RSS

Arhive zilnice: februarie 20, 2011

Duminica Fiului risipitor

Lc. 15, 11-32

“În ţară fără de păcat şi plină de viaţă m-am încrezut şi, semănând păcatul, cu secera am secerat spicele lenevirii şi, în loc de snopi, am grămădit stogurile faptelor mele, pe care nu le-am şi aşternut în aria pocăinţei. Dar Te rog pe Tine, Cel dinainte de veci, lucrătorul nostru Dumnezeu, vântură pleava lucrărilor mele în vântul milostivirii Tale, şi adună grâu: iertarea sufletului meu; închizându-mă în jitniţa Ta cea cerească, şi mă mântuieşte”[1]

~~~+~~~

“Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei, că preabunul părinte, întâmpinând pe fiul cel desfrânat, care s-a întors de la păcat la casa părintească, îl îmbrăţişează şi iarăşi îi dăruieşte cunoaşterile slavei sale; şi veselie de taină face celor de sus, înjunghiind viţelul cel îngrăşat; ca noi să vieţuim cu vrednicie Celui ce a junghiat, Celui iubitor de oameni Părintelui şi Celui slăvit, ce S-a junghiat, Mântuitorului sufletelor noastre”[2]

____________________

[1] Stihiră de la slujba Vecerniei Duminicii Fiului risipitor, glas I, în Triodul, EIBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 16

[2] Ibidem, pp. 16-17

____________________

foto>

http://cruciality.files.wordpress.com/2010/12/rembrandt_harmensz-_van_rijn_-_the_return_of_the_prodigal_son_-_detail_son.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 20, 2011 în articole, diverse, spiritualitate

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Pretul instrainarii: Biserica si Armata pierd increderea romanilor

Ziare.com/ 19 februarie 2011

[Un articol la care subscriu – dan.camen.]

Biserica si Armata au fost considerate institutiile cele mai vechi si traditionale ale natiunii romane.

Generatia mea era inflacarata de legendele vitejiei voievozilor care au luptat in fruntea armatelor de boieri si tarani impotriva hoardelor de invadatori, dar si de chipul marturisitorilor crestini din inchisorile comuniste.

La inceputul anilor ’90, priveam cu deosebit respect la Armata care (credeam noi cu naivitate) il izgonise pe Ceausescu. In biserici aflam din predicile unor preoti batrani, cum suferisera preotii, calugarii si intelectualii anti-comunisti in inchisorile si lagarele comuniste de la Aiud, Pitesti, Canal si Delta. Traiam visul renasterii romanesti. Apoi, a venit trezirea la realitate.

Armata omorase oameni in Decembrie 1989. O conspiratie, nici pana astazi lamurita, a varfurilor esaloanelor doi si trei din PCR si Securitate, aliati cu generali de armata, organizase o terifianta punere in scena, cu „teroristi” nevazuti si mii de victime inocente jertfite pe altarul noii puteri politice instaurate dupa inlaturarea si asasinarea sotilor Ceausescu.

Am privit la mascarada anchetelor penale indreptate impotriva unor ofiteri de Armata si Securitate. Am vazut cum fostul patrimoniu al Armatei Romane devine oportunitate de afaceri pentru indivizi veniti din fundaturile mahalalelor, asociati cu ofiteri superiori fara onoare.

Coruptia, nepotismul si infeudarea politica au invins Armata. Intr-un sfarsit, tavalugul asa-zisei reforme a Armatei pentru aderarea la structurile NATO a distrus ramasitele a ceea ce candva se numea Armata Romana.

Astazi avem o armata de profesionisti. Eu ii privesc mai mult ca pe niste mercenari. A fi militar nu mai este o vocatie, a devenit o meserie. Armata noastra a ajuns cu bocancul in Afganistan si Irak, a devenit o biata rotita in mecanismul complicat si uneori ocult, al NATO. Armata Romana nu mai este o armata romaneasca. Cum spuneam, este doar o armata de profesionisti.

Biserica s-a asezat, la randul ei, pe fagasul modernizarii. A fost mai intai epoca Patriarhului Teoctist, a carui inteleapta diplomatie a reusit sa salveze unitatea Bisericii Ortodoxe Romane si sa-l determine pe Papa Ioan Paul al II-lea sa faca un pelerinaj in Romania, prima tara ortodoxa vizitata oficial de un papa.

Patriarhul Teoctist a plecat la Dumnezeu. Alegerile pentru noul Patriarh al Bisericii au dezvaluit credinciosilor existenta, pana atunci doar banuita, a grupurilor de interese din Biserica. Parintele Patriarh Daniel, impreuna cu ierarhii echipei sale reformatoare, a lansat un fel de „ofensiva a modernizarii”. S-a creat un trust mass-media, cu televiziune, radio si cotidian national. Au fost luate cu asalt fondurile europene. Au fost infiintate centre sociale, s-a negociat cu factorul politic finantarea Bisericii.

Au aparut societati comerciale care administreaza ferm si eficient proprietatile Bisericii. Altfel spus, Biserica a coborat in lume si a luat chipul acestei lumi. Simbolul cel mai potrivit acestei incercari de coabitare intre Biserica si societatea romaneasca a inceputului de secol XXI va fi, fara indoiala, Catedrala Mantuirii Neamului.

Totusi, „modernizarea” Bisericii nu a exorcizat sufletul romanesc. In Romania, numarul casatoriilor este in scadere, iar cel al divorturilor creste, la avorturi femeile romance ocupa locul trei in Uniunea Europeana, numarul copiilor abuzati fizic, sexual sau traficati este tot mai mare, iar coruptia si hotia au adus tara in pragul colapsului economic. Unde sunt, deci, efectele coborarii in lume?

In ianuarie 2009, Biserica avea o cota de incredere de 89,3%. In ianuarie 2011, scazuse la 81,9%. Armata avea o cota de incredere de 71, 1%, in ianuarie 2009, iar in ianuarie 2011, scazuse la 63,5%.

Intr-un ritm de pierdere de aproximativ 3,5 procente anual, Biserica va deveni peste nici un deceniu, un fel de organizatie neguvernamentala filantropica ceva mai rasarita, iar Armata va fi doar o firma de paza. Atunci vom spune ca ne-am despartit definitiv de sufletul romanesc.

Pr. Marcel Radut Seliste

sursa>

http://www.ziare.com/social/biserica/pretul-instrainarii-biserica-si-armata-pierd-increderea-romanilor-opinii-1076489

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 20, 2011 în articole, citadela, diverse, ecclesia

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Scrisoarea de raspuns a Mitropolitului Serafim de Pireu catre Artemie, fost episcop de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, depus din treapta episcopala

Preluare de la Graiul Ortodox/

19 februarie 2011

[Cum era previzibil, Mitropolitul Serafim a raspuns scrisorii lui Artemie adresata tuturor episcopilor Bisericii Ortodoxe din intreaga lume, urmand si aici tema bine-cunoscuta a discursurilor sale indreptate impotriva sionistilor *(pe plan politic), denuntand indeosebi ecumenismul sincretist *(pe plan religios). Cu toata experienta sa acumulata in domeniul dreptului bisericesc, acesta spune ca in privinta judecarii episcopului Artemie si a protosinghelului Simeon Vilofski s-a procedat anticanonic si ca atat autoritatile bisericesti (Sinodul Permanent si Sinodul mare al Bisericii Ortodoxe Sarbe), cat si cele guvernamentale sarbe, au „fabricat” acuzatiile, pe care le catalogheaza ca fiind „marsave” si „josnice”. Astfel, in opinia sa, atat Sinodul, cat si Guvernul sarb, se supun „ordinelor politicii demonice americano-sioniste”. Serafim il confirma, deci, pe Artemie, in continuare, ca episcop legitim si canonic de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, si considera „nule” si „neavinte” pedepsele date lui si parintelui Simeon, pe care il socoteste prigonit „din cauza poziţiilor sale religioase şi naţionale”. Il numeste apoi pe Artemie „singurul” si „adevaratul” ucenic al Sf. Iustin Popovici si il indreptateste sa-si asemene patimirea cu exilul Sf. Ioan Hrisostom, cu care este, in opinia sa, „părtaş obiceiurilor, şi urmaş tronurilor”. Mitropolitul aminteste si de relatiile ecumeniste ale Patriarhiei sarbe si ale unor ucenici (acum ierarhi) ai Sf. Iustin Popovici „cu papistaşii nepocăiţi şi neîndreptaţi, rău-credincioşi şi eretici”, dar uita sa mentioneze, cum era si firesc, de participarea patriarhului Irineu si a episcopului Irineu de Backa la inaugurarea sarbatorii Hanuka intr-o sinagoga din Belgrad. De remarcat este si punctul de vedere exprimat in legatura cu ceea ce el numeste „teocratia” islamica din Europa, promovata de kosovarii musulmani.

Consider, asa cum am afirmat si mai inainte, ca episcopul Artemie nu a procedat inspirat, atunci cand a ales sa se impotriveasca Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe. Mai mult decat atat, felul cum a ales sa gestioneze apoi situatia lui si a acolitilor sai in cadrul *(si apoi in afara) Bisericii Ortodoxe Sarbe, nu se aseamana patimirii Sf. Ioan Gura de Aur, Artemie insusindu-si atitudini „schismatice” si chiar „sectare„. Nu neg insa nici eventuala indeplinire de catre anumiti sinodali sarbi, sau chiar de catre patriarhul Irineu, a „ordinelor politicii demonice americano-sioniste”. Este adevarata si momeala „cu perspectiva participării Serbiei la structurile euro-atlantice”, precum şi „ameninţarea Tribunalelor internaţionale”, exercitata atat asupra structurii guvernamentale sarbe, dar si asupra celei bisericesti. De asemenea, ecumenismul sincretist vizibil al patriarhului Irineu a jucat un rol important in indepartarea lui Artemie. Nu in ultimul rand, pot spune ca tensiunile politice din Kosovo s-au resfrans nefast asupra modului cum a fost solutionata aceasta problema bisericeasca. Pozitia Mitropolitului Serafim nu este singulara, tot din Grecia vocea protopresbiterului Theodor Zisis a sustinut inca de la inceput cauza episcopului „prigonit”, el fiind si coordonatorul de doctorat al protosinghelului Simeon. Calugari de la M-rea Sf. Sava de langa Ierusalim au procedat la fel *(nu-i de mirare, pentru cei care nu stiu unul dintre calugarii de acolo este chiar fiul lui Theodor Zisis). In fine, pozitia Mitropolitului Serafim e cea mai transanta de pana acum la adresa Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, mai ales ca vine din partea unui ierarh. Curios de aflat cum va raspunde Sinodul sarb si, implicit patriarhul Irineu, la aceste „acuzatii” – dan.camen.]

~~~+~~~

Pireu, 31 ianuarie 2011

Către Prea Sfinţitul Episcop de Ras-Prizren și Kosovo-Metohia, Artemie

Serbia

Prea Sfinţite, Prea Cinstite şi Iubite Frate,

Cu negrăită durere, amărăciune şi mâhnire am primit şi am citit documentele pe care mi le-a trimis Prea Sfinţia Voastră, atât documentul adresat Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cât şi cel adresat ierarhilor ortodocşi din toată lumea care dimpreună cu cei păstoriţi de ei alcătuiesc Biserica Una, Sfântă, Sobornicească, Apostolească, Nedespărţită şi Neschimbată a lui Hristos. În ultimul document am citit cu atenţie şi decizia cu numărul 1410/2010 a Departamentului VI Penal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Republicii Democrate Elene şi cu multă evlavie şi cu cel mai mare respect vă adresez următoarele:

1. Cred neclintit şi cu smerenie o declar în mod public, având în spate o experienţa de 20 de ani în chestiuni de drept bisericesc în calitate de anchetator bisericesc şi secretar al tribunalelor sinodale ale Bisericii Ortodoxe Elene, că, în conformitate cu dumnezeieştile şi sfintele canoane ale Sfintelor Sinoade Ecumenice şi ale Sinoadelor Locale (25, 74 şi 75 ale Sfinţilor Apostoli, 6 al Sinodului II Ecumenic, 9 şi 17 ale Sinodului IV Ecumenic, 12, 87 şi 96 ale Sinodului VIII Local de la Cartagina şi canonul 1 al Sfântului Chiril al Alexandriei) şi potrivit dumnezeieştii legi a Evangheliei, Prea Sfinţia Voastră sunteţi episcopul canonic al Prea Sfintei Episcopii de Ras-Prizren și Kosovo-Metohia. Iar cele făptuite împotriva Voastră de către Sinodul Permanent, precum şi de către plenul Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe sunt fără rechizitoriu canonic şi fără o acuzaţie întemeiată pe fapte reale, fără interogare canonică şi investigare a rechizitoriului, fără judecată canonică şi fără apărare, fără mijloace legale. Şi anume:

a. decizia din 11/2/2010 a Sinodului Permanent asupra îndepărtării temporare a Prea Sfinţiei Voastre din jurisdicţia pe care Dumnezeu V-a încredinţat-o,

b. decizia din 2/5/2010 a plenului Sinodului asupra impunerii pedepsei cu înlăturarea din jurisdicţia Voastră canonică,

c. decizia din 18/9/2010 a Sinodului Permanent asupra impunerii pedepsei cu întreruperea oricărei activităţi sacramentale, şi

d. decizia din 18/11/2010 a plenului Sinodului asupra impunerii pedepsei cu caterisirea din înalta demnitate arhierească şi întoarcerea la treapta monahilor, prin care se încălcă în mod vădit orice noţiune de drept canonic şi de disciplină procedurală canonică. Potrivit canoanelor Bisericii, tocmai cei care au aplicat aceste pedepse necanonice, prin aplicarea acestor pedepse, se invalidează canonic, cu consecinţa imediată că deciziile luate de ei se adeveresc nule şi neavenite. Prin aceste acte este lezată ireparabil credibilitatea canonică a respectivelor organe judecătoreşti şi administrative ale Bisericii Serbiei, precum şi principiul canonic pe temeiul căruia funcţionează Bisericile Ortodoxe Autocefale, principiul identităţii pedepselor.

2. Decizia cu numărul 1410/2010 a Departamentului VI Penal al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie a Republicii Democrate Elene prin care se respinge mandatul de arestare cu numărul Ki/Br 1181/01 eliberat de anchetatorul Tribunalului Suprem al Serbiei şi cererea de extrădare în Serbia a Prea Cuviosului Arhimandrit Simeon Vilofski, protosinghel al Sfintei Voastre Episcopii, şi el caterisit şi înlăturat în mod necanonic, a dovedit cu claritate că Biserica Aghiosavaită[1] a Serbiei, precum şi Guvernul Sârb se supun ordinelor politicii demonice americano-sioniste.

Această linie politică urmăreşte distrugerea leagănului poporului ortodox sârb, Kosovo şi Metohia, şi pregăteşte sistematic islamizarea Europei prin atenuarea caracteristicilor creştine ale Europei, în vederea instalării mai lesnicioase a acelui „Mesia al slavei” pe care îl aşteaptă forţele politice americano-sioniste şi care se identifică cu prea mârşavul Antihrist. Acest leagăn al culturii şi civilizaţiei sârbe creştine, Kosovo şi Metohia, este predat în mâinile pătate de sânge ale Kosovarilor islamişti, care în secolul XXI înalţă în Europa idolul mincinos al teocraţiei islamiste. [interesant punct de vedere – n.m.]

Concepţia islamică despre lume susţine în mod contradictoriu că, într-adevăr, Iisus Hristos este adevăratul Mesia şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat de la Dumnezeu şi din Pururea Fecioara Maria, dar în acelaşi timp denaturează şi reduce la zero lucrarea Sa mântuitoare, negrăita Sa golire de Sine (kenoză) prin Cruce şi slăvita împreună-înviere a firii umane prin Învierea Sa.

Momite cu perspectiva participării la structurile euro-atlantice şi sub ameninţarea Tribunalelor internaţionale, autorităţile bisericeşti şi guvernamentale sârbe au fabricat această acuzaţie mârşavă şi josnică împotriva protosinghelului Simeon Vilofski şi, prin extindere, şi împotriva Voastră, cum că acesta, chipurile, ar fi făcut abuz de putere şi ar fi sustras suma totală de 27 640 125 de dinari, adică 349 857 de euro. După cum se declară însă în sus-pomenita decizie a Curţii Supreme de Justiţie şi Casaţie a Republicii Elene, la pagina 8, prin acuzaţia pretinsei deturnări de fonduri, „Părintele Simeon Vilofski, căutat de autorităţile sârbe, este de fapt atacat din cauza poziţiilor sale religioase şi naţionale, iar prin extrădarea sa autorităţilor sârbe există pericolul unei flagrante lezări a dreptului său la o judecată dreaptă în statul care îl revendică <Serbia>”.

În plus, în decembrie trecut, autorităţile sârbe au fost nevoite să îl elibereze din lipsă de probe pe domnul Petrag Suboticki, presupusul complice al Arhimandritului Simeon Vilofski în presupusa delapidare de fonduri, care era antreprenorul construcţiilor. Acest fapt demonstrează cu multă claritate planul lor perfid şi criminal îndreptat împotriva Prea Sfinţiei Voastre şi a Prea Cuviosului Părinte Simeon, protosinghelul Vostru, plan pe care l-au ordonat puterile antihristice care v-au şi înlăturat din Mitropolie.

3. Ca simple mădulare ale Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Universale, am resimţit o amară şi dureroasă surpriză în faţa acestei tragice evoluţii, din zi în zi mai gravă, din Biserica Aghiosavaită a Serbiei. În trecut ne refeream cu toţii la Biserica Serbiei cu profund respect şi încredere, pentru că în vremuri cumplite şi sub stăpâniri criminale, Ziditorul şi Pronietorul Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, trimisese pe îngerul Său, pe mentorul şi călăuzitorul Vostru duhovnicesc, pe teologul cu spirit foarte pătrunzător şi eroul curat, pe luminătorul ecumenic al Dumnezeirii celei în Trei Sori, pe cel între Sfinţi Cuvios şi Purtător de Dumnezeu Iustin Popovici, prin ale cărui scrieri au fost răniţi de moarte demonii Ecumenismului sincretist, ai Papismului şi ai Iluminismului antihristic. Înţelegerea actualelor realităţi din Serbia produce însă în noi toţi rană şi durere.

Omeneşte vorbind nu suntem în stare să pricepem cum de este posibil ca urmaşii duhovniceşti ai Cuviosului Părintelui nostru Iustin şi fraţii Voştri după duh să ajungă să se roage împreună şi să întreţină relaţii cu papistaşii nepocăiţi şi neîndreptaţi, rău-credincioşi şi eretici, care au măcelărit şi au pustiit neamul sârb, care prin soldaţii croaţi catolici au ucis 800 000 de sârbi neomartiri în timpul ocupaţiei fasciste a Serbiei.. Recent „au canonizat” pe autorul spiritual şi moral al acestui genocid nelegiuit, pe „Arhiepiscopul” catolic de atunci al Zagrebului, Aluision Stepinats. Prezenţa unor Arhierei sârbi cunoscuţi împreună cu răposatul Patriarh Pavle la „liturghia” mincinoasă a papistaşilor eretici care a avut loc la Zagreb (Croaţia) cu prilejul „canonizării” numitului criminal abominabil şi împreună-vieţuitor cu demonii în Iad nu poate fi justificată nici prin motivele curtoaziei de factură ecumenistă, nici prin iertarea şi uitarea răului specific creştine, ci doar prin planurile politice pomenite mai sus.

În acest sens, rugăciunea comună care în urmă cu câteva zile, 27/1/2011, a avut loc în Paraclisul Sfântului Ioan Teologul din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Belgrad, în prezenţa Prea Fericitului Patriarh Irineu, a „Arhiepiscopului” Romano-Catolic al Belgradului, Stanislav Hocevar, şi a Nunţiului papal, Orlando Antonini, demonstrează cu claritate şi întăreşte motivele reale ale înlăturării Voastre anticanonice şi ale condamnării ilicite, căci Prea Sfinţia Voastră v-aţi dovedit urbi et orbi prelungirea glasului Cuviosului Iustin şi, în cele din urmă, singurul său ucenic adevărat.

4. Cu îndreptăţire l-aţi invocat pe Sfântul Ioan Hrisostom, precum şi martiriul şi mărturia acestuia, pentru că v-aţi dovedit „şi părtaş obiceiurilor, şi urmaş tronurilor” Sfinţilor Părinţi şi Mărturisitori.

Sărutând prea cinstita Voastră dreaptă şi cerând rugăciunile Voastre frăţeşti, care au trecere înaintea lui Dumnezeu, rămân al Vostru frate în Hristos,

† Mitropolitul Pireului, Serafim

Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, p. 5.

Traducere Anna Theodorou

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/02/19/invocand-canoanele-sfintilor-apostoli-si-hotararile-sinoadelor-ecumenice-mitropolitul-pireului-serafim-demonstreaza-necanonicitatea-caterisirii/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 20, 2011 în articole, citadela, Dialoguri, Ecumenicie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Starea de sănătate a părintelui Arsenie Papacioc este în continuare atent monitorizată de medicii constănţeni

Reporterntv.ro/ 16 ferbruarie 2011

Starea de sănătate a părintelui Arsenie Papacioc este în continuare atent monitorizată de medicii constănţeni.

Duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria“ din Techirghiol este internat în secţia de cardiologie, iar acum specialiştii au decis să îl trateze cu antibiotice. Medicii spun că din primele investigaţii a reieşit faptul că părintele Arsenie Papacioc este o persoană sănătoasă, ţinând cont de vârsta venerabilă pe care o are, respectiv 96 de ani.

Specialiştii constănţeni susţin că problema urologică a fost rezolvată, însă părintele are încă nevoie de tratament şi a fost transferat în Clinica de Cardiologie. 33

sursa>

http://www.reporterntv.ro/stire/starea-de-sanatate-a-parintelui-arsenie-papacioc-este-in-continuare-atent-monitorizata-de-medicii-constanteni

foto>

http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/prarseniepapacioc1.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 20, 2011 în articole, Cantari, diverse, duhovnici, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , ,

„Mana lui Dumnezeu”, fotografiata de NASA


Ziare.com/ 19 februarie 2011

[Ce nu inteleg eu este de ce acesti savanti, in marea lor majoritate atei darwinisti si evolutionisti, atunci cand dau nume descoperirilor lor fac referire stricta la Dumnezeu, adeverind practic, in mod indirect, existenta Lui. De ex: „ochiul” lui Dumnezeu, „mana” lui Dumnezeu, sau chiar „particula” lui Dumnezeu *(bossonul Higgins/ experimentul CERN) – dan.camen.]

Dupa formidabila fotografie in care o super-nova, din adancul spatiului, seamana cu un ochi, a fost denumita „Ochiul lui Dumnezeu”, acum satelitii au capturat o alta imagine de acest fel.

„Mana lui Dumnezeu” este o fotografie realizata de Observatorul Chandra al NASA. De fapt, este un pulsar, potrivit The Inquisitr.

Pulsarul este o stea care se invarte foarte repede in spatiu, interactionand cu obiectele din spatiu. Astfel a aparut imaginea respectiva, spun specialistii si asa se explica cum in imagine se vede ceva ce seamana cu scheletul unei maini umane.

Fotografia numita „Ochiul lui Dumnezeu” este, de asemenea, o formatiune compusa din gaz si praf, substante imprastiate de o stea ce a disparut.

Este foarte posibil ca si sistemul nostru solar sa aiba aceeasi soarta…peste 5 miliarde de ani.


sursa>

http://www.ziare.com/magazin/spatiu/mana-lui-dumnezeu-fotografiata-de-nasa-1076492

foto>

http://northernblogosphere.files.wordpress.com/2010/10/hand-of-god-psr_b1509-58_full.jpg

http://apod.nasa.gov/apod/image/0305/helix03_hst_big.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 20, 2011 în articole, diverse, Photos, Vesti

 

Etichete: , , , , ,

Pedeapsa Vaticanului pentru clericii pedofili: retragerea intr-o viata de rugaciune si penitenta, precum si acordarea de reparatii victimelor abuzurilor

Preot pedofil, „condamnat” la o viata de rugaciuni si penitenta

Ziare.com/ 19 februarie 2011

Un preot chilian pensionar, in varsta de 80 de ani, impotriva caruia o ancheta a justitiei pentru abuzuri sexuale asupra minorilor nu a avut urmari in 2010, a fost recunoscut culpabil de o ancheta a Vaticanului si condamnat la „o viata in rugaciuni si penitenta”, a anuntat – vineri – arhiepiscopul de Santiago, Ricardo Ezzati, citat de AFP.

„Pe baza elementelor colectate, reverendul Fernando Karadima Farina este declarat culpabil de delictele mentionate si in special de abuzuri asupra minorilor”, afirma comunicatul Congregatiei pentru Doctrina Credintei.

Tinand seama de varsta si de starea sanatatii reverendului, se considera oportun sa i se impuna culpabilului sa se retraga intr-o viata de rugaciune si penitenta si sa acorde reparatii victimelor abuzurilor sale„, a adaugat arhiepiscopul.

Karadima, fost formator de clerici, a fost acuzat in aprilie 2010 de cinci adulti – care ocupa in prezent ei insisi functii in Biserica Catolica chiliana – de abuzuri sexuale in urma cu 20 de ani, cand era preotul unei parohii cunoscute in Santiago.

Justitia chiliana deschisese o ancheta asupra acestui caz, una din cele 15 proceduri in curs in Chile pentru presupuse cazuri de pedofilie initiate impotriva membrilor clerului, dar a clasat dosarul fara urmari penale spre sfarsitul anului 2010. O curte de apel urmeaza totusi sa reexamineze dosarul in vederea redeschiderii anchetei.

Intre timp, arhiepiscopul de Santiago la vremea respectiva, Francisco Javier Errazuriz, transmisese un dosar Vaticanului, care si-a efectuat propria ancheta, iar concluziile acesteia au parvenit Bisericii chiliene luna trecuta.

Potrivit sanctiunii Vaticanului, comunicata de Monseniorul Ezzati, preotul Karadima nu mai poate ocupa vreo functie sacerdotala si nici sa se intalneasca cu persoane carora le-a fost formator sau ghid spiritual. In caz de contraventie, el poate fi exclus din cler.

sursa>

http://www.ziare.com/international/stiri-internationale/preot-pedofil-condamnat-la-o-viata-de-rugaciuni-si-penitenta-1076472

foto>

http://img.emol40.elmercurio.com/2011/02/18/File_201121813491.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 20, 2011 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , ,