RSS

Legalizarea „mamelor surogat”: o provocare adresată deopotrivă dreptei şi stângii

24 Feb

[Este un articol ce prezinta istoria tentativelor de adoptare a proiectelor de lege privind legalizarea in Romania a reproducerii umane asistata medical (RUAM), sau, mai simplu spus, legalizarea „mamelor surogat”. Totodata, el arata si unele din marile neajunsuri (nu toate) ale proiectului de lege initiat de deputata PDL Mihaela Sandru si depus spre adoptare la Senat zilele trecute – dan.camen.]

DW-World.de/ 24 februarie 2011

O deputată PDL propune legalizarea „mamelor surogat”. Este a treia tentativă de legalizare a unui mod de reproducere extrem de controversat în întreaga lume.

Tehnicile noi de fertilizare se practică în România într-o situaţie de (i)legalitate incertă. Nu sunt explicit interzise, dar nici nu se pot desfăşura liber din cauza unor numeroase implicaţii juridice.

De fapt e vorba de mai multe subiecte diferite, căci între tratamentele propriu-zise de infertilitate şi practica mamelor surogat (sau gestaţia în favoarea altuia) există o mare diferenţă din toate punctele de vedere, cu excepţia celui strict medical. Or, tocmai subiectul principal al legii propuse de deputata PDL, Mihaela Şandru, este şi cel mai controversat.

Gestaţia în favoarea altei persoane este autorizată în Canada, cu excepţia Quebecului, în Marea Britanie, Olanda, Danemarca şi, oarecum surprinzător, în Grecia şi Ucraina. În Belgia, practica mamelor purtătoare este liberă, deşi nu este oficial acceptată, dar ea este explicit interzisă în Franţa, Germania, Italia, Spania şi Elveţia. În SUA ea este, mai curând admisă, dar se supune legislaţiilor diferitelor state.

Întîmplarea face ca şi în Franţa subiectul să fie în atenţia opinie publice, deoarece a fost propusă recent o lege nouă a bioeticii, care propune revizuirea mai multor subiecte printre care şi acela al gestaţiei în favoarea altei persoane. În trecut practica a fost liberă, dar a fost, la un moment dat, interzisă după o aprinsă dezbatere judiciară.

Ion Iliescu şi tragedia lui Oedip

Dar şi în România subiectul are o istorie, deşi ea nu este bine cunoscută. Prima tentativă de autorizare a gestaţiei în favoarea altuia a avut loc în 2004, prin iniţiativa legislativă a deputatului PSD, Ovidiu Brânzan, fost ministru al sănătăţii. El propunea o lege mai largă care reunea toate aspectele reproducerii umane şi care a avut un parcurs foarte accidentat.

După adopatarea ei în Parlament, în octombrie 2004, preşedintele de atunci Ion Iliescu o trimitea înapoi la reexaminare cu multe obiecţii de natură constituţională. Surprinzător, preşedintele avea o poziţie mai „progresistă” decât parlamentul în cele mai multe privinţe, cu excepţia uneia, legate de riscul incestului.

Preşedintele manifesta o mare nelinişte legată de posibilitatea ca un copil născut din gameţi aparţinând unor donatori anonimi să devină eroul unui involuntar incest, ca în cunoscuta tragedie antică, şi solicita ca numele donatorilor să fie dezvăluiţi.

Traian Băsescu ultra-liberal

Parlamentul va adopta legea abia după alegeri şi noul preşedinte Traian Băsescu îşi va exercita la rândul său spiritul critic. Preşedintele manifesta din start o perspectivă mult mai liberală, cerând înlăturarea tuturor barierelor din calea libertăţii individuale şi a autonomiei personale. În comentariile sale, noul preşedinte va întrece pe alocuri în liberalism chiar pe autorii legii, solicitând eliminarea autorităţii medicale, pe care legiuitorul o instituise ca ultima instanţă bioetică.

Pe de altă parte însă preşedintele solicita ca traficul de gameţi şi manipularea genetică să fie mai ferm incriminate. El semnala, totodată, şi riscurile unor practici eugenice, deşi nu putea oferi o „soluţie” cu adevărat aplicabilă. Traian Băsescu va sesiza Curtea Constituţională în vara lui 2005 şi va avea câştig de cauză, dar, in extremis, Parlamentul va respinge proiectul în întregul său.

A doua tentativă datează din 2009 şi a aparţinut unui grup de 7 senatori PDL, printre care şi actualul ministru de interne, Traian Igaş, precum şi fostul ministru, Sorina Plăcintă. Legea a fost însă respinsă de propriul guvern, care nu dorea să se lege la cap fără să-l doară. Proiectul, care relua în formă mult simplificată tema mamelor purtătoare, al gameţilor donaţi şi contractelor de gestaţie crea prea multe contradicţii juridice greu de rezolvat.

De data aceasta însă legea propusă de deputata Mihaela Şandru se străduieşte să ţină seama de întregul istoric al problemei şi să integreze toate obiecţiile din trecut. Este vădită strădania de a îmbrăţişa un ton mai exigent etic, de a se delimita de zonele obscure şi de a adopta o poziţie punitivă fără echivoc în cazurile de derivă mercantilă sau abuz ştiinţific (experimente pe gameţi, traficul de gameţi, inseminare sau prelevare fără consimţământ, clonare şamd).

Mercantilizarea gestaţiei şi problema bugetară

Cu toate acestea, noul proiect, abia depus la Senat, lasă neacoperite tocmai aspectele cele mai importante. Aşa cum se vede din practica internaţională, care are deja un istoric încărcat, legalizarea mamelor purtătoare se poate transforma într-o nouă formă de comerţ. În esenţă, trupul femeii purtătoare devine obiect de tranzacţie, ca şi gameţii, fătul sau copilul nou-născut.

Iniţiatoarea legii subliniază caracterul pur altruist al contractelor de gestaţie, dar gratuitatea este o pură utopie. Într-o ţară ca România, săracă, obişnuită cu abandonul copilului, cu avorturile fără limite (garantate de Constituţie), cu prostituţia, practica mamelor purtătoare va deveni o nouă industrie sordidă. Caracterul clandestin al tranzacţiilor (interzise ca atare de lege) nu va face decât să favorizeze abuzurile.

O a doua mare problemă – şi care îi va atinge de data aceasta şi pe cei cu gândire liberală – este faptul că deputata PDL propune ca statul să preia toate cheltuielile reproducerii asistate prin bugetul de asigurări medicale. Se întrevede de pe acum perspectiva ca o minoritate (cuplurile infertile) să preia o tranşă disproporţionat de mare din bugetul public – şi aşa aflat la limita de jos a subzistenţei – în numele unei nevoi controversate şi neratificate până la capăt de opinia publică.

Autor: Horaţiu Pepine

Redactor: Petre M. Iancu

sursa>

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6449722,00.html

foto>

http://graphics8.nytimes.com/images/2008/11/30/magazine/30surrogate-395.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Februarie 24, 2011 în articole, citadela, diverse, medicina

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: