RSS

Legionarism şi ortodoxie: cîteva observaţii legate de reacţiile produse de intonarea unor imnuri legionare într-o mănăstire ortodoxă din România

28 Feb

[Un articol foarte interesant, care cu siguranta o sa provoace multora convulsii nebanuite. Merita, deci, analizat si luat in considerare -dan.camen.]

Cumpana/ 27 februarie 2011

de Gheorghe Fedorovici

Recenta întîmplare de la Petru Vodă, cînd nişte maici i-au cîntat părintelui Iustin Pârvu imnuri legionare cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, [1] îmi apare mai degrabă providenţială decît un accident (regretabil, pentru unii, memorabil, pentru alţii).

Este providenţială orice întîmplare care că îmi dezvăluie, mie mai întîi, păcatul. Nu că nu l-aş cunoaşte, dar o astfel de întîmplare mă obligă să mi-l confrunt şi să dau socoteală pentru el. Cînd păcatul este al unei comunităţi, dezvăluirea nu poate fi decît publică. Păcatul obştii de la Petru Vodă este acela de a crede că legionarismul şi creştinismul sînt compatibile. Păcatul ierarhiei B. O. R., al Sfîntului Sinod mai precis, este acela de a considera că întîmplarea de la mănăstirea nemţeană poate fi expediată ca o simplă chestiune de jurisdicţie, ca o neregulă locală. [2] Păcatul ortodoxiei româneşti este acela de a se preface că nu vede că „adevarata problema […] nu este problema « societatii civile » ci problema Bisericii Ortodoxe Romane si a imaginii cu care aceasta se infatiseaza in fata societatii romanesti si a lumii.” [3]

„Dacă mi-aş fi dorit companie, m-aş fi făcut francmason”, spune personajul interpretat de Val Kilmer în filmul Spartan. Dacă ar fi fost român, personajul ar fi adăugat poate: „…sau legionar”. Din aceste două forme necreştine, sau para-creştine, de organizare socială una, francmasoneria, a fost condamnată de Biserică în 1937. Prin urmare, o Biserică care a condamnat francmasoneria datorită ostilităţii ei faţă de creştinism şi faţă de adevărul omului nu poate să pretindă că nu este deopotrivă responsabilă în legătură cu o mişcare care se foloseşte de creştinism în ostilitatea ei faţă de alte religii (mozaică, în cazul legionarismului) şi faţă de adevărul omului. Şi dacă Biserica a putut să condamne o grupare complet străină de creştinism, cu atît mai mult ar trebui să se exprime în legătură cu o grupare care se declară creştin-ortodoxă. Sinodul ar trebui să ştie şi să ne poată spune cine este pînă la urmă inspiratorul Legiunii: Sfîntul Arhanghel Mihail sau Lucifer?

Întîmplarea providenţială nu este neapărat una norocoasă, aşa cum se crede îndeobşte, ci în primul rînd o judecată „nemitarnică”. Ea poate fi de bun augur doar în măsura în care ştim să ne folosim de ea. Felul în care ne-am raportat la această întîmplare îmi spune că am ratat o bună ocazie de confruntare a neputinţelor noastre, şi astfel de vindecare a istoriei noastre, fapt care, după cum subliniază Alexandru Racu, le va împovăra cu atît mai mult pe generaţiile viitoare. [4] Chilia părintelui Iustin Pârvu apare în situaţia de faţă precum Camera din Călăuza lui Tarkovski, în care nimeni nu vrea să intre cu adevărat de teamă că ar putea muri. În schimb, participanţii la picnicul de la intrare dezbat cu aprindere o singură întrebare: cum să stea uşa, deschisă ori închisă?

În legătură cu cei care doresc să închidă uşa, cred că mai întîi este important de ştiut că aceştia nu sînt decît nişte agenţi sau dezvoltatori imobiliari, care se folosesc de acest prilej pentru a remodela profilul arhitectural, axiologic şi antropologic al României. Pentru ei, România nu este decît un produs care trebuie pregătit pentru a fi lansat cît mai profitabil pe piaţa globală.

Cred că aceşti indivizi ar trebui să fie ignoraţi liniştit, cu atît mai liniştit cu cît ne provoacă mai tare. Ei au un comision separat şi pentru fiecare enervare pe care ne-o provoacă. Şi ne provoacă tocmai pentru că nu pot demonstra nimic, pentru că legionarismul este mort şi îngropat. De altfel, după cum o dovedeşte modul în care a fost abordată povestea de la Petru Vodă de susţinătorii părintelui Iustin şi ai legionarismului, se vede limpede că niciodată nu au fost românii mai departe de seriozitatea şi „elanul de jertfă” (în formularea părintelui Iustin) caracteristice Mişcării Legionare decît sînt ei acum. Dar chiar aşa, zăpăciţi şi superficiali cum au fost făcuţi românii să devină, ei continuă să prezinte rezistenţă la îndoctrinare. Aşa-zisul legionarism de care sînt acuzaţi nu este decît o tulpină ideologică care trebuie să le fie introdusă pentru a justifica apoi terapia globalizării. Nu cu legionarismul au treabă comis-voiajorii globali, ci cu neamul român. Problema cu România, ca să parafrazez o afirmaţie a regelui Angliei din filmul Braveheart, e că e plină de români. Iar cînd un neam „greu de glorie” (Ţuţea) cultivă o religie a slavei, precum creştinismul ortodox, atunci sarcina acestor agenţi nu poate fi realizată decît în măsură în care pot scăpa de amîndouă în acelaşi timp. [5]

Sigur, cu agentul de vînzări nu discuţi: atunci cînd oferta lui nu te interesează, i-o spui şi gata, iar, dacă devine insistent, îl dai afară. Doar în trecere, precizez că mai periculoşi decît aceştia îmi par cei interesaţi de solul nostru arabil, precum grupul condus (la prima vedere) de Călin Georgescu. [6] Nu a fost destul că acestui neam i-au fost smulse roadele, a trebuit să-i fie retezate şi rădăcinile. Dar se pare că nici asta nu ne-a distrus, de vreme ce din acest pămînt continuă să răsară lăstare pe măsura celor de demult. Clonarea ideologică a românilor s-a dovedit însă incertă, prea lentă, rezultatele sînt mai degrabă dezamăgitoare (în douăzeci de ani nu au produs decît ici cîte un Neamţu, colo cîte un Aligică). Că seminţele noastre organice or fi incompatibile cu cele ale elitei de silicon, că elita o fi impotentă de-a dreptul, nu ştiu, cert e că experimentul a eşuat, ceea ce explică faza următoare a proiectului: deposedarea noastră efectivă de sol, astfel încît nici o sămînţă să nu mai aibă posibilitatea de a răsări şi creşte.

Dar aşa cum pentru acuzatorii părintelui Iustin Pârvu nu este cu adevărat importantă întîmplarea în sine, ci ce se poate face cu ea, nici pentru „apărătorii” părintelui întîmplarea nu le pare relevantă. Îi las deoparte pe filolegionarii învederaţi, din simplul motiv că dialogul cu ei nu este posibil, chiar dacă din alte motive decît în cazul precupeţilor ideologici. Se pare că, înainte să le crească aripile de oţel, aceştia au dobîndit deja căpăţîni de oţel. Fixismul, respingerea prealabilă a oricărui argument este pentru ei o dovadă de conştiinţă puternică. Aşa încît atunci cînd vine vorba despre Mişcarea Legionară, „camarazii” îţi aplică imperturbabil Schema-În-Patru-Puncte: Le prezinţi unele obiecţii de bun simţ? Îţi vor spune că nu eşti la curent cu bibliografia. Le arăţi că ai mai citit cîte ceva? Îţi vor spune că nu ai citit totul. Se întîmplă să fii totuşi la curent cu sursele reprezentative? Ţi-o taie cu ars longa, vita brevis, şi că degeaba cunoşti documentele dacă nu i-ai întîlnit pe legionarii autentici. Se întîmplă, în mod cu totul excepţional, să fii întîlnit pe unii dintre ei? Degeaba, trebuia să-i cunoşti atunci, în contextul respectiv, etc. Pe filolegionari nu-i interesează că tocmai ei sînt aliaţii indispensabili ai agenţilor imobiliari, şi nici că-i ajută să îngrămădească în Cameră neamul cu Biserică cu tot. Ce dacă aşa va exploda totul cu o singură încărcătură? Lor le este „dragă moartea pentru Căpitan”.

Importantă mi se pare însă poziţia exprimată de filolegionarii dilematici. Aceştia încearcă să liniştească lucrurile, sugerînd că uşa, pentru a rămîne în cadrul comparaţiei propuse mai sus, ar trebui să rămînă cumva întredeschisă. Sînt multe lucruri greşite în istoria legionarismului, dar şi multe lucruri care merită să fie recuperate, sună argumentul lor, un argument surprinzător de asemănător cu cel prin care comunismul obişnuieşte să fie justificat. Ce mi se pare discutabil în cazul acestor filolegionari concesivi este că, fără să aprobe făţiş cele întîmplate la Petru Vodă, ei încearcă să scuze situaţia prin argumente care lasă păcatul neatins. Unul din aceste argumente susţine că este normal ca maicile de la Petru Vodă să-i cînte „Sfîntă tinereţe legionară” părintelui Iustin, întrucît este vorba despre un „bătrîn nostalgic, care nu poate şi nu vrea să fie altceva decît a fost şi este”. [7]

Consecvenţa cu sine este importantă, şi poate dovedi tărie de caracter; dar pentru creştin, importantă este consecvenţa cu Hristos. Dincolo de faptul că nostalgia faţă de tinereţe este tot atît de creştină ca şi nostalgia pentru vîrsta de aur a omenirii, problema e că bătrînul ce privim nu este „om de rînd”, ci unul din stîlpii recunoscuţi ai ortodoxiei româneşti contemporane. Este aşadar foarte important să ştim ce este un om ale cărui sfaturi au o importanţă vitală pentru atît de mulţi credincioşi. Aşa cum Patriarhia e redus întîmplarea la un incident local, tot astfel legionarismul părintelui Iustin este expediat de aceşti susţinători ai părintelui Iustin ca o chestiune izolată, o slăbiciune sentimentală datorată vîrstei, cînd, de fapt, mesajul legionar pare să constituie pentru părintele Iustin program de viaţă. Nu ştiu dacă eroismul este suficient pentru a justifica plasarea fenomenului legionar în continuitatea tradiţiei de „osteneală şi jertfă” (în formularea părintelui Iustin) a domnitorilor români. Pentru că aceştia erau creştini, şi au luptat avînd binecuvîntarea Bisericii împotriva unui adversar străin care el a scos primul sabia. În schimb, legionarii s-au implicat mai degrabă în confruntări interne, de la răzvrătirea împotriva aparatului represiv al dictaturii carliste la terorizarea unor bieţi negustori evrei; şi chiar dacă Legiunea a cuprins şi clerici ortodocşi, Biserica nici nu le-a cerut legionarilor să lupte şi nici nu a binecuvîntat lupta lor. Şi nici ei nu au resimţit nevoia acestei binecuvîntări – o aveau pe cea a Căpitanului. Din acest motiv, responsabilitatea Mişcării Legionare nu poate fi diminuată prin compararea imnului „Sfîntă tinereţe legionară” cu imnul naţional. [8]

Din punct de vedere creştin, Mişcarea Legionară nu poate fi declarată un subiect încheiat doar pentru că aparţine trecutului, pentru că este un „capitol de istorie”. Pentru un creştin trecutul nu poate fi încheiat decît prin iertarea păcatului acelui trecut. A crede că legionarii au primit această iertare doar pentru că au suferit, cei mai buni dintre ei, în temniţele comuniste înseamnă a rata înţelegerea creştină a suferinţei şi a iertării, înseamnă a le refuza, practic, iertarea. După cum nu orice sacrificiu este echivalent cu jertfa creştină. Suferinţa înţeleasă ca expiere a păcatelor personale nu este decît o prelungire a mitologiei omului superior. Nici măcar patimile lui Hristos nu pot fi reduse, din punct de vedere ortodox, la o înţelegere juridică de acest tip. Suferinţa, în sine, nu izbăveşte pe nimeni. Ci doar acea suferinţă, acea viaţă în care străluceşte deja Învierea Domnului. Iar o astfel de viaţă suferă oricum din cauză că lumea respinge Învierea, iubind mai mult întunericul.

Prin urmare, legionarii nu au nevoie nici de admiraţia, nici de iertarea noastră. Au nevoie, împreună cu noi toţi, de iertarea dăruită de Domnul în Biserică. Biserica trebuie să spună ce este al ei şi ce nu este al ei, mai ales atunci cînd lucruri care provoacă tulburare îşi revendică apartenenţa la ea. Desigur, această cercetare nu trebuie să fie făcută la presiunea aşa-numitei „societăţi civile” româneşti. Dar este actuala ierarhie a BOR liberă de aceste presiuni? Puţin probabil. Nu văd o diferenţă pozitivă între ierarhia de astăzi şi cea de la începutul anilor ’90. Atunci, într-un rar acord cu elita, ierarhia a torpilat fenomenul „Serile Darvari”, o mişcare ortodoxă cu caracter popular care începuse extrem de promiţător şi care ar fi reuşit, dacă ar fi fost lăsată în pace, să ducă la formarea unei alte Românii. Faptul trebuia împiedicat, căci asta ar fi însemnat implicit o altă ierarhie şi o altă elită. [9]

Ca orice păcat, episodul legionar nu poate fi încheiat decît de şi în Biserică. El nu este încheiat pentru că zace încă în păcat. Şi nici nu poate fi încheiat de o ierarhie care doar îl administrează, nu îl şi trăieşte, pe Hristos. Hristos s-a făcut asemenea nouă în toate afară de păcat pentru a ne scoate din păcat cu toate ale noastre. De aceea, dacă pot exista, şi chiar există numeroşi legionari creştinaţi, nu pot exista creştini legionari decît în măsura în care există o confuzie extremă în legătură cu semnificaţia celor doi termeni. Spre deosebire de cei care cred că a refuza legionarismului caracterul creştin înseamnă a lovi în Biserică [10] sînt de părere că dimpotrivă, tocmai această alăturare, dacă nu suprapunere a zvasticii peste Cruce răneşte Biserica la fel de mult cum ar răni-o o icoană a lui Hristos reprezentat cu bandulieră. O astfel de icoană, dacă ar exista, ar fi o icoană mincinoasă. Aşa cum o icoană mincinoasă nu poate fi restaurată, tot astfel nu e nimic de recuperat din Mişcarea Legionară. Dar e totul de iertat, de tămăduit. Acest lucru poate fi făcut în măsura în care vom încerca să discernem în difuzarea publică a festivităţii particulare din chilia părintelui Iustin nu doar o acţiune provocatoare, ci mai ales un îndemn ceresc la trezvie şi la pocăinţă. O cameră locuită de astfel de creştini poate avea uşa deschisă, închisă ori întredeschisă, fiindcă oricum nu pe-acolo intră Domnul într-însa (Ioan 20, 19).

_______NOTE________________

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8318642-video-maicute-manastirea-petru-voda-canta-parintelui-justin-parvu-sfinta-tinerete-legionara-protest-oficial-centrului-pentru-monitorizarea-combaterea-antisemitismului.htm

[2] Vezi comunicatul Patriarhiei la adresa http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/bpatriarhia_romana_nu_este_institutie_de_statb_7379.html Este de apreciat că Arhiepiscopia Iaşiului şi declarat dezacordul faţă de cele petrecute la Radu Vodă, însă dezaprobarea se referă la „mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice – indiferent de natura acestora – în cadrul unităţilor bisericeşti” şi nu la caracterul legionar al cîntecelor. Vezi comunicatul Arhiepiscopiei aici: http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/raspunsul-duhovnicesc-al-ips-teofan-in.html

[3] http://alexandruracu.wordpress.com/2011/02/21/maicile-de-la-petru-voda-presa-si-brigada-antifascista/ Menţionez că, deşi datorez intervenţiilor dlui Al. Racu o mai bună înţelegere a relaţiei dintre legionarism şi ortodoxie, nu pot fi de acord cu d-sa atunci cînd afirmă că ne-am cîştigat dreptul la libertatea de a cînta ce vrem, inclusiv cîntece legionare (iată citatul exact:

„Miza aici este alta: pretioasa noastra libertate, recastigata cu pret de sange, impotriva careia s-au luptat in trecut atat comunistii cat si legionarii si impotriva careia se lupta acum falanga corectitudinii politice. Din acest punct de vedere, nu putem fi decat alaturi de parintele Justin si de maicile de la Petru Voda, in apararea dreptului nostru de a canta ce vrem pe la aniversarile private si de a ne exprima (in limite rezonabile, evident, dar mult mai largi decat cele pe care vor sa le impuna diversele comitete si comitii antifasciste – a se vedea si cazul lui Ion Cristoiu) liber opiniile in spatiul public, caci, asa cum afirma John Stuart Mill, din confruntarea libera a opiniilor nu are de castigat decat adevarul.”)

În ce mă priveşte, libertatea de a cînta cîntece care îndeamnă la dobîndirea libertăţii cu preţul libertăţii altora nu este libertate, ci samavolnicie.

[4] „Paradoxul consta in faptul ca pe masura ce Miscarea Legionara devine tot mai anodina ca fenomen politic, troparizata, iconizata si isonizata ea reprezinta o forma foarte subtila de secularizare a Bisericii din interior, cu un posibil impact catastrofal asupra misiunii Bisericii in societatea romaneasca, impact ale carui roade s-ar putea sa le culegem peste vreo douazeci, treizeci de ani.” Alexandru Racu, „Maicile de la Petru Vodă, presa şi brigada antifascistă”, http://alexandruracu.wordpress.com/2011/02/21/maicile-de-la-petru-voda-presa-si-brigada-antifascista/

[5] „Soluţie” despre care am mai scris cu alt prilej:

http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2010/12/cartoful-ca-proiect-politic.html

[6] http://www.ntvonline.ro/emisiuni/contraziceri/galerie-video/18 şi http://www.ntvonline.ro/emisiuni/contraziceri/galerie-video/19

[7] http://www.blogger.com/comment.g?blogID=6146195831520840078&postID=2726830188622266441 20/2/11 3:03 PM. Vezi un comentariu asemănător aici: http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-raspuns-la-scandalul-fascistii-de-la.html#comment-5184414575985695861 Este curios că, deşi a observat că şi Andrei Pleşu a acuzat Biserica de “ideologizare”, C. Târziu nu-l numeşte totuşi “duşman al Bisericii”, ci deschizător de minţi (http://c-tarziu.blogspot.com/2011/01/andrei-plesu-despre-parabolele.html#comment-8117403846803902563).

[8] http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-raspuns-la-scandalul-fascistii-de-la.html#comment-3864695755440846708

[9] Referindu-se la “Serile Darvari”, Sorin Dumitrescu spunea: “Ele nu au convenit nu ştiu cui” (interviu cu Sorin Dumitrescu despre Fundaţia Anastasia şi „Serile Darvari”: http://www.trilulilu.ro/andreasbenea/b4e2497e15d9e8 ). Dar poate că întrebarea e de ce nu au convenit: pentru că evenimentele nu putea fi manipulate ideologic, pentru că erau prea populare, pentru că riscau să provoace o trezire creştină autentic ortodoxă fără precedent.

[10] Vezi procesele de intenţie făcute lui Alexandru Racu pe blogurile d-lor R. Codrescu şi C. Târziu, unde încercarea acestuia de a discerne acest aspect a fost condamnată ca atitudine politic corectă. Or, este limpede că deşi corectitudinea politică (CP) detestă patriotismul ca formă de ataşament natural (în măsura în care admitem definiţia aristotelică a omului ca fiinţă politică), ultimul lucru pe care CP îl doreşte este critica formelor extreme de patriotism de pe poziţii creştine. Creştinismul este pentru CP „duşmanul cel din urmă”. De altfel, obiecţiile îndreptăţite ridicate sistematic de Al. Racu par să se regăsească surprinzător tocmai într-o intervenţie a dlui Codrescu care pînă mai ieri găsea corespondenţe între zvastică şi Cruce. Vezi aici: http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-raspuns-la-scandalul-fascistii-de-la.html?showComment=1298327346938#comment-4413564625118168525

_________________________

sursa>

http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/02/legionarism-si-ortodoxie-citeva.html

 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

16 responses to “Legionarism şi ortodoxie: cîteva observaţii legate de reacţiile produse de intonarea unor imnuri legionare într-o mănăstire ortodoxă din România

  1. mihailandrei

    Februarie 28, 2011 at 10:46 pm

    Dupa logica ta Parintele Calciu Dumitreasa ,” nu merita iertat ” pt ca a fost legionar.

    Numai un ipocrit nu poate intelege cum Parintele Calciu a militat pentru integrarea Romaniei in NATO si apararea tarii de Rusia, pastrandu-si idealurile legionare, alaturi de camarazii sai!
    Tot trecutul lor era cunoscut.

    Si cum li s-ar fi permis publicarea de ziare si reviste legionare atat in Statele Unite cat si in Canada?

    Si, va asigur, la toate intrunirile legionare, desfasurate in spatii publice, se canta fara teama, din toate piepturile odinioara prinse-n baiere de fier prin inchisori, Sfanta Tinerete Legionara!

    Oare Radu Gyr, Eliade, Tutea nu erau crestini autentici, dar care nu s-au dezis niciodata de Codreanu si miscarea legionara?

    Mircea Eliade, Nae Ionescu, Nichifor Crainic și alții, nume ce au fost marcate profund de vitalitatea și profunzimea unei mișcări naționale autentice,nu erau crestini autentici?

    Papistii care au insangerat transilvania in 1700 sunt crestini „autentici”?

    Legiunea nu a prigonit niciodata pe nimeni de alta credinta, nu a patruns cu sabia si nici nu si-a impus punctul de vedere cu forta asa cum au facut catolicii in ardeal! Numai catolicii au avut ideea asta superidioata ca poti mantui un om cu forta, arzandu-i trupul ca sa nu ii piara sufletul.
    De asta au facut ei si Inchizitia.

    Si au aplicat asta si pe spatele ortodocsilor, in secolul 18 in Transilvania.

    Amintesc in acest sens un ordin dat de căpitanul catolic Bethlen în 13 iunie 1761 care cuprinde dispoziţiile : „Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă şi să se facă raport Excelenţei sale guvernatorului atât despre restituirea bisericilor, cât şi despre demolarea mănăstirilor.”

    Pe astia de ce-i iertati?

    Studiaza istoria, si vei afla ca pe la 1700, romanii din Ardeal erau toti ortodocsi, iar guvernul austro-ungar a dorit sa-i deznationalizeze

    Generalul Bukow a distrus cu tunurile peste 150 de biserici si manastiri ortodoxe, ortodocsii au fost persecutati, amendati, judecati, executati, si aproape toate Bisericile lor au fost confiscate.

    Nu simplii credinciosi catolici au comis asasinatele despre care am pomenit aici, ci prelatii cu rang mediu si inalt din biserica papista, la ordinul Papei.

    Iar cand vorbesc de Biserica Romano-Catolica ca de o biserica asasina, ma refer la acestia din urma, eventual la asasini care se gasesc pe statele de plata ale „Sfantului parinte”, state de plata care fie ca au fost distruse prin ardere sau altfel de mijloc, fie ca sunt ingropate f. adanc in arhivele Vaticanului.

    Dupa parerea ta catolicii merita „iertare ” ,sau nu?

    PS: Vezi si cruciada a 4-a ,din 1204.

     
    • dan.camen.

      Martie 1, 2011 at 9:13 am

      Parintele Calciu a fost „iertat”, daca vrei, de Patriarhul Teoctist. Sunt fotografii in acest sens de la inmormantarea Pr. Calciu.
      Unde vezi tu in articol ca se vorbeste de catolici, daramite de iertarea lor?
      Ma intrebi daca acestia ar merita sa fie iertati… pai normal ca numai atunci cand se vor lepada de „pacatul” lor.
      Stiu ca si tu ai simpatii filolegionare, dar asta nu inseamna ca, pentru a-ti arata „romanismul”, poti deturna discutia in directia pe care tu o doresti, respectiv relatia noastra, a ortodocsilor, cu catolicii.
      dan.camen.

       
  2. adrian mirea

    Martie 1, 2011 at 1:00 am

    Este complet pe lângă acest Gheorghe Fedorovici vis a vis de mișcarea legionară, articolul este o prostie subiectivă „politic corectă”.

    Vă recomand un articol recent de pe Război Întru Cuvânt:

    http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/02/21/sminteala-pentru-evrei-si-nebunie-pentru-zelotistii-de-tip-barabas-reflectii-despre-un-scandal-mediatic-provocat-pe-seama-manastirii-petru-voda-plecand-de-la-un-cantec-sfanta-tinerete-legi/

     
    • dan.camen.

      Martie 1, 2011 at 9:01 am

      @ Adrian Mirea
      te-as ruga sa justifici ceea ce ai scris, altfel ma vei obliga sa nu-ti mai aprob comentariile.
      dan.camen.

       
  3. bogdan

    Martie 1, 2011 at 6:19 pm

    Domnule Camen, vă recomand să citiți cele scrise despre legionari în „Istoria loviturilor de stat din România”, a lui Alex Mihai Stoenescu. Mai jos o să prezint câteva idei din această lucrare, referitoare la Legiune:

    Mișcarea legionară nu este o mișcare fