Marele Sinod Ortodox s-ar putea ţine în 2012

Ziarul Lumina/ 5 octombrie 2010

Proiectul unei întâlniri a tuturor familiilor Ortodoxiei nu a fost niciodată atât de aproape de a se realiza. Marele Sinod Ortodox care ar putea avea loc în 2012 este tema pe care o propune articolul lui François-Xavier Maigre, publicat în cotidianul francez ‘La Croix’ din 29 septembrie, citat de „Ziarul Lumina”.

Declaraţia a trecut aproape neobservată. Ea înseamnă totuşi elanul simptomatic al unităţii care traversează în momentul actual lumea ortodoxă. Aflat în vizită, luna trecută, în insula Imbros – una dintre rarele insule turceşti din Marea Egee -, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, a anunţat recent că pregătirea pentru Marele Sinod Panortodox ‘se apropie de final’.

‘La începutul anului 2011 vom avea cu siguranţă, în centrul nostru patriarhal de la Geneva, penultima întâlnire a comitetului de pregătire a sinodului‘, a precizat primatul ortodox, încrezător în mod vizibil în susţinerea acestei întâlniri istorice, care ar trebui să permită Bisericii Ortodoxe, care numără aproximativ 200 de milioane de credincioşi, să-şi redefinească prezenţa în lume.

De altfel, acest faimos sinod, pe care unii l-ar desemna în mod ironic drept ‘personajul fictiv‘ al Ortodoxiei, pentru a râde de ritmul lent al acestuia, nu a părut a fi niciodată atât de aproape. Se vehiculează chiar şi anul 2012. Cu toate acestea, este mai bine să se păstreze prudenţa, pentru că istoria a dovedit de multe ori că mecanica sinodală rămâne fragilă şi incertă.

Dialogul a fost afectat în anii 1990

‘Pentru orientali, nu a mai existat un sinod ecumenic de la Niceea, din 787’, aminteşte P. Bernard Le Léannec, asumţionist, fin cunoscător al Ortodoxiei, care a fost paroh timp de 15 ani la Parohia Saint-Louis-des-Français din Moscova. Proiectul unui sinod panortodox, adică o ‘întâlnire oficială a tuturor familiilor ieşite din Marea Schismă de la 1054‘ [cam asa ne consideră catolicii, schismatici, pentru ca „iesit” inseamna rupt – n.m.], a fost lansat la începutul anilor 1960 de patriarhul ecumenic Atenagoras [nu e de mirare de la cine a venit ideea aceasta – n.m.].

Bisericile Ortodoxe s-au angajat atunci să lucreze împreună şi să se pună de acord asupra unei serii de subiecte care puteau reprezenta o sursă de tensiune între ele – statutul canonic al diasporei, întâietatea Patriarhiei de la Constantinopol, criteriile de independenţă şi de autonomie ale Bisericilor, ierarhia între patriarhate. Acest dialog a început să-şi piardă vigoarea, fără însă a fi întrerupt, în cursul anilor 1990, ca o consecinţă a dezvoltării URSS, a dificultăţii Bisericilor din Est să întoarcă pagina sovietică şi a reorganizării acestora pe scena internaţională.

În 1996, o dispută violentă între Moscova şi Constantinopol cu privire la Biserica din Estonia a compromis şi mai grav pregătirile pentru sinod, până într-acolo încât cele două Biserici au rupt pentru o anumită perioadă de timp comuniunea [oare?! – n.m.] care le uneşte...

Moscova şi Constantinopol sunt pregătite să-şi depăşească rivalităţile

‘Aceste tensiuni sunt astăzi practic rezolvate’ asigură Carol Saba, purtător de cuvânt al Adunării episcopilor ortodocşi din Franţa, care observă de ceva vreme ‘un climat de înţelegere foarte favorabil între Biserici’, datorat în mare parte dinamismului panortodox instaurat de summitul întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe de la Istanbul, din 2008.

‘Astăzi, conjunctura ortodoxă este favorabilă unei mai bune cooperări’, analizează Carol Saba. ‘Bisericile au înţeles că strategia confruntării era dăunătoare tuturor. În acest context al globalizării, de criză morală şi financiară, Ortodoxia are o voce şi o mărturie pe care trebuie să o facă ascultată. Este un moment binecuvântat, pe care nu trebuie să-l ratăm.’

Rămâne de văzut dacă acest sinod nu riscă să fie un sinod ‘de închidere’ faţă de lumea actuală, sub influenţa curentelor antimoderniste care traversează aceste Biserici, aşa cum se tem anumiţi analişti [deci „analiştii” sunt de fapt moderniştii, care nu se tem de influentele secularizării, ci „se tem” mai degraba de traditionalisti – n.m.]… este dificil a prevedea problema. Un lucru este sigur: acest sinod nu va fi nici pastoral, nici dogmatic [adica va aborda probleme administrative, organizatorice si statutare – n.m.]. Una dintre principalele sale mize priveşte mai ales organizarea Bisericii, şi anume organizarea diasporelor – în Europa şi Statele Unite – care conduc la juxtapoziţii eclesiale administrative de necrezut. La Paris, de exemplu, există şase episcopi ortodocşi aparţinând de şase jurisdicţii diferite.

Nouă sesiune a Comisiei mixte internaţionale pentru dialog teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă

Comisia mixtă internaţională pentru dialog teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă s-a reunit în sesiune plenară, de pe 19 până pe 26 septembrie, la Viena, informează revista ‘La Croix’, în ediţia din 29 septembrie.

Coprezidată de Mgr Kurt Koch, noul preşedinte al Consiliului pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, şi Mitropolitul Ioan de Pergam (reprezentant al Patriarhiei Ecumenice), această nouă sesiune a continuat studiul lansat de comisie la Ravena (Italia), în noiembrie 2007 şi reluat în timpul următoarei sesiuni de la Paphos (Cipru), din octombrie 2009, privind tema autorităţii în Biserică, punând în discuţie una dintre întrebările care suscită cele mai multe divergenţe de apreciere între catolici şi ortodocşi, anume ‘rolul episcopului Romei în unitatea Bisericii de-a lungul primului mileniu’.

La începutul lucrărilor, membrii comisiei au fost primiţi de cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscop de Viena, şi de Mitropolitul Mihail, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice în Austria şi Ungaria, iar fiecare dintre cei doi a ţinut un discurs de primire, dorind tuturor succes în lucrarea de apropiere dintre catolici şi ortodocşi.

Textul de la Ravena, la baza lucrărilor comisiei

Prima zi de lucru a fost consacrată în principal definirii metodologiei de lucru asupra problematicii întâietăţii episcopului Romei în primul mileniu. Participanţii au reflectat apoi la statutul pe care să-l confere documentului. Potrivit unor versiuni neautorizate ale acestui text, care au circulat pe internet, în ciuda embargoului pe care îl hotărâse comisia în timpul ultimei sesiuni, sunt abordate aici patru aspecte: Biserica de la Roma în calitate de ‘primul sediu printre Bisericile locale din Orient şi Occident’; episcopul Romei în calitate de ‘succesor al Sfântului Petru’; rolul episcopului Romei în perioadele de criză ale comuniunii eclesiale în timpul primului mileniu; influenţa factorilor nonteologici.

Conform propunerilor formulate de membrii ortodocşi ai Comisiei de la Viena, s-a convenit în final să nu se dea un statut oficial acestui document, ci să se folosească, după introducerea remarcelor complementare, ca bază de lucru pentru pregătirea unui nou document care să propună piste de rezolvare a divergenţelor teologice existente între catolici şi ortodocşi, cu precădere în ceea ce priveşte articularea între întâietate şi sinodalitate în viaţa Bisericii.

Totuşi, Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk de la Moscova, responsabil al Departamentului de relaţii externe al Patriarhiei de la Moscova, care a condus delegaţia Bisericii Ortodoxe la sesiunea de la Viena, a indicat că documentul elaborat la Paphos şi revăzut la Viena nu poate servi drept ‘instrument de lucru’ în măsura în care acesta nu tratează problemele decât dintr-o ‘perspectivă pur istorică’ şi conţine ‘lacune şi omisiuni’. Printre acestea, Mitropolitul a subliniat că ‘abordând rolul episcopului Romei, „documentul” nu îi menţionează aproape deloc pe episcopii celorlalte Biserici locale existente în mileniul întâi’, la fel şi faptul că ‘nu precizează suficient de clar şi distinct că jurisdicţia episcopului Romei în primul mileniu nu se întindea şi în Orient’.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/marele_sinod_ortodox_s_ar_putea_tine_in_2012_9055.html

foto>

http://blogs.reuters.com/faithworld/2010/05/25/in-moscow-orthodox-christian-churches-draw-closer/

http://eng.medvedev.kremlin.ru/photoalbum?page=3

 

Moastele Sfantului Maxim Marturisitorul vor fi aduse la Iasi cu prilejul sarbatorii Sfintei Parascheva

Mana dreapta a Sfantului Maxim Marturisitorul va fi adusa spre inchinare de la Manastirea ‘Sfantul Pavel’ din Muntele Athos la Iasi, in data de 9 octombrie 2010, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, informeaza „Ziarul Lumina”. Delegatia din Grecia cu moastele Sf. Maxim Marturisitorul va ajunge in Romania, (Aeroportul Iasi), in jurul orei 22:25. Duminica, 10 octombrie intre orele 19:00-20:30 va avea loc Pelerinajul ‘Calea Sfintilor’ – procesiune cu moastele Sf. Cuv. Parascheva si a Sf. Maxim Marturisitorul care vor fi depuse pe esplanada din fata Catedralei mitropolitane pentru inchinare.

Din moastele Sfantului Maxim Marturisitorul se pastreaza o parte din mana dreapta, cea pe care imparatul Constans a poruncit sa-i fie taiata in anul 662, in Constantinopol. Nu se stie cand acest odor de mare pret a ajuns in Athos, deoarece cea mai mare parte din arhivele Manastirii ‘Sfantul Pavel’ s-au pierdut in 1307, cand catalanii au pustiit Sfantul Munte, si apoi in cumplitul incendiu care a distrus sfantul lacas in 1902. Este posibil ca acest odor de mare pret sa fi fost adus din Constantinopol in secolul al XI-lea de ctitorul manastirii, Sfantul Pavel Xiropotamitul. O alta posibilitate, care nu trebuie exclusa, este ca mana Sfantului Maxim a fost daruita manastirii de printesa Maro, fiica craiului Serbiei, Gheorghe Brancovici.

Sfantul Maxim s-a nascut in Constantinopol, din parinti drept-credinciosi, de neam ales. A studiat filosofia si teologia. Imparatul Heraclie (610-641) l-a facut sfetnic. Cand a aparut erezia monotelita, a celor ce marturisesc ca este numai o vointa in Mantuitorul Iisus Hristos, si vazandu-l chiar pe imparat cazut in erezie, Sfantul Maxim a intrat in Manastirea Chrysopolis (nu a iesit, aşa cum aleg să facă anumiţi calugări astăzi – n.m.). Dupa cativa ani a fost ales staret. Vazand tulburarea din Biserica din cauza monotelitilor, Sfantul Maxim s-a dus la Roma, deoarece Ierusalimul era ocupat de arabi. In drum a trecut si pe la episcopii din Africa, din cetatile din calea lui, si ii intarea in credinta, iar celor de departe le trimitea scrisori despre dreapta credinta, indemnandu-i sa se pazeasca de erezie. Din porunca imparatului, Cuviosul Maxim a fost prins in Roma, cu ucenicul sau Anastasie, si amandoi au fost dusi la Constantinopol. Supus la multe chinuri Sfantul Maxim a trecut la Domnul in 662, in cetatea Shimara, pe coasta rasariteana a Marii Negre, unde fusese intemnitat, avand varsta de optzeci si doi de ani. La mormantul lui s-au vazut trei faclii, ca un semn ca a fost un om bineplacut Preasfintei Treimi.

De la Sfantul Maxim Marturisitorul ne-au ramas remarcabile opere teologice Intrebari lui Talasie, Ambigua, Liber Asceticus, Capita de Caritate, Mistagogia, Comentarii la Psalmul 59, la Rugaciunea Domneasca, Viata ascetica (una dintre cele mai frumoase opere despre viata si regulile monastice).

sursa>

http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/moastele-sfantului-maxim-marturisitorul-fi-aduse-iasi-prilejul-sarbatorii-sfintei-parascheva-121511.html

foto>

http://solzemli.wordpress.com/2008/12/26/saint-maximus-the-confessor-on-sinful-thoughts/

http://www.ziarullumina.ro/articole;1392;1;46032;0;Sarbatoarea-Sfintei-Parascheva-%EF%BF%BD%EF%BF%BD-2010.html

 

Parastas pentru părintele Dumitru Stăniloae la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi

Ziarul Lumina/ Editia de Moldova/ 6 octombrie 2010

La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi a fost pomenit părintele Dumitru Stăniloae.

Slujba Parastasului a fost precedată de Sfânta Liturghie săvârşită în capela facultăţii la care au participat studenţii din cei patru ani de studiu.

„Cred că părintele Dumitru Stăniloae s-a bucurat de rugăciunea pe care am făcut-o. Pentru noi, ca facultate de teologie, e o mare şansă să-i avem ocrotitori pe pr. Stăniloae şi pe Sf. Cuv. Parascheva. Părintele Stăniloae este izvorul care ne inspiră în activitatea noastră didactică. Am convingerea că părintele îi pomeneşte în ceruri pe toţi aceia care continuă să lucreze în duhul Sfinţilor Părinţi, în duhul rugăciunii Bisericii„, a spus pr. prof. univ. dr. Viorel Sava, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi. (C.C.)

sursa>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1393;1;46096;0;Parastas-pentru-parintele-Dumitru-Staniloae.html

foto>

http://www.orthphoto.net/photo.php?id=33107

 

Întronizarea de la Pec a Preafericitului Irineu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe

La Pec a avut loc ieri, 3 octombrie, ceremonia de instalare a Patriarhului Irineu, în scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Biserica Laura, Stravropighia Patriarhiei Serbiei – Pec. În timpul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Jovan al Zagrebului şi Ljubljanei şi Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului şi al Litoralului au oficiat ceremonia de întronizare a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Sârbe rostind “Axios” adică “Vrednic este”. Apoi, Patriarhul Irineu a rostit un cuvânt de învăţătură. La evenimente a fost prezent Preşedintele Republicii Serbia, domnul Boris Tadic, prinţul Alexander Karadjordjevic şi reprezentanţi ai corpului diplomatic.

După cum ne informează spc.rs, alături de Patriarhul şi ierarhii Biserici Ortodoxe Sârbe au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe Surori după cum urmează: Mitropolitul Emanuel şi Mitropolitul Teolipt al Iconiei din partea Patriarhiei Ecumenice, Mitropolitul Kalynikos al Pilusiei din partea Patriarhiei Alexandriei, Arhiepiscopul Nifon din partea Patriarhiei Antiohiei, Arhiepiscopul Teofilact al Iordaniei din partea Patriarhiei Ierusalimului, Mitropolitul Hilaron al Volokolamsk-ului din partea Patriarhiei Moscovei, Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinul şi Strehaiei, Preasfinţitul Daniil, locţiitor al Episcopiei Dacia Felix din partea Patriarhiei Române, Mitropolitul Dometian al Vidinul din partea Patriarhiei Bulgariei, Mitropolitul Gerasim Sharashenidze din partea Patriarhiei Georgiei, Arhiepiscopul Chrysostomos II din partea Arhiepiscopiei Ciprului, Mitropolitul Teologos al Seres-ului, Mitropolitul Simeon al Noii Smirna din partea Arhiepiscopului Primat al Atenei, Mitropolitul Ignatios al Veratului din partea Bisericii Ortodoxe a Albaniei, Arhiepiscopul Albel al Lublinului şi Holmului din partea Bisericii Ortodoxe a Poloniei, Cristofor, Arhiepiscopul de Praga şi Mitropolitul Cehiei şi Slovaciei, Episcopul Melchisedek de Pittsburgh şi West Pennsylvania din partea Bisericii Ortodoxe din S.U.A.

‘Participarea noastră la bucuria poporului sârb de a avea patriarh se înscrie pe linia raporturilor frăţeşti dintre Bisericile noastre Ortodoxe’, a declarat Înaltpreasfinţitul Mitropolit Irineu după cum ne informează „Ziarul Lumina”, Ediţia de Oltenia.

De asemenea au fost prezenţi: Mons. Kurt Koch preşedintele Consiliului Papal pentru promovarea unităţii creştine, Arhiepiscopul Stanislav Hocevar al Belgradului, Leopold Rohmes, Vicar General şi Mons. Andrija Kopilovic din partea Bisericii Catolice, Jonathan Goodall din partea Bisericii Anglicane, Tjeerd Hielke Wolters (SSC), Arhiepiscopul Karekin al Germaniei din partea Bisericii Armeniei, reprezentanţi ai comunităţii Islamice din Serbia, reprezentanţi ai Bisericii Evanghelice din Slovacia, reprezentanţi ai Federaţiei Comunităţii Iudaice, reprezentanţi ai Bisericii Evanghelice Creştine, domnul Constantine Triandaphilos, director al IOCC, delegaţia Fondului ‘Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat’ din Moscova.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/intronizarea_de_la_pec_a_preafericitului_irineu_patriarhul_bisericii_ortodoxe_sarbe_2324.html