RSS

Arhive zilnice: noiembrie 30, 2010

Papa Benedict scrie Patriarhului Bartolomeu: „trebuie să continuăm să înaintăm pe drumul spre deplina comuniune”

Mesaj al Papei către Bartolomeu I: este nevoie de

mărturia în comun a creştinilor pentru oamenii de azi

Radio Vaticana/ 30 noiembrie 2010

„Înaintarea pe drumul spre deplina comuniune” este urarea exprimată de Benedict al XVI-lea în mesajul către patriarhul Bartolomeu I, cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei Apostolul, patronul Patriarhatului ecumenic de Constantinopol. Documentul a fost consemnat patriarhului Bartolomeu I de cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, care se află la Istanbul împreună cu o delegaţie cu ocazia Sfântului Patron.

Sărbătoarea Sfântului Andrei, scrie Papa, reprezintă „o puternică invitaţie la a reînnoi propria fidelitate faţă de învăţătura Apostolilor şi la a deveni vestitori neobosiţi ai credinţei în Cristos prin cuvânt şi mărturia vieţii”. În timpul actual, avertizează Benedict al XVI-lea, „această invitaţie este mai urgentă ca oricând şi îi interpelează pe toţi creştinii”. Într-o lume marcată de „o crescândă interdependenţă şi solidaritate”, într-adevăr „suntem chemaţi să proclamăm cu reînnoită convingere adevărul Evangheliei şi să-l prezentăm pe Domnul cel Înviat ca răspuns la cele mai profunde întrebări şi aspiraţii spirituale ale oamenilor de azi, bărbaţi şi femei. Pentru a putea reuşi în această „mare misiune”, se citeşte în mesaj, „trebuie să continuăm să înaintăm pe drumul spre deplina comuniune, arătând că ne-am unit deja eforturile pentru o mărturisire în comun a Evangheliei înaintea oamenilor timpului nostru”. Din acest motiv, Papa exprimă gratitudinea sinceră Patriarhului ecumenic pentru ospitalitatea oferită în octombrie anul acesta la Rhodos delegaţilor Conferinţelor Episcopale ale Europei, care s-au reunit cu reprezentanţii Bisericlor Ortodoxe ale Europei pentru cel de-al II-lea Forum catolico-ortodox pe tema Raporturile Biserică-Stat: perspective teologice şi istorice. În sfârşit, Papa asigură că urmăreşte „cu atenţie” „eforturile chibzuite” ale lui Bartolomeu I „pentru binele Ortodoxiei şi pentru promovarea valorilor creştine în multe contexte internaţionale”.

Aşadar, cardinalul Kurt Koch este la Istnabul împreună cu delegaţia Sfântului Scaun pentru sărbătoarea Patriarhatului Ecumenic. Vizita are lor în cadrul schimburilor de delegaţii pentru respectivele sărbători ale Sfinţilor Patroni, 29 iunie la Roma pentru celebrarea Sfinţilor Petru şi Paul şi, întocmai, 30 noiembrie la Istanbul pentru celebrarea Sfântului Andrei. Între momentele intense ale dimineţii, solemna Divină Liturghie prezidată de Bartolomeu I în biserica patriarhală din Fanar şi întâlnirea delegaţiei vaticane cu Patriarhul şi cu Comisia sinodală competentă pentru relaţiile cu Biserica Catolică.

Referinta>

MESSAGE TO BARTHOLOMEW I FOR THE FEAST OF ST. ANDREW

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=443266

foto>

http://newsimg.bbc.co.uk/media/images/42373000/jpg/_42373030_kiss_416ap.jpg

 
2 comentarii

Scris de pe noiembrie 30, 2010 în articole, diverse, Ecumenisme, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Mare sinod catolic in 2012 ? „Noua evanghelizare” intr-o lume secularizata

Radio Vaticana/ 25 octombrie 2010

Un sinod general ordinar pentru Noua evanghelizare în 2012: este importantul anunţ dat duminică 24 octombrie de Benedict al XVI-lea la terminarea Liturghiei care a încheiat Sinodul special pentru Orientul Mijlociu. Papa a reafirmat „nevoia urgentă” a unei noi evanghelizări mai ales în ţările de străveche tradiţie creştină.

