RSS

Pr. Mihai Valica: Calendarul ortodox pe 2011 intre innoire, dileme si perspective

11 Ian

[Un text exceptional si necesar in acelasi timp! – dan.camen.]

Pr. Mihai Valica:

Calendarul ortodox pe 2011 intre innoire, dileme si perspective

1. Consideratii generale

Referitor la comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane din data de 4 ianuarie 2011 as dori sa fac cateva comentarii teologice:

Argumentarea ca in calendarul pe 2011 “duminica nu mai apare barata cu doaua linii rosii, ci există o continuitate între duminică şi luni, pentru a sublinia adevărul din Sfânta Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, care urmează după sâmbătă…” mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea  exista intre sambata si duminica  si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).

Preafericitul Daniel arata in multe pastorale[1] legatura indisolubila intre sambata si duminica, ca zi a implinirii si a invierii Domnului. Iata cateva exemple:

,,Legătura dintre Cruce şi Înviere se constată atât în cântările liturgice ale Bisericii Ortodoxe cât şi în felul cum ea infăţişează în iconografia ei Răstignirea şi Invierea Domnului[2];

,,Sfânta şi Marea Sâmbătă ca zi a legăturii dintre Moartea şi Învierea Domnului are o profundă semnificaţie pentru viaţa Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sâmbetelor în care se află pomenirea morţilor şi arată că toţi cei dragi ai noştrii adormiţi întru Hristos sunt în aşteptarea Învierii şi că în mijlocul suferinţei şi al durerii pricinuite de moartea lor, licăreşte totuşi speranţa biruinţei vieţii asupra morţii’’[3];

,,Duminica Învierii însă arată că sâmbăta nu este ultima zi a existenţei şi că deci nu moartea este ultimul cuvânt asupra adevărului omului ci viaţa veşnică’’[4].

Cu toate ca „nu se schimbă nimic în calendarul creştin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniază adevărul că duminica, ziua Domnului, adică ziua Învierii Lui din morţi, este ziua de sărbătoare care ne dăruieşte lumină pentru toată săptămâna, ca noi să trăim viaţa în lumina Învierii lui Hristos şi să ne pregătim pentru învierea noastră”, cum se precizeaza in comunicat, totusi acest lucru era mult mai bine evidentiat atunci cand duminica aparea barata cu doua linii rosii si nu separata de ziua de sambata. Iata doar cateva argumente teologice:

2. Argumente teologice

2.1. Argumente biblice

Chiar daca Iisus Hristos incheie, cum spune Apostolul Pavel, un “testament mai bun”, “un testament nou” (Evrei VIII, 6-8) si Arhiereul Noului Testament intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa (Evrei VIII, 2), nu anuleaza Vechiul Testamant ci il „implineste” (Matei 5,17), cu o noua zi de odihna „ca cea de sabat”, numita mai tarziu Ziua Domnului: „Ramîne dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra în odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale (Evrei 4, 9-10). Se intelege ca Dumnezeu s-a odihnit dupa ce a creat (Evrei 4, 4) si nu se odihneste intai si apoi creaza, cum ar sugera forma calendarului propus de biroul de presa, care incepe saptamana cu odihna si nu cu lucru.

Ziua Domnului” (Apocalipsa 1,10) reprezinta in acelasi timp si Ziua invierii Domnului, a biruintei Sale asupra mortii, iar eshatologic este triumful deplin asupra raului. In acest sens Sf. Apostol Pavel o numeste: “Ziua Domnului” (I Tes. V, 2), sau simplu, “Ziua lui Hristos” (Filip. I, 6, 10; II, 16). „Masa Domnului” savarsita in “Ziua Domnului” era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii gene­rale, a Parusiei (I Cor. XI, 26).

Daca dupa biroul de presa „nu se schimbă nimic în calendarul creştin – ortodox pe anul 2011”, eu cred, totusi, ca se schimba cel putin logica perceperii zilei de odihna ca fiind un inceput si nu ca o incununare a dragostei lui Dumnezeu prin Jetrfa Sa si ca o rasplata a unei munci de o saptamana, cand crestinul trebuie sa-si odihneasca trupul dar sa-si primenasca si sufletul prin rugaciune si participare la Sf. Liturghie. In logica biroului de presa, noi nu mai imitam pe Creatorul si pe Re-creatorul Iisus Hristos, ci ne facem o alta logica contrara intelesului duhovnicesc al zilei de duminica si chiar contrara Sf. Traditii a Bisericii, intrucat accentul se pune pe legatura intre prima zi a saptamanii (duminica) si ziua de luni si restul zilelor, si nu pe continuitatea intre sambata si duminica, asa cum este corect din punct de vedere biblic, liturgic si canonic.

Deci, biblic, separand duminica de sambata, fie si printr-o mutare simpla a unor linii in calendar, se separa Vechiul Testament de cel Nou dupa ideologia lui Marcion. Astfel omul se intoarce la prima zi a creatiei si intreaga opera de mantuire poate fi vazuta ca o separatie intre crucea si patima Domnului, de Invierea Lui.[superb – n.m.]

2.2. Argumente liturgice

  • Din punct de vedere liturgic constatam clar in Octoih, ca fiecare zi de duminica incepe cu vecernia de sambata seara, urmand fidel referatul biblic si intreaga opera de mantuire, si se continua, in mod firesc, cu ziua Domnului (Apocalipsa 1, 10) care devine paradigma veacului viitor, fiind ca o regina, o incununare, „una a sambetelor, Imparateasa si Doamna”, imagine stabilita liturgic ca fiind irmosul cantarii a 8 a din slujba Invierii si nicidecum pusa la cantarea 1 a, imagine a zilei intai a creatiei. Deci, Sf. Apostol Ioan fiind „in Duhul” Domnului nu o numeste prima zi a saptamanii, decat atunci cand descrie cronologic evenimentul invierii raportat la calendarul iudaic, (Ioana 20, 1) insa in perspectiva vesniciei o numeste „Ziua Domnului”.
  • Cele opt Glasuri sunt cântate şi ele succesiv, un Glas pe săptămână. In săptămâna luminată insa, se cântă cate un Glas pe zi, de la Glasul 1 la Glasul 8 tocmai pentru a arata continuitatea Duminicii dupa sambata, ca a opta zi si nu numai ca prima zi a saptamanii. De aceea serbarea Invierii Domnului incepe  cu Duminica si se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos in mod vizibil si haric pe pamant prin pogorarea Sf. Duh.
  • Deci Dumnica este alfa si omega, inceputul si sfarsitul unei saptamane liturgice din saptamana luminata, dar si   inceputul si sfarsitul unei perioade speciale de cinstire a Invierii Domnului, in decurs de 8 saptamani, dupa modelul lui Iisus Hristos, care recapituleaza si insumeaza intreaga creatie prin Jertfa si Invierea Sa. Dupa acest moment saptamana liturgica incepe cu ziua de luni  si culmineaza cu ziua de duminica, asa cum se vede in orice Evanghelie si asa cum a fost barata duminica prin cele doua linii rosii pana in anul 2010. Daca se merge cu logica biroul de presa ar trebui schimbata si citirea Evangheliei dupa Rusalii, nu numai mutata linia rosie in calendarul cu pricina!
  • Prima zi liturgica a Glasului 1 incepe  cu Duminica ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh, si nu pe Glasul 7  cum ar trebui sa  se petreaca dupa logica biroul de presa.
  • Faptul ca intemeierea Bisericii, adica Pogorarea Sf. Duh se petrece in duminica a 8 a dupa Pasti, iar saptamana liturgica incepe imediat cu luni, si nu cu duminica, iar prima duminica dupa Rusalii incepe cu Gasul 8 este mai mult decat evident ca, Sf. Parinti au statornicit prin randuelile liturgice si doxologice, ca Dumnica este a opta zi si nu mai este prima zi a saptamanii, chiar daca biblic, din punct de vedere al calendarului iudaic este mentionata ca prima zi a saptamanii.
  • Prin pogorarea Sf. Duh si intemeierea Bisericii lui Hristos duminica devine punctul culminant. Deci conform acestei randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica, fapt evidentiat in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii.
  • In acest context pot concluziona ca, pentru noi crestinii Dumnica este ziua Domnului ca punct culminant al rascumpararii lumii si la ea trebuie sa ne raportam. Iisus Hristos trebuie sa fie punctul de referinta al unui calendar liturgic ortodox si nu calendarul iudaic, care ramane valabil doar pentru evreii care inca il mai asteapta pe Mesia.

2.3. Argumente canonice

  • Sambata nu este eludata, exclusa sau separata din contextul duminicii, atunci cand se stabilesc canoane cu valoare cultica, ci este mereu mentionata impreuna cu duminica:
  • Clericul care posteşte (post sec) în zilele de Duminică sau de Sâmbăta (afară de Sâmbăta Mare) să se caterisească, laicii să se afurisească. 66 ap.;55 VI.
  • Randuiala pentru postul mare: Nu se cuvine a se jertfi pâine în Patruzecime, decât numai sâmbăta şi duminica. 66, 69 ap.; 52 Trul.; 49, 50, 51 Laod.
  • Liturghia Darurilor mai inainte sfintite: In toate zilele postului sfintei patruzecimi (Păresimi), afară de sâmbătă şi duminică şi de sfânta zi a Buneivestiri, să se facă Sfânta Liturghie a celor mai înainte sfinţite. 66, 69 ap.; 49, 50, 51, 52 Laod. 52 Trul.
  • Pomenirea sfintilor: Nu se cuvine a săvârşi în Patruzecime praznicele naşterii mucenicilor, ci pomenirea sfinţilor mucenici să se facă în sâmbete şi duminici. 66, 69 ap.; 52 Trul; 49, 50, 52 Laod.

Deci in contextul randuielilor canonice, cu valoare liturgica, sambata este indisolubil legata de duminica.


3. Intrebari, dileme si propuneri

  • De ce a trebuit sa treaca 2011 ani de la Hristos, ca sa aflam printr-un comunicat de presa, in sfarsit, ca Duminica  este prima zi a saptamanii si ziua Invierii Domnului?
  • A fost necesara o astfel de argumentatie puerila din partea biroului de presa, ca sa justifice rocada unei linii de demarcatie neortodoxa intre sambata si duminica in calendarul pe 2011?
  • Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat in viata Bisercii (ex. combaterea legilor din parlament care justifica homosexualitatea, dezincriminarea prostitutiei si a incestului, actele biometrice, otravirea populatiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privid finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, legea care se dezbate in prezent privind vrajitoria – vezi pozitia 5161 din nomenclatorul de meserii – si impozitarea ei[5], ecumensimul himer si fara granite, pentru care unii monahi si monahii isi iau lumea in cap si se duc la eretici – cazul Nichita, martirii inchisorilor  din perioada holocaustului rosu, etc) decat jucatul de-a alba neagra cu calendarul?
  • Nu credeti ca trebuia explicata aceasta problema printr-o pastorala sau o dezbatere sinodala transparenta? Sau s-a mers pe principiul iutelii si nebagarii de seama?
  • S-au corectat multe texte liturgice in cartile de cult, in special cele legate de problema monofizitilor. Exista o lista si o argumentare a corecturilor, sau s-a procedat unilateral, in maniera calendarului pe 2011?
  • De ce doar cateva eparhii au urmat aceasta directie a modificarii tacite si nu intreaga Biserica Ortodoxa? Iata doar cateva intrebari deloc retorice.
  • Argumentele unora ca BOR doreste, prin aceasta schimbare in calendar,  sa lupte  impotriva standardizarii calendarului civil (vezi directiva in vigoare ISO 8601 a Organizaţiei Internaţionale de Standardizare –ISO) nu se justifica, intrucat din punct de vedere practic BOR tine cont tot de calendarul civil in abordarea unor tematici teologice. De exemplu anul inchinat Sf. Botez si Sf. Cununii a inceput tot dupa calendarul civil si nu la 1 septembrie 2010 dupa calendarul bisericesc. Intreaga Biserica face Te Deum pentru binecuvantarea unui an civil, care prin reinvierea unor traditii precrestine in spatiul social, devine din ce in ce mai pagan, pe cand anul bisericiesc trece apoape neobservat de multi membrii ai Bisericii.
  • Personal nu cred ca prin actiunea calendarul 2011 ar fi vreo conspiratie iudeo-masonica sau oculta, ci efectiv din dorinta unora de a reforma, schimba, innoi sau diversifica dupa bunul plac orice, numai sa se schimbe ceva, si in mod paradoxal, cu pretentia de revenire la matca „Bisericilor de limba greaca”. Referinta pentru un calendar ortodox este viata practica si liturgica a Bisercii in Iisus Hristos prin Duhul Sfant, conform argumentelor de mai sus si nicidecum un calendar al grecilor, care este invocat de biroul de presa.
  • Pentru ca „vremea sa fie rascumparata” (Efeseni 5,16)  cu folos, propun ca Sf. Sinod sa-si faca timp sa inceapa mai degraba procedura  de canonizare a martirilor ucisi in temnitele comuniste, decat sa separe sambata de duminica.
  • Si daca totusi Biserica simte nevoia sa faca vreo separatie cu o bara rosie sau doua, ar fi bine sa separe lumina Bisericii lui Hristos, de intunericul dictaturii comuniste si de intunericul post decembrist si sa-l lumineze cu jertfa atator martiri, facand loc in calendar miilor de sfinti martiri si eroi ai neamului, sacrificati de epoca holocaustului rosu, cu tacerea inca vinovata a BOR.

Pr. Mihai Valica

____NOTE_________________


[1] Vezi Pastorală de Sfintele Paşti, 1993, în vol. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. 12 scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Iaşi, 1994, p.79: Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Pastorală de Sfintele Paşti, 1991, în vol. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. 12 scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Iaşi, 1996, p.162.

[2] Daniel, Patriarhul B.O.R., Comori ale Ortodoxiei. Explorări teologice în spiritualitatea liturgică şi filocalică, Iaşi, 2007, p.187

[3] Ibidem, p.192

[4] Ibidem, p.192.Vezi si Pr. conf .dr. Petre Semen, Învăţătura despre Sfânt şi sfinţenie în cărţile Vechiului Testament, Iaşi, 1993, p. 210; vezi şi Xavier Leon-Dufour, art. Ziua Domnului, în Vocabular de Teologie Biblică, Bucureşti, 2001, pp.791-795.

[5] http://www.semneletimpului.ro/stiri/Legea-vrajitoriei-a-trecut-tacit-prin-Senat-1954.html

http://www.ziare.com/social/stiri-sociale/vrajitoarele-ii-ameninta-cu-blesteme-pe-parlamentarii-care-voteaza-legea-vrajitoriei-1054506

http://www.ziare.com/articole/lege+vrajitorie
http://www.ziarultimisoara.com/the-news/463-legea-vrjitoriei-a-fost-aprobat-de-senatin-mod-tacit.html

_________________

sursa>

http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/01/pr-mihai-valica-calendarul-ortodox-pe.html

foto>

http://www.basilica.ro/_upload/img/12937056075206510662.jpg

http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/11/martirii-si-martirologia.html

 

Etichete: , , , , , ,

4 responses to “Pr. Mihai Valica: Calendarul ortodox pe 2011 intre innoire, dileme si perspective

  1. ion adrian

    Ianuarie 22, 2011 at 5:26 pm

    Parinte Valica, textul de mai jos si care reprezinta concluzia pe care reusesc sa o am dupa o discutie de pe blogul lui Saccsiv , firul:
    http://saccsiv.wordpress.com/2010/12/29/sfantul-sinod-prima-zi-a-saptamanii-va-fi-duminca-in-calendarul-ortodox/
    a fost redactat in urma unei scurte discutii cu o Maica draga sufletului meu, si care mi-a semnalat pozitia Dvs, marturisindu-mi o anume ingrijorare fata de acestea ce s-au intamplat in Biserica noastra , ingrijorare care a cuprins-o dupa ce a mai analizat problema si probabil citind si pozitia Dvs.
    Asadar textul trimis Domniei Sale:

    Maica ***, eu cred ca lucrurile sunt putin mai serioase, adica nu este doar ceva conventional si voi prezenta aceasta analiza pe care am facut-o eu singur si neinfluentat decat de scriirile si zicerile sfinte dar cu deformatia cercetatorului, caci asta sunt :

    1. Zilele saptamanii adica numele lor sunt relativ conventionale. Putem incepe numaratoarea lor din orice zi calendaristica, dar pentru religiile cartii(vetrotestamentare) este esential ca Dumnezeu dupa cele sase zile cosmice(ca doar nu erau omenesti- teriene ca pe Jupiter alta este marimea zilei si a noptii in unitati obiective de timp,cum sunt secunda cu multiplii si submultiplii ei, atata vreme cat o legi de fenomene fizice si nu astronomice.
    Oare nu se referea Sf Ioan la ceva oarecum similar cand spune:
    Sf. Apostol Ioan fiind „in Duhul” Domnului nu o numeste prima zi a saptamanii, decat atunci cand descrie cronologic evenimentul invierii raportat la calendarul iudaic, (Ioana 20, 1) insa in perspectiva vesniciei o numeste „Ziua Domnului”.
    2. Este neindoielnic ca Hristos a fost rastignit si a murit pe cruce in ziua de Vineri si a inviat in prima zi a saptamanii, dar …dar acestea sunt dupa calendarul evreiesc, in care a saptea zi a saptamanii este zi de odihna si de inchinaciune si se cheama Sabat.
    Aceasta zi , daca consider ca Duminica este prima zi a saptamanii asa cum socotesc evreii este cea pe care noi o numim sambata.

    Este deci un dat ca, Hristos invie in prima zi a saptamanii, zi lucratoare penrru calendarul evreiesc si pentru toti cei care respectau cele zece porunci(Exod 20: 7 – 20:11) in care in cea de a patra se cere respectarea zilei de odihna, care insa nu e definita calendaristic acolo ci doar urmand sase zile lucratoare instituindu-se astfel saptamana de 7 zile , evreii numesc aceata a saptea zi sabatul si-l tin in ziua de sambata a calendarului nostru.
    Prima zi a saptamanii este cea care reproduce simbolic prima zi a Facerii cand Dumnezeu a despartit Lumina de Intuneric dar cand inca acea Lumina nu este cea data de soare care este facut mai tarziu(in Ziua a Patra) asa ca as numi-o Lumina Taborica, Lumina Divina.
    Ea este o zi lucratoare ca toate celelalte cinci care o urmeaza.
    Asadar, daca consideram conventional ca fiind Duminica prima zi a saptamanii atunci pentru ea nu e valabila aplicarea celor ordonate in Exod 20,10 devenind una din cele sase zile lucratoare asa cum din punct de vedere religios este ea la evrei.
    Dar prin Hristos noi am iesit din Iudaism ruptura fiind brutala si realizata de iudei prin rastignirea Celui care pentru noi este Fiul lui Dumnezeu, iar pentru ei, nu spun eu, ci scrierile lor ulterioare spun cine cred ei ca este.
    Ori pentru crestini, apare datoria sa respecte Ziua Domnului adica ziua a sapte dintr-o serie de sapte zile serie care odata inceputa trebuie sa curga asa si ea incepe cu luni ziua intai a saptamanii civile si se termina cu ziua a saptea ziua Domnului si a Invierii Domnului.
    Crestinii nu puteau separa Treimea, nu-l puteau separa pe Fiu de Tatal si era necesar ca in Calendarul Crestin ultima zi cea de odihna sa fie cea in care a avut loc Invierea ea devenind astfel ziua a saptea a saptamanii.
    Desigur ca nu au mutat invierea in zi de Sabat evreiesc, ci ziua de odihna a lui Dumnezeu, care ne fiind legata de ceva pamantesc calendaristic evreiesc sau de ce neam o fi , au considerat-o suprapusa pe ziua Invierii asa cum in Sf Treime se confunda cele trei ipostaze divine(poate nu-i corecta, exprimarea dar nu sunt teolog)

    Apostolul Pavel in Coloseni practic desfiinteaza Sabatul iudaic dar nu Ziua de Odihna a Domnului :
    “Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos” (Coloseni 2:16–17).
    Sabatul evreiesc in fapt a fost desfiinţat la cruce, unde Hristos “a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră” (Coloseni 2:14).
    Tot Apostolul Pavel in Evrei 4: 1- 4:11 relativizeaza ziua de oddihna in raport de sabatul evreiesc accentul cazand pe odihna Domnului si pe intrarea credinciosului in aceasta Odihna.
    Si acesta relativizare devine explicita in Evrei 4:9 : Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
    Atentie la exprimarea „ca cea de Sabat”, deci similara, adica la fel in continut dar diferind cronologic.
    3. La Sfintii Parinti :
    a) Sf. Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (+107), scrie in scrisoarea trimisa de el crestinilor din Magnesia (cap. 9): «Asadar, cei care au trait in randuielile cele vechi si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit, prin El si prin moartea Lui» (Scrierile Parintilor Apostolici, trad. cit., p. 168.).
    b) Sf. Iustin Martirul (+155) scria pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos: «In ziua soarelui (Duminica), noi ne adunam cu totii laolalta, deoarece aceasta este prima zi in care Dumnezeu, schimband intunericul si materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, Mantui-torul nostru, in aceeasi zi a inviat din morti» (Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71.)
    c) Sf Irineu din Lyon discipol al Sf Justin Martirul scrie : “Noi toţi păzim Duminica ca fiind ziua de odihnă, bucurându-ne de lucrurile lui Dumnezeu”
    Nota : Sfantului Irineu din Lyon, este considerat “pe departe cel mai important teolog al secolului al II-lea”. Sfantul Irineu inmanuncheaza in sine traditiile Bisericii crestine din Rasarit si din Apus. Nascut, crescut si educat in Asia Mica, el isi va desavarsi studiile la Roma, sub indrumarea Sfantului Justin Martirul si Filosoful.

    d) Ce s-a hotarat la Sinodul de la Laodiceeia ? S-a hotarat ca :
    “Nu se cuvine creştinilor să urmeze obiceiurilor iudaice si sâmbăta s-o
    petreacă în repaus, ci să lucreze în ziua aceasta, duminica însă
    cinstind-o cu deosebire şi de le-ar fi cu putinţă, să o petreacă în
    odihnă ca (şi) creştini. Iar de s-ar găsi că sunt iudaişti, să fie anatema
    de la Hristos”
    Asadar in cele de mai sus apare o tripla calitate a Duminicii : comemorarea zilei de Odihna , a Invierii si a primei zile a Facerii , ziua esentiala asa cum este orice inceput.
    Apare astfel un fel de treime comemorativa si sarbatoreasca.
    Asadar consider, si sa-mi ierte Domnul indrazneala, ca nu trebuie sa ne agatam formal, conventional de ziua de sambata precum adventistii si evreii si nici de ziua intai daca duminica e raportata la sambata considerata ca zi de odihna cum face azi Sfantul Sinod .
    4. Ce spune Parintele Arsenie Boca referitor la pazirea Poruncilor lui Dumnezeu?

    ”494. Lucrarea poruncilor, care păzesc viata curată şi dau viată celui ce le împlineşte (Neemia 9, 29), tocmai slujba aceasta o are: dezgroparea comorii, sau deşteptarea puterilor sădite în noi la a doua naştere, trezirea la viata cea după Hristos şi Duhul Sfânt. Dumnezeu se găseşte în poruncile Sale şi prin porunci vine la noi şi pe noi ne strămută în Sine; precum şi întors: prin fărădelegi se strecoară vrăjmaşul şi ajungem de-o asemănare cu el.
    Deci cei ce ajung la hotarul mortii în nelucrarea poruncilor, nu se vor mântui, ca unii ce n-au aflat comoara, ba şi talantul de negustorie l-au îngropat în pământ.
    495. Aşa vrea Iisus să ne însuşim împlinirea poruncilor: precum nu multumeşti servitorului tău care te serveşte, iar acela n-are nici un motiv să se supere tot aşaşi noi fată de Dumnezeu, nu vom avea pretentia ca Dumnezeu să ne multumească precum că I-am împlinit poruncile. „
    Referitor la lucrul si nerespectarea Duminicii ca zi de odihna, iata ce spune Parintele:
    “Ca daca Dumnezeu n-a lucrat Duminica, nici tie nu-ti este ingaduit ca sa lucrezi si daca vei lucra, vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica, ci si ceea ce ai lucrat in timpul saptamanii. Sa nu ascultati de sfatul nimanui, cand este vorba de cinstirea Duminicii. Fiecare isi are socoteala lui, tu insa ai un suflet, caci va veni timpul sa ceri apa cu bilet.”
    Nu cred ca se poate banui ca Parintele nu stia ca, calendaristic, Duminica era pe vremuri la Romani si in raport de Sabatul evreiesc prima zi a saptamanii, dar cred ca nu este nevoie sa explic eu mai in detaliu ce semnifica cele de mai sus si doar in trecere:eu nu am sa ma mir daca si cand Parintele Arsenie Boca va fi recunoscut ca Sfant al Neamului Romanesc.

    Dar va rog sa ma credeti Maica *** ca nu cunosteam multe din cele, ce le-am aratat aici, spuse de acesti prea importanti crestini.
    Adica vreau sa spun ca pe toate le-am gasit fiind spuse, abia dupa ce am avut o opinie intuitiva pe care nu mi-am schimbat-o, ci doar cercetand am gasit justificari pentru ea , desi in timpul cercetarii am fost dus dintruna in alta, caci daca il citesti numai pe unul tragi o concluzie sau pe altul o alta, dar toti impreuna duc la una singura : la treimea pamanteasca, bisericeasca, aniversara si comemorativa.
    Iar cand m-am referit in mod analogic la Treime am spus ca asemeni acesteia sa serbam in aceiasi zi care sa fie Duminica si pe care as numi-o doar Ziua Domnului fara numerotare explicita, de prima sau ultima, ca sa elimin contradictiile sa zicem de natura formal istoric –calendaristica, fiind in acelasi timp Ziua Invierii si Ziua Odihnei reclamata de Porunca a Patra.
    Regret daca acest aspect mai simbolic si poate mai putin banal, va soca dar cred ca ce spun eu este sigura posibilitate de a elimina false contradictii care par a exista in texte sau lacune, si pe care fiecare le foloseste dupa interesul sau convingerea proprie.
    De aceea eu cred ca Sinodul a gresit eliminand ideea de zi si de odhna adica dand fara sa-si dea seama la cos porunca a patra., ca doar nu pot sa cred ca ne face Adventisti de ziua a saptea.
    Eu cred ca rezolvarea BOR de pana acum era cea mai canonica: Duminica inconjurata si in trecut si in viitor de cele sase zile de lucru in care omul dupa chipul si asemadarea Domnului lucreza si el la ce este de nasul lui, macar ca acest nas a inceput sa se inalte cam primejdios si este mare pericol sa fie scurtat.
    Daca era sa fie dat la cos, trebuiau s-o faca mai intai Iisus explicit si apoi Apostolii tot explicit si nu indirect si interpretabil vorbind ei de una si intelegand noi ce vrea fiecare, ca sa se creeze fluvii de rationamente de soiul celor despre sexul ingerilor.
    Sa fiu iertat, dar cred ca solutia pentru o problema atat de speciala trebuie sa fie tot una la fel de speciala , adica asa cum exista Treimea Divina de ce nu am avea aici pe pamant treimea aniversara: ziua de inceput a Facerii, de aparitie a Cosmosului, caci asta este in termenii stiintei de azi separarea luminii(nu a celei solare ) ci a celei Taborice de Intuneric care nu e noaptea astronomica ci nefiinta(nonlumina), ziua de Odihna si de Bucurie in fata Lucrarii terminate si ziua Invierii, a nasterii omului nou intru Hristos, desigur ca toate conform unei realitati teologale independente de arbitrariul unei sarbatori evreiesti corespunzand calendaristic cu ziua in care Hristos a fost in mormant.
    Nu sunt teolog dar tare, tare mult mi-ar place ca si inteleptii teologiei sa ajunga la aceasta.
    Doamne Ajuta-mi si Iarta-mi marea indrazneala de care am dat dovada.

    PS. Maica ***, indraznesc sa va expun cateva conceptii sa zicem ca filosofice pe care mi le-am format demult, cand incercam sa-mi raspund la intrebari care au framantat-o si pe Gena Geamanu, chiar destul inainte de a citi cartea ei, motiv pentru care am si fost atat de rascolit de drumul spre credinta al Genei si care m-au facut sa vad lucrurile referitoare la problema pe care o analizam, asa cum le-am vazut in textul trimis aseara si aflat si in acest mail ptr a nu intrerupe continuitatea .
    Consider ca omul cazut in pacat este omul cazut in dual, caci ce altceva este Binele si Raul, Adevarul si Minciuna, Frumosul si Uratul, Viata si Moartea, revelate si insusite intrate in constitutia cea pacatoasa de acum a omului, decat mancarea fructului pomului cunoasterii, decat exprimarea intro logica mundana duala a identitaii divine simultan cu noncontradictia Luciferica, separatoare . Acest adevar se reflecta in cele doua legi fundamentale ale ratiunii umane(tertiul exclus este doar o consecinta deductibila logic din acestea doua).dincolo de care pentru ratiunea umana incepe transcendenta.
    Acestea doua desi par a fi deductibile una din cealalta nu sunt astfel, dar nici independente nu sunt neputand exista una fara cealalta, exact precum de pe o fata a unei foi de hratie nu poti deduce existenta celeilalte dar cele douia fete neputand fi una fara cealalta.(banda Mobius este doar o “jucarea”)
    Asta este lumea in care ne aflam.
    Desigur ca trebuie sa intelegem ca noncontradictia nu exista la Dumnezeu, la EL TOTUL este intr-UNA si nu este decat identitate exprimata cu claritate in autodefinirea pe care Si-o da pentru noi:

    EU SUNT CEL CARE SUNT
    care inseamna identitate absoluta, unicitate absoluta(eu) si existenta vesnica prin acel prezent continuu al verbului a fi.

    Cu asta se rezolva toate discutiile stupide facute in logica Aristotelica deci mundana despre contradictiile dogmelor crestine fundamentale si in acest sens vad eu contopirea a trei sensuri intr-unul asa cum Treimea este Treime fiind Una in acelasi timp.

    Poate gresesc , aceste consideratii eu nu le-am intalnit explicit nicaieri, ci doar le-am simtit intuite si ascunse in multe scrieri sfinte sau chiar profane ale unor mari ganditori .

    Saut mana Maica ***

     
  2. ion adrian

    Ianuarie 22, 2011 at 5:29 pm

    PS Am uitat sa spun ca am fost incurajat si de citirea pozitiei Dvs, care nu se deosebeste cred eu in mod esential de cea la care am ajuns si eu fiind desigur mult mai amplu documentata teologal.
    Numai bine si multa sanatate.

     
  3. ion adrian

    Ianuarie 24, 2011 at 6:21 pm

    Parinte, va rog, as dori mult sa-mi spuneti opinia dvs despre textul meu?
    Sarut mana parinte.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: