RSS

Arhivele lunare: februarie 2011

Legionarism şi ortodoxie: cîteva observaţii legate de reacţiile produse de intonarea unor imnuri legionare într-o mănăstire ortodoxă din România

[Un articol foarte interesant, care cu siguranta o sa provoace multora convulsii nebanuite. Merita, deci, analizat si luat in considerare -dan.camen.]

Cumpana/ 27 februarie 2011

de Gheorghe Fedorovici

Recenta întîmplare de la Petru Vodă, cînd nişte maici i-au cîntat părintelui Iustin Pârvu imnuri legionare cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, [1] îmi apare mai degrabă providenţială decît un accident (regretabil, pentru unii, memorabil, pentru alţii).

Este providenţială orice întîmplare care că îmi dezvăluie, mie mai întîi, păcatul. Nu că nu l-aş cunoaşte, dar o astfel de întîmplare mă obligă să mi-l confrunt şi să dau socoteală pentru el. Cînd păcatul este al unei comunităţi, dezvăluirea nu poate fi decît publică. Păcatul obştii de la Petru Vodă este acela de a crede că legionarismul şi creştinismul sînt compatibile. Păcatul ierarhiei B. O. R., al Sfîntului Sinod mai precis, este acela de a considera că întîmplarea de la mănăstirea nemţeană poate fi expediată ca o simplă chestiune de jurisdicţie, ca o neregulă locală. [2] Păcatul ortodoxiei româneşti este acela de a se preface că nu vede că „adevarata problema […] nu este problema « societatii civile » ci problema Bisericii Ortodoxe Romane si a imaginii cu care aceasta se infatiseaza in fata societatii romanesti si a lumii.” [3]

„Dacă mi-aş fi dorit companie, m-aş fi făcut francmason”, spune personajul interpretat de Val Kilmer în filmul Spartan. Dacă ar fi fost român, personajul ar fi adăugat poate: „…sau legionar”. Din aceste două forme necreştine, sau para-creştine, de organizare socială una, francmasoneria, a fost condamnată de Biserică în 1937. Prin urmare, o Biserică care a condamnat francmasoneria datorită ostilităţii ei faţă de creştinism şi faţă de adevărul omului nu poate să pretindă că nu este deopotrivă responsabilă în legătură cu o mişcare care se foloseşte de creştinism în ostilitatea ei faţă de alte religii (mozaică, în cazul legionarismului) şi faţă de adevărul omului. Şi dacă Biserica a putut să condamne o grupare complet străină de creştinism, cu atît mai mult ar trebui să se exprime în legătură cu o grupare care se declară creştin-ortodoxă. Sinodul ar trebui să ştie şi să ne poată spune cine este pînă la urmă inspiratorul Legiunii: Sfîntul Arhanghel Mihail sau Lucifer?

Întîmplarea providenţială nu este neapărat una norocoasă, aşa cum se crede îndeobşte, ci în primul rînd o judecată „nemitarnică”. Ea poate fi de bun augur doar în măsura în care ştim să ne folosim de ea. Felul în care ne-am raportat la această întîmplare îmi spune că am ratat o bună ocazie de confruntare a neputinţelor noastre, şi astfel de vindecare a istoriei noastre, fapt care, după cum subliniază Alexandru Racu, le va împovăra cu atît mai mult pe generaţiile viitoare. [4] Chilia părintelui Iustin Pârvu apare în situaţia de faţă precum Camera din Călăuza lui Tarkovski, în care nimeni nu vrea să intre cu adevărat de teamă că ar putea muri. În schimb, participanţii la picnicul de la intrare dezbat cu aprindere o singură întrebare: cum să stea uşa, deschisă ori închisă?

În legătură cu cei care doresc să închidă uşa, cred că mai întîi este important de ştiut că aceştia nu sînt decît nişte agenţi sau dezvoltatori imobiliari, care se folosesc de acest prilej pentru a remodela profilul arhitectural, axiologic şi antropologic al României. Pentru ei, România nu este decît un produs care trebuie pregătit pentru a fi lansat cît mai profitabil pe piaţa globală.

Cred că aceşti indivizi ar trebui să fie ignoraţi liniştit, cu atît mai liniştit cu cît ne provoacă mai tare. Ei au un comision separat şi pentru fiecare enervare pe care ne-o provoacă. Şi ne provoacă tocmai pentru că nu pot demonstra nimic, pentru că legionarismul este mort şi îngropat. De altfel, după cum o dovedeşte modul în care a fost abordată povestea de la Petru Vodă de susţinătorii părintelui Iustin şi ai legionarismului, se vede limpede că niciodată nu au fost românii mai departe de seriozitatea şi „elanul de jertfă” (în formularea părintelui Iustin) caracteristice Mişcării Legionare decît sînt ei acum. Dar chiar aşa, zăpăciţi şi superficiali cum au fost făcuţi românii să devină, ei continuă să prezinte rezistenţă la îndoctrinare. Aşa-zisul legionarism de care sînt acuzaţi nu este decît o tulpină ideologică care trebuie să le fie introdusă pentru a justifica apoi terapia globalizării. Nu cu legionarismul au treabă comis-voiajorii globali, ci cu neamul român. Problema cu România, ca să parafrazez o afirmaţie a regelui Angliei din filmul Braveheart, e că e plină de români. Iar cînd un neam „greu de glorie” (Ţuţea) cultivă o religie a slavei, precum creştinismul ortodox, atunci sarcina acestor agenţi nu poate fi realizată decît în măsură în care pot scăpa de amîndouă în acelaşi timp. [5]

Sigur, cu agentul de vînzări nu discuţi: atunci cînd oferta lui nu te interesează, i-o spui şi gata, iar, dacă devine insistent, îl dai afară. Doar în trecere, precizez că mai periculoşi decît aceştia îmi par cei interesaţi de solul nostru arabil, precum grupul condus (la prima vedere) de Călin Georgescu. [6] Nu a fost destul că acestui neam i-au fost smulse roadele, a trebuit să-i fie retezate şi rădăcinile. Dar se pare că nici asta nu ne-a distrus, de vreme ce din acest pămînt continuă să răsară lăstare pe măsura celor de demult. Clonarea ideologică a românilor s-a dovedit însă incertă, prea lentă, rezultatele sînt mai degrabă dezamăgitoare (în douăzeci de ani nu au produs decît ici cîte un Neamţu, colo cîte un Aligică). Că seminţele noastre organice or fi incompatibile cu cele ale elitei de silicon, că elita o fi impotentă de-a dreptul, nu ştiu, cert e că experimentul a eşuat, ceea ce explică faza următoare a proiectului: deposedarea noastră efectivă de sol, astfel încît nici o sămînţă să nu mai aibă posibilitatea de a răsări şi creşte.

Dar aşa cum pentru acuzatorii părintelui Iustin Pârvu nu este cu adevărat importantă întîmplarea în sine, ci ce se poate face cu ea, nici pentru „apărătorii” părintelui întîmplarea nu le pare relevantă. Îi las deoparte pe filolegionarii învederaţi, din simplul motiv că dialogul cu ei nu este posibil, chiar dacă din alte motive decît în cazul precupeţilor ideologici. Se pare că, înainte să le crească aripile de oţel, aceştia au dobîndit deja căpăţîni de oţel. Fixismul, respingerea prealabilă a oricărui argument este pentru ei o dovadă de conştiinţă puternică. Aşa încît atunci cînd vine vorba despre Mişcarea Legionară, „camarazii” îţi aplică imperturbabil Schema-În-Patru-Puncte: Le prezinţi unele obiecţii de bun simţ? Îţi vor spune că nu eşti la curent cu bibliografia. Le arăţi că ai mai citit cîte ceva? Îţi vor spune că nu ai citit totul. Se întîmplă să fii totuşi la curent cu sursele reprezentative? Ţi-o taie cu ars longa, vita brevis, şi că degeaba cunoşti documentele dacă nu i-ai întîlnit pe legionarii autentici. Se întîmplă, în mod cu totul excepţional, să fii întîlnit pe unii dintre ei? Degeaba, trebuia să-i cunoşti atunci, în contextul respectiv, etc. Pe filolegionari nu-i interesează că tocmai ei sînt aliaţii indispensabili ai agenţilor imobiliari, şi nici că-i ajută să îngrămădească în Cameră neamul cu Biserică cu tot. Ce dacă aşa va exploda totul cu o singură încărcătură? Lor le este „dragă moartea pentru Căpitan”.

Importantă mi se pare însă poziţia exprimată de filolegionarii dilematici. Aceştia încearcă să liniştească lucrurile, sugerînd că uşa, pentru a rămîne în cadrul comparaţiei propuse mai sus, ar trebui să rămînă cumva întredeschisă. Sînt multe lucruri greşite în istoria legionarismului, dar şi multe lucruri care merită să fie recuperate, sună argumentul lor, un argument surprinzător de asemănător cu cel prin care comunismul obişnuieşte să fie justificat. Ce mi se pare discutabil în cazul acestor filolegionari concesivi este că, fără să aprobe făţiş cele întîmplate la Petru Vodă, ei încearcă să scuze situaţia prin argumente care lasă păcatul neatins. Unul din aceste argumente susţine că este normal ca maicile de la Petru Vodă să-i cînte „Sfîntă tinereţe legionară” părintelui Iustin, întrucît este vorba despre un „bătrîn nostalgic, care nu poate şi nu vrea să fie altceva decît a fost şi este”. [7]

Consecvenţa cu sine este importantă, şi poate dovedi tărie de caracter; dar pentru creştin, importantă este consecvenţa cu Hristos. Dincolo de faptul că nostalgia faţă de tinereţe este tot atît de creştină ca şi nostalgia pentru vîrsta de aur a omenirii, problema e că bătrînul ce privim nu este „om de rînd”, ci unul din stîlpii recunoscuţi ai ortodoxiei româneşti contemporane. Este aşadar foarte important să ştim ce este un om ale cărui sfaturi au o importanţă vitală pentru atît de mulţi credincioşi. Aşa cum Patriarhia e redus întîmplarea la un incident local, tot astfel legionarismul părintelui Iustin este expediat de aceşti susţinători ai părintelui Iustin ca o chestiune izolată, o slăbiciune sentimentală datorată vîrstei, cînd, de fapt, mesajul legionar pare să constituie pentru părintele Iustin program de viaţă. Nu ştiu dacă eroismul este suficient pentru a justifica plasarea fenomenului legionar în continuitatea tradiţiei de „osteneală şi jertfă” (în formularea părintelui Iustin) a domnitorilor români. Pentru că aceştia erau creştini, şi au luptat avînd binecuvîntarea Bisericii împotriva unui adversar străin care el a scos primul sabia. În schimb, legionarii s-au implicat mai degrabă în confruntări interne, de la răzvrătirea împotriva aparatului represiv al dictaturii carliste la terorizarea unor bieţi negustori evrei; şi chiar dacă Legiunea a cuprins şi clerici ortodocşi, Biserica nici nu le-a cerut legionarilor să lupte şi nici nu a binecuvîntat lupta lor. Şi nici ei nu au resimţit nevoia acestei binecuvîntări – o aveau pe cea a Căpitanului. Din acest motiv, responsabilitatea Mişcării Legionare nu poate fi diminuată prin compararea imnului „Sfîntă tinereţe legionară” cu imnul naţional. [8]

Din punct de vedere creştin, Mişcarea Legionară nu poate fi declarată un subiect încheiat doar pentru că aparţine trecutului, pentru că este un „capitol de istorie”. Pentru un creştin trecutul nu poate fi încheiat decît prin iertarea păcatului acelui trecut. A crede că legionarii au primit această iertare doar pentru că au suferit, cei mai buni dintre ei, în temniţele comuniste înseamnă a rata înţelegerea creştină a suferinţei şi a iertării, înseamnă a le refuza, practic, iertarea. După cum nu orice sacrificiu este echivalent cu jertfa creştină. Suferinţa înţeleasă ca expiere a păcatelor personale nu este decît o prelungire a mitologiei omului superior. Nici măcar patimile lui Hristos nu pot fi reduse, din punct de vedere ortodox, la o înţelegere juridică de acest tip. Suferinţa, în sine, nu izbăveşte pe nimeni. Ci doar acea suferinţă, acea viaţă în care străluceşte deja Învierea Domnului. Iar o astfel de viaţă suferă oricum din cauză că lumea respinge Învierea, iubind mai mult întunericul.

Prin urmare, legionarii nu au nevoie nici de admiraţia, nici de iertarea noastră. Au nevoie, împreună cu noi toţi, de iertarea dăruită de Domnul în Biserică. Biserica trebuie să spună ce este al ei şi ce nu este al ei, mai ales atunci cînd lucruri care provoacă tulburare îşi revendică apartenenţa la ea. Desigur, această cercetare nu trebuie să fie făcută la presiunea aşa-numitei „societăţi civile” româneşti. Dar este actuala ierarhie a BOR liberă de aceste presiuni? Puţin probabil. Nu văd o diferenţă pozitivă între ierarhia de astăzi şi cea de la începutul anilor ’90. Atunci, într-un rar acord cu elita, ierarhia a torpilat fenomenul „Serile Darvari”, o mişcare ortodoxă cu caracter popular care începuse extrem de promiţător şi care ar fi reuşit, dacă ar fi fost lăsată în pace, să ducă la formarea unei alte Românii. Faptul trebuia împiedicat, căci asta ar fi însemnat implicit o altă ierarhie şi o altă elită. [9]

Ca orice păcat, episodul legionar nu poate fi încheiat decît de şi în Biserică. El nu este încheiat pentru că zace încă în păcat. Şi nici nu poate fi încheiat de o ierarhie care doar îl administrează, nu îl şi trăieşte, pe Hristos. Hristos s-a făcut asemenea nouă în toate afară de păcat pentru a ne scoate din păcat cu toate ale noastre. De aceea, dacă pot exista, şi chiar există numeroşi legionari creştinaţi, nu pot exista creştini legionari decît în măsura în care există o confuzie extremă în legătură cu semnificaţia celor doi termeni. Spre deosebire de cei care cred că a refuza legionarismului caracterul creştin înseamnă a lovi în Biserică [10] sînt de părere că dimpotrivă, tocmai această alăturare, dacă nu suprapunere a zvasticii peste Cruce răneşte Biserica la fel de mult cum ar răni-o o icoană a lui Hristos reprezentat cu bandulieră. O astfel de icoană, dacă ar exista, ar fi o icoană mincinoasă. Aşa cum o icoană mincinoasă nu poate fi restaurată, tot astfel nu e nimic de recuperat din Mişcarea Legionară. Dar e totul de iertat, de tămăduit. Acest lucru poate fi făcut în măsura în care vom încerca să discernem în difuzarea publică a festivităţii particulare din chilia părintelui Iustin nu doar o acţiune provocatoare, ci mai ales un îndemn ceresc la trezvie şi la pocăinţă. O cameră locuită de astfel de creştini poate avea uşa deschisă, închisă ori întredeschisă, fiindcă oricum nu pe-acolo intră Domnul într-însa (Ioan 20, 19).

_______NOTE________________

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8318642-video-maicute-manastirea-petru-voda-canta-parintelui-justin-parvu-sfinta-tinerete-legionara-protest-oficial-centrului-pentru-monitorizarea-combaterea-antisemitismului.htm

[2] Vezi comunicatul Patriarhiei la adresa http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/bpatriarhia_romana_nu_este_institutie_de_statb_7379.html Este de apreciat că Arhiepiscopia Iaşiului şi declarat dezacordul faţă de cele petrecute la Radu Vodă, însă dezaprobarea se referă la „mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice – indiferent de natura acestora – în cadrul unităţilor bisericeşti” şi nu la caracterul legionar al cîntecelor. Vezi comunicatul Arhiepiscopiei aici: http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/raspunsul-duhovnicesc-al-ips-teofan-in.html

[3] http://alexandruracu.wordpress.com/2011/02/21/maicile-de-la-petru-voda-presa-si-brigada-antifascista/ Menţionez că, deşi datorez intervenţiilor dlui Al. Racu o mai bună înţelegere a relaţiei dintre legionarism şi ortodoxie, nu pot fi de acord cu d-sa atunci cînd afirmă că ne-am cîştigat dreptul la libertatea de a cînta ce vrem, inclusiv cîntece legionare (iată citatul exact:

„Miza aici este alta: pretioasa noastra libertate, recastigata cu pret de sange, impotriva careia s-au luptat in trecut atat comunistii cat si legionarii si impotriva careia se lupta acum falanga corectitudinii politice. Din acest punct de vedere, nu putem fi decat alaturi de parintele Justin si de maicile de la Petru Voda, in apararea dreptului nostru de a canta ce vrem pe la aniversarile private si de a ne exprima (in limite rezonabile, evident, dar mult mai largi decat cele pe care vor sa le impuna diversele comitete si comitii antifasciste – a se vedea si cazul lui Ion Cristoiu) liber opiniile in spatiul public, caci, asa cum afirma John Stuart Mill, din confruntarea libera a opiniilor nu are de castigat decat adevarul.”)

În ce mă priveşte, libertatea de a cînta cîntece care îndeamnă la dobîndirea libertăţii cu preţul libertăţii altora nu este libertate, ci samavolnicie.

[4] „Paradoxul consta in faptul ca pe masura ce Miscarea Legionara devine tot mai anodina ca fenomen politic, troparizata, iconizata si isonizata ea reprezinta o forma foarte subtila de secularizare a Bisericii din interior, cu un posibil impact catastrofal asupra misiunii Bisericii in societatea romaneasca, impact ale carui roade s-ar putea sa le culegem peste vreo douazeci, treizeci de ani.” Alexandru Racu, „Maicile de la Petru Vodă, presa şi brigada antifascistă”, http://alexandruracu.wordpress.com/2011/02/21/maicile-de-la-petru-voda-presa-si-brigada-antifascista/

[5] „Soluţie” despre care am mai scris cu alt prilej:

http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2010/12/cartoful-ca-proiect-politic.html

[6] http://www.ntvonline.ro/emisiuni/contraziceri/galerie-video/18 şi http://www.ntvonline.ro/emisiuni/contraziceri/galerie-video/19

[7] http://www.blogger.com/comment.g?blogID=6146195831520840078&postID=2726830188622266441 20/2/11 3:03 PM. Vezi un comentariu asemănător aici: http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-raspuns-la-scandalul-fascistii-de-la.html#comment-5184414575985695861 Este curios că, deşi a observat că şi Andrei Pleşu a acuzat Biserica de “ideologizare”, C. Târziu nu-l numeşte totuşi “duşman al Bisericii”, ci deschizător de minţi (http://c-tarziu.blogspot.com/2011/01/andrei-plesu-despre-parabolele.html#comment-8117403846803902563).

[8] http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-raspuns-la-scandalul-fascistii-de-la.html#comment-3864695755440846708

[9] Referindu-se la “Serile Darvari”, Sorin Dumitrescu spunea: “Ele nu au convenit nu ştiu cui” (interviu cu Sorin Dumitrescu despre Fundaţia Anastasia şi „Serile Darvari”: http://www.trilulilu.ro/andreasbenea/b4e2497e15d9e8 ). Dar poate că întrebarea e de ce nu au convenit: pentru că evenimentele nu putea fi manipulate ideologic, pentru că erau prea populare, pentru că riscau să provoace o trezire creştină autentic ortodoxă fără precedent.

[10] Vezi procesele de intenţie făcute lui Alexandru Racu pe blogurile d-lor R. Codrescu şi C. Târziu, unde încercarea acestuia de a discerne acest aspect a fost condamnată ca atitudine politic corectă. Or, este limpede că deşi corectitudinea politică (CP) detestă patriotismul ca formă de ataşament natural (în măsura în care admitem definiţia aristotelică a omului ca fiinţă politică), ultimul lucru pe care CP îl doreşte este critica formelor extreme de patriotism de pe poziţii creştine. Creştinismul este pentru CP „duşmanul cel din urmă”. De altfel, obiecţiile îndreptăţite ridicate sistematic de Al. Racu par să se regăsească surprinzător tocmai într-o intervenţie a dlui Codrescu care pînă mai ieri găsea corespondenţe între zvastică şi Cruce. Vezi aici: http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-raspuns-la-scandalul-fascistii-de-la.html?showComment=1298327346938#comment-4413564625118168525

_________________________

sursa>

http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/02/legionarism-si-ortodoxie-citeva.html

 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Legalizarea „mamelor surogat”: o provocare adresată deopotrivă dreptei şi stângii

[Este un articol ce prezinta istoria tentativelor de adoptare a proiectelor de lege privind legalizarea in Romania a reproducerii umane asistata medical (RUAM), sau, mai simplu spus, legalizarea „mamelor surogat”. Totodata, el arata si unele din marile neajunsuri (nu toate) ale proiectului de lege initiat de deputata PDL Mihaela Sandru si depus spre adoptare la Senat zilele trecute – dan.camen.]

DW-World.de/ 24 februarie 2011

O deputată PDL propune legalizarea „mamelor surogat”. Este a treia tentativă de legalizare a unui mod de reproducere extrem de controversat în întreaga lume.

Tehnicile noi de fertilizare se practică în România într-o situaţie de (i)legalitate incertă. Nu sunt explicit interzise, dar nici nu se pot desfăşura liber din cauza unor numeroase implicaţii juridice.

De fapt e vorba de mai multe subiecte diferite, căci între tratamentele propriu-zise de infertilitate şi practica mamelor surogat (sau gestaţia în favoarea altuia) există o mare diferenţă din toate punctele de vedere, cu excepţia celui strict medical. Or, tocmai subiectul principal al legii propuse de deputata PDL, Mihaela Şandru, este şi cel mai controversat.

Gestaţia în favoarea altei persoane este autorizată în Canada, cu excepţia Quebecului, în Marea Britanie, Olanda, Danemarca şi, oarecum surprinzător, în Grecia şi Ucraina. În Belgia, practica mamelor purtătoare este liberă, deşi nu este oficial acceptată, dar ea este explicit interzisă în Franţa, Germania, Italia, Spania şi Elveţia. În SUA ea este, mai curând admisă, dar se supune legislaţiilor diferitelor state.

Întîmplarea face ca şi în Franţa subiectul să fie în atenţia opinie publice, deoarece a fost propusă recent o lege nouă a bioeticii, care propune revizuirea mai multor subiecte printre care şi acela al gestaţiei în favoarea altei persoane. În trecut practica a fost liberă, dar a fost, la un moment dat, interzisă după o aprinsă dezbatere judiciară.

Ion Iliescu şi tragedia lui Oedip

Dar şi în România subiectul are o istorie, deşi ea nu este bine cunoscută. Prima tentativă de autorizare a gestaţiei în favoarea altuia a avut loc în 2004, prin iniţiativa legislativă a deputatului PSD, Ovidiu Brânzan, fost ministru al sănătăţii. El propunea o lege mai largă care reunea toate aspectele reproducerii umane şi care a avut un parcurs foarte accidentat.

După adopatarea ei în Parlament, în octombrie 2004, preşedintele de atunci Ion Iliescu o trimitea înapoi la reexaminare cu multe obiecţii de natură constituţională. Surprinzător, preşedintele avea o poziţie mai „progresistă” decât parlamentul în cele mai multe privinţe, cu excepţia uneia, legate de riscul incestului.

Preşedintele manifesta o mare nelinişte legată de posibilitatea ca un copil născut din gameţi aparţinând unor donatori anonimi să devină eroul unui involuntar incest, ca în cunoscuta tragedie antică, şi solicita ca numele donatorilor să fie dezvăluiţi.

Traian Băsescu ultra-liberal

Parlamentul va adopta legea abia după alegeri şi noul preşedinte Traian Băsescu îşi va exercita la rândul său spiritul critic. Preşedintele manifesta din start o perspectivă mult mai liberală, cerând înlăturarea tuturor barierelor din calea libertăţii individuale şi a autonomiei personale. În comentariile sale, noul preşedinte va întrece pe alocuri în liberalism chiar pe autorii legii, solicitând eliminarea autorităţii medicale, pe care legiuitorul o instituise ca ultima instanţă bioetică.

Pe de altă parte însă preşedintele solicita ca traficul de gameţi şi manipularea genetică să fie mai ferm incriminate. El semnala, totodată, şi riscurile unor practici eugenice, deşi nu putea oferi o „soluţie” cu adevărat aplicabilă. Traian Băsescu va sesiza Curtea Constituţională în vara lui 2005 şi va avea câştig de cauză, dar, in extremis, Parlamentul va respinge proiectul în întregul său.

A doua tentativă datează din 2009 şi a aparţinut unui grup de 7 senatori PDL, printre care şi actualul ministru de interne, Traian Igaş, precum şi fostul ministru, Sorina Plăcintă. Legea a fost însă respinsă de propriul guvern, care nu dorea să se lege la cap fără să-l doară. Proiectul, care relua în formă mult simplificată tema mamelor purtătoare, al gameţilor donaţi şi contractelor de gestaţie crea prea multe contradicţii juridice greu de rezolvat.

De data aceasta însă legea propusă de deputata Mihaela Şandru se străduieşte să ţină seama de întregul istoric al problemei şi să integreze toate obiecţiile din trecut. Este vădită strădania de a îmbrăţişa un ton mai exigent etic, de a se delimita de zonele obscure şi de a adopta o poziţie punitivă fără echivoc în cazurile de derivă mercantilă sau abuz ştiinţific (experimente pe gameţi, traficul de gameţi, inseminare sau prelevare fără consimţământ, clonare şamd).

Mercantilizarea gestaţiei şi problema bugetară

Cu toate acestea, noul proiect, abia depus la Senat, lasă neacoperite tocmai aspectele cele mai importante. Aşa cum se vede din practica internaţională, care are deja un istoric încărcat, legalizarea mamelor purtătoare se poate transforma într-o nouă formă de comerţ. În esenţă, trupul femeii purtătoare devine obiect de tranzacţie, ca şi gameţii, fătul sau copilul nou-născut.

Iniţiatoarea legii subliniază caracterul pur altruist al contractelor de gestaţie, dar gratuitatea este o pură utopie. Într-o ţară ca România, săracă, obişnuită cu abandonul copilului, cu avorturile fără limite (garantate de Constituţie), cu prostituţia, practica mamelor purtătoare va deveni o nouă industrie sordidă. Caracterul clandestin al tranzacţiilor (interzise ca atare de lege) nu va face decât să favorizeze abuzurile.

O a doua mare problemă – şi care îi va atinge de data aceasta şi pe cei cu gândire liberală – este faptul că deputata PDL propune ca statul să preia toate cheltuielile reproducerii asistate prin bugetul de asigurări medicale. Se întrevede de pe acum perspectiva ca o minoritate (cuplurile infertile) să preia o tranşă disproporţionat de mare din bugetul public – şi aşa aflat la limita de jos a subzistenţei – în numele unei nevoi controversate şi neratificate până la capăt de opinia publică.

Autor: Horaţiu Pepine

Redactor: Petre M. Iancu

sursa>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6449722,00.html

foto>

http://graphics8.nytimes.com/images/2008/11/30/magazine/30surrogate-395.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 24, 2011 în articole, citadela, diverse, medicina

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un billboard anti-avort din New York scandalizeaza autoritatile locale

[Impresionant felul cum a reusit aceasta campanie sa-i „scandalizeze” pe oficialii New York-ului, care aveau in minte si pe buze doar „dreptul” femeii de a face avort, fara sa mai ia in calcul ca prin acest asa-zis „drept” ele nu fac decat sa sporeasca genocidul copiilor nenascuti. Culmea nebuniei, sau a vicleniei, acestia considera campania ca fiind „jignitoare” la adresa femeilor si a comunitatilor de culoare – dan.camen.]

HotNews.ro/ 24 februarie 2011

Un billboard [panou publicitar -n.m.] cu mesaj anti-avort din New York, pe care apare imaginea unei fetite de culoare si sloganul „Cel mai periculos loc pentru un african-american este in uter”, a fost criticat puternic de autoritatile locale, potrivit Daily Telegraph.

Posterul, aflat pe o cladire din cartierul SoHo, face parte dintr-o campanie a grupului Life Always din Texas, indreptata impotriva a ceea ce ei numesc un plan de tip „genocid” fata de copiii nenascuti.

Pe site-ul lor, cei de la Life Always afirma: „Avorturile in randul femeilor africane-americane sunt de trei ori mai multe decat in randul restului populatiei. Peste 25% din generatia viitoare este eliminata chiar acum.”

Avocatul public al orasului, Bill de Blasio, a descris mesajul drept „dezgustator de jignitor la adresa femeilor si minoritatilor”. „Acest billboard nu are ce cauta in New York”, a declarat el.

„Bunul simt cere sa fie dat jos”, a precizat si purtatorul de cuvant al consiliului local. „Sa te referi la dreptul legal al femeii de a face avort ca la un plan de tip ‘genocid’ este nu numai absurd, ci si jignitor la adresa femeilor si comunitatilor de culoare„, a declarat aceasta.

Potrivit unui director Life Always, posterul reprezinta inceputul unei campanii care se va desfasura la nivel national.

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-8333526-billboard-anti-avort-din-new-york-scandalizeaza-autoritatile-locale.htm

foto>

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/northamerica/usa/8344368/Anti-abortion-billboard-in-New-York-sparks-outrage.html

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Barack Obama considera neconstitutionala legea federala care interzice casatoria intre homosexuali

HotNews.ro/ 23 februarie 2011

Presedintele Barack Obama considera ca legea federala care interzice casatoriile intre homosexuali este neconstitutionala si a transmis avocatilor din guvernul american sa nu o mai sustina in tribunal, a precizat miercuri Departamentul de Justitie, potrivit Reuters.

Un judecator american din Boston hotarase ca o clauza cheie din legea Apararii Casatoriei din 1996 este neconstitutionala, insa administratia a facut recurs la decizie, sustinand ca este obligata sa sustine legea federala.

Casatoria in cuplurile de acelasi sex este legala numai in Washington si in statele Connecticut, Massachusetts, Iowa, New Hampshire si Vermont. Alte state permit inregistrarea unor uniuni civile.

Presedintele american a decis ca respectiva clauza este neconstiutionala si i-a transmis procurorului general Eric Holder, care a reevaluat legea, o recomandare de a nu o mai sustine in tribunalul federal.

Judecatorul din Boston a considerat ca legea federala care defineste casatoria ca intre un barbat si o femeie, interzicand practic casatoriile intre homosexuali, violeaza o dispozitie din constitutia SUA prin care se asigura protectie egala in fata legii si se apara drepturile fiecarui stat.

Holder a declarat ca administratia va continua sa aplice legea pana cand va fi revocata sau scoasa.

Decizia lui Obama a atras imediat felicitari din partea grupurilor de aparare a drepturilor homosexualilor, care in general il sustinea pe Obama insa si-ai exprimat nemultumirea legata de faptul ca adminstratia apara legea.

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-international-8332410-barack-obama-considera-neconstitutionala-legea-care-interzice-casatoria-intre-homosexuali.htm?cfat=

foto>

http://img.wonkette.com/assets/resources/2008/05/baracksogay.jpg

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Femeile care nu pot avea copii pot apela la mamele surogat, potrivit unui proiect legislativ

[Pericolul evident al unei astfel de legi, desi nu este deloc aratat in aceste stiri, este acela ca permite cuplurilor de homosexuali si de lesbiene sa aiba copii prin terte persoane surogat. De fapt, din cate se pare, acest lucru nu este nici macar luat in calcul de acest proiect legislativ, desi pana mai ieri era postata pretutindeni stirea cum ca cantaretul Elton John a devenit „tatal” unui baietel nascut de o mama surogat in California, dupa ce, in prealabil, incercase, impreuna cu partenerul sau de viata, sa adopte un copil orfan din Ucraina, bolnav de Sida. Alte vedete au facut acelasi lucru, creand astfel un curent de opinie favorabil acestei practici. Ele si-au justificat demersul fiecare care mai de care mai diferit si mai ciudat, semn foarte clar ca aceasta reproducere umana asistata medical *(RUAM) permite foarte usor abuzul. Un astfel de exemplu de abuz poate fi si cazul lui Cristiano Ronaldo, care a apelat la aceasta varianta in dorinta de a deveni „tata” fara obligatiile ulterioare ale unui mariaj. Exemplele negative pot continua.

„Vom deveni una dintre tarile cele mai liberale” spunea liberala Mihaela Sandru, cand a facut referire la posibilitatea adoptarii favorabil in plenul Senatului a acestui proiect legislativ. De ce insa aceasta graba? Tot ea raspunde, evident cu un limbaj europenizat expirat: „am considerat ca decat sa fie o activitate ilegala, sa-i dam o natura legala”. Atunci care e rostul tau de parlamentar, daca politica ta este aceea de a „legaliza” practicile ilegale si nu de a le stavili prin legi?

Senatorul PDL Iulian Urban a avut si el in 2009 un proiect de lege privind reproducerea umana asistata medical, proiect pe care il puteti citi integral AICI. Ce s-a intamplat ulterior cu el, nu stiu. Probabil ca a fost respins, de vreme ce se mentioneaza in comunicatul asociatiei „SOS Infertilitatea” ca anterior acestui demers al ei alte doua tentative de legiferare a acestei practici au fost respinse.

Noutatea ce-o aduce acest proiect de lege este aceea ca infertilitatea este denumita ca fiind „boala”, insa nu neaparat la nivel personal, ci la nivelul populatiei, care influenteaza negativ demografia Romaniei. Este de fapt motto-ul asociatiei, care militeaza pentru legiferarea RUAM. Scopul lor este de a sustine „cuplurile” (atentie, nu familiile) in lupta pentru a avea copii. Este si aici un inteles secularizat ascuns, care prevede ca fiecare femeie are „dreptul” de a avea copii, cu oricine – in orice fel si in orice conditii, chiar si atunci cand Dumnezeu nu-ti da acest „drept„, duhovniceste spus „dar”. Ar fi interesanta o pledoarie pe aceasta tema argumentata biblic, cu referire indeosebi la cazurile prezentate in Vechiul Testament. – dan.camen.]

Agerpres.ro/ 23 februarie 2011

Femeile care nu pot avea copii vor putea apela la mame surogat, potrivit unui proiect legislativ al deputatului PDL Mihaela Sandru. „Proiectul de lege, depus ieri (marti) la Senat, reglementeaza situatia mamelor surogat. Practic, noi vom deveni una dintre tarile cele mai liberale. In momentul de fata, numai Anglia mai reglementeaza strict surogatul. El se practica, din pacate, in Romania si atunci noi am considerat ca decat sa fie o activitate ilegala sa-i dam o natura legala„, a declarat, miercuri, deputatul democrat-liberal.

Ea a explicat ca una dintre conditiile in care o femeie poate apela la o mama surogat este legata de existenta unor anomalii medicale.

Mama surogat va trebui sa aiba cel putin un copil propriu pentru a putea preintampina pastrarea eventuala a copilului. De asemenea, daca este casatorita, partenerul nu poate sa fie donor de celule pentru copilul purtat, deci atat mama surogat, cat si partenerul acesteia nu pot fi donori pentru copilul rezultat„, a adaugat ea.

Sandru a explicat ca anomaliile medicale vor fi stabilite de medicii cu specialitate in Reproducerea Umana Asistata Medical – RUAM.

Infertilitatea va fi declarata dupa 12 luni de incercari pe cale naturala sau mama surogat mai poate sa intervina in cauze medicale, de exemplu pentru mame care au probleme cardiace sau de diabet sau alte indicatii medicale foarte clare”, a mai precizat deputatul PDL.

Ea a precizat ca in proiectul de lege se prevede ca mama surogat nu poate avea o varsta mai mare de 35 de ani. In schimb, initiativa nu reglementeaza varsta femeilor care apeleaza mamele surogat.

„Nu am reglementat varsta maxima pentru femeile care apeleaza la mame surogat. Totusi, pentru a putea beneficia de tehnicile RUAM trebuie sa ai maximum 45 de ani„, arata ea.

Sandru a precizat ca surogatul presupune incheierea unui contract prin care mama surogat isi da consimtamantul sa dea familiei copilul dupa nastere. Ea a mentionat ca aceste contracte nu vor fi de natura comerciala si ca orice remuneratie in acest caz va fi pedepsita.

Deputatul a recunoscut ca, desi exista acest contract, mama surogat se poate razgandi si ca legea nu reglementeaza aceasta situatie.

„Este un risc pe care si-l asuma familia care incheie contractul de surogat. Aici nu ai ce sa faci. Potrivit Codului familiei, mama care naste este mama naturala. Noi am incercat sa reglementam prin legea adoptiei aceasta problema„, a sustinut Mihaela Sandru.

Legea privind reproducerea umana asistata medical a fost depusa marti la Senat, care este primul for sesizat, urmand ca decizia finala sa apartina Camerei Deputatilor.

sursa>

http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/52940-Femeile-care-nu-pot-avea-copii-pot-apela-la-mamele-surogat-potrivit-unui-proiect-legislativ.html

foto>

http://www.debanat.ro/wp-content/uploads/2010/12/bebelusi-maternitate.jpg

~~~+~~~


Propunere legislativa:

Fertilizare in vitro pe banii statului, pentru cuplurile fara copii

Ziare.com/ 23 februarie 2011

O propunere legislativa depusa marti la Camera Deputatilor prevede ca infertilitatea sa fie recunoscuta ca boala, iar cuplurile fara copii sa beneficieze de ajutor financiar pentru fertilizarea in vitro.

„Marti, 22 februarie 2011, a intrat in circuitul legislativ al Camerei Deputatilor Proiectul de lege privind Reproducerea Umana Asistata Medical, avand drept initiator pe dna deputat Mihaela Ioana Sandru (PD-L)”, dupa cum se arata intr-un comunicat al asociatiei „SOS Infertilitatea”, care a solicitat proiectul de lege.

La lege s-a lucrat aproape un an de zile, iar asociatia face campanie de trei ani de zile, pentru a realiza o lege privind reproducerea umana asistata medical. Pana in prezent, au existat inca doua proiecte de lege esuate.

Aproximativ 15% din populatia de varsta reproductiva din Romania se confrunta cu infertilitatea, sustin reprezentantii asociatiei, care subliniaza ca subiectul este complet ignorat de autoritati.

Proiectul de lege prevede protectia genomului uman si combaterea eugeniei (alegerea caracteristilor fatului prin masuri genetice), precum si faptul ca politica demografica si sanatatea populatiei sunt probleme de securitate nationala.

Prin proiectul de lege „se recunoaste infertilitatea ca fiind o boala cu impact major asupra starii de sanatate a populatiei si a evolutiei demografice a Romaniei„.

sursa>

http://www.ziare.com/politica/lege/propunere-legislativa-fertilizare-in-vitro-pe-banii-statului-pentru-cuplurile-fara-copii-1077261

foto>

http://www.cdep.ro/parlamentari/l2008/mari/Sandru_Mihaela.jpg

~~~+~~~


COMUNICAT DE PRESA

Proiect de lege privind Reproducerea Umana Asistata Medical

Infertilitate.com/ 22 februarie 2011

Marti, 22 februarie 2011, a intrat in circuitul legislativ al Camerei Deputatilor Proiectul de lege privind Reproducerea Umana Asistata Medical, avand drept initiator pe dna deputat Mihaela Ioana Sandru (PDL).

Domeniu deosebit de sensibil, in care in Romania s-au inregistrat in trecut doua tentative esuate de legiferare, reproducerea umana asistata medical (RUAM) are nevoie de un cadru legal coerent si structurat, care sa ii fixeze tehnicile admise si actiunile interzise, competentele, limitele si sanctiunile. Aceasta lege este indispensabila pentru ca Romania sa nu mai fie teatrul unor experimentari si abuzuri in domeniu si pentru a garanta respectarea criteriilor de bioetica stabilite de conventii internationale semnate de catre tara noastra.

Solicitarea centrala a Asociatiei SOS Infertilitatea, initierea unui cadru legislativ privind RUAM, va deveni astfel posibila, gratie eforturilor reunite timp de un an de zile pentru documentarea si redactarea proiectului de lege ale dnei deputat Mihaela Sandru, ale medicilor si embriologilor implicati, ale expertilor Ministerului Sanatatii si ai Camerei Deputatilor, ale dlui as. univ. dr. Sabin Gutan (autorul unei teze de doctorat despre RUAM in Europa, din perspectiva juridica) si ale membrilor Asociatiei SOS Infertilitatea.

Aproximativ 15% din populatia de varsta reproductiva din Romania se confrunta cu infertilitatea, insa pana de curand acest subiect nu exista pe agenda publica, fiind complet ignorat de autoritati. Asociatia SOS Infertilitatea este o organizatie de pacienti, persoane care au invins sau inca mai lupta cu infertilitatea, ce isi desfasoara activitatea exclusiv in regim de voluntariat, cu surse minime de finantare. In ciuda scepticismului si indiferentei de care s-a lovit adesea, SOS Infertilitatea reuseste, dupa trei ani de actiune sustinuta, sa realizeze o prima faza a obiectivului sau primordial: initierea unui cadru legal privind reproducerea umana asistata medical in Romania, care sa respecte criteriile de bioetica si sa sprijine cuplurile hipofertile.

Astfel, printre principiile generale garantate de acest proiect de lege se numara:

* garantarea si ocrotirea demnitatii umane, a persoanei si a familiei, interzicandu-se folosirea abuziva a biotehnologiilor si a ingineriei genetice;

* urmarirea respectarii interesului superior al copilului;

* garantarea dreptului fiecarei persoane de a decide asupra propriului corp;

* garantarea principiului prezervarii speciei umane, a individualitatii si a diversitatii umane, precum si integritatea genomului uman;

* garantarea dreptului fiecarei persoane de a fi corect informata, promovand principiului consimtamântului liber si informat ca o conditie fundamentala pentru folosirea tehnicilor de RUAM.

De asemenea, proiectul de lege stipuleaza ca protectia genomului uman si combaterea eugeniei, precum si politica demografica si sanatatea populatiei sunt probleme de securitate nationala.

Structurat in 46 articole, proiectul de lege propune reglementarea tehnicilor admise, a activitatilor prohibite si/sau cu autorizare speciala, a actelor premergatoare, a confidentialitatii si a dreptului la informare, a autorizarii si functionarii centrelor medicale, a responsabilitatii administrative, a conditiilor de acces la RUAM, a statutului legal al copilului, a rudeniei si filiatiei, precum si sanctiunile in caz de nerespectare a legii. De asemenea, in prezentul proiect de lege «se recunoaste infertilitatea ca fiind o boala cu impact major asupra starii de sanatate a populatiei si a evolutiei demografice a Romaniei» si se propune sustinerea cuplurilor [! nu familiile] hipofertile in lupta pentru a avea copii.

Asociatia SOS Infertilitatea va reveni cu amanunte si reactii pe parcursul avansarii acestui proiect de lege in circuitul legislativ.

Asociatia SOS Infertilitatea

sursa>

http://infertilitate.com/2011/02/22/proiect-de-lege-privind-reproducerea-umana-asistata-medical/

foto>

http://www.pulsmedia.eu/picture/2/20101130-4-jpg/

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Pregătiri pentru Marele Sinod Panortodox

Basilica.ro/ 23 februarie 2011

O nouă întâlnire a reprezentanţilor comisiei interortodoxe de pregătire a Marelui Sinodului Panortodox are loc, până pe 27 februarie, la Centrul Patriarhiei Ecumenice la Chambesy, în Geneva, Elveţia.

Biserica Ortodoxă Română este reprezentată de domnul George Grigoriţă, secretar la cancelaria Sfântului Sinod.

„În principal sunt două subiecte înscrise pe ordinea de zi şi anume, Autocefalia în Biserica Ortodoxă şi modul proclamării ei, iar cel de al doilea este cel al dipticelor”, a spus domnul George Grigoriţă.

La întâlnire participă reprezentanţi din fiecare biserică locală autocefală.


sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/pregatiri_pentru_marele_sinod_panortodox_4205.html

foto>
http://www.basilica.ro/_upload/img/12983930429156759624.jpg

 
Un comentariu

Scris de pe februarie 24, 2011 în articole, diverse, ecclesia, Ecumenicie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , ,

AVVA

Lumea Credintei/ 23 februarie 2011

de George Crăsnean

A murit avva al meu!

A murit unul dintre cei mai călugări dintre călugări…

Mulţi athoniţi au spus despre gheronda că este un sfânt în viaţă, numai că ochii noştri sunt ţinuţi, să nu’i vedem trăirea!

Avva Efrem, stareţul schitului Sfântului Andrei (Sarray), s’a dus la el săptămâna trecută, ca să’şi ia rămas bun. La despărţire i’a spus: „avva eşti pregătit! Eşti ca un copil; gata de plecare!”.

Gheronda Petroniu n’a bolit mult. La Bobotează (19 ianuarie 2011) încă mi’a ţinut cuvânt de învăţătură. A aflat de la ucenicul său, părintele Modest (singurul pe care l’a acceptat în preajmă), că sunt în schit şi m’a poftit la chilie. Nu l’am întrebat nimic-mi’ajungea întotdeauna doar să’l văd. Pentru că dacă’l vedeam ştiam că este nădejde de mântuire, cât timp trăiau asemenea oameni şi se rugau pentru noi!

Stătea pe patul său aspru de chilie şi a fost singura dată în viaţă când m’a lăsat să’l ţin de mână… Mi’a spus că „s’ar cuveni să avem măsură şi în cele ale praznicelor” pentru că Preacurata Fecioară L’a născut pe Cel care avea să ne mântuiască într’un loc sărăcăcios, singură, într’un grajd – nicidecum precum mamele noastre, asistate la naştere în maternităţi. „Să fim cumpătaţi în toate, fiindcă cele peste măsură sunt toate de la diavolul”. (Gheronda, până în ultimile zile, a cerut să i se aducă aceeaşi mâncare pe care „o mâncau şi fraţii” la trapeză, ba chiar şi să mănânce la aceaşi oră cu ei!).

M’am gândit atunci că îşi va reveni din boală, la fel cum mai făcuse în anii din urmă. Părea mai întremat, dar el probabil că îşi ştia zilele, pentru că la despărţire m’a tras spre dânsul cu ambele mâini şi m’a binecuvântat. (Cine l’a cunoscut măcar în treacăt pe avva Petroniu ştie cât de mult înseamnă aceasta!).

Săptămâna trecută însă (joi 17 februarie 2011), nu s’a mai putut ridica din pat şi nu m’a mai recunoscut: a crezut că a venit preotul cu potirul ca să se împărtăşească! Părintele Modest i’a scris pe un bilet cine sunt şi atunci m’a binecuvântat din pat, apoi i’a cerut ucenicului să meargă după părintele Clement ca să’l împărătşească. Aceasta era singura lui grijă a ultimelor sale zile: să fie mereu cuminecat! Şi a rânduit Dumnezeu ca el să se împărtăşească foarte des în vremea sa din urmă

Gheronda Petroniu a fost un adevărat pustnic între oameni. A fost un om aspru în primul rând cu el însuşi fiindcă n’a pretins niciodată de la ceilalţi fraţi ceva ce el nu făcea mai întâi. La slujbe stătea mereu în picioare şi chiar de erau privegheri de 12 ore el nu se aşeza niciodată în strană (în vremea din urmă, datorită bătrâneţilor, era nevoit să se mai odihnească şi atunci a permis şi celorlalţi monahi să mai stea jos!). Hainele şi le’a spălat întotdeauna la mână, singur şi n’a voit să fie ajutat până în ultimul an de viaţă! Din schit nu pleca nici de era invitat la hramuri şi afară de mare trebuinţă nu ieşea de la chilie. Spunea că aceasta este a călugărului, chilia. Ea îl învaţă şi tot ea îl mântuieşte!

A fost cel mai aspru şi smerit om pe care l’am cunoscut şi cu toate acestea mi’a dăruit în felul lui multă dragoste! Atât de multă încât îmi vine greu să scriu despre el la timpul trecut din cauza lacrimilor…

Eu ştiu că Domnul i’a făcut parte şi lui avva al meu în ceruri şi’I mulţumesc cu plânsul meu pentru cel care a fost părintele Petroniu Tănasă, stareţul schitului românesc athonit Prodromu…

Dumnezeu să’l odihnească şi cu drepţii să’l numere!

sursa>

http://www.lumeacredintei.com/sct_10/ed_103/avva.htm

foto>

http://2.bp.blogspot.com/-Fp_L7iyQOHM/TWQ0SXFSpYI/AAAAAAAACiE/APJXo1m6nh8/s1600/Petroniu%2BTanase.jpg

 

Etichete: , , , , , ,