Redacţia noastră centrală l-a întrebat pe arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedintele noului dicaster pentru „Noua Evanghelizare”, cu ce simţăminte a primit această veste.

– Un dublu sentiment. Înainte de toate, o mare uimire, o mare stupoare pentru relevanţa pe care Papa o acordă acestei teme ce devine din ce în ce mai importantă ca trăsătura însăşi a pontificatului său. Apoi, o uimire unită cu un sens de profundă bucurie în a şti că papa, pe lângă faptul că a institut în urmă cu câteva săptămâni noul Consiliu Pontifical pentru Noua Evanghelizare, acum se gândeşte şi la implicarea întregului episcopat din lume pentru Sinodul din 2012. Este inevitabil, împreună cu aceasta, şi o profundă responsabilitate. Consiliul Pontifical se naşte acum, iar 2012 este aproape. E inevitabil că greutatea cea mai mare va fi purtată de Secretariatul Sinodului; aceasta nu exclude că, având în vedere natura temelor care vor fi tratate, acest Consiliu Pontifical va fi direct implicat.

Vor fi doi ani de muncă intensă pentru acest mare eveniment bisericesc. Există ceva concret, o linie pe care deja o întrevedeţi gândindu-vă la tema aleasă de Pontif pentru acest Sinod?

– Linia a indicat-o deja papa în Scrisoarea apostolică „Ubicumque et semper”. Papa a indicat deja de mai multe ori în diferite intervenţii. Cred că există câteva puncte fundamentale ce revin în minte şi, în primul rând, aş zice, nevoia de a reînnoi tot ce constituie capacitatea Bisericii de fi în măsură să readucă Evanghelie lui Isus Cristos omului de azi. Sub multe aspecte s-a vorbit şi despre un deşert în care trăieşte omul nostru contemporan: pentru ce? Pentru că, îndepărtându-se de Dumnezeu, nu a găsit ceea ce căuta şi, în consecinţă, s-a închis tot mai mult în sine şi nu a fost în stare să poată corespunde „dezideratelor” sale. Omul are nevoie de Dumnezeu. Papa, încă o dată, readuce în prim plan această dimensiune care este centrul vieţii sale. Modul în care s-ar putea proceda, este tot Benedict al XVI-lea cel care l-a afirmat de mai multe ori: făcând să se înţeleagă cum se cuvine şi corect – într-o lumea tot mai secularizată – tema raportului dintre credinţă şi raţiune, şi, prin aceasta, în ce mod o raţiune coerentă cu ea însăşi poate reuşi să atingă cu adevărat obiectivul căutării sale care este adevărul. Şi din acest adevăr nu se poate exclude prezenţa lui Dumnezeu în propria viaţă. Există, deci, multe elemente. Inevitabil, este marea temă a secularizării şi din aceasta Biserica nu este exclusă, din contra. Secularizarea nu atinge doar Biserica: secularizarea ca fenomen atinge cultura, în primul rând şi, astfel, atinge toate acele dimensiuni din care omul trăieşte, şi, astfel, toate acestea fac din secularizare un fenomen ce trebuie privit – cum s-a făcut şi în trecut – şi studiat cu atenţie. Acum vine însă şi momentul de a da un răspuns pozitiv.

Anunţarea unui Sinod al episcopilor, instituirea unui departament vatican special. Dar, cer păstorului, cum credincioşii pot fi promotori ai unei noi evanghelizări în contextele vieţii lor de la familie la locul de muncă? Cum să stea în lumea ca unii care cred, pentru a relua titlul unei cărţi pe care a-ţi publicat-o recent?

– Este ceea ce va rezulta din Sinodul însuşi în care păstorii vor fi prezenţi. Vor fi şi mulţi laici şi multe persoane consacrate care îşi va aduce contribuţia lor pozitivă, dar nu se poate ca laicii să nu fie implicaţi în prima persoană în această chestiune. Cum învaţă Conciliul Vatican II, laicii ajung în acele locuri unde numai ei reuşesc şi de aceea putinţa de a transforma ţesutul social, cultural şi politic este responsabilitatea lor. Trebuie să fim capabili însă să găsim un numitor comun; să depăşim acea situaţie de fragmentare din care trăieşte cultura contemporană. Mă gândesc că marea provocare, în definitiv, este tocmai aceasta: cum să căutăm să avem un conţinut unitar şi, prin aceasta, conţinuturi ce permit a exprima, deşi în limbaje diferite, în tradiţii, rituri şi discipline diferite, miezul unic al credinţei noastre, acea credinţă în Isus mort şi înviat.


sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=433794

foto>

http://prcristianlaslo.wordpress.com/2009/09/22/sfantul-parinte-s-a-intalnit-cu-reprezentantii-bisericilor-catolice-rasaritene/vatican-pope-synod/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 30, 2010 în articole, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Spre o nouă etapă a dialogului ecumenic? 50 de ani de la instituirea Consiliului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

50 de ani de la instituirea

Consiliului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor,

marcaţi pe 17 noiembrie în cadrul plenarei

Radio Vaticana/ 10 noiembrie 2010

„Pentru a manifesta în mod special iubirea noastră faţă de cei care poartă numele de creştini dar sunt separaţi de acest Sediu Apostolic şi ca să poată găsi calea pentru a ajunge la unitatea pe care Isus Cristos a implorat-o de la Tatăl ceresc”. Cu aceste motivaţii, exprimate în Motu Proprio „Superno Dei nutu”, din 5 iunie 1960, papa Ioan al XXIII-lea instituia un Secretariat pentru Promovarea Unităţii Creştinilor împreună cu 11 comisii care trebuiau să pregătească Conciliul Vatican II.

Primul preşedinte căruia Ioan al XXIII-lea i-a încredinţat responsabilitatea Secretariatului a fost cardinalul Agostino Bea. Au urmat apoi cardinalul Johann Willebrands, cardinalul Edwuard Idris Cassidy, cardinalul Walter Kasper şi de la 1 iulie 2010, arhiepiscopul Kurt Koch, numit cardinal pentru consistoriul din 20 noiembrie 2010.

În 1988 papa Ioan Paul al II-lea prin Constituţia apostolică „Pastor Bonus” a schimbat numele Secretariatului în „Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor”. Organismul pentru unitate a continuat să creeze raporturi cu vasta lume ecumenică atât la nivel multilateral, cât şi prin contacte şi dialoguri bilaterale cu multe Biserici şi Comunităţi creştine.

La 50 de ani de la instituirea sa, Consiliul va celebra momentul printr-un act comemorativ public ce se va ţine miercuri 17 noiembrie, ora 17 în Sala Sfântul Pius al X-lea, din Via della Conciliazione, 5, din Roma. Evenimentul va fi prezidat de preşedintele Consiliului, mons. Kurt Koch; sunt prevăzute intervenţiile preşedintelui emerit, cardinalul Walter Kasper, a dr. Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury şi mitropolitului de Pergam, E.S. Ioannis Zizioulas, din partea Patriarhatului ecumenic de Constantinopol. Data actului comemorativ a fost stabilită astfel pentru a coincide cu sesiunea plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, care se va ţine de la 15 la 19 noiembrie pe tema: „Spre o nouă etapă a dialogului ecumenic”.

O privire spre trecut, îndreptată spre momentul instituirii şi spre drumul parcurs până azi, va oferi nu numai ocazia de a mulţumi lui Dumnezeu pentru cei care au contribuit la a face să înainteze ecumenismul şi pentru roadele abundente care s-au cules, dar va permite şi să trezească un nou interes pentru cauza unităţii şi reafirma voinţa fermă de a continua drumul spre deplina unitate a tuturor creştinilor, înfruntând cu încredere provocările, chiar şi noi, care se prezintă.

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=437943

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_BB2CEUhgSSY/TCtHm3mSNyI/AAAAAAAAGo8/P6xLn3kypBc/s1600/b16koch.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 30, 2010 în articole, diverse, Ecumenisme

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Cinci episcopi anglicani trec la catolicism din cauza hirotonirii femeilor

Cinci Episcopi anglicani trec la Biserica Catolică

[Posibil viitoarea „Biserica Anglo-Catolica”? (daca e sa ne luam dupa modelul Bisericii Greco-Catolice de la noi…). Deja 50 de preoti anglicani s-au alaturat celor cinci episcopi renegati in demersul lor de unire cu Roma in forma structurii Ordinariatului propus spre infiintare, conform Constitutiei Anglicanorum coetibus – dan.camen.]

Catholica/ 9 noiembrie 2010

Londra – Cinci Episcopi anglicani au anunţat luni renunţarea lor la slujirea în Biserica Anglicană şi decizia de a se uni într-un ordinariat personal pentru anglicani în comuniune deplină cu Biserica Catolică. Constituţia Apostolică Anglicanorum coetibus, publicată în urmă cu un an, a deschis drumul spre intrarea comunităţilor anglicane în Biserica Catolică prin înfiinţarea de Ordinariate personale, cu caracteristici asemănătoare cu acelea ale unei Dieceze ne-teritoriale, o nouă structură canonică. În felul acesta, vor putea recunoaşte primatul Papei, menţinând elemente proprii din tradiţia lor liturgică şi spirituală.

Între Episcopii anglicani din Regatul Unit care au anunţat propria renunţare se numără Mons. Andrew Burnham de Ebbsfleet, Mons. Keith Newton de Richborough şi Mons. John Broadhurst de Fulham. Aceşti trei prelaţi sunt cunoscuţi în mod familiar ca “Episcopi volanţi”, pentru că îi asistau din punct de vedere spiritual pe credincioşii din diferite Dieceze anglicane care nu au acceptat hirotonirea femeilor ca preoţi. A fost anunţată şi renunţarea altor doi Episcopi: Mons. Edwin Barnes, fost pastor anglican de Richborough, şi Mons. David Silk, Episcopul auxiliar emerit de Exeter. Comunicatul semnat de cei cinci prelaţi explică faptul că cu toţii au urmat timp de mulţi ani procesul de dialog dintre anglicani şi Biserica Catolică, întreprins după Conciliul al II-lea din Vatican, “cu rugăciune şi dorinţă profundă”.

Am rămas consternaţi, în ultimii 30 de ani, văzând că anglicanii şi catolicii se despărţeau tot mai mult cu privire la unele probleme din viaţa cotidiană, îndeosebi văzând diferite decizii în materie de credinţă şi disciplină în anglicanism care, credem, suntem incompatibile cu vocaţia istorică a anglicanismului şi cu tradiţia bimilenară a Bisericii [diversele inovatii, ex. hirotonirea femeilor intru preoti si episcopi – n.m.]. Episcopii explică faptul că pentru ei Anglicanorum coetibus a fost un răspuns dat anglicanilor care caută unitatea cu Roma. “Cu Ordinariatele, se stabilesc structuri canonice prin care vom putea aduce experienţa noastră de ucenicie creştină la comuniunea deplină cu Biserica Catolică în toată lumea şi în toate epocile. E vorba atât de un răspuns generos al Sfântului Scaun dat celor care au cerut ajutor cât şi de un nou şi curajos instrument ecumenic pentru căutarea unităţii creştinilor, unitate pentru care însuşi Cristos s-a rugat înainte de pătimirea şi moartea Sa. E vorba de o unitate care, credem, este posibilă numai în comuniunea euharistică cu Succesorul lui Petru.”

Cei cinci Episcopi au afirmat că este momentul de “a declara formal poziţia noastră şi de a-i invita pe alţii care o împărtăşesc să se unească cu noi în călătoria noastră”, şi au demisionat din îndatoririle lor pastorale în Biserica din Anglia, cu efect de la sfârşitul anului. “Suntem foarte recunoscători pentru tot ceea ce Biserica din Anglia a însemnat pentru noi şi pentru ceea ce ne-a dat în toţi aceşti ani, şi sperăm să menţinem relaţii strânse şi cordiale, rugându-ne şi muncind împreună pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu”, au adăugat ei.

Luna trecută, Episcopul anglican John Broadhurst de Fulham comunicase deja intenţia de a prezenta renunţarea sa într-o întâlnire a “Forward in Faith International”, asociaţie al cărei preşedinte este. În anunţul său, a menţionat numeroase motive, cel mai important dintre ele fiind hirotonirea femeilor. Va continua să facă parte din “Forward in Faith International”, pentru că nu face parte din Biserica din Anglia. Agenţia Zenit a vorbit la telefon cu Episcopul Broadhurst, care a spus că a luat decizia după un discernământ în rugăciune şi că s-a gândit la unirea sa cu Biserica Catolică timp de 45 de ani. Când a fost întrebat dacă va avea o slujire activă în Biserica Catolică, Episcopul Broadhurst a răspuns: “Voi face ceea ce Papa va vrea şi va permite. Ca preot am o responsabilitate, şi dacă mi se va permite voi continua să o desfăşor.” Episcopul a revelat agenţiei Zenit că alţi anglicani se gândesc să facă acest pas de unitate cu Roma. “În orice caz, fiecare trebuie să ia propria decizie. Această decizie este numai a mea.”

sursa>

http://www.catholica.ro/2010/11/09/cinci-episcopi-anglicani-trec-la-biserica-catolica/

~~~+~~~

Arhiepiscopul de Canterbury despre trecerea la catolicism

Catholica/ 9 noiembrie 2010

Londra – Ca răspuns la anunţul de luni a cinci Episcopi anglicani, care au spus că trec în Biserica Catolică, primatul Comuniunii Anglicane, Arhiepiscopul Rowan Williams de Canterbury, a dat un comunicat în care acceptă cu “regret” renunţarea Episcopilor, “care au hotărât ca viitorul lor în slujirea creştină să treacă prin noile structuri propuse de Vatican. Le dorim lor toate cele bune în noua fază a slujirii lor adusă Bisericii”, a adăugat el, mulţumindu-le pentru “fidela lor operă pastorală în Biserica din Anglia timp de mulţi ani”.

Asociaţia internaţională de anglicani care se opun hirotonirii femeilor ca preoţi sau episcopi, “Forward in Faith”, i-a asigurat pe Episcopii care şi-au anunţat trecerea la catolicism de “iubirea, rugăciunile şi sprijinul tuturor membrilor şi recunoştinţa pentru slujirea pe care au desfăşurat-o în slujba lor”. “Îl asigurăm şi pe Arhiepiscopul de Canterbury şi pe Episcopul de Londra de rugăciunile noastre, în timp ce încercăm să discernem cum vor fi înlocuite sediile vacante de Ebbsfleet, Richborough şi Fulham”, adaugă “Forward in Faith”.

Mons. Alan Hopes, Episcop catolic, auxiliar de Westminster, a primit în mod pozitiv decizia, după cum se vede într-un comunicat dat în numele Conferinţei Episcopale din Anglia şi Ţara Galilor. Episcopatul catolic, a spus el, “aşteaptă înfiinţarea Ordinariatului” şi transmite “un călduros bun venit, pe care îl extindem la toţi cei care vor să facă parte din el”. Prelaţii catolici din Anglia şi Ţara Galilor au convocat o reuniune despre această temă şi după vor putea da mai multe informaţii. Până în acest moment nu a fost creat nici un Ordinariat pentru anglicani care intră în comuniune deplină cu Biserica Catolică, deşi comunităţi anglicane din Regatul Unit, din Statele Unite, din Australia şi din Canada şi-au exprimat intenţia de a se uni cu Biserica Catolică.

La rândul său, pr. Federico Lombardi, director biroului de presă al Vaticanului, a confirmat luni că Sfântul Scaun studiază constituirea Ordinariatului conform normelor stabilite de Constituţia Apostolică Anglicanorum coetibus şi că eventualele decizii vor fi comunicate la momentul oportun.

sursa>

http://www.catholica.ro/2010/11/09/arhiepiscopul-de-canterbury-despre-trecerea-la-catolicism/

foto>

http://anglicantaonga.org.nz/var/taonga/storage/images/news/lambeth-2008/sin/the-archbishop-of-canterbury-dr-rowan-williams/4814-1-eng-AU/The-Archbishop-of-Canterbury-Dr-Rowan-Williams_randomImage.jpg

Referinte *(eng)>

Churches lose their vicars as Anglicans „jump ship” for Rome, warns Rowan Williams

Catholic Church to welcome 50 Anglican clergy

Conservative bishops deliver blow to Anglican Covenant

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 30, 2010 în articole, diverse, Ecumenisme, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , ,

POVESTEA MONAHULUI

POVESTEA MONAHULUI

(Un monah cu rugăciune adâncă, de la Vechiul Russikon,

povesteşte Părintelui Sofronie despre copilăria lui)[1]

Familie săracă într’un sat din Rusia (pe la sfârşitul veacului al XIX-lea); tatăl murise, fratele cel mare poartă povara familiei; feciorul cel mic (poate copilul cel mai mic), este mereu bolnav, dar… vrea să intre la mănăstire.

Fratele cel mare îi spune:

– Stai cu noi; în mănăstire n’o să te poată primi – acolo trebuie să munceşti. Tu eşti mereu bolnav… Rămâi tu cu noi…

Dar de săraci ce erau, nu mai puteau să se îngrijească de el.

Se duce mama la biserică cu pruncul, şi merge înaintea icoanei Maicii Dornnului, şi ia pruncul în braţe, şi-l tinde Ei:

– Tu vezi, Stăpână…, nu mai pot să mă îngrijesc de el. Tie ţi-l dau. De acum este fiul tău: Rogu-Te, Stăpână bună, primeşte-l întru grija Ta.

În noaptea aceea visează feciorul un vis: o Doamnă, strălucind cu lumină, preaslăvită, măreaţă. Ştie că este Împărăteasă, dar ştie că este şi mama lui…

Împărăteasa îi dă o mică legătură, o basma cu ceva înfăşurat în ea, şi îi zice:

– Mergi la Împăratul şi-I dă acestea.

Se duce feciorul. Şi intră intr’o sală mare, foarte lungă, plină de lumini. La capătul ei şade pe Scaun – Împăratul, înconjurat de feţe domneşti, de slujitori, de ostaşi. Feciorul face câţiva paşi, dar cuprins de frică multă, cade cu faţa la pământ.

Zice Împăratul cuiva dintre cei de lângă El:

– Mergi şi ridică-i legătura, şi vezi ce cuprinde.

Slujitorul o desface.

– Două inimi zdrobite!

Împăratul se ridică şi zice pruncului:

– Atunci – tu eşti fiul Meu!

Şi se trezeşte copilul.

Din acea zi, nu a mai fost niciodată bolnav.

____________________


[1] Poveste anexată la sfârşitul cărţii Arhimandritul Sofronie – Cuvântări duhovniceşti, Vol. I, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 383 -384

foto>

http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/metanier/metanier-metanii-%286%29.jpg

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,