau impartite intre cele patru patriarhate, astfel: Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim”.

“Episcopul Romei nu a avut in mod direct in Est nicio competenta, in ciuda faptului ca, in anumite cazuri, ierarhi din Est au apelat la el, ca la un arbitru, in diputele teologice. Aceste apeluri nu au fost, insa, sistematice si nu pot fi interpretate sub nicio forma in sensul ca episcopul Romei a fost vazut in Est ca fiind autoritatea suprema in intreaga Biserica Universala. Speram ca la urmatoarele intalniri ale Comisiei partea catolica sa fie de acord cu aceasta pozitie, care este confirmata de numeroasele dovezi istorice”.

La conferinta de presa de la Viena, Mitropolitul Ioannis nu a dat detalii cu privire la aceste puncte, deci nu este inca clar daca el dezaproba punctul de vedere al lui Ilarion. Kurt Koch a spus ca “unirea fara episcopul Romei (primatul papal – n.m.) este de neimaginat. Deoarece problema episcopului Romei [a primatului papal – n.m.] nu reprezinta doar o chestiune de organizare, ci si o problema teologica. Dialogul despre felul cum aceasta unire ar putea prinde contur trebuie sa fie continuat in mod intens”. Asta inseamna ca o sa mai fie de acum ani multi de discutii ale acestei Comisii, dar acest lucru nu pare sa contrazica mesajul lor ca au facut progrese.

Exista altceva in spatele “scenei” care l-a determinat pe Ilarion sa faca acesta declaratie? Poate o noua piatra de poticnire? Sau doar incearca sa-si impuna punctul de vedere, astfel incat vocea Bisericii Ortodoxe Ruse sa fie auzita? La ritmul acestor negocieri, ar putea dura ani de zile pana o sa aflam…

Tom Heneghan

trad.dan.camen.

sursa>

http://blogs.reuters.com/faithworld/2010/09/29/russian-orthodox-say-no-breakthrough-at-catholic-orthodox-talks-last-week/

foto>

http://mapage.noos.fr/heneghan/book/thbio1.html

http://www.daylife.com/photo/09sE8IJagvcl8?q=Pope+Benedict+XVI%2C+left%2C+AND+

Hilarion+Alfeyev%2C+Metropolitan+of+Volokolamsk%2C

http://www.daylife.com/photo/02W5bt59lfbdI?q=Hilarion+Alfeyev%2C+Metropolitan+of+Volokolamsk%2C+

chairman+of+the+Department+of+External+Church+Relations+AND+permanent+member+of

 

Noul primar al Moscovei doreste mentinerea politicii de a nu autoriza paradele homosexualilor

Interfax Religion/ 29 septembrie 2010

Moscova, 29 septembrie, Interfax – Primarul Moscovei, Vladimir Resin, a declarat că va continua cu Yury Luzhkov (fostul primar al Moscovei, eliberat recent din functie pe 28 sept. 2010 – n.m.) politica de a nu autoriza paradele homosexualilor în capitala Rusiei.

„Eu nu le suport. Nici unul dintre ei n-a luat legatura cu mine” – a declarat Resin miercuri, in timp ce comenta asupra deciziei luate de către Prefectura Districtului Central al Moscovei, de a permite pe 1 octombrie o acţiune de protest organizată de activiştii homosexuali. Acesta este primul protest al activiştilor homosexuali care ar urma sa fie permis de către autorităţi.

Oficialul a declarat că scopul protestului, după cum este formulat în cererea pentru aprobarea lui, este acela de a boicota ca urmare a incidentului care a avut loc pe 15 septembrie la Moscova pe aeroportul Domodedovo, cand Nikolay Alexeyev, cel mai proeminent activist rus pentru drepturile homosexualilor, a fost arestat de cativa oameni pe care-i suspectează că au fost agenţi ai securitatii.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=7751

foto>

http://newshopper.sulekha.com/vladimir-resin_photo_1532854.htm

 

Mitropolitul Ilarion Alfeyev: „Niciun progres în dialogul catolic-ortodox de la Viena”

Moscova, 28 septembrie, Interfax – Patriarhia Moscovei a negat stirile din mass-media care sustineau ca s-ar fi realizat un progres în cadrul intrunirii de săptămâna trecuta de la Viena a Comisiei Internaţionale Mixte pentru Dialog Teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa.

„Contrar supozitiilor din mass-media, [la intrunirea de la Viena – n.m.] nu s-a realizat niciun progres. Întreaga întâlnire a fost dedicată rolului episcopului Romei în primul mileniu crestin. Comitetul de coordonare al Comisiei a elaborat un raport, care a fost discutat în Cipru anul trecut. Copia nefinisata a acestui document a ajuns in mass-media şi a fost publicată” – a spus Mitropolitul Ilarion, şeful Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericesti, într-un comunicat publicat online pe site-ul Patriarhiei Moscovei.

„Se credea că discutia asupra acestui document s-ar finaliza in Viena, dar acest lucru nu s-a întâmplat. S-a discutat mult timp pe seama statutului acestui text. Membrii partilor ortodoxe au solicitat inca de la inceput ca „Documentul cretan” (actualizat mai târziu în Cipru, anul trecut) sa nu poata fi publicat oficial [nici macar formal – n.m.] în numele Comisiei, sau sa fie cumva semnat de catre membrii ei. În opinia noastră, acest document necesita sa fie prelucrat. Dar chiar şi după aceasta, el poate detine cel mult statutul de document de lucru (Instrumentum laboris), care poate fi folosit la pregătirea documentelor ulterioare. Insa nu poate avea niciodata un statut oficial” – a spus Mitropolitul Ilarion.

Tot el a declarat că documentul elaborat în Creta este de „un caracter pur istoric„, pentru ca în timp ce face referire la rolul episcopului din Roma, el aproape ca nu mentionează nimic despre episcopii celorlalte Biserici locale din primul mileniu, dand astfel impresia gresita asupra felului in care au fost distribuita puterea în Biserica primara. În afară de aceasta, documentul nu afirma clar si precis că jurisdictia episcopului Romei în primul mileniu crestin nu s-a extins si spre Est. “Speram ca aceste spaţii lacunare si omisiuni vor fi completate în textul care va fi redactat”.

În urma unei discuţii de lungă durată, Comisia a convenit că proiectul de text trebuie să fie prelucrat din nou *(“rafinat” – n.m.) şi că decizia privitoare la statutul lui final va fi luata în cursul urmatoarei reuniuni plenare de peste doi ani. Un document nou, care va privi aceeaşi problemă, dar dintr-un punct de vedere teologic, este de aşteptat să fie elaborat in acest rastimp.

“Este evident si clar pentru toate partile ortodoxe că jurisdicţia Papei de la Roma în primul mileniu a fost doar in Vest. În Est, insa, teritoriile au fost împărţite între cele patru Patriarhate, astfel: Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim” – a spus Mitropolitul Ilarion. Episcopul Romei „nu a avut jurisdicţia directă asupra Orientului„, chiar dacă, “în anumite cazuri ierarhi din est au apelat la el, ca la un arbitru, in diversele disputele teologice”. „Aceste cazuri nu au fost sistematice [adica ocazionale – n.m.] şi nu pot sugera în nici un fel faptul că episcopul Romei a fost văzut în Est drept posesorul autoritatii supreme in Biserica Universala„, a spus Mitropolitul Ilarion. “Sperăm ca partea catolică va accepta această poziţie [a ortodocsilor – n.m.] la sesiunile ulterioare ale Comisiei – o poziţie care este confirmata si de numeroasele dovezi istorice” – a incheiat Ips Ilarion.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=7741

Comunicatul original:

http://www.mospat.ru/ru/2010/09/27/news27010/

foto>

http://kathbild.fotoserver.at/mb/1/showComp?cou=de&nav=main_home&PDMediaObject=4342967&newsBox=1229&lan=de&pagename=ProductDetailPage&main_searchresult=nav&skin=kathbild&mainnavi_home=main&wosid=2ueDcJS6kDDuDjd7IbHrzM

 

Cardinalul Schonborn: “Dialogul catolic-ortodox trebuie sa fie un dialog al iubirii”

[Este un articol postat pe site-ul Arhidiecezei Catolice din Viena. El arata clar cum de fapt acest dialog catolic-ortodox are un scop precis *(unirea, a-dogmatica), altul decat cel declarat *(problemele doctrinare), pentru ca un dialog sincer si transparent nu are un scop mai inainte stabilit si nu presupune „inlaturarea” niciunui obstacol in calea atingerii lui, ci confruntarea (chiar polemica), apararea propriei cauze si marturisirea neconditionata a adevarului. – dan.camen.]

Stephanscom.at/ 25 septembrie 2010

La finalul întâlnirii de la Viena a Comisei internationale mixte de dialog teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa, duminica – 26 septembrie, au avut loc două slujbe, prima fiind tinuta la Catedrala catolica “Sf. Ştefan”, iar cea de-a doua la Catedrala ortodoxă greacă. „Viena s-a dovedit a fi o punte între Est şi Vest„, a declarat şeful delegaţiei catolice, cardinalul Kurt Koch.

Desi tema Comisiei a fost Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu, scopul a fost, de fapt, eliminarea obstacolului principal in calea unirii celor doua biserici: diferenta de opinie cu privire la posibila pozitie a papei intr-o biserica unita.

Dialogul iubirii

Cardinalul Schonborn a spus membrilor Comisiei, reuniti la slujba tinuta la Catedrala “Sf. Stefan”, ca dialogul ecumenic “trebuie sa fie in primul rand un dialog al iubirii”. „Cooperarea dintre Apostoli”, între care Petru a fost primul, constituie, de fapt, „prototipul de cooperare pe care o si căutăm„. Această interacţiune a fost determinată de un „primat al dragostei”. Într-un efort de a redescoperi unitatea religioasa, bisericile au fost „interconectate unele cu altele pe parcursul drumului [dialogului/ n.m.]”.

Iubirea a fost începutul dialogului

Cel de-al doilea serviciu religios a avut loc la Catedrala ortodoxa greaca. In cadrul acestuia, cardinalul Schonborn a rostit urmatoarele: “Acest primat al dragostei a facut posibil dialogul iubirii de la începutul dialogului între catolici şi ortodocşi”, referindu-se la intalnirea istorica dintre Papa Paul al VI-lea si Patriarhul Ecumenic Athenagora, care s-a soldat cu ridicarea anatemelor.

Referindu-se la tema de anul acesta a dialogului, cardinalul Schonborn a spus ca „a fost clar pentru toate părţile că episcopul Romei a fost primul dinaintea celorlalţi episcopi”. În al doilea mileniu relatia dintre cele doua biserici a fost definita de cardinal drept o perioada in care fiecare biserica a fost „străina una fata de cealalta, adesea ostile”. „Numai în secolul 20 a existat din nou o mişcare intensă îndreptată faţă de celălalt”.

Cardinalul Kurt Koch a mulţumit tarii gazde şi Fundaţiei „Pro Oriente” pentru aportul adus mişcarii ecumenice. Viena s-a dovedit a fi „o punte de legătură între Est şi Vest„, astfel încât “sperăm că va fi motorasul dinlauntrul Comisiei„ – a spus Koch.

trad.dan.camen.

sursa>

http://stephanscom.at/news/0/articles/2010/09/27/a19084/

foto>

http://kathbild.fotoserver.at/cgi-bin/WebObjects/profoto.woa/1/wo/lNLChBtVujCBqLNsH2tEEM/26.0.19

 

Fortele egipteane de securitate au tulburat Manastirea Sf. Macarie din Wady al-Rayyan

Spc.rs/ 17 septembrie 2010

Sute de agenti ai fortelor de securitate egipteana, sustinuti de un numar mare de masini si vehicule blindate, au atacat Manastirea Sf. Macarie din Alexandria (din desertul Wadi Rayan, provincia Fayoum), localizata la 150 km sud de Cairo. Actiunea a inceput la ora 8 p.m. pe 7 septembrie, dar vestea despre aceasta a aparut in presa destul de tarziu zilele trecute. Cei aproximativ 300 de agenti care au luat parte la acest asalt impotriva calugarilor au folosit gaze lacrimogene, bastoane din cauciuc si pietre. Bilantul:  trei calugari grav raniti.

Conform agentiei de stiri AINA, fortele de securitate au impiedicat livrarea de caramizi de calcar care urmau a fi folosite in vederea construirii de chilii pentru calugarii din incinta manastirii. Ei au incercat, de asemenea, sa confiste caramizile deja livrate, dar calugarii au stat peste ele, refuzand sa se miste.

Problema se refera la dreptul de propietate si folosinta asupra zonei, asupra careia calugarii si guvernul au pareri diferite.

Autoritatile sustin ca Wadi Rayan este zona protejata care nu poate fi atinsa. Calugarii, la randul lor, spun ca trebuie sa-si construiasca aceste chilii in interiorul manastirii, care dateaza cu mult inainte ca aria in cauza sa fie declarata zona protejata.

Agentii au inconjurat manastirea pana la ora 12 a.m. a doua zi, dar s-au retras “dupa ce au observat insistenta calugarilor in a-si apara drepturile” – a spus parintele Boulos el-Makkary, unul din cei 85 de calugari vietuitori ai manastirii. “Au plecat promitand ca se vor intoarce in curand”.

“Calugarii cred ca guvernul doreste prevenirea ridicarii oricarei constructii pentru a evita orice crestere a numarului de calugari care traiesc acolo, chiar daca se resimte nevoia construirii urgente a unor chilii pentru monahii din manastire” – a adaugat parintele Boulos.

In prezent, in fiecare chilie traiesc intre 5-8 calugari, desi fiecare dintre ei ar trebui sa aiba cate una in care sa stea.

Manastirea Sfantului Macarie, cunoscuta si sub numele “Manastirea Ingropata” – deoarece  majoritatea chiliilor sunt pesteri sapate in munte, a fost nelocuita pret de mai mult timp din lipsa electricitatii si a apei. Cu toate acestea, in 1996 calugarii au inceput sa locuiasca acolo permanent, obtinand in acest sens permisiunea de la Ministerul Mediului Egiptean.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.spc.rs/eng/egyptian_security_forces_storm_monastery_st_macarius_three_monks_badly_injured

~~~+~~~

Fragmente de istorie al acestei manastiri:

– manastirea apartine coptilor si l-a avut drept lider spiritual, pana in 2006, pe Abuna Matta al-Maskin (Matei cel sarac), an cand acesta a trecut la cele vesnice. Mai multe despre viata acestui parinte aflati AICI.

– la inceputul anului 1958, in timp ce statea timp de o saptamana la Manastirea Sf. Samuel (Dair Anba Samuel), parintele Matta al-Maskin a adormit sub un palmier in desert si a avut urmatoarea viziune: mergand prin desert, a vazut un batran care statea in fata usii unei pesteri si, in timp ce mergea spre el, acela i-a spus bucuros: “Am asteptat aici multi ani ca sa vina acest moment. Vino, vino dar!” Apoi i-a luat mana si i-a spus: “Iti voi darui acest munte”. Apoi un parinte care era langa el in vis s-a dus la batran si, cand s-a apropiat sa-l atinga, batranul a disparut. Dupa alte cateva zile parintele s-a intors la Manastirea Sf Samuel

– in toamna lui 1960, inainte de suspendarea oficiala parintelui Matta al-Maskin si a discipolilor sai de catre patriarh, a mers inapoi la Wady al-Rayyan. Se afla cu ucenicii sai in doua jeepuri la Ain al-Rayyan al-Baharyia, unde au stat catva timp langa o fantana. Apoi cativa beduini s-au apropiat si l-au intrebat daca este turist sau are de gand sa ramana acolo. Atunci parintele Matta al-Maskin si-a adus aminte de viziunea avuta cu cativa ani inainte si de bucuria de pe fata acelui batran care ii incredintase desertul acela lui. Spunandu-le ca va raman acolo, mai intai bediunii si-au batut joc de el, dar dupa ce au vazut ca are de gand sa ramana intr-adevar acolo si-au oferit tot sprijinul. Apoi unul dintre beduini i-a spus ca atunci cand era mic obisnuia sa caute comori prin acel desert si a descoprit o pestera potrivita ca marime “cat sa incape [parintele] in ea”. Ajungand la pestera, au aflat-o umpluta cu nisip. Au ramas acolo, fiind incredintati ca aceasta este voia lui Dumnezeu pentru ei.

– viata eremitica de acolo se desfasura dupa urmatorul program: toata saptamana ramaneau fiecare in pestera si apoi sambata dupa-amiaza (pe la ora 15.00) si duminica de dimineata (la ora 5.00 vara si 6.00 iarna) se intalneau pentru slujba ceasurilor (sambata) si a tamaierii [veceniei] si pentru Sfanta Liturghie (duminica) la biserica -pestera inchinata Sf. Mihail. Este astfel vorba de o viata monastica de sine.

– parintele Matta al-Maskin era duhovnicul tuturor eremitilor de acolo. Daca se intampla sa lipseasca vreodata, nimeni nu ii lua locul. Era vazut drept un parinte cu puteri harismatice.

– calugarii isi petreceau majoritatea timpului in contemplatie in chilie si in copierea textelor duhovnicesti (in special Sf. Isaac Sirul, Sf. Ioan Scararul). Ei nu aveau vesminte speciale, ci doar sandale si robe negre fara curea.

trad.dan.camen.

sursa>

Cartea Two thousand years of Coptic Christianity, de Otto Friedrich August Meinardus, p 253-254

http://books.google.ro/books?id=e8CINdFfTTYC&pg=PA253&lpg=PA253&dq=The+Caves+of+Wadi+al-Rayyan&source=bl&ots=CdCRxZ156P&sig=-llVwJyekgmMDKukEMgBuqP6wdA&hl=ro&ei=_02gTI_vF8iOswb-653mDg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBgQ6AEwAA#v=onepage&q=The%20Caves%20of%20Wadi%20al-Rayyan&f=false

 

Sfântul Marcu Evghenicul: despre papa şi statutul catolicilor

Despre papă şi statutul catolicilor [1]

“Şi noi îl socotim pe papă ca pe unul dintre patriarhi, dar şi aceasta, dacă este ortodox”[2]. Aşa bine-vesteşte dumnezeiescul părinte tuturor ortodocşilor de pretutindeni. Şi afirmă răspicat: “Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel care-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit”[3]. Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale Sinoadelor Ecumenice. “Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie”[4]. Papa intră şi el sub deciziile canonice. El nu este nici mai presus de sinoade, nici nu are vreo investire de sus în acest sens. El rămâne cu un primat onorific numai atâta timp cât ţine dreapta credinţă. „Dacă cineva vă bine-vesteşte altceva decât aţi primit, chiar dacă ar fi înger din cer, să fie anatema (Gal. 1, 8). Priviţi în chip proorocesc la chiar dacă ar fi înger din cer, ca nu cumva cineva să [ne] pună înainte superioritatea papei”[5]. Sfântul îi recunoaşte această întâietate în cinstire, numindu-l “cel dintâi dintre preoţii Lui [lui Hristos]”[6]. Pentru a nu crede că Sfântul era dur în afirmaţiile sale în mod nejustificat şi că atitudinea lui era dictată de resentimente etnice sau de stereotipuri monahale şi zelotiste, iată ce spune despre patriarhul unionist al Constantinopolului: “Nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtăşia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut şi dogmele latineşti pe care şi el le-a primit, şi cei ce sunt cu el, şi pentru apărarea cărora [dogmelor latineşti] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu preţul distrugerii dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt încredinţat cu deamănuntul că pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii. Şi de aceea zic: după cum în toată viaţa mea am fost despărţit de ei, aşa şi în vremea ieşirii mele, şi încă şi după plecarea din viaţă mă lepăd de părtăşia şi de unirea cu ei şi, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, fie la înmormântarea mea, fie la parastasele pentru mine, însă nici la [înmormântarea sau pomenirile] făcute pentru vreun altul din ai noştri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noştri”[7]. După cum reiese de aici, motivaţia care stabilea comuniunea lui cu alţii era dreapta credinţă. De altfel, din Cuvântarea către papa Eugeniu se vede că nu avea, precum poate majoritatea bizantinilor din acea epocă, nici o pornire preconcepută şi mizantropă faţă de pontiful roman[8]. Căuta din partea aceluia doar dreapta credinţă. De aceea nici modul în care îi cataloghează pe latini drept eretici nu trebuie să ne şocheze azi, căci Sfântul o făcea din dragoste de adevăr, pentru mântuirea şi a ortodocşilor, şi a latinilor. Ce mai spun ei? “Niciodată”, zice Sfântul Marcu, “nu i-am avut pe latini ca eretici, ci numai ca schismatici”. “Aceasta aţi luat-o chiar de la latini, pentru că ei ne numesc schismatici, neavând să ne învinovăţească cu nimic în ce priveşte credinţa noastră[9], ci doar că ne-am rupt de supunerea pe care, după socotinţa lor, le-o datoram. Dar trebuie văzut dacă şi noi, la rândul nostru, socotim acest lucru drept în ceea ce-i priveşte şi dacă nu îi învinovăţim cu nimic pentru credinţă. Aşadar, ei ne-au dat pricină de schismă, proclamând pe faţă adaosul la Crez, pe care îl grăiau mai înainte pe ascuns. Şi noi ne-am despărţit primii de ei[10], ba mai degrabă i-am despărţit şi i-am tăiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat le iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, afară numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că cugetă lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei. Aşadar, i-am lepădat ca pe nişte eretici, şi de aceea ne-am despărţit de ei. Căci pentru ce altceva ne-am despărţit? Că legile iubitoare de dreapta credinţă zic: Eretic este, şi se supune legilor împotriva ereticilor cel care fie şi puţin se abate de la dreapta credinţă. Prin urmare, dacă latinii nu se abat cu nimic de la dreapta credinţă, degeaba i-am tăiat pe ei, după cât se pare. Dar dacă se abat cu adevărat – şi fac aceasta în ceea ce priveşte teologia Duhului Sfânt, a Cărui hulire este cea mai cumplită dintre primejdii (cf. Mt. 12, 31) – atunci sunt eretici, şi ca pe nişte eretici i-am tăiat. Şi de cei îi şi ungem cu Mir pe cei dintre ei care vin la noi? Nu e limpede că deoarece sunt eretici? Căci zice canonul 7 al Sinodului al II-lea Ecumenic: Pe cei dintre eretici care se adaugă Ortodoxiei şi părţii celor ce se mântuiesc îi primim după obiceiul şi rânduiala de mai jos: pe arieni, şi macedonieni, şi sabatieni, şi novaţieni, care îşi zic şi catari şi stângaci, şi pe quartodecimani, adică pe tetradiţi, şi pe apolinarişti îi primim dacă dau libellum[11] şi anatematizează orice erezie care nu cugetă cum cugetă Sfânta, Soborniceasca şi Apostoliceasca Biserică a lui Dumnezeu, pecetluindu-i, adică ungându-i mai întâi cu Sfântul Mir şi pe frunte, şi pe ochi, şi pe nas, şi pe gură, şi pe urechi, şi când îi pecetluim, zicem: Pecetea darului sfântului Duh”. Fără îndoială par cuvinte dure şi foarte tăioase, dar, aşa cum am spus, această atitudine împotriva ereticilor este comună întregii patristici, pentru că Sfinţii Părinţi aveau foarte clar în minte că fără dreapta credinţă nu există nici dreapta vieţuire şi deci nici mântuire. Şi continuă Marcu: “vezi cu cine îi rânduim pe aceia dintre latini care vin la noi? Aşadar, dacă aceia toţi sunt eretici, e limpede că şi latinii. Dar pentru ce şi preaînţeleptul patriarh al Antiohiei, Teodor Valsamon, în răspunsurile către Marcu, Preasfinţitul Patriarh al Alexandriei, scrie despre acestea: Prizonierii latini şi alţii, venind în bisericile noastre soborniceşti, caută să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine. Aşadar, căutăm să aflăm dacă este îngăduită această situaţie. «Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte» (Mt. 12, 30). De aceea, fiindcă cu multă vreme mai înainte s-a rupt vestita adunare a Bisericii de Apus, adică a Romei, de părtăşia cu ceilalţi patru preasfinţiţi Patriarhi, fiind separată prin obiceiuri şi dogme străine de Biserica Sobornicească şi de ortodocşi (căci pentru aceasta nici nu s-a învrednicit papa de pomenirea comună la dumnezeieştile slujbe împreună cu numele patriarhilor), nu trebuie neamul latinesc să se sfinţească din mâna preoţească prin dumnezeieştile şi neprihănitele Taine dacă nu a declarat mai înainte pe faţă că se desparte de dogmele şi obiceiurile latineşti şi dacă nu a fost catehizat după canoane şi nu s-a făcut deopotrivă cu ortodocşii[12]. Auzi că s-au separat nu numai prin obiceiuri, ci şi prin dogme străine de ortodocşi (iar cele străine de ortodocşi sunt întru totul eretice), şi că trebuie catehizaţi după canoane şi trebuie să se facă deopotrivă cu ortodocşii[13]? Iar dacă trebuie catehizaţi, e limpede că trebuie şi unşi cu Mir. Aşadar, de unde ni s-au arătat dintr-o dată că sunt ortodocşi cei care de atâta vreme şi de atâţia Părinţi şi dascăli au fost judecaţi ca eretici? Cine i-a făcut aşa de uşor ortodocşi? Aurul, dacă vrei să spunem cele adevărate, şi câştigurile tale. Ba mai degrabă nu i-a făcut aurul pe aceia ortodocşi, ci, făcându-te pe tine asemenea lor, te-a aruncat în partea ereticilor[14].”

____________________

---

[1] Subcapitol extras din Studiul teologic realizat asupra operei şi persoanei Sf. Marcu Evghenicul din cartea Sfântul Marcu Evghenicul – Opere, Volumul I (ediţie bilingvă), coordonator Pr. Cristian Chivu, introd., note, trad.: Marcel Hancheş, Cristian Chivu, Cornel Coman, Adrian Tănăsescu, Cristina Rogobete, Emanuel Dumitru, Marios Pilavakis şi Caliopie Papacioc, Editura Pateres, Bucureşti, 2009, pp. 132-137. Notele de subsol sunt cele originale.

[2] Epistola către ortodocşii de pretutindeni, PO 17, p. 320

[3] Către Teofan din Evripos, p. 343

[4] Despre adăugirea din simbolul de credinţă, PO 17, p. 282

[5] Epistola către ortodocşii de pretutindeni, p. 320

[6] Către Eugeniu al IV-lea, PO 17, p. 198

[7] Ultimele cuvinte ale lui Marcu Evghenicul al Efesului, PO 17, p. 349

[8] În ce măsură resentimentul anti-papal era un act asumat conştient şi dogmatic sau doar o lozincă prin care grecii se delimitau etnic şi cultural de cei din Apus credem că este o problemă destul de nuanţată şi necesită un studiu atent şi mai ales o minte curăţită de patimi.

[9] E limpede că se referă la credinţa dogmatică în Dumnezeu.

[10] În germene aceasta s-a petrecut poate mult mai devreme, pe timpul Sfântului Fotie, când erezia filioquistă a fost dată anatemei, mai întâi în Sinodul de la Constantinopol din 867, fiind prezenţi delegaţi ai tuturor patriarhilor răsăriteni. În 879 se ţine un alt sinod la Constantinopol (socotit ca al VIII-lea Ecumenic), fiind prezenţi în plus şi delegaţii papei Ioan al VIII-lea. Acest Sinod a confirmat Sinodul din 867 şi a dat din nou anatemei adăugirea Filioque.

[11] Scrisoare de mărturisire a dreptei credinţe.

[12] Răspunsuri la întrebările lui Marcu, 15, PG 119, 1048. Acestea au fost scrise în jurul anului 1195.

[13] Să aibă aceeaşi învăţătură dogmatică şi canonică, lucru dobândit în urma catehizării.

[14] Epistola către ortodocşii de pretutindeni, p. 315

____________________

foto>

http://www.freeinquiry.gr/upload/files/mark-eyge-280.jpg

http://bdkteq.bay.livefilestore.com/y1pjNax3rtoEjaaeQ1SyjTqqhJ3WlcvzBTN-E_OycYlKW7vlL2ac7hY2mp0bM2R3gWlb507Xn

QUmagw2L5_0MLAIfl2cfZFr5QR/01.19_sv_mark_efeski.jpg

 

Conferinta de presa a presedintilor Comisiei teologice de la Viena

Reuters FaithWorld / 24 septembrie

[…] Mai jos sunt redate extrasele din ceea ce Arhiepiscopul Kurt Koch, seful Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului si Mitropolitului Ioannis Zizioulas de Pergam au avut de spus la conferinta de presa sustinuta vineri, 24 septembrie, la Viena. Arhiepiscopul Koch a vorbit in limba germana, iar Mitropolitul Ioannis in engleza.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici. Predecesorii nostri si mai ales liderii bisericilor noastre atat din partea catolica, cat si din cea ortodoxa, au pregatit calea pentru o discutie frateasca si prieteneasca. Trebuie sa va asigur ca acest duh a predominat in discutiile noastre. Si, prin urmare, doresc sa va asigur ca daca continuam asa, Dumnezeu va gasi o modalitate de a depasi toate dificultatile care raman, si va duce cele doua biserici – cele mai vechi biserici, care impart acelasi trecut ecumenic, aceleasi traditii, acelasi inteles asupra bisericii – la deplina comuniune”.

Arhiepiscopul Kurt Koch a citat din comentariul Papei Ioan Paul al II-lea despre cele doua biserici ca fiind cei doi plamani ai Crestinatatii si a spus ca acestia trebuie sa practice sa respire impreuna. “Aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara, deoarece am trait impreuna in diversitate, dar, in acelasi timp, si in unitate in primul mileniu crestin, insa al doilea mileniu crestin – in care am crescut separati – sta intre noi *(ne desparte)”. “Papa Benedict al XVI-lea a spus deja in prelegerea sa faimoasa de la Graz din 1976 ca nu ne putem astepta mai mult de la ortodocsi decat ceea ce a fost practicat in primul mileniu. Deci, dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale (comuna). Acest dialog are nevoie de spatiu liber (‘Freiraum’) si de rabdare. Stiu ca anumiti oameni pot fi nerabdatori, dar rabdarea este expresia iubirii. Oamenii stiu din propria lor experienta ce inseamna atunci cand doi soti se despart – noi avem 1000 de ani de recuperat. Trebuie, si dorim, sa gasim cai noi, deoarece Iisus ne-a dat misiunea ca sa traim impreuna.

La sectiunea dedicata intrebarilor, Arhiepisocpul Koch a spus: “Cred ca exista cu siguranta o recunoastere a faptului ca in primele zile ale Bisericii a existat o practica sau o ordine a lucrurilor in care Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru. La Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos, primul, la toate nivelurile – la nivelul bisericii locale, la nivel de regiune si la nivel universal. Acum ne aflam la nivelul universal si cautam mai indeaproape sa vedem cum arata acest protos la momentul respectiv. Aceasta este ceva nou”.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Noi inca studiem primul mileniu si nu am ajuns inca la o concluzie. Dar principalul si cel mai important lucru pe care l-am descoprit in urma discutiilor este ca ceea ce am decis la Ravenna pare sa fie confirmat si de istoria primului mileniu”. “Cu alte cuvinte, in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii. A mai fost si faptul ca acesta nu a operat fara consultarea celorlalti episcopi in jurisdictia sa, precum si pe plan universal. Asadar, am descoperit acest lucru in istorie si este un aspect important”.

“Biserica Rusa a absentat de la Ravenna din motive care nu au avut nimic de-a face cu dialogul nostru. Aceasta nu a parasit Ravenna din cauza dialogului. Ceea ce am decis la Ravenna a fost deja pregatit de precedentele intalniri la care si Biserica Rusa a participat de asemenea. Prin urmare, in esenta nu exista nicio problema… Per ansamblu, ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe”.

Intrebat fiind care este modelul de unire care s-a propus in cadrul discutiilor, Arhiepiscopul Kurt Koch a raspuns: “Aceasta va fi marele semn de intrebare pentru viitor. In primul rand, am inceput dialogul cu descrierea, de catre fiecare biserica in parte, a viziunii proprii pe care o are asupra unirii. Viziunile catolicilor si ale ortodocsilor probabil nu vor fi aceleasi. Am observat intrebarile la care va trebui sa raspundem – primatul papal si sinodalitatea. Biserica Catolica are un primat papal puternic, dar probabil ca sinodalitatea nu s-a dezvoltat la fel ca la ortodocsi. Punctul forte al Bisericii Ortodoxe este sinodalitate, dar doctrina primatului *(suprematiei) nu este asa de puternica. Vom fi capabili sa ne imbogatim reciproc. Principiul de baza al Ecumenismului consta in schimbul de daruri. Primul pas este de a ne spune reciproc cum ne imaginam ca va arata unirea. Pentru Biserica Catolica, desigur, unirea fara episcopul Romei *(primatul papal) este de neimaginat. Aceasta deoarece problema episcopului Romei nu este doar o chestiune de organizare, ci si una teologica. Dialogul despre felul cum aceasta unire trebuie sa prinda forma trebuie continuat in mod intens. Unirea inseamna ca ne vedem reciproc, pe deplin, drept biserici surori. In felul cum Biserica catolica din Viena este biserica sora a celeia din Basel, in acelasi mod si Biserica Ortodoxa va fi biserica sora pentru noi”.

“Cred ca si insusi papa gandeste in aceasta directie. El a spus anglicanilor care doreau sa revina *(la catolicism) ca vor putea sa-si pastreze traditia lor si sa celebreze liturghia lor. Deci, el insusi a spus ca trebuie sa existe diversitate. Acesta va fi al doilea pas. Este insa mult prea devreme sa ne punem intrebarea reciproca cum putem face acest lucru impreuna”.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Sunt in deplin acord cu ceea ce Arhiepiscopul Koch a spus. Modelul va aparea in viitor. Noi nu operam cu un model preconceput. Acesta va fi rezultatul unei anumite… as spune – n-as numi-o reforma, că este prea dur – ci adaptare din ambele parti. Ceea ce ortodocsii trebuie sa consolideze este unitatea lor universala si, de asemenea, conceptia despre primat. Si poate partea catolica trebuie sa consolideze mai mult dimensiunea sinodalitatii. Daca aceste doua lucruri s-ar intampla, rezultatul se va alatura conceptiei unei biserici care este unita in structura sa de baza, in mod corect”.

“Desigur, trebuie sa fim de asemenea uniti si in credinta. Exista anumite lucruri fundamentale care trebuiesc clarificate in materie de credinta. Restul poate fi lasat diversitatii. Exista obiceiuri, ritualuri liturgice si alte practici care pot fi aranjate in mod liber de fiecare biserica in parte. In ceea ce priveste sinodul ortodox, recunoastem ca autocefalia este o problema, mai ales atunci cand este asociata cu aspectele nationaliste. Dar sunt bucuros sa va spun ca facem progrese semnificative in privinta organizarii sinodului pan-ortodox si speram ca in curand vom putea sa convocam un astfel de sinod”.

“Urmatoarea intalnire va depinde de progresul pe care-l facem pe aceasta tema pe care o discutam acum. Se pare ca vom avea o usoara schimbare a subiectului nostru de discutie, mai precis vom face ca materialul istoric sa se centreze mai mult pe temele teologice. Acest lucru va necesita o alta perioada de pregatiri pentru subcomisii si pentru dezbateri – care va fi, probabil, de un an. Speram astfel ca in doi ani sa convocam din nou plenul Comisiei. Dar aceasta va depinde de progresul pe care-l facem acum”.

Arhiepiscopul Kurt Koch: “Astazi si maine (vineri si sambata) vom continua sa discutam despre munca de pe viitor. Acest dialog poate fi fructuos pentru realitatea de a trai impreuna. Cu cat ne recunoastem reciproc drept biserici surori si traim in unitate, mai mult ca sigur acest dialog va avea un efect asupra vietii de zi cu zi. Cu bisericile ortodoxe impartasim aproape totul in materie de credinta, dar avem cultura diferita din pricina divizarii pe care am experimentat-o in mileniul trecut. Cu bisericile protestante nu avem atat de multe in comun in materie de credinta, dar avem aceeasi cultura. Diferentele culturale pot juca un rol care nu exista la nivel teologic. Aici trebuie sa ne intalnim fiecare in mod direct. Ne-am obisnuit sa avem un sentiment ciudat despre rusi, deoarece nu ne-am asezat niciodata sa bem cu ei un pahar de vodka. Invatarea depinde de intalnirea reciproca”.

Un jurnalist l-a intrebat daca va exista, la nivel comun, un “Document de la Viena”, asa cum a fost declaratia comuna din 2007 de la Ravenna. “Cred ca acest lucru este nerealist”, a spus Arhiepiscopul Kokh. “Va veni momentul potrivit. Va fi cu siguranta un comunicat, dar documentul inca poate astepta”.

Tom Heneghan

trad.dan.camen.

sursa>

http://blogs.reuters.com/faithworld/2010/09/24/catholics-and-orthodox-report-promising-progress-in-latest-round-of-unity-talks/

 

Raportul presedintilor Comisiei de la Viena: Progrese promitatoare in vederea unirii

Reuters/ 24 septembrie 2010

Catolicii si ortodocsii din cadrul Comisiei mixte de dialog teologic reuniti la Viena au raportat progrese promitatoare in privinta unirii.

Viena, 24 septembrie (Reuters) – Teologi ortodocsi si romano-catolici au raportat progrese promitatoare vineri, in urma discutiilor privind depasirea Marii Schisme din 1054 si aducerea celor doua mari Biserici inapoi la deplina comuniune.

Expertii reuniti la Viena au convenit ca cele doua biserici ar putea deveni in cele din urma “biserici surori”, care recunosc pe Papa ca si capul lor titular (as their titular head), si pastraza in acelasi timp multe din structurile bisericesti, cum ar fi Liturghia si anumite obiceiuri care s-au dezvoltat pe parcursul mileniului trecut.

Presedintii celor doua delegatii au subliniat ca unirea este inca departe, dar raportul lor optimist reflecta intensificarea cooperarii dintre cele doua biserici.

“Nu sunt nori de neincredere intre cele doua biserici” – a spus Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergm la o conferinta de presa. “Daca vom continua asa, Dumnezeu va gasi o modalitate care sa depaseasca toate dificultatile care raman”.

Cardinalul Kurt Koch, seful Oficiului pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului, a declarat ca dialogul comun trebuie sa continue in mod “intensiv” pana cand “ne vom vedea reciproc pe deplin ca biserici surori”.

Cele doua biserici s-au separat in 1054 pe seama primatului episcopului Romei, cel mai mare in rang in Crestinismul timpuriu. Ortodocsii din Constantinopol, acum Istanbul, au respins primatul roman si au dezvoltat biserici nationale in frunte cu patriarhii lor.

Adaptarea necesara

[…] Unirea va necesita schimbari din ambele parti, au subliniat presedintii celor doua delegatii (catolice si ortodoxe). “Nu as numi-o reforma – e prea dur – dar o daptare din ambele parti” – a spus mitropolitul Ioannis Zizioulas.

Pentru ortodocsi, a spus el, asta inseamna recunoasterea faptului ca exista o biserica universala la un nivel mai inalt decat bisericile lor nationale si ca papa este capul ei in mod traditional.

Catolicii, la randul lor, ar trebui sa consolideze principiul sinodalitatii, prin care un lider al bisericii consulta ceilalti episcopi inainte de a lua decizii importante, a mai spus el.

Primul mileniu

Ambele aceste doua puncte sunt sensibile. Ortodocsii in mod traditional pretuiesc structurile lor descentralizate si resping ideea unui papa, in timp ce ierarhia catolica este ca o piramida cu linii clare de autoritate de la bisericile locale pana la puternicul pontif.

Pentru a rezolva acest lucru ei au studiat istoria Crestinismului timpuriu ca sa vada cum grecii si latinii au fuzionat impreuna pentru 1000 de ani inainte de a se produce Marea Schisma.

“Discutia de baza este despre cum aceste doua biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi gasi o noua cale (comuna) astazi” – a explicat Koch.

Tot el a mai spus ca Papa Benedict si-a aratat recent disponibilitatea de a accepta diversitatea in Biserica Catolica prin invitarea anglicanilor nemultumiti ca sa devina catolici, pastrandu-le in acelasi timp si o parte din traditiile lor.

Mitropolitul Ioannis a spus ca pasul urmator catre unire va fi un sinod pan-ortodox, care sa rezolve relatiile dintre bisericile nationale si Patriarhia Ecumenica, care are autoritate spirituala si nu practica asupra lor.

“Sperăm că în curand vom putea sa convocam un astfel de sinod” – a spus Mitropolitul Ioannis. Tot el a zis ca in 2012 Comisia mixta de dialog teologic s-ar putea reuni din nou ca sa discute aspecte teologice mai aproape de unire.

Reporter Boris Groendahl, tehnoredactor Tom Heneghan, editor Noah Barkin.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.reuters.com/article/idUSTRE68N39Z20100924

http://news.yahoo.com/s/nm/20100924/ts_nm/us_catholic_orthodox

foto>

http://stephanscom.at/news/0/articles/2010/09/24/a19078/

 

10.000 de bulgari au manifestat pentru introducerea religiei in scoli

[O scena desprinsa parca din filele de Pateric. Un batran patriarh, neputincios din pricina poverii bolii pe care deja o poarta, conduce un mars de 10.000 de persoane pe strazile din Sofia, solicitand vremelnicului guvern secularizat introducerea materiei religiei ca disciplina obligatorie in scoli. – dan.camen.]

Hotnews.ro/ 24 septembrie

10.000 de persoane au manifestat vineri la Sofia in cadrul unui mars organizat de Biserica Ortodoxa Bulgara pentru introducerea religiei ca disciplina obligatorie in programa scoala. In fruntea marsului de protest s-a aflat Patriarhul Bulgariei care a oficiat o slujba religioasa pentru copiii bulgari si pentru introducerea religiei in scolile din aceasta tara, relateaza Novinite.

Potrivit Patriarhului Bulgariei aceasta masura este menita sa contribuie la protejarea valorilor morale si la mentinerea unui climat spiritual in randul tinerilor bulgari.

Ministrul Educatiei din Bulgaria, Sergey Ignatov, s-a aratat sceptic fata de cererea Bisericii Ortodoxe. Acesta este de parere ca religia nu poate fi predata in maniera academica, ci trebuie promovata in sanul familiei.

Cristina Bobe

sursa>

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-revista_presei_international-

7837243-10-000-bulgari-manifestat-pentru-introducerea-

religiei-scoli.htm

 

Arhiepiscopul de Canterbury: „Nu ma deranjeaza existenta episcopilor homosexuali”

[Cat o sa mai rabde Dumnezeu spurcaciunile unor astfel de oameni care nu se mai deosebesc cu nimic fata de cei care au pierit oarecand in Sodoma si Gomora. Au ajuns sa savarseasca fapte de care iti este greu a le si pomeni, fiindca, asa cum spune si Sfantul Apostol Pavel, „cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi” *(Ef. 5, 12). Li s-a intunecat intr-atat mintea, din pricina departarii de Dumnezeu, incat putin le mai lipseste sa spuna, in mod blasfemiator, ca asa i-a invatat Mantuitorul pe ucenicii Sai sa faca, si acum ei fac intocmai acelora… – dan.camen.]

Hotnews.ro/ 25 septembrie

Arhiepiscopul de Canterbury a declarat ca nu este deranjat de faptul ca exista episcopi homosexuali, cu ocazia primului sau discurs oficial pe aceasta tema de la preluarea mandatului, scrie The Times.

Mai mult, arhiepiscopul spune ca este pentru consacrarea episcopilor homosexuali din Biserica Anglicana.

Cu toate acestea, arhiepiscopul a precizat ca nu va accepta relatiile active in randul clericilor, deoarece, conform traditiei si a „standardelor” istorice, clericii homosexuali trebuie sa ramana celibatari. Comentariile sale au generat raspunsuri violente din partea militantilor pentru egalitatea de sanse in randul homosexualilor si a creat riscul de adancire a separatiei dintre Biserica Anglicana si comunitatea anglicana.

Cristina Bobe

sursa>

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-revista_presei_international-

7837421-arhiepiscopul-canterbury-nu-deranjeaza-existenta-

episcopilor-homosexuali.htm

foto>

http://imgs.sfgate.com/c/pictures/2008/08/04/mn-anglicans0

4_p_0498871035.jpg

 

Fotografii de la intrunirea Comisiei Internaţionale Mixte pentru Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă de la Viena 2010

Mai multe fotografii gasiti> AICI si AICI

1 – Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam. Co-presedinte al Comisiei din partea Bisericii Ortodoxe

2 – Cardinalul Kurt Koch de Basel. Co-presedinte al Comisiei din partea Bisericii Romano-Catolice

Această prezentare necesită JavaScript.

____________________

foto>

http://kathbild.fotoserver.at/

http://kathbild.fotoserver.at/mb/1/doNewsBox?newsBox=1229&lan=de&pagename=Main&cou=de&skin=kathbild&mainnavi_home=main&wosid=OS1uhRDk9b9v9X7pbSp1yw

http://kathbild.fotoserver.at/mb/1/doNewsBox?newsBox=1228&lan=de&pagename=Main&cou=de&skin=kathbild&mainnavi_home=main&wosid=pZHuRfP5XvuY6rqB8lftxw

 

Biserica Ortodoxă Rusă participă la dialogul catolico-ortodox de la Viena

Palamas.info – August 12, 2010

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, în şedinţa de lucru din 26 iulie 2010, desfăşurată la Lavra Peşterilor (Pecerska) din Kiev (Ucraina), a decis să trimită o delegaţie oficială la sesiunea Comisiei mixte internaţionale pentru dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, ce se va desfăşura anul acesta la Viena, timp de o săptămână (20-27 septembrie). Arhimandritul Kirill Hovorum, vicepreşedinte al Comitetului pentru Educaţie din Patriarhia Rusă, face parte din aceasta delegaţie. Sinodul i-a cerut să dezbată toate problemele care vor fi ridicate la această întrunire şi să expună poziţia Sinodului (Bisericii Ruse) asupra lor.

Care sunt cele mai importante probleme care vor fi discutate la întrunire?

Documentul “Krytskyj” (Ravenna) va fi revizuit. Biserica Ortodoxă Rusă nu a participat la elaborarea acestui document. Vom examina în mod substanţial acest document, care diferă foarte mult de eclesiologia ortodoxă.

Care este poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la aceste întâlniri?

Înainte de toate, o poziţie echilibrată în ceea ce priveşte întrebarea privind întâietatea în Biserică trebuie acceptată. Trebuie să ajungem la un consens inter-ortodox asupra acestei chestiuni. Această sarcină nu va fi uşoară, pentru că nu exista o învăţătură pozitivă despre primat în Biserica Ortodoxa.

Cat de diferite sunt poziţiile ortodocşilor în privinţa primatului papal?

Diferenţele nu se referă atât de mult la primatul pontifului, ci mai ales la primatul (supremaţia) în cadrul Bisericii Ortodoxe. Pe de-o parte, primatul este parte integranta a tradiţiei Bisericii. Toţi recunosc faptul că primatul ar trebui să fie şi să funcţioneze în Biserica Ortodoxă. Pe de altă parte, nu este înţeles cum trebuie el să fie. Şi de aceea exista diferite argumente. Toţi ortodocşii însă au aceiaşi atitudine cu privire la primatul roman: primatul, în înţelegerea ortodoxa, nu poate fi la fel cu primatul papal.

Şi care este pozitia traditiei ortodoxe in privinta primatului?

Haideti sa o spunem in felul urmator: printre teologii ortodocsi exista momentan (cel putin) doua pareri privind suprematia (primatul) in traditia ortodoxa. Conform primeia, primatul exista in mod nominal: adica primul in onoare, care, in afara de aceasta cinste, nu mai indeplineste si alte functii în Ortodoxia Ecumenica. Toate bisericile autocefale sunt absolut suverane, asemenea suveranitatii statelor nationale. Astfel, orice incercare de a “intrupa” primatul de onoare în domeniul relatiilor inter-ortodoxe este perceputa drept o interventie in treburile interne ale bisericii nationale – similara amestecului în afacerile interne ale unui stat. În opinia mea, o astfel de atitudine fata de primat este inspirata de actualul model al statelor suverane, care au apărut dupa Revolutia Franceza.

Cealalta pozitie vine din ideea ca primatul in traditia ortodoxa a fost mereu ceva real, care a avut mecanisme specifice de aplicare in practica. O alta problema este aceea ca in istorie a existat un spectru foarte larg de mecanisme care au putut asigura suprematia. Cateva dintre aceste mecanisme nu ar fi fost acceptate acum, ca, de exemplu, amestecul Sf. Ioan Hrisostom în treburile interne ale unor eparhii. Prin urmare, nu exista un consens intre adeptii acestei pozitii cu privire la ce putere specifica ar putea sa aiba primatul in aceasta situatie. Ei sunt de acord, totusi, că modelul federativ al bisericilor nationale, care exclude posibilitatea unui primat real, nu este traditional sau acceptat.

Ar fi o exagerare sa spun ca Biserica Ortodoxa Rusa sprijina prima pozitie, în contradictie cu Constantinopolul, care o mentine pe cea de-a doua. Biserica Ortodoxa Rusa are destui teologi care au certitudinea ca primatul in Biserica ar trebuie umplut cu continut real (nu doar de forma – n.m.). Apropo, o astfel de parere o impartaseste si Pr. Valentin Asmus, care va lua parte la discutiile de la Viena. M-as include, de asemenea, si pe mine în aceasta categorie. As vrea sa subliniez inca o data ca nu vorbim acum despre primatul pontifului (papal – n.m.), ci despre primatul din mediul ortodox. Toate gruparile de teologi ortodocsi sunt de acord cu ideea ca primatul, în sensul ortodox, difera in mod substantial de primatul papei in general si cum este formulat acela, in mod particular, la Consiliul I Vatican.

Dupa ce negocierile dintre Biserica Ortodoxa si cea Catolica au inceput, a aparut si un conflict intre delegatiile patriarhiilor din Constantinopol si Moscova asupra chestiunii participarii la intruniri a delegatiei Bisericii Ortodoxe Estoniene aflata sub tutela Patriarhiei  Ecumenice. S-au imbunatati relatiile dintre cele doua patriarhate, mai ales dupa recenta vizita a patriarhului Bartolomeu la Moscova si vor afecta aceste conflicte negocierile cu catolicii?

Anterior, în Chambessy, la Consiliul inter-ortodox, s-a convenit că bisericile autonome pot sa ia parte la evenimentele ortodoxe importante (generale – n.m.) doar prin trimiterea de membri delegati in delegatiile bisericilor chiriarhale. Astfel, intrebarea legata de posibilitatea participarii Bisericii Ortodoxe Estoniene a Patriarhiei Ecumenice la astfel de evenimente a fost rezolvata. Acum putem vorbi despre o armonizare a relatiilor dintre patriarhiile Moscovei si a Constantinopolului si cred ca acest lucru este foarte important pentru toti cei implicati in Ortodoxia Ecumenica. Acest lucru este, de asemenea, la fel de important si pentru dialogurile inter-crestine, inclusiv pentru dialogul cu Biserica Romano-Catolica. Sper ca vom ajunge la un acord privind intelegerea ortodoxa a primatului in Biserica.

Sunt si alte aspecte discutabile care urmează sa fie revizuite ca, de exemplu, Filioque?

Nu, aceasta chestiune nu va fi dezbatuta. Discutia se va focaliza asupra textului, dedicat rolului primatului papei in primul mileniu al crestinatatii.

Stiti care va fi urmatoarea tema care va fi examinata de catre Comisie? In opinia dvs., cat de mult timp credeti ca pot tine aceste negocieri?

Din cate am inteles, dupa primul mileniu trebuie mers mai departe la al doilea, unde, de asemenea, va fi examinat rolul episcopului Romei in aceasta perioada, mai ales ca atunci acest primat a cauzat o divizare in biserica ecumenica. Aceasta intrebare este mult mai complicata decat cea pe care o discutam acum. De aceea, nu voi anticipa cat de mult vor tine negocierile sau daca acestea vor fi de succes.

Ce parere aveti despre formatul discutiilor neoficiale dintre catolici si ortodocsi in cazul in care oameni de stiinta, teologi si persoane interesate de diferite denominatiuni discuta chestiuni legate de primat, precum si alte probleme discutabile, pentru a se cunoaste astfel mai bine unul cu celalalt şi cu scopul de a ajunge la un consens. Este vreun beneficiu in astfel de discutii pentru relatiile Bisericii cu exteriorul in general?

Cred foarte mult in formele alternative de dialog, in special in acelea care nu se desfasoara intre functionari ai Bisericii, ci intre oamenii de stiinta. Un exemplu de un astfel de dialog este grupul format în cinstea Sfintei Irina Lionskyi, care are drept scop unirea carturarilor ortodocşi cu cei catolici. Ultima reuniune a acestui grup international, a avut loc anul trecut în Kiev la Lavra Pesterilor. Am abordat atunci contextul istoric al Conciliului I Vatican şi am făcut progrese substanţiale în înţelegerea acestei chestiuni. Nu sunt sigur dacă acest lucru ar fi fost posibil si in dialogul defasurat la nivel oficial.

Vă mulţumesc pentru interviu!

Interviu realizat de Taras Antoshevskyy, Kiev

trad.dan.camen

sursa>

http://palamas.info/?p=5362

 

Papa îndeamnă credincioşii la rugăciune pentru lucrările Comisiei de dialog teologic catolico-ortodox în curs la Viena

[Este interesant sa vezi cat de multe sperante isi pun catolicii in aceasta intalnire teologica, spre deosebire de ortodocsi. Au si de ce: este in discutie primatul papal, este asteptata adoptarea unei rezolutii comune care sa intregeasca textul de la Ravenna şi Paphos (in favoarea catolicilor), intalnirea se desfasoara pe teritoriul catolic, iar in tabara ortodocsilor parerile sunt impartite cu privire la forma si intelesul primatului universal. Interesul catolicilor in aceasta chestiune se observa acum mai ales prin promovarea acestei intalniri chiar de Papa Benedict de pe balconul sau din piata San Pietro in auzul a mii de credinciosi catolici, pe cand la noi, de exemplu, in contrast cu aceasta, a fost postata pana acum doar o simpla stire informativa pe trustul de presa patriarhal. In rest nicio declaratie, nicio parere despre acest subiect. Nimic!… – dan.camen.]

Radio Vaticana/ 22 septembrie 2010

La terminarea audienţei generale de miercuri în Piaţa San Pietro [dedicată aproape în întregime recentei sale călătorii în Marea Britanie /n.m.], Benedict al XVI-lea a amintit că “săptămâna aceasta se desfăşoară la Viena, în Austria, reuniunea plenară a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică în Biserica Ortodoxă în ansamblul ei. Tema fazei actuale de studiu este rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii universale, cu referinţă specială la primul mileniu al istoriei creştine. Ascultarea de voinţa Domnului Isus, şi luarea în consideraţie a marilor provocări care se prezintă astăzi Creştinismului, ne obligă să ne angajăm în mod serios în cauza de restabilire a deplinei comuniuni între Biserici. Vă îndemn pe toţi să vă rugaţi pentru lucrările Comisiei şi pentru o continuă dezvoltare şi consolidare a păcii şi concordiei între cei botezaţi, pentru ca să putem da lumii o mărturie evanghelică din ce în ce mai autentică.

Convocarea celei de-a XII-a plenare a Comisiei pentru dialogul teologic catolico-ortodox în curs la Viena a fost făcută de cardinalul Christoph Schönborn, preşedinte al Conferinţei episcopale austriece şi arhiepiscop de Viena, şi de mitropolitul grec ortodox Mihail Staikos al Austriei. Întâlnirea durează o săptămână (20-27 septembrie) şi constituie o porţiune importantă pe drumul lung al dialogului ecumenic.

Comisia, formată de doi reprezentanţi pentru fiecare dintre Bisericile ortodoxe autocefale şi de tot atâţia membri catolici, este condusă de arhiepiscopul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi de mitropolitul Ioannis Zizioulas al Pergamului din parte patriarhatului ecumenic al Constantinopolului.

Primatul petrin în Biserica universală este tema centrală a noii faze de dialog dintre catolici şi ortodocşi după ce în sesiunea plenară de la Ravenna în 2007, ambele părţi au căzut de acord, cum se arată în documentul final, că „în vremea Bisericii nedespărţite”, Biserica Romei care „prezidează în iubire”, potrivit expresiei Sfântului Ignaţie al Antiohiei (Către Romani, prolog), ocupa primul loc în această ordinea canonică (taxis), iar episcopul Romei era protos-ul între patriarhi” (Ravenna, § 40 şi 41). Rămâne de studiat acum în mod aprofundat, chestiunea rolului episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor. Pentru această adunare, Comisia mixtă a elaborat un plan de lucru ce se axează pe primul mileniu când între Răsăritul şi Apusul creştin nu cunoşteau sciziune.

Amintim că la acest important eveniment din viaţa Bisericii, participă şi PS Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, care este membru al acestei comisii începând din anul 2006.

Delegaţii Bisericii Ortodoxe Române în această comisie de dialog teologic sunt Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, Secretarul Sfântului Sinod, şi părintele profesor universitar dr. Ioan Ică jr. de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Andrei Şaguna” din Sibiu (sursa: http://www.basilica.ro).

Mai adăugăm:
Comisia de Dialog Teologic studiază tema „Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu”, cu intenţia de a finaliza activitatea desfăşurată la precedenta întâlnire, care a avut loc la Paphos, Cipru, în octombrie 2009. Această temă a fost decisă în cadrul sesiunii plenare de la Ravenna, din anul 2007, iar textul de lucru a fost pregătit de către Comitetul de Coordonare Comună, care s-a reunit la Elounta, în Creta, Grecia, în anul 2008. Conform comunicatului final al întâlnirii de la Paphos, toţi membrii  ortodocşi ai Comisiei au reafirmat că dialogul continuă cu decizia tuturor Bisericilor Ortodoxe şi se desfăşoară cu fidelitate faţă de Adevărul şi Tradiţia Bisericii.
Biroul de presă a Episcopiei de Cluj-Gherla anunţă că „în ajunul deschiderii sesiunii de dialog teologic de la Viena, PS Florentin a reamintit faptul că, ”în vremea Servului lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea, Pontiful Roman, a pus la dispoziţia teologilor primatul papal, rugându-i să găsească acea soluţie care să poată mulţumi şi Bisericile Ortodoxe şi în acelaşi timp să respecte Sfânta Scriptură, tradiţia şi canoanele Bisericii Catolice. Deci, sperăm din tot sufletul ca, respectând aceste principii, teologii să poată găsi o soluţie unanim acceptabilă la acest primat universal”.

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=424479

http://stephanscom.at/news/0/articles/2010/09/22/a19069/

foto>

http://www2.2space.net/images/upl_newsImage/1283081404.jpg

 

Sfanta Mucenita Raida fecioara sau cum cei din urma vor fi cei dintai

– Cei din urma vor fi cei dintai –

23 septembrie*

Sfânta Raida fecioara s-a nascut în Egipt, la locul ce se cheama Tama, fiind fiica fiind unui preot cu numele Petru. Ea a îmbracat schima monahiceasca la varsta de doisprezece ani. Sfanta Mucenita Raida iesind împreuna cu alte fecioare la un izvor ca sa scoata apa, a vazut multime fecioare, femei, barbati, preoti, diaconi si calugari, pe care îi prinsese ighemonul Luchian, si-i ducea legati într-o corabie la chinuire, pentru marturisirea numelui lui Iisus Hristos.

Deci, îmbarbatându-se, a aruncat vasul cu apa si s-a amestecat intre cei legati ai lui Hristos, rugându-se lui Comentarisie, care era mai mare, ca sa fie si ea cu aceia, iar acela o învata sa-si aleaga ce este mai bine: sa nu patimeasca chinuri, nici sa moara cu cei legati. Dar nevrând ea, a stat înaintea ighemonului si a batjocorit pe zeii lui si l-a scuipat în obraz, caci îsi batea joc de credinta crestinilor.

De aceea au legat-o si sosind ei la Antinopol, cetatea Egiptului, dupa felurite munci, ii taiara capul mai intai ei, iar dupa dansa, si toti ceilalti isi pusera capetele lor pentru Hristos.

____________________

*- Vietile Sfintilor pe Septembrie, editia a II-a, Editura Manastirea Sihastria, 2005, p. 298

 

Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă încearcă să depăşească schisma veche de un mileniu

Interfax – Moscova, 22 septembrie

O Comisie mixtă internaţională cu privire la dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică, care a început marţi la Viena, va aborda Primatul papei în primul mileniu.

“Este cel mai complicat subiect din dialogul dintre catolici şi ortodocşi, deoarece atitudinea faţă de slujirea episcopului Romei este cheia pentru Biserica Catolică modernă” – a declarat pentru Interfax egumenul Filip (Ryabykh), unul din reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse la această întâlnire.

Prezumpţia că Papa are jurisdicţie ecumenică merge împotriva eclesiologiei ortodoxe, care ne învaţă că, în timp ce Biserica Ortodoxă păstrează unitatea de credinţă şi guvernarea Bisericii, aceasta rămâne formată din mai multe biserici locale, a declarat părintele Filip, care este şi directorul adjunct al Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei.

Sesiunea de la Viena continuă discuţia care a început în Cipru în 2009.

Un proiect de text a fost elaborat pentru întâlnirea Comisiei de anul trecut, şi aceasta începuse să-l ia în considerare, însă nu l-a putut finaliza, deoarece ortodocşii au adus mai multe obiecţii cu privire la acest text. Ne aşteptăm ca discuţia de la Viena cu privire la acest text să fie destul de intensă – a spus egumenul.

“Obiectivul delegaţiei noastre este acela de a ne asigura că acest document reflectă poziţia ortodoxă şi că exclude orice ambiguităţi, compromisuri şi interpretări eronate ale înţelesurilor patristice asupra slujirii episcopului Romei” – a spus egumenul Filip.

Deşi este dificil să se ajungă la un consens pe această problemă, “această temă ar trebui discutată”, deoarece “aceasta este cea care îi desparte pe catolici şi pe ortodocşi mai presus de toate”.

“Trebuie spus că partea catolică nu a fost dispusă să discute această problemă cu Biserica Ortodoxă pentru o lungă perioadă de timp, bineştiindu-se cât de radicale sunt diferenţele în interpretare. Faptul că la sfârşitul anilor Papa Ioan Paul al II-lea şi apoi Papa Benedict al XVI-lea şi-au dat acordul ca această problemă să fie dezbătută de Comisie este un pas destul de binevoitor din partea catolicilor faţă de ortodocşi” – a mai spus el.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=7723

foto>

http://saintpetersbasilica.org/Exterior/StPeterStatue/StPeter-cp.jpg

 

Astronom al Vaticanului: Mi-ar placea sa botez extraterestri

[Cu cine vrem, deci, să ne „unim” (înfrăţim) noi, ortodocsii… Este a doua oară în ultimii 2 ani când astronomii de la Vatican fac astfel de declaratii ilogice şi penibile. Este acesta raspunsul lor la ultimele declaratii ale lui Stephen Hawking si ale astronomilor atei? Daca da, atunci inseamna ca avem parte de acelasi imanentism catolic care abunda in teologia catolica. Ingerii sunt intr-adevar fiinte „extra-terestre”, in sensul acesta, insa sunt, în alcătuirea lor, simple si imateriale (inteligibile), asa cum este si sufletul uman. O astfel de abordare eronata care promovează asa-zisa existenţă a extraterestrilor pericliteaza intreaga teologie legata de Intruparea Mantuitorului, fiindca ce sens ar mai avea atunci Jertfa Lui de pe Cruce pentru oameni si de ce atunci I Se mai zice „Iubitor de oameni” şi nu „Iubitor de extratereştri”?… – dan.camen.]

Ziare.com/ 20 septembrie 2010

„Fiinte extraterestre ar putea exista in Univers si este posibil sa aiba suflet. Si as boteza un extraterestru, daca as fi rugat”, a declarat dr Guy Consolmagno, unul dintre astronomii oficiali ai Vaticanului.

Dr. Consolmagno, in varsta de 57 de ani, reputat astronom si planetolog, este responsabil de colectia de meteoriti a Papei.

Intr-o conferinta sustinuta cu ocazia Festivalului Stiintei Britanice de la Birmingham, dr. Consolmagno a sustinut ca revigorarea designului inteligent, o alta teorie raspunzatoare pentru aparitia noastra si a universului, care proclama umplerea golurilor din evolutie prin interventie divina, nu este decat „teologie fara judecata”, potrivit Daily Mail.

Cercetatorul, care face parte din echipa de 12 astronomi care lucreaza pentru Vatican, a mai spus ca Biserica Catolica a sustinut permanent stiinta si s-a declarat fan al literaturii SF, drept pentru care este total impacat cu posibilitatea existentei fiintelor extraterestre. „Dumnezeu este mai mare decat umanitatea. El este si Dumnezeul ingerilor”.

„As fi fericit sa descoperim viata inteligenta altundeva in Univers, dar sansele ca posibila viata sa fie inteligenta si capabila de comunicare cu noi sunt practic infime„, a completat astronomul.

In legatura cu designul inteligent, care sustine teoria evolutiei, initiate de Darwin, oficialul Vaticanului spune ca acest termen a fost confiscat de un grup de fundamentalisti creationisti din SUA care i-au pervertit intelesurile originare. Este o alta forma a „Dumnezeului golurilor din stiinta”. Nu face decat sa-i confere lui Dumnezeu trasaturi pagane si barbare, sa-l faca un dumnezeu al tunetelor si fulgerelor.

Intelesul primar al termenului design inteligent ascunde ideea ca Dumnezeu poate fi descoperit in legile fizice ale timpului si spatiului, precum si in motivul existentei umane pe Pamant.

sursa>

http://www.ziare.com/magazin/astronomii/astronomul-vaticanului-mi-ar-placea-sa-botez-extraterestri-1043032

foto>

http://www.ilcofanettomagico.it/2010/08/03/gli-extraterrestri-non-sono-mostri/

 

PRIMATUL PAPAL în dezbatere la Viena

[Să poată fi o „piatră de hotar„ pe drumul ecumenic între ortodocşi şi catolici si nicidecum un „razboi teologic, ci mai curând un dialog eficace şi durabil” – acestea sunt aşteptările organizatorilor celei de-a XII-a sesiuni plenare a Comisiei  Internaţionale Mixte pentru Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, care se va desfăşura săptămâna aceasta (20-27.09.2010) la Viena, pe teritoriul catolicilor, unde se doreşte şi adoptarea unei rezoluţii comune privind „Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu”. Anul trecut această hotărâre nu s-a putut lua de comun acord la întrunirea ce s-a ţinut la Paphos în Cipru, unde mai mulţi protestatari ortodocşi au scandat împotriva întrunirii.

Un lucru cu totul neaşteptat îl constituie anul acesta absenţa cardinalului Walter Kasper din delegaţia Papei Benedict al XVI-lea în vizita pe care a efectuat-o în zilele ce tocmai au trecut în Marea Britanie. Acestă absenţă a cardinalului din staff-ul Papei s-a datorat recentelor sale declaraţii acordate pe aeroportul Heathrow, când a spus că în Marea Britanie există un soi de ateism agresiv şi că Anglia este “o ţară din lumea a treia”. Secretarul cardinalului a justificat apoi in mod diplomatic absenţa cardinalului Kasper în Marea Britanie, spunând că are dificultăţi în mers din pricina unei gute. Cardinalul Walter Kasper este un personaj-cheie atât în anturajul Papei, cât şi în componenţa delegaţiei catolice care participă constant la această Comisie (fiind chiar preşedintele acesteia şi co-preşedinte al Comisiei în 2009, la Paphos – Cipru) – dan.camen.]

La Viena, pe 20 septembrie începe a XII-a plenară a

Comisiei pentru dialogul catolico-ortodox

Radio Vaticana – 14 septembrie 2010

A fost anunţată luni, 13 septembrie, convocarea celei de-a XII-a plenare a Comisiei pentru dialogul catolico-ortodox pentru luni 20 septembrie la Viena.

Ştirea a fost dată de cardinalul Christoph Schönborn, preşedinte al Conferinţei episcopale austriece şi arhiepiscop de Viena, şi de mitropolitul grec ortodox Mihail Staikos al Austriei. Întâlnirea, care va dura o săptămână, va constitui o porţiune importantă pe drumul lung al dialogului ecumenic şi va fi condusă de cardinalul Walter Kasper pentru catolici şi de mitropolitul Ioannis al Pergamului, din cadrul Patriarhatului ecumenic de Constantinopol pentru ortodocşi.

Mari sunt aşteptările pentru această întâlnire, care, cum arată agenţia SIR, însuşi cardinalul Schönborn a exprimat urarea ca ea să poată fi „o piatră de hotar” pe drum ecumenic între catolici şi ortodocşi. Mitropolitul Staikos, a afirmat, la rândul său, că nu va fi “un război teologic, cât mai curând un dialog eficace şi durabil”.

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=422375

~~~+~~~

Basilica/ 17 sept. 2010

Ca şi anul trecut,

Delegaţii Bisericii Ortodoxe Române în această comisie de dialog teologic sunt Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, Secretarul Sfântului Sinod, şi părintele profesor universitar dr. Ioan Ică jr. de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Andrei Şaguna” din Sibiu.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/sesiune_de_lucru_a_comisiei_mixte_internationale_pentru_dialogul_teologic_la_viena_4642.html

~~~+~~~

La sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel de anul acesta, o delegaţie a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu a sosit în Vatican pentru a participa la manifestările închinate celor doi mari corifei ai apostolilor. Anul acesta este cel de-al 41-lea an consecutiv de când are loc acest  schimb de delegaţii dintre Roma şi Constantinopol, fiind început în 1969 cu prima vizită a preşedintelui de atunci a Secretariatului pentru unitatea creştinilor, cardinalul olandez Johannes Willebrands.

Delegaţia ortodoxă a fost compusă, nu în mod întâmplător,  de „ÎPS Gennadios (Limouris), mitropolit de Sassima, co-secretar al Comisiei Mixte Internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul ei, vice-moderatorul Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor cu sediul la Geneva, de PS Bartholomaios [Ioannis Kessidis], episcop de Arianzós, asistent al mitropolitului Germaniei, şi de diaconul Theodoros Meimaris din Fanar”. Oare de ce tocmai aceştia şi nu alţii? Păi foarte simplu, deoarece, conform obiceiului, delegaţia urma să fie primită în audienţă privată la Papa Benedict al XVI-lea şi apoi să poarte convorbiri la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Se „împuşcau” astfel doi iepuri dintr-o singură lovitură…

Amănunte din ceea ce s-a discutat atunci în acea audienţă privată aflăm din rândurile de mai jos:

Delegaţia din partea Patriarhului de Constantinopol la Papa

Catholica.ro/ 28.06.2010

„[…]La începutul discursului său în limba engleză, Papa i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru “relaţiile dintre noi caracterizate de sentimente de încredere reciprocă, stimă şi fraternitate” [iată poziţia de pe care se pleacă în acest dialog catolico-ortodox – n.m.], ceea ce dă “motive de speranţă că dialogul catolico-ortodox va continua să facă progrese semnificative”.

Referindu-se la Comisia Mixtă de Dialog, Papa a arătat că aceasta se află acum “într-un punct crucial [pentru că s-a ţinut la Paphos şi nu a fost adoptat un text comun din pricina manifestaţiilor ortodocşilor de acolo – n.m.], începând în luna octombrie în Paphos să discute ‘Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu’. Din toată inima ne rugăm ca, iluminaţi de Duhul Sfânt [?! – care este până la urmă rolul acestei comisii, dacă nu cel mult consultativ, pentru că dacă sunt iluminaţi de Duhul Sfânt, atunci practic orice altă întrunire sinodală ulterioară este de prisos sau cel mult formală. Este interesant cum s-au inversat rolurile, astfel că aceste „comisii”  private au luat locul sinoadelor soborniceşti ale fiecărei biserici în parte, cele din urmă consfinţând deciziile primelor – n.m.], membrii comisiei să continue pe acest drum în cadrul apropiatei sesiuni plenare de la Viena, Austria, şi să îşi dedice timpul necesar pentru studierea aprofundată a acestei probleme delicate şi importante. Pentru mine este un semn încurajator faptul că Patriarhul Bartolomeu I şi Sfântul Sinod de la Constantinopol împărtăşesc convingerea noastră cu privire la importanţa acestui dialog”.

Papa Benedict al XVI-lea a arătat apoi că apropiata Adunare Specială a Sinodului Episcopilor pentru Orientul Mijlociu, din luna octombrie a acestui an, va dedica o atenţie particulară “temei cooperării ecumenice între creştinii din acea regiune”. El a evidenţiat faptul că “dificultăţile pe care le întâmpină creştinii din Orientul Mijlociu sunt în mare măsură comune tuturor: a trăi ca o minoritate, şi a tânji după libertate religioasă autentică şi după pace. Este necesar dialogul cu comunităţile islamice şi iudaice. În acest context, voi fi foarte mulţumit să primesc delegaţia fraternă [?!] pe care Patriarhul Ecumenic o va trimite pentru a participa la lucrările Adunării Sinodale” [ca să se obişnuiască astfel a gândi împreună – n.m.], a concluzionat Papa.

sursa>

http://www.catholica.ro/2010/06/28/delegatia-din-partea-patriarhului-de-constantinopol-la-papa/

~~~+~~~

Detalii noi despre această reuniune aflăm pe site-ul Arhidiecezei catolice de Viena a cardinalului Schonborn. O  sinteză a articolului (scris în limba germană) „Comisia mixtă de dialog urmăreşte un nou model de primat” o aveţi redată mai jos:

– Tema primatului papal reprezintă principala problemă în calea unirii dintre catolici şi ortodocşi, pentru că “nu este doar o problemă istorică”.

– Astfel, membrii comisiei la această reuniune caută o “cheie” în vederea rezolvării spinoasei probleme.

– Se caută, de asemenea, o bază pe care s-ar putea dezvolta ulterior un posibil model de perspectivă pentru un viitor primat într-o biserică unită, care să fie acceptată şi de catolici şi de ortodocşi (adică creionarea unui posibil viitor compromis  – n.m.).

– Este recunoscut faptul că drumul spre unitate este deocamdată încă destul lung, chiar dacă se poate ajunge la un moment dat la un consens cu privire la faptele istorice. Însă plenitudinea teoretică (de dogmă) şi practică (sacramentală/ liturgică) a Papei, aşa cum s-a dezvoltat ea în Occident, ajungând apoi la apogeu în cel de-al doilea mileniu la Conciliul I Vatican (1869-1870), rămâne inacceptabilă pentru ortodocşi.

-“Experţii” în materie de ecumenism consideră că Biserica Catolică este cea care trebuie să se „deplaseze” mai mult în dialogul acesta. Teologul Thomas Bremer rămâne în continuare sceptic: “Un acord este în mod rezonabil departe”.  La fel de sceptic este şi preşedintele fundaţiei “Pro Oriente”, Johann Marte, care subliniează că un primat strict de onoare al Papei, fără puteri juridice, nu este suficient.

sursa>

http://stephanscom.at/news/0/articles/2010/09/17/a19045/

~~~+~~~

Documentul care a fost compus în 2008 în Creta (Elounda), poreclit de către adversarii lui „Cretan Unia” (Unirea Cretană), şi care a fost prezentat în Cipru la cea de-a XI-a sesiune a Comisiei de anul trecut, îl puteţi downloada de mai jos (eng.). El a fost pus sub embargo, până când Sandro Magistro de la chiesa.espresso.repubblica.it l-a dat publicităţii online după ce a obţinut o copie a lui. Lucru acesta a provocat nemulţumire în rândul membrilor Comisiei, deoarece doreau ca acest document să rămână secret. Aveţi ataşat, de asemenea, şi documentul semnat la Ravenna în 2007, la cea de-a X-a întâlnire a Comisiei, care este cel puţin la fel de controversat ca şi celălalt.

Cele două documente consfinţesc calea unirii dintre catolici şi ortodocşi. Mai multe detalii despre felul cum a fost întocmit documentul de la Elounda (Creta) şi cum au avut loc discutiile din Paphos din 2009 citiţi mai pe larg> AICI (site catolic)

Elounda 2008

Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu

Ravenna 2007

Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu

~~~+~~~

Demnă de reţinut este şi interesanta declaraţie a Arhiepiscopului Ilarion Alfeyev de Volokolamsk, Şeful Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti,  din 2009 (3 noiembrie) de la Belgrad, pe site-ul episcopiei de Ras-Prizren, kosovo.net, publicată şi de site-ul interfax-religion:

„Documentul de la Ravenna este textul adoptat fără participarea Bisericii Ortodoxe Ruse. Nu l-am aprobat, nu l-am semnat şi nici nu o vom face„.

Biserica Ortodoxă Rusă n-a participat atunci acolo, deoarece acuza Vaticanul că promovează un model de administrare papală asupra lumii ortodoxe.

dan.camen.

sursa>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=6606

foto>

http://acvila30.files.wordpress.com/2010/08/cipru.jpg

 

DESPRE RUŞINAREA ŞI LEPĂDAREA DE HRISTOS

DESPRE  RUŞINAREA  ŞI  LEPĂDAREA  DE  HRISTOS[1]

~~~+~~~

“Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri” (Mc. 8, 38)

Sf. Filaret, Mitropolitul Moscovei

[…]Se cade să băgăm de seamă că aceeaşi fărădelege pe care Iisus Hristos o numeşte ruşinare de numele şi învăţătura Lui, tot El o mai numeşte şi lepădare de El: “cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10, 33). A te ruşina de Hristos este începutul, iar a te lepăda de El este săvârşirea uneia şi aceleiaşi fărădelegi.

Precum “cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Rom. 10, 10), tot astfel cu inima se ruşinează omul de Hristos spre osândire, simte ca pe o greutate şi o povară învăţătura Lui, ce nu se potriveşte cu înţelegerea minţii trufaşe, cu poftele trupului, cu obiceiurile veacului acestuia; şi, ca urmare a unei astfel de aşezări lăuntrice, cu gura, cu faptele şi cu întreaga sa viaţă se leapădă de El spre pieire.

Nu încape îndoială că fiece creştin care gândeşte cele cuviincioase simte însemnătatea acestei fărădelegi, atunci când o cercetează în toată cuprinderea ei – şi unii, poate, socot că însăşi greutatea ei îi izbăveşte de primejdia de a cădea în ea[2]. Nu mă mir că cei binevoitori, dar necercaţi în trăirea creştină[3], gândesc astfel.

Aşa gândea şi Apostolul Petru atunci când, prezicând Iisus Hristos că toţi Apostolii aveau să se smintească întru El în noaptea ce avea să vină, a zis Domnului: “chiar dacă toţi se vor sminti întru tine, eu niciodată nu mă voi sminti” (Mt. 26, 33); şi încă, prevestindu-i-se apropiata lepădare de Hristos: “de mi s-ar întâmpla a şi muri împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine” (v. 35). Se ştie, însă, ce s-a întâmplat în noaptea următoare: “atunci ucenicii toţi, lăsându-L, au fugit” (v. 56).

Şi Petru, care se temea de cădere cel mai puţin dintre toţi, a căzut mai jalnic decât toţi.

De ce s-a întâmplat aşa? În primul rând, fiindcă Petru nu se temea că o să cadă atât de jos; şi încă nu ştia că vechiul ucigaş de oameni acoperă prăpăstiile cu trestii şi gunoi spre a-l atrage şi surpa în ele pe cel lipsit de prevedere[4]. Dacă vreunul din vrăjmaşii învederaţi şi puternici[5] ai lui Hristos ar fi căzut[6] asupra lui Petru, el ar fi văzut primejdia şi s-ar fi înarmat cu bărbăţie[7].

Dacă i s-ar fi spus de-a dreptul[8]: “leapădă-te de Hristos!”, el s-ar fi îngrozit de această fărădelege[9] şi poate că s-ar fi hotărât, într-adevăr, în acea clipă să stea până la moarte întru mărturisirea lui  Iisus, Cel osândit la moarte.

În loc de aceasta, a venit la el o slujnică: de ce era să se teamă? [10] Ea nu vorbeşte – şi, pesemne, nu înţelege – nimic cu privire la credinţa în Hristos şi la mărturisirea Lui; cel ce a fost văzut împreună cu El îi stârneşte, pur şi simplu, curiozitatea: “şi tu erai cu Iisus Galileeanul”.

Petru s-a gândit, poate, că nu merita osteneala să intre în vorbă despre Hristos cu oameni atât de depărtaţi de tainele Lui, şi că aceasta ar fi însemnat să arunce mărgăritarul înaintea porcilor. Pe cât se pare, el s-a străduit doar să curme vorba. “Nu ştiu ce zici”, a grăit el – “nu te înţeleg”; şi nu şi-a dat seama cum ruşinarea de Fiul Omului, atât de ruşinoasă pentru un Apostol, s-a strecurat în inima Apostolului.

Învinuirea a venit din nou, cu mai multă putere decât prima dată – fiindcă altă slujnică l-a dat în vileag că era acolo. Trebuia întărită împotrivirea; şi Petru a grăit cu jurământ: “nu-L cunosc pe Omul Acesta”.

În acest chip, încercarea de a ocoli împreună-vorbirea despre Iisus s-a prefăcut, pe nebăgate de seama, în lepădare de El.

Încă o învinuire şi o dare în vileag, şi Petru a început a se blestema şi a se jura: “nu cunosc pe Omul Acesta”. A început, adică, să se lepede din răsputeri de El. Această adâncă şi neaşteptată cădere a lui Petru, pe care el a plâns-o cu atât amar, a fost îngăduită de Dumnezeiasca Pronie nu doar pentru a-l pune pe el la încercare, ci şi ca povăţuire pentru noi toţi, creştinii.

Petru s-a poticnit pentru ca noi să învăţăm a păşi cu grijă pe calea mântuirii. “Cel ce crede că stă, să ia aminte să nu cadă” (1 Cor. 10, 12)!

De credem că ne-am hotărât să ne jertfim viaţa pentru Hristos atunci când va fi nevoie, ei bine, ca nu cumva să ne amăgim, asemenea lui Petru, cu această plăcută încredinţare, se cade să luăm aminte cu deadinsul la noi înşine – şi anume la felul în care ne purtăm în acele prilejuri când pentru a-L mărturisi cu neclintire pe Hristos se cere jertfit ceva cu mult mai însemnat decât VIAŢA.[…]

_________________________

---

[1] Fragment extras din Cuvântul la Duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci, rostit în anul 1824, de către Sfântul Filaret, Mitropolitul Moscovei, publicat în cartea Cuvinte despre taina Crucii, trad. de Xenia şi Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia (Colecţia “Părinţi ruşi”), Bucureşti, 2002, pp. 126-129. Notele prezentului fragment îmi aparţin în totalitate.

[2] se referă la faptul că unii dintre creştini gândesc că lepădarea de Hristos are loc doar atunci când prigonitorul o cere în mod expres de la creştini. Ei cred că doar atunci şi numai atunci trebuie mărturisit Hristos. Însă aceştia nu au capacitatea de prevedere, de aceea se bazează pe această “greutate a fărdelegii” (lepădării) care îi anunţă dacă merită mărturisit Hristos într-o împrejurare oarecare sau nu, pe când Hristos cere de la noi să-L mărturisim nu doar cu gura într-un context oarecare, ci şi cu faptele şi cu întreaga noastră viaţă, adică tot timpul.

[3] în general oamenii superficiali în cele ale credinţei, sau cei ne-experimentaţi în lupta duhovnicească, adică novicii. Se referă, de asemenea, şi la cei ce cunosc credinţa ortodoxă doar din cărţi, citind îndeosebi din Vieţile Sfinţilor.

[4] anticipaţie

[5] de exemplu arhiereii, fariseii, saducheii, irodianii, soldaţii romani, sau chiar iudeii cu ciomege etc.

[6] s-ar fi năpustit

[7] cum a şi dovedit-o atunci când a tăiat cu sabia urechea dreaptă a lui Malhus, sluga arhiereului (In. 18, 10)

[8] în mod făţis, proclamativ

[9] s-ar fi îngrozit de “greutatea fărădelegii” cum am zis mai înainte (vezi a doua notă)

[10] exact contrariul la ceea ce el se aştepta de la o mărturisire pentru Hristos şi o lepădare de El

_________________________

foto>

1. Mozaic, sec VI – Lepădarea lui Petru, fragment, în Biserica lui Apollinare, Ravenna – Italia

http://www.artres.com/LowRes2/TR3/S/K/2/5/ART172806.jpg

2. Hristos şi ucenicii Săi înaintea pătimirii Sale – manuscris coptic, cca. 1249-50

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Coptic_manuscript.jpg

3. Lepădarea lui Petru – ilustraţie etiopiană, sec. 17

http://cr.middlebury.edu/public/russian/Bulgakov/public_html/peter.html

 

Papa Benedict al XVI-lea a comparat indirect ateismul cu nazismul

Think.Hotnews.ro/ 17.09.2010

In prima vizita papala in Marea Britanie din ultimii 28 de ani, efectuata joi, 16 septembrie, Papa Benedict al XVI-lea a facut o serie de comentarii controversate care au starnit indignarea englezilor necredinciosi. Acestia l-au acuzat pe Suveranul Pontif ca a legat indirect raspandirea ateismului si secularismul agresiv din Marea Britanie de ideologia nazista din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

In zborul sau spre Anglia, Benedict al XVI-lea a recunoscut ca Biserica Catolica nu s-a ocupat prompt si decisiv de scandalul cu abuzurile sexuale ale unor preoti catolici asupra minorilor, scrie Catholic Online. Ajuns in statul insular, Papa a fost intampinat de Ducele de Edinburgh, cu care a calatorit la Palatul Holyroodhouse din Scotia pentru a se intalni cu regina Elisabeta. Cei doi suverani au schimbat cadouri si au discutat intre patru ochi inainte de a tine fiecare cate un scurt discurs.

In discursul sau, Suveranul Pontif cu origini germane s-a aratat ingrijorat de raspandirea tot mai accentuata a secularismului in randul societatii si a facut ceea ce a fost considerata o legatura indirecta intre ateismul britanic si nazismul german. “Ne putem aminti cum Marea Britanie si liderii sai s-au opus unei tiranii naziste care voia sa-l eradicheze pe Dumnezeu din societate si a negat caracterul omenesc al multor oameni, in special al evreilor, considerati nedemni sa traiasca”, s-a exprimat Benedict al XVI-lea.

“Reflectand asupra lectiilor oferite de extremismul ateist al secolului XX, sa nu uitam niciodata cum eliminarea lui Dumnezeu, a religiei si a virtutii din viata publica conduce in cele din urma la o viziune trunchiata asupra omului si a societatii (…). Astazi, Marea Britanie se straduieste sa fie o societate moderna si multiculturala. Pe aceasta cale plina de provocari, trebuie sa isi pastreze respectul pentru acele valori traditionale si expresii culturale pe care formele tot mai agresive de secularism nu le mai apreciaza sau nici macar tolereaza”.

Remarca Papei a generat critici prompte din partea organizatiilor umaniste, scrie BBC News. “Ideea ca ateismul nazistilor a condus la viziunea lor extremista si plina de ura sau ca alimenteaza cumva intoleranta din Marea Britanie de astazi reprezinta o defaimare teribila a celor care nu cred in Dumnezeu”, s-a pronuntat Asociatia Umanista Britanica. De cealalta parte, Biserica Catolica a incercat sa minimalizeze controversa, spunand ca Papa stie “destul de bine despre ce e vorba in ideologia nazista”.

Benedict al XVI-lea a povestit in mai multe randuri despre cum a crescut sub regimul nazist, pe care il considera un „monstru”. La varsta de 14 ani, Joseph Ratzinger s-a alaturat organizatiei Tineretul Hitlerist, cum li se impunea tinerilor germani la acea vreme, iar in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial a fost recrutat intr-o unitate antiaeriana din Munchen. A dezertat din armata germana spre sfarsitul razboiului si a fost pentru o scurta perioada prizonier de razboi al trupelor aliate in 1945. Viziunea conservatoare, traditionalista a Papei a fost intensificata in timp ce a predat la Universitatea din Bonn in anii ’60, cand se spune ca a fost ingrozit de predominanta ideologiei marxiste in randul studentilor sai.

sursa>

http://think.hotnews.ro/papa-benedict-al-xvi-lea-pare-sa-fi-comparat-ateismul-britanic-cu-nazismul.html

 

Cultura avortului si a anticonceptionalelor

Incercand sa faca reclama la un nou contraceptiv oral lansat de curand pe piata, despre care se zice ca „nu determină luarea în greutate si contine cele mai mici doze de hormoni”, mai multe cotidiene centrale au oferit publicului, cu aceasta ocazie, cateva date statistice privind rata avortului in Romania, date obtinute probabil de la compania producatoare de anticonceptionale, pentru a-si justifica in acest mod produsul. Astfel, am aflat, parca cu si mai mare uimire si ingrijorare decat stiam pana acum, de amploarea fenomenului avortului la noi si nu numai:

Gandul.ro/15 septembrie

Specialiştii Institutului Guttmacher avertizează că, la nivel global, din cele 210 milioane de sarcini înregistrate anual, 38% sunt neplanificate, iar 22% se finalizează prin avort la cerere.

Anual, în Europa de Est, din cele 11 mi­lioane de femei însărcinate, 57% re­curg la avort. În ceea ce priveşte Româ­nia, aceasta este una dintre ţările cu cele mai mari rate ale avorturilor din lume, respectiv 78 de avorturi la 1.000 de femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani.

Justificarea companiei producatoare de anticonceptionale:

„În prezent, în România ne confruntăm cu un număr mult prea mare de avorturi – 350 de avorturi/zi şi cu un număr mult prea scăzut de femei utilizatoare de metode contraceptive – din cele 88 la sută de femei care deţin informaţii despre existenţa contraceptivelor orale, doar 10 la sută le folosesc„, susţine dr. Sorin Iancu, reprezentant al firmei producătoare.

Deci se încearcă înlăturarea răului cel mare  printr-un rău mai mic, al metodelor contraceptive.

sursa>

http://www.gandul.info/magazin/contraceptivul-oral-care-nu-determina-luarea-in-greutate-7249262

~~~+~~~

Evz.ro/15 septembrie

Cat de la îndemână este noua metoda contraceptiva faţă de avort:

„noua pilulă, este deja disponibilă în farmacii si costă în jur de 12 lei, însă pentru a o procura este nevoie de prescriptie de la medicul de familie sau de la medicul specialist„

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-nou-contraceptiv-pe-piata-905994.html

foto>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6009127,00.html?maca=rum-newsletter_rum_themen_des_tages-4143-txt-nl

~~~+~~~

Avortul şi riscurile sociale

In fine, aveti mai jos redat un articol foarte interesant despre „Cultura avortului” in Romania. Desi poate fi catalogat cu usurinta drept un articol pro-contraceptie in detrimentul avortului, si care încearcă să înlocuiască cultura avortului cu o cultură a anticoncepţionalelor, articolul este folositor pentru ca ofera date statistice oficiale internationale despre avort si mijloacele contraceptive, deci bune de stiut.

Dw-world.de/ 16 septembrie 2010

Legea pensiilor unificate a readus în centrul atenţiei o disproporţie demografică cu consecinţe greu de compensat chiar şi pe viitor. Natalitatea scade şi populaţia României îmbătrîneşte ireversibil.

Legătura dintre pensii şi structura populaţiei a devenit evidentă odată cu criza economică. Guvernul a fost nevoit să invoce argumentul demografic pentru a justifica tăierea pensiilor cu 15%, dar dezbaterea nu a fost dusă până la ultimile sale consecinţe. A fost evocat doar, în treacăt, faptul că în viitor, aproximativ prin anul 2050, dacă tendinţa demografică actuală se păstrează, România se va găsi într-un dezastru social.

În România, lumea evită de regulă un subiect foarte nevralgic: scăderea continuă a natalităţii şi mai ales incidenţa neobişnuit de mare a avorturilor provocate.

Statistica globală arată o repartiţie inegală a incidenţei avorturilor, iar pe alocuri valorile sunt destul de ridicate ca în Statele Unite, de exemplu, unde rata avorturilor este mai mare decât media din UE, exceptînd România.

Potrivit statisticilor globale realizate de Alan Guttmacher Institute, cea mai ridicată incidenţă a avorturilor provocate se întâlneşte în Federaţia Rusă : 42,8 de avorturi la 1000 de femei aflate între 15 şi 44 de ani. Urmează însă România cu o rată de 26,7 la mie (în anul 2008), apoi Bulgaria (23,4), Ungaria (21,2), Suedia (20,8), SUA (19,4) şamd. Cele mai puţine avorturi au fost înregistrate în Elveţia (6,4 la 1000 de femei) şi în Germania (7 la mie). [deci tarile ortodoxe sunt fruntase la acest capitol, pe cand cele protestante se situeaza la coada. Oare de ce? Nu e acesta un paradox infiorator?/ n.m.]

Există în România o „cultură a avortului“?

Situaţia românească nu este însă reflectată fidel din cauză că avorturile nu sunt în mod riguros declarate. Specialiştii sunt unanim de acord că incidenţa oficială a avorturilor (aşa cum este ea raportată de Institutul Naţional de Statistică) este mult subevaluată. În plus, subiectul este aproape complet neglijat de sociologia românească şi de aceea referinţele sunt preponderent străine.

Potrivit unui studiu realizat de Stanley K. Henshaw, Susheela Singh şi Taylor Haas, România are o situaţie ieşită din comun şi explicabilă doar prin existenţa unei „culturi a avortului“. Cu alte cuvinte, în România avortul ar fi ajuns să fie acceptat în mentalitatea publică nu ca soluţie ultimă în situaţii dramatice, ci pur şi simplu ca metodă contraceptivă.

Studiile citate, dar şi observaţiile curente ale medicilor din România arată că, în ciuda faptului că în ultimii 20 ani mijloacele contraceptive moderne au devenit foarte accesibile, incidenţa avorturilor la cerere a rămas foarte ridicată. În România pur şi simplu tinerele femei recurg la avort cu foarte mare uşurinţă.

Dar, în perspectivă istorică, statistica arată de-a dreptul dramatica. Din decembrie 1989, de la Decretul CFSN de legalizare a avorturilor şi până în 2008 au avut loc, potrivit datelor oficiale raportate anual de Institutul Naţional de Statistică, 7.179.194 de întreruperi voluntare de sarcină. Neoficial se apreciază că numărul real ar putea atinge 11 milioane. Numai în 1990 au avut loc 992.265 de avorturi (sursă INS).

Autorităţile române se feresc să abordeze subiectul deschis

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice evocă, în treacăt, aceste valori surprinzător de ridicate, dar evită, din motive ideologice, o analiză detaliată a fenomenului.

Guvernul, la rândul său, nu manifestă nici o îngrijorare, ba dimpotrivă, elaborează an de an planuri menite nu să limiteze fenomenul, ci să-l faciliteze, prin adoptarea în sistemul public a unor metode avortive de ultimă oră.

Planurile Ministerului Sănătăţii din 2009 arătau o preocupare pentru „implementarea avortului în siguranţă în condiţii de ambulatoriu şi pentru implementarea avortului medicamentos la scară naţională”.

Siguranţa pacientelor este desigur un obiectiv corect dar, în absenţa unor constrângeri etice mai ferme, tehnica superioară are ca efect banalizarea avortului şi face acceptarea lui mai uşoară.

Ceea ce în România se ignoră cu siguranţă este că în lumea largă şi mai ales acolo unde conceptul de autonomie personală este la mare preţ (ca în Olanda, ţară cu legislaţie foarte permisivă dată ca exemplu în rapoartele UE), avortul este privit cu tot mai mare reţinere şi nu este confundat cu mijloacele contraceptive.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Rodica Binder

sursa>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6009127,00.html?maca=rum-newsletter_rum_themen_des_tages-4143-txt-nl

foto>

http://jzmlaw.com/wordpress/wp-content/uploads/2009/07/abortion.jpg