[Observ că justificările ecumeniştilor pentru reuniunile lor de orice fel, pe care la fac în fiecare an sau la doi ani odată, au acum la baza cauza şi efectul secularizării. Ele sunt exprimate de obicei în felul următor: „Ne-am reunit ca să aducem mărturie comună unei societăţi secularizate, fără repere morale”. Într-adevăr, societatea mondială este acum guvernată de oameni care aplică în politicile lor principii materialiste şi imorale, iar spiritul secularizării, această cultură laică dominantă zilelor noastre, impregnează tot mai mult duhul Bisericii. Detaşarea, însă, faţă de lumea aceasta secularizată nu se face în acelaşi mod secularizat, doar de faţadă; adică nu poţi spune că lumea este secularizată iar tu nu eşti, chipurile, deloc atins de ea, deşi trăieşti în aceeaşi lume şi lucrezi cu aceiaşi oameni şi de multe ori grijile administrative şi materiale înlocuiesc preocupările bisericeşti de mântuire a sufletului, de misiune şi cele intelectuale. Această percepţie domină încă de când Biserică este privită de către mădularele ei drept o instituţie divino-umană (conceptţie venită pe filieră catolică, consemnată şi în manualele de dogmatică ortodoxă actuale) şi nu ca un trup tainic, teandric dacă vreţi, al lui Hristos, aşa cum o vedea Sf. Pavel, Apostolul Neamurilor. – dan.camen.]
Radio Vaticana/ 25 octombrie 2010
Biserică – Stat: a munci împreună pentru binele umanităţii.
Lucrările celui de-Al Doilea Forum Catolic-Ortodox s-au încheiat cu adoptarea de către cei 17 delegaţi ai Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene, din partea Bisericii Catolice, şi cei 17 reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe Europene, a unui text comun prin care doresc să ofere Bisericilor din Europa o contribuţie şi o voce comună asupra temei prezenţei Bisericilor în societatea Europeană.
Misiunea Bisericii, adresată întregii umanităţi, nu este exclusiv eshatologică, ci şi istorică. De aceea, „Comunicatul de la Rhodos” declară că Biserica „este în societate, în deplină solidaritate cu întreaga umanitate şi dezvoltă raporturi specifice cu Statele”. Mai mult, în acest comunicat, participanţii observă cu satisfacţie faptul că respectul pentru libertatea religioasă ca drept fundamental al persoanei umane este în creştere în Europa: un drept care trebuie să fie garantat în mod egal atât Bisericilor, cât şi credincioşilor grupurilor religioase minoritare, atunci când există într-o ţară o Biserică dominantă sau „Biserică de Stat”. În acest document, participanţii cer, printre altele: generalizarea recunoaşterii civile a structurilor bisericeşti sub forma personalităţii juridice; susţinerea educaţiei religioase în şcolile publice şi finanţarea din partea Statului pentru şcolile şi institutele de formare deschise de către Biserici; ca Bisericile să poată participa cu drepturi depline în dezbaterile etice şi morale pe teme ca protejarea vieţii, familie, imigraţie, etc., care privesc viitorul societăţilor; restituirea bunurilor confiscate Bisericilor în timpul regimurilor totalitare.
În cele din urmă, delegaţii au făcut apel, pe de o parte, către cetăţenii din ţările lor, ca să fie atenţi la pericolul pe care îl reprezintă o societate fără puncte de referinţă morale şi fără un proiect demn de persoana umană; pe de altă parte au făcut apel la guvernele lor, pentru ca acestea să se angajeze în garantarea libertăţii religioase în ţările lor şi în lume, împotriva „oricărei forme de discriminare bazată pe religie”, reafirmând dorinţa lor de a colabora pentru binele comun al societăţilor.
Pentru cinci zile (18-22 Octombrie), delegaţii Bisericilor s-au întâlnit pe insula grecească Rhodos pentru a reflecta împreună pe tema: „Relaţiile dintre Biserică şi Stat. Perspective teologice şi istorice”, la invitaţia Preafericirii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, fiind oaspeţii Înaltpreasfinţiei Sale Chiril, Mitropolitul Rhodosului. Forumul a fost co-prezidat de către Mitropolitul Ghenadie de Sassima, din partea Patriarhiei Ecumenice, şi Cardinalul Péter Erdő, Preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE).
Întâlnirea, care a avut loc într-o atmosferă de fraternitate şi ascultare, confirmă respectul reciproc şi dorinţa Bisericii Catolice şi a Bisericilor Ortodoxe din Europa de a lucra împreună la oferirea unei mărturii comune a Evangheliei lui Hristos şi a valorilor pe care adeziunea la această Evanghelie le presupune, într-o Europă marcată de secularizare şi aflată în căutarea identităţii sale.
La invitaţia Patriarhului de Lisabona, Cardinalul José da Cruz Policarpo, al treilea Forum Catolic-Ortodox va avea loc în capitala portugheză, în anul 2012.
Redăm, în continuare Comunicatul de la finalul Forumului. [sublinierile şi îngroşările textului îmi aparţin – n.m.]
Al Doilea Forum Catolic-Ortodox
Rhodos, Grecia, 18-22 octombrie 2010
COMUNICAT
La invitaţia Preafericirii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a avut loc în insula Rhodos, Grecia, între 18 şi 22 octombrie 2010, Al Doilea Forum Catolic-Ortodox. Tema întâlnirii a fost „Relaţiile dintre Biserică şi Stat. Perspective teologice şi istorice”. Forumul a beneficiat de ospitalitatea fraternă a Înaltpreasfinţiei Sale Mitropolitul Chiril al Rhodosului, căruia îi exprimă o vie mulţumire. Forumul a fost co-prezidat de către Mitropolitul Ghenadie de Sassima, din partea Patriarhiei Ecumenice, şi Cardinalul Péter Erdő, Preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE).
După experienţa pozitivă a „Primului Forum Catolic-Ortodox” (Trento, Italia, 11-14 decembrie 2008), care a avut tema: „Familia: un bine pentru umanitate”, 17 delegaţi ai Conferinţelor Episcopale Catolice din Europa şi 17 reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe din Europa au discutat despre relaţiile pe care Bisericile lor le au cu Statul, în Europa.
Pe perioada acestor doi ani, conştiinţa necesităţii unei lucrări comune între Bisericile Ortodoxe şi Biserica Catolică din Europa a crescut, după cum mărturiseşte şi această iniţiativă ecumenică. Acest Forum nu înlocuieşte Comisia Mixtă Internaţională de Dialog Teologic între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, care funcţionează din 1980.
Scopul acestei întâlniri este mai degrabă de a ne concentra pe chestiunile antropologice, sociale şi culturale, care au o importanţă crucială pentru prezentul şi viitorul Europei şi al umanităţii. Obiectivul acestui Forum este, de asemenea, de a contribui la identificarea de poziţii comune pe probleme sociale şi morale de actualitate. Participând la aceste întâlniri, am putut să ne dăm seama cât de apropiate sunt doctrinele noastre morale şi sociale. În acelaşi timp, am făcut cunoscute Europei şi lumii preocupările Bisericilor noastre.
Zilele petrecute la Rhodos au fost organizate în momente de muncă şi rugăciune, într-un spirit de respect reciproc şi cooperare fraternă.
Cele două delegaţii au discutat mai ales despre viziunea teologică care stă la baza acestor relaţii. Forumul, graţie intervenţiilor diferiţilor delegaţi ai Bisericilor, a luat în considerare diferitele modele şi soluţiile adoptate de către State pentru a încadra juridic Bisericile în ţările lor şi a regla raporturile Statului cu structurile lor pastorale, sociale şi educative. S-a reflectat mai ales asupra aspectelor: raportul Biserică-Stat din punct de vedere teologic şi istoric; modul în care Bisericile îşi desfăşoară relaţiile cu Statul; binele comun şi serviciul/diaconia Bisericii în societate. Forumul a discutat în special următoarele puncte:
1. Având o constituţie teandrică, dar limitată la lumea creată, în mijlocul căreia îşi îndeplineşte misiunea, Biserica uneşte timpul cu eternitatea. Ea nu ignoră, nu refuză şi nu respinge istoria, ci o asumă, pentru că misiunea sa nu este exclusiv eshatologică, ci şi istorică, pentru că omul trăieşte în istorie, într-un timp şi spaţiu limitat din punct de vedere geografic. Biserica este un mister, semn şi mod de prezenţă a lui Dumnezeu în lume, dar este şi o realitate comunitară şi un fapt care se înscrie în istorie. Reunită de către Spiritul Sfânt, ea a primit de la Isus Hristos mandatul de a anunţa în lume Evanghelia tuturor popoarelor, până la sfârşitul timpului (Mt. 28,19). De aceea, în societate, ea este în deplină solidaritate cu întreaga umanitate şi dezvoltă raporturi specifice cu Statele.
2. Participanţii remarcă cu satisfacţie că în Europa s-a răspândit, în conştiinţa popoarelor, respectul libertăţii religioase ca un drept fundamental al persoanei, după cum mărturisesc instrumentele juridice europene, de exemplu: „Convenţia pentru apărarea drepturilor omului” din 1950 – ce se aplică în 47 de ţări membre ale Consiliului Europei, „Carta Drepturilor Omului” de la Nisa (2000) – în vigoare în cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, şi un număr mare de constituţii naţionale. Diverse ţări din Europa au adoptat noi constituţii democratice şi legi care privesc libertatea religioasă şi comunităţile religioase, care sunt destinate să ofere tuturor cetăţenilor dreptul de a-şi practica religia, respectând convingerile celorlalţi. Alte ţări europene şi-au adaptat, de asemenea, legislaţia pentru a răspunde mai bine cerinţelor comune pe tema libertăţii religioase, având în vedere mai ales activităţile caritative şi sociale ale Bisericii, ca părţi integrante ale misiunii sale.
3. Aceia dintre noi care aparţin unor State membre ale Uniunii Europene ştiu că, după „Tratatul de la Lisabona” (2007), art. 17, Bisericile sunt luate în considerare după statutul pe care îl au în legislaţia naţională şi sunt recunoscute pentru contribuţia lor specifică la identitatea europeană. În plus, Uniunea Europeană se angajează să menţină cu Bisericile un dialog deschis şi transparent.
De-a lungul istoriei, fiecare naţiune europeană a dezvoltat relaţii specifice cu Biserica şi comunităţile religioase situate pe teritoriul ei. Este de înţeles faptul că, în unele ţări, Biserica marii majorităţi a cetăţenilor continuă să se bucure de o atenţie specială din partea Statului, pentru contribuţia sa din trecut şi prezent în viaţa oamenilor. Bisericile iau act de faptul că dreptul comunitar european consideră, în temeiul principiului subsidiarităţii, că statutul juridic al Bisericilor reiese din fiecare legislaţie naţională, la fel ca şi în cazul problemelor culturale. Orice încercare de unificare sau de egalizare nu va răspunde exigenţelor specifice pe care istoria le-a înscris în relaţiile dintre Biserici şi State.
Participanţii la Forum îşi exprimă convingerea că poziţia de Biserică dominantă sau de Biserică de Stat nu trebuie să facă nici o discriminare juridică asupra celorlalte Biserici sau membri ai grupurilor religioase minoritare, cărora deplina libertate religioasă trebuie să le fie garantată, inclusiv dreptul de a-şi răspândi credinţa, prin mijloace care respectă libertatea persoanei.
4. Cele mai multe dintre ţările noastre au instituit un sistem de înregistrare a comunităţilor religioase. Cu condiţia de a răspunde la un anumit număr de criterii, cum ar fi numărul de credincioşi, anii de prezenţă în ţară, ele obţin calificarea de culte (religii) recunoscute şi personalitatea juridică. În sistemele de separaţie completă dintre Biserică şi Stat, precum şi în unele ţări în care Statul recunoaşte o singură religie oficială, cultele (religiile) sunt obligate să ia în plan civil forma unei asociaţii culturale definită prin lege, uneori în contradicţie cu dreptul la autodeterminare al comunităţilor religioase.
Libertatea corporativă a Bisericii este garantată atunci când Biserica este recunoscută pentru ceea ce este. În cele mai multe legislaţii europene, structurile ecleziastice beneficiază de o recunoaştere civilă ca persoană juridică. Sperăm ca acest tip de recunoaştere să fie generalizat şi aplicat peste tot.
5. În Europa, sistemul de separare cu cooperare dintre Biserică şi Stat este cel mai răspândit. Separarea trebuie înţeleasă în sensul distincţiei dintre domeniul politic şi cel religios, şi nu în sensul unei ignoranţe reciproce, imposibilă de realizat. Biserica şi Statul sunt fiecare, în propriul domeniu, independente şi autonome, unul faţă de celălalt. Independenţa şi autonomia reciprocă trebuie să permită o cooperare specifică şi armonioasă între cele două instituţii. Cooperarea este cerută de însăşi misiunea Bisericii, care nu este limitată la viaţa liturgică, ci include, printre altele, învăţământul, operele de caritate şi slujba pentru binele comun.
Constatăm cu satisfacţie că în multe dintre ţările noastre europene, Bisericile au libertatea de a înfiinţa şcoli şi de a oferi asistenţă spirituală persoanelor din spitale, închisori, sau care sunt angajate în Forţele Armate.
6. Bisericile noastre doresc să poată participa într-un mod mai activ la dezbaterile etice şi morale care privesc viitorul societăţii. Este important să afirmăm că ţările noastre europene nu îşi pot tăia rădăcinile creştine fără a se distruge şi că problemele etice sunt determinante pentru viitorul nostru într-o lume globalizată. Bisericile doresc să îşi facă auzită vocea mai ales în problemele: protecţiei vieţii înainte de naştere, însoţirii persoanelor aflate la sfârşitul vieţii, familiei fondate pe înţelegerea creştină tradiţională a căsătoriei, atenţiei către persoanele marginalizate, primirii imigranţilor, precum şi protecţiei identităţii culturale şi lingvistice a naţiunilor europene. Bisericile au datoria de a deştepta conştiinţa în toate aceste puncte şi de a apăra demnitatea persoanei umane, creată după imaginea lui Dumnezeu. Bisericile reafirmă, în particular, dreptul la obiecţia de conştiinţă pentru personalul medical, pe care nimeni nu-l poate obliga să practice avortul sau eutanasia.
7. Există diferenţe considerabile între Bisericile noastre referitor la condiţiile vieţii materiale. Unele Biserici sunt finanţate de la bugetul de stat, altele au un sistem de impozit ecleziastic impus prin lege, altele se bazează exclusiv pe donaţiile credincioşilor. Pentru multe dintre Biserici, donaţiile credincioşilor rămân principala lor resursă. De câţiva ani s-a răspândit un sistem de impozit care permite contribuabilului să-şi direcţioneze o parte din impozitul pe venit unei Biserici sau unei opere de binefacere. În anumite ţări din Europa, Bisericile aşteaptă încă restituirea bunurilor care le-au fost confiscate de regimul comunist, care să le permită să-şi împlinească misiunea pastorală, caritativă şi socială.
8. Participanţii la Forum insistă asupra libertăţii educaţiei, amintind că datoria de a educa aparţine părinţilor, care trebuie să decidă ce orientare să dea educaţiei copiilor lor. Statul nu trebuie să impună o ideologie prin sistemul şcolar de care este responsabil. În ceea ce priveşte Biserica, ea are un drept înnăscut de a oferi o educaţie conformă cu principiile creştine copiilor familiilor care cer acest lucru. Educaţia religioasă trebuie să fie făcută posibilă în cadrul şcolilor publice, în acord cu Bisericile. Şcolile şi institutele de formare ce aparţin Bisericii ar trebui să fie susţinute financiar de Stat, în aceeaşi măsură ca şi învăţământul public, pentru că aceste şcoli au sarcina de a forma cetăţeni responsabili şi dedicaţi binelui comun.
9. Facem un apel către cetăţenii ţărilor noastre să fie atenţi la pericolul ce îl reprezintă o societate secularizată fără repere morale şi fără un proiect demn al persoanei umane. Nu este posibil a locui împreună fără o relaţie cu realitatea obiectivă a fiinţei umane, a nevoii sale de a se deschide întregii realităţi în care este introdusă, care nu se reduce la urmărirea bunăstării materiale şi care include căutarea sensului vieţii printr-o căutare spirituală continuă. Imaginea omului care apare în discursul public şi în mass-media este adesea străină de căutarea adevărului, dacă se pune exclusiv accentul pe satisfacerea dorinţelor sale subiective. Ordinea juridică pe care sunt construite Statele şi, deci, relaţiile dintre cetăţeni, nu poate depinde de opiniile schimbătoare ale unor persoane, nici de acţiunea grupurilor de presiune. Această ordine trebuie să se fondeze pe valori umane intangibile. Noi afirmăm că aceste valori sunt înscrise în însăşi fiinţa umană. Ele preced dreptul şi Statul. Libertatea religioasă este în centrul drepturilor fundamentale ale persoanei, pentru că garantează oamenilor posibilitatea de a căuta liber adevărul şi de a acţiona în consecinţă; ea pune în lumină planul lui Dumnezeu Creatorul, care a vrut ca noi să ne putem întoarce în mod liber spre El.
La rândul lor, Bisericile noastre se angajează să susţină aceste valori care constituie matricea civilizaţiei şi culturii europene. Ne dorim ca membrii Bisericilor noastre să se angajeze, pe cât posibil, la toate nivelurile vieţii sociale, pentru ca viziunea creştină asupra omului şi societăţii umane să continue să inspire comportamentul persoanelor şi alegerea legislatorilor. Este vorba de a revitaliza patrimoniul valorilor creştine şi de a le aplica exigenţelor şi nevoilor contemporane ale societăţii europene.
10. Cerem fiecare guvernelor noastre şi responsabililor cu viaţa publică să se angajeze hotărât în garantarea libertăţii religioase în Europa şi în promovarea ei în lume şi să lupte împotriva oricărei forme de discriminare bazată pe religie.
În faţa fenomenului dificil de controlat al multiculturalismului în Europa, reamintim urgenţa, pentru fiecare societate, de a găsi în principiile universale ale eticii naturale fundamentul oricărei coexistenţe armonioase.
Ne reafirmăm disponibilitatea de a coopera cu autorităţile publice ale ţărilor noastre pentru binele comun al tuturor cetăţenilor, contribuind, astfel, la întărirea coeziunii civile şi dăruind popoarelor noastre motive de a spera pentru viitorul lor.
În fine, participanţii la Forum se felicită pentru ambianţa fraternă şi stimulatoare din timpul lucrărilor şi speră într-o creştere a sensului responsabilităţii noastre creştine comune, în raport cu locul Bisericilor noastre în viaţa oraşului şi în faţa provocărilor timpului nostru.
Primim cu bucurie invitaţia Eminenţei Sale, Cardinalul-Patriarh al Lisabonei, de a ţine cel de-al treilea Forum Catolic-Ortodox în anul 2012 în Portugalia, unde sperăm să putem să ne apropiem şi mai mult punctele de vedere, plecând de la patrimoniul nostru teologic şi spiritual, pentru binele Bisericilor noastre şi în slujba societăţii.
Rhodos, Grecia, 21 Octombrie 2010
[originalul în franceză]
Biroul de presă al CCEE
La această întâlnire au participat din România PS Ciprian Câmpineanul, episcop-vicar patriarhal (Biserica Ortodoxă Română), şi PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea (Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică). Biserica Ortodoxă Bulgară nu a participat la acest Forum Catolic-Ortodox.
sursa>
http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=433706
http://www.ccee.ch/index.php?&na=4,1,0,0,e,126134,0,0,
foto>
http://www.mospat.ru/en/2010/10/20/news28367/
http://www.egco.ro/news_221_ro.php
Aflat într-o stare avansată de degradare, fostul lăcaş de cult în stil gotic care a aparţinut Ordinului Călugărilor Franciscani, a fost ridicat, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Biserica, părăsită şi neîngrijită 20 de ani, a fost scoasă la vânzare în 2005. Printre ofertanţi s-au numărat Biserica Ortodoxă Română şi un concern internaţional, care dorea să o demoleze şi să construiască în acel loc un supermarket.
Theologhia 
