Să ne rugăm pentru vlădica Bartolomeu

Comunicat de presă

Preluat de la Claudiu Tarziu

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului informează că IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu este internat în Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca. Mitropolitul Bartolomeu a fost externat luni, 24 ianuarie a.c., din spitalul AKH din Viena, unde – în urma recomandărilor medicale – a fost internat timp de 10 zile, în vederea unei intervenţii pe cord, fapt constatat ca fiind imposibil datorită vârstei şi antecedentelor medicale.

Secţia Anestezie Terapie Intensivă nr. 1 din Cluj-Napoca informează:

1. Mitropolitul a suportat transportul în condiţii de întreţinere intensivă.

2. Faţă de parametrii înregistraţi în cursul zilei de ieri la AKH , nu există nici o modificare: pacientul este stabil cardiac (hemodinamic); este intubat respirator, cu un suport de sedative; face epurare extrarenală continuă; este afebril, cu probele inflamatorii în scădere.

În toată perioada spitalizării, în ţară şi străinătate, Mitropolitul şi-a asumat şi îşi asumă conştient, lucid şi cu credinţă în Dumnezeu întreaga suferinţă. Prin revenirea la Cluj-Napoca, se respectă şi dorinţa IPS Sale de a fi acasă, în oraşul şi în mijlocul credincioşilor pe care îi păstoreşte de 18 ani.

În lipsa chiriarhului, Centrul Eparhial îşi desfăşoară toate activităţile administrative, culturale, economice şi pastoral-misionare curente, iar PS Episcop vicar Irineu Bistriţeanul coordonează activitatea la nivel ierarhic. Înainte de plecarea IPS Mitropolit la Viena, în conformitate cu art. 101 al. (3) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, cu delegaţie expresă acordată pentru ordinea de zi avizată în prealabil de către IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, PS Irineu Bistriţeanul a prezidat o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, iar hotărârile au fost aprobate de către Mitropolit.

În aceste momente, ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii noastre, precum şi credincioşii altor confesiuni se roagă Bunului Dumnezeu pentru sănătatea şi uşurarea suferinţelor IPS Bartolomeu

Biroul de presă al Arhiepiscopiei

Pr. Bogdan Ivanov

___________________

sursa>

http://c-tarziu.blogspot.com/2011/01/sa-ne-rugam-pentru-vladica-bartolomeu.html

foto>

http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping/ADVIMA20091209_0060/4.jpg

 

IPS Bartolomeu rămâne intubat, conectat la aparate, la terapie intensivă

Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu, care se află internat într-o rezervă specială a Secţiei de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca, este în continuare intubat şi conectat la aparate, au declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, surse medicale.

Potrivit unor surse medicale, starea de sănătate a înaltului prelat ortodox nu s-a înrăutăţit după ce a fost adus de la Viena cu avionul.

„Starea de sănătate a mitropolitului Clujului nu s-a înrăutăţit după ce a fost adus de la Viena cu avionul. Este internat într-o rezervă specială de la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca şi rămâne, în continuare, intubat, conectat la aparate„, au spus sursele citate.

Potrivit acestora, la ora actuală nu se ştie cât timp va fi ţinut mitropolitul Clujului la clinică, înainte de a fi transferat la reşedinţa mitropolitană.

„Totul depinde de cum vor evalua lucrurile, în bine sau în rău. Starea rămâne critică„, au mai spus sursele citate.

În rezerva specială, pe lângă cadrele medicale ale clinicii, mai au acces doar două călugăriţe de la Mitropolia Clujului, care l-au îngrijit şi până acum pe IPS Bartolomeu la reşedinţa mitropolitană. […]

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/ips-bartolomeu-ramane-intubat-conectat-la-aparate-la-terapie-intensiva-7918135/

sursa>

http://danrum.files.wordpress.com/2010/12/e264204a3968670e8f21a0531b301a96_e01a4fe1a6.jpg?w=450&h=300

 

IPS Bartolomeu, aflat în stare critică, adus la Cluj după ce a fost spitalizat 10 zile la Viena

Mediafax/ 25 ianuarie 2011

Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu, a fost adus, luni noapte, la Cluj, cu un avion sanitar, de la Clinica AKH din Viena, unde a fost spitalizat timp de zece zile, după ce medicii austrieci au apreciat că starea acestuia este critică şi că o intervenţie chirurgicală nu este indicată.

Aeronava a sosit pe Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca în jurul orei 1.00 şi a fost aşteptată pe pistă de două echipaje SMURD care l-au preluat pe mitropolit pentru a-l transporta la Clinica de Chirugie numărul 1, unde va fi internat la Secţia de Terapie Intensivă, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Coordonatorul SMURD Cluj, Nicolae Moldovan, a declarat că starea mitropolitului este gravă.

„Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu, va fi internat la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii de Chirugie numărul 1. Din câte ştiu, este în stare gravă. Trebuie să stabilim cu colegii austrieci care l-au însoţit de la Viena care este situaţia exactă”, a spus Moldovan.

La aeroport a sosit, în cursul nopţii de luni spre marţi, pentru a-l aştepta pe mitropolit, şi episcopul vicar Vasile Someşeanul, care a declarat că mitropolitul Bartolomeu „a dorit să treacă din lumea aceasta din locuinţa sa, de pe patul său de suferinţă”.

„Starea de sănătate a IPS Bartolomeu este critică şi s-a înrăutăţit datorită vârstei şi a unei slăbiciuni înregistrate în ultimele trei luni. Va fi internat la Chirurgie 1, unde va fi ţinut sub supraveghere până va putea ajunge acasă, pentru că mitropolitul şi-a dorit să treacă din lumea aceasta din locuinţa sa, de pe patul său de suferinţă„, a spus Vasile Someşeanul.

Potrivit acestuia, Mitropolia Clujului va continua în zilele următoare să facă rugăciuni la Sfânta Liturghie şi la Sfântul Maslu „pentru uşurarea suferinţelor mitropolitului”.

„Şi clerul, şi credincioşii se mobilizează pentru că dorim să-l avem cât mai mult printre noi pe mitropolitul Clujului„, a mai spus Vasile Someşeanul. […]

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/ips-bartolomeu-aflat-in-stare-critica-adus-la-cluj-dupa-ce-a-fost-spitalizat-10-zile-la-viena-7916797/

foto>

http://picasaweb.google.com/lh/photo/tnDKCnK_3vof1761SPaU0Q

 

Ieromonahul Gabriel Bunge – monahul catolic convertit la Ortodoxie: Reconcilierea Bisericilor, o viziune personală

Preluare de la Pelerin Ortodox

Revista “Neskoutchny Sad” (jurnalist Anna Paltcheva) a obţinut un interviu cu părintele Gabriel Bunge (1) :

– NS: V-aţi convertit la Ortodoxie, şi aceasta la o vârstă foarte înaintată. Nu de multe ori astfel de decizii sunt luate aşa de târziu în viaţă. Convertirea a avut loc la Moscova, la sfârşitul lunii august a anului trecut. Ea a ridicat o mare agitaţie printre catolici. Spuneaţi că această hotărâre s-a copt (a dăinuit) în dumneavoastră de-a lungul întregii vieţi. Sunteţi un teolog, un patrolog cunoscut, un pustnic. Povestiţi-ne despre această evoluţie.

– GB: Încă de la naştere m-am lovit de drama divizării creştinătăţii: tatăl meu era protestant, mama mea catolică. Am fost botezat în Biserica Romei. La vârsta de 21 de ani am decis să depun voturile monahale, dar tatăl meu s-a opus. Am studiat apoi la Facultatea de Filosofie şi am plecat să petrec două luni în Grecia, cu nişte prieteni. Acela a fost momentul când am găsit Biserica Ortodoxă. În Atena am început să discutăm cu studenţii greci de la Facultatea de Teologie care ne-au primit. I-am spus unuia dintre ei, care a devenit mai târziu un renumit teolog: “Îmi place totul la voi, totul este frumos, cu excepţia unui singur lucru: sunteţi despărţiţi de noi.” El a răspuns: “Nu, te înşeli, voi sunteţi cei despărţiţi de noi !”

Acest răspuns a fost un adevărat şoc pentru mine. Aparţineam Bisericii Catolice, precum cei peste un miliard de adepţi. Îi cunoşteam pe protestanţi. Iată că întâlneam ceva cu totul nou. Ştiam că Biserica Greacă a fost fondată de apostolul Pavel şi, prin urmare, nu era justificată învinuirea de a se fi îndepărtat de Biserica Romei. Această conversaţie a stârnit în mine un întreg proces de raţionamente. În cele din urmă, am devenit călugăr. În primă fază, într-o mănăstire benedictină din Germania. Curând, fraţii au observat devotamentul meu faţă de tradiţia orientală. Abatele, nu fără regret, m-a transferat apoi la Chevetogne, Belgia, într-o mănăstire benedictină de rit oriental. Gândurile mele se adânceau, citeam, studiam istoria separării Bisericilor. Doar o reîntoarcere la rădăcinile noastre comune poate determina o apropiere. Într-adevăr, Biserica în unire a existat în trecut şi asta pentru mai mult de un mileniu. Într-un sens anume, Ea există mereu, întrucât perioada unităţii nu fost uitată. Să sperăm că vom putea regăsi acest numitor comun, şi nu sunt singurul care crede acest lucru.

Motivul pentru care m-am decis să devin ortodox la o vârstă destul de târzie este trist, cu siguranţă neplăcut pentru urechile catolicilor. Am ajuns la concluzia amară că reconcilierea este cu totul imposibilă la nivelul structurilor şi ierarhiilor. Aceasta nu se va întâmpla, pentru că Orientul şi Occidentul se îndepărtează unul de altul de-a lungul secolelor. Nu încerc să acuz pe nimeni, deoarece este greu să identifici vinovaţi. Nu este vorba decât de lucruri care au avut loc în istorie. Atunci când am realizat imposibilitatea de a împăca Bisericile, am decis că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să mă convertesc. La nivelul meu personal, reconcilierea trebuia să se facă.

M-am rugat foarte mult, m-am gândit, am făcut însemnări. Nu doream decât să fac voia lui Dumnezeu. Repetam fără încetare în rugăciunile mele: “Dacă este împotriva voinţei Tale, dă-mi un semn, căci Tu eşti în măsură să mă împiedici a o face!”

Ne-am întâlnit odată la Milano cu Episcopul Ilarion Alféev. I-am împărtăşit gândurile. Pentru mine a fost ca un balon de probă, vroiam să aflu reacţia lui. Mi-am spus că voia Dumnezeu se va împlini. Urmarea a venit de la sine: iată-mă cu voi, în Rusia, şi sunt fericit să fiu aici.

– NS: Între timp, site-urile şi presa catolică spun despre dumneavoastră că sunteţi un trădător.

– GB: Slavă lui Dumnezeu, nu am internet şi deci nu ştiu ce spun oamenii. Acest lucru nu mă interesează deloc. Din naivitate, eram sigur că acest eveniment va trece neobservat; a fost cu totul altfel. Iată, au trecut cincizeci de ani în care mi-am respectat voturile, treizeci de ani am trăit într-un schit izolat. Întreaga lume era împotriva mea atunci când am vrut să mă fac călugăr: tatăl meu era un om de ştiinţă celebru, mediul în care m-am născut, toţi prietenii mei din copilărie şi din tinereţe, toţi au fost împotriva mea, nimeni nu m-a susţinut.

Cu excepţia îndrumătorului meu spiritual, un bătrân, abate al unei mănăstiri. De cele mai multe ori nu trebuie să te aştepţi la o aprobare în unanimitate atunci când iei decizii majore.

Nu-mi imaginam, că odată devenit ortodox, vor exista reacţii atât de virulente. Nu am nimic – am mai spus asta – împotriva catolicilor. Pur şi simplu, eu cred în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Hristos va reda unitatea Sa Bisericii, unire pe care noi înşine n-o putem realiza. Ce s-a întâmplat cu mine este un fel de prevestire a ceea ce se va întâmpla, chiar şi într-o altă lume.

– NS:  Acum treizeci de ani aţi părăsit mănăstirea pentru a trăi ca pustnic în Alpii elveţieni. Cum vedeţi viitorul dumneavoastră?

– GB: Am văzut în Rusia numeroase locuri unde aş fi rămas cu plăcere. Mă gândesc la  Mănăstirea Valaam. Călugării m-au primit acolo ca frate. Am petrecut o zi cu pustnicii, făcând o nevoinţă duhovnicească. Aveam sentimentul că am găsit ceea ce căutasem de-a lungul întregii mele vieţi. Dar am revenit în schitul meu din Elveţia.

– NS: Dacă v-aţi decide să vă schimbaţi locul, ce se va întâmpla cu fiii duhovniceşti ai dumneavoastră? Cine va avea grijă de ei?

– GB:  Nu am vreo turmă în adevăratul sens al cuvântului. Primesc o mulţime de vizitatori în schitul meu, vin să se mărturisească sau să vorbească cu mine. Nu-mi asum în ceea ce-i priveşte nici o răspundere pastorală. Rareori plec din schit.

– NS: Cu toate acestea, decizia va fi percepută ca ceva foarte grav de către cei care veneau la dumneavoastră?

– GB: Da, fără îndoială. Dar niciodată n-am făcut vreun secret din convingerile mele. Cel puţin jumătate din aceşti oameni vor spune: “La asta ne aşteptam de mult timp”. Doi episcopi ortodocşi, pe care îi cunoşteam de ceva vreme, m-au întâlnit recent în Rusia şi mi-au spus: “Ai fost întotdeauna unul dintre noi. Acum ne împărtăşim din acelaşi potir”. Exact la asta am aspirat. În toate cărţile mele, am tradus şi comentat texte care datau toate din primul mileniu, adică dinainte de separarea Bisericii. Papa Benedict al XVI-lea cunoaşte bine Ortodoxia şi se referă deseori la ea. Din păcate, de multe ori predică în deşert. Într-unul din discursurile sale din anii şaptezeci viitorul papă spunea că, dacă bisericile s-ar uni, Roma n-ar mai avea dreptul de a pretinde mai mult decât a avut în primul mileniu. Ar fi suficient pentru a menţine unitatea. Un ortodox, eu de exemplu, ar trebui să răspundă: “Foarte bine, să revenim atunci la statutul din primul mileniu.” Dar eu nu cred că acest lucru e posibil acum. Biserica Catolică există în întreaga lume, dar ea nu este deloc aceeaşi în America, Africa şi Europa. Au tendinţe diferite, uneori contradictorii şi nu comunică între ele. Dacă unele ar accepta această revenire la primul mileniu, altele ar refuza.

– NS: Spuneţi că ortodocşii sunt mult mai rezervaţi în relaţiile cu catolicii decât invers.

– GB: În 1961, când m-am dus în Grecia, profesorii mei de la Universitatea din Bonn m-au avertizat să nu intru în contact cu ortodocşii: “Ei sunt schismatici, să nu ai vreun contact cu ei.” De asemenea, am încercat tot posibilul să nu mă compromit. Dar ştiţi că nici un ortodox nu va chema vreun catolic să se împărtăşească cu el. Un stareţ ortodox a venit la mine la sfârşitul unei liturghii, pe când eu stăteam în spatele bisericii, şi mi-a pus în mână o bucată de anafură.

Iar astăzi vedem catolici îndepărtaţi de parohiile ortodoxe. Conciliul Vatican II este cel care a schimbat totul. Biserica Catolică şi-a declarat atunci o politică de deschidere spre întreaga lume, nu numai în ceea ce priveşte Ortodoxia. Catolicii se arată foarte prietenoşi cu noi. În Lugano, oraşul meu, comunitatea ortodoxă sărbătoreşte Paştele în catedrala catolică,  pentru că biserica ei nu i-ar putea cuprinde pe toţi credincioşii. În aproape fiecare cămin catolic din Elveţia sau Franţa putem vedea icoane. Toţi ascultă cântări ortodoxe.

Ceea ce e important este  urmarea Conciliului Vatican II: o perioadă de secularizare a societăţii. Am putea vorbi de o “protestantizare” a catolicismului. Este tocmai acest spirit protestant care-i sperie pe ortodocşi. Este aici această tendinţă, în sânul Bisericii Romei, care stă la originea schimbării de atitudine faţă de ortodocşi. Am fost martor la această schimbare de atitudine. Dar eu nu sunt aşa de bătrân. Relaţiile dintre cele două Biserici s-au schimbat adesea în timp. Au fost perioade de “coexistenţă paşnică”, urmate de perioade de activism prozelitist din partea catolicilor. Ortodocşii răspund cu o poziţie defensivă. Este un fel de mişcare a pendulului.

Numai de la Cel Preaînalt ne va veni răspunsul.

(Traducere rom. – Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: Revista “Sad Neskoutchny”)

___________________

(1) Ieromonahul Gabriel Bunge s-a născut în 1940 în Köln. În 1963 el a devenit călugăr benedictin, preot în 1973. Doctor în Filosofie şi în Teologie. Patrolog, specialist în Avva Evagrie Ponticul. Din 1980 a trăit ca pustnic în Elveţia, în schitul Sfânta Cruce. În august 2010 a intrat în Biserica Ortodoxă Rusă.

___________________

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/01/25/ieromonahul-gabriel-bunge-reconcilierea-bisericilor-o-viziune-personala/#more-15093

foto>

http://acvila30.wordpress.com/2010/09/09/renumitul-teolog-catolic-din-elvetia-gabriel-bunge-a-imbratisat-ortodoxia/

 

Papa a binecuvântat reţelele sociale, dar a dat şi avertizări privind pericolele din lumea digitală

Gandul/ 24 ianuarie 2011

Papa Benedict al XVI-lea a binecuvântat reţelele de socializare, Facebook, Twitter şi YouTube, cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicării, care se celebrează luni, şi a făcut apel la respect în exprimarea online, informează Reuters.

Papa, care nu are un cont pe Facebook, şi-a exprimat părerile despre lumea digitală într-un mesaj special numit „Adevărul, proclamarea şi autenticitatea vieţii în epoca digitală”.

În mesajul său adresat catolicilor cu ocazia Zilei Comunicării, papa le-a recomandat internauţilor să fie respectuoşi, responsabili, oneşti şi discreţi. De asemenea, suveranul pontif le-a făcut o recomandare bloggerilor care vor să răspândească mesajul Evangheliei pe internet, subliniind că scopul lor nu trebuie să fie obţinerea unui număr mare de accesări.

„Trebuie să fim conştienţi că adevărul pe care vrem să îl împărtăşim nu îşi găseşte valoarea în popularitatea sa, ci în atenţie. Diseminarea mesajelor Evangheliei cere o comunicare ce este în acelaşi timp respectuoasă şi sensibilă„, a precizat suveranul pontif în mesajul său.

Totuşi, în mesajul său, papa a reiterat unele din temele sale predilecte din ultimii ani, printre care avantajele şi pericolele epocii digitale. El a subliniat că reţelele de socializare sunt un mod minunat de a construi relaţii şi comunităţi, dar a avertizat că relaţiile de prietenie de pe internet nu trebuie să le înlocuiască pe cele reale şi oamenii trebuie să îşi construiască profiluri autentice pe aceste platforme.

Suveranul pontif este cunoscut pentru faptul că îşi scrie de mână majoritatea discursurilor, pe care colaboratorii săi le publică ulterior online. În 2009 a fost lansat un site al Vaticanului, numit www.pope2you.net. Site-ul oferea utilizatorilor diferite aplicaţii digitale, printre care una numită „Papa se întâlneşte cu tine pe Facebook”, dar şi alte aplicaţii realizate pentru internauţii care doresc să primească mesajele papei pe iPhone sau iPod.

sursa>

http://www.gandul.info/international/papa-a-binecuvantat-retelele-sociale-dar-a-dat-si-avertizari-privind-pericolele-din-lumea-digitala-7915400

~~~+~~~

Creştini pe Web cu încredere şi creativitate,

invită papa Benedict al XVI-lea în Mesajul pentru

Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale

Radio Vaticana/ 24 ianuarie 2011

Creştinii sunt chemaţi să intre pe Web cu încredere şi creativitate, pentru că aşa-numita „reţea” este o parte integrantă a vieţii umane: este ceea ce Papa spune în mesajul pentru cea de-a 45-a Zi Mondială a Comunicaţiilor, intitulat „Adevărul, vestirea şi autenticitatea vieţii în era digitală”. Ziua va fi sărbătorită duminică, 5 iunie. Ca de obicei, Mesajul a fost prezentat luni 24 ianuarie, în comemorarea liturgică a Sfântului Francisc de Sales, patronul spiritual al presei catolice.

Papa compară era Internetului cu marile schimbări iniţiate odată cu de revoluţia industrială. „Noile tehnologii – notează – nu doar schimbă modul în care comunicăm, ci comunicarea în sine, … este în curs de dezvoltare un nou mod de învăţare şi de gândire, cu oportunităţi fără precedent pentru a stabili relaţii şi a construi o comunitate.” „Potenţialul extraordinar al reţelei internet” nu poate lăsa indiferentă Biserica.

Deci, Papa invită „creştinii să se alăture cu încredere şi creativitate conştientă şi responsabilă în reţeaua de raporturi pe care era digitală a făcut-o posibilă. Nu doar pentru a satisface dorinţa de a fi prezenţi, ci pentru că această reţea este o parte integrantă a vieţii umane”. Reţeaua „web” contribuie de fapt la dezvoltarea unor noi forme şi mai complexe de conştiinţă intelectuală şi spirituală, de conştientizare împărtăşită”. De aceea,”chiar şi în acest domeniu – spune Papa – suntem chemaţi să proclamăm credinţa noastră că Cristos este Dumnezeu, Mântuitorul omului şi al istoriei.”

Cu toate acestea – adaugă – „adevărul Evangheliei … chiar proclamat în spaţiul virtual al reţelei, cere întotdeauna să se întrupeze în lumea reală şi în raport cu feţele concrete ale fraţilor şi surorilor noastre, cu care împărtăşim viaţa noastră zilnică”. Într-adevăr, poate înceta conştiinţa celui care este cu adevărat aproapele nostru, putem fi mai puţin prezenţi şi mai distraţi faţă de cine ne este mai aproape. „De aceea rămân mereu fundamentale relaţiile umane directe în transmiterea credinţei.”

Există, de asemenea, „un stil de creştin de prezenţă în lumea digitală”: şi anume „o formă de comunicare onestă şi deschisă, responsabilă şi respectuoasă de altfel „mereu coerentă cu Evanghelia, chiar şi atunci când nu se vorbeşte despre ea în formă explicită”. Este vorba de un stil „care stimulează inima şi atinge conştiinţa”, cu a făcut Isus cel înviat cu ucenicii de la Emaus, care „au fost conduşi treptat la înţelegerea misterului prin apropierea sa, dialogul său cu ei, prin a face cu delicateţe să iasă la iveală ceea ce era în inimile lor.”

E nevoie, de asemenea, „să fim conştienţi – spune Papa – că adevărul pe care căutăm să-l împărtăşim nu-şi trage valoarea din ’popularitatea’ sa sau din cantitatea de atenţie pe care o primeşte. Noi trebuie să-l facem cunoscut în toate elementele sale, mai degrabă decât încercarea de a face acceptabil, poate chiar „diluându-l”. În acest fel, „credincioşii, mărturisind convingerile lor cele mai profunde, oferă o contribuţie valoroasă pentru ca reţeaua-web să nu devină un instrument care reduce oameni la categorii, care încearcă să le manipuleze emoţional, sau care permite celor care e puternic să monopolizeze opiniile altora” .

Papa indică, de asemenea, limitări legate de web: „parţialitatea de interacţiune, tendinţa de a comunica doar anumite părţi ale propriei lumii interioare, riscul de a cădea într-un fel de construcţie de sine, care poate duce la automulţumire” până la crearea artificială a unui propriu „profil” public, şi invită la a evita anumite pericole, „cum ar fi refugierea într-un fel de lume paralelă, sau expunerea excesivă la lumea virtuală.”

Provocarea este aceea de a „fi autentici, fideli cu sine” şi în acest sens, Papa îndeamnă tinerii, în special, la „a face o bună utilizare a prezenţei lor în arena digitală”, amintind că „contactul virtual nu poate şi nu ar trebui să înlocuiască contactul uman direct cu oamenii„. Şi tocmai pentru faptul indispensabil de a fi împreună, reînnoieşte chemarea sa de a participa în număr

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=456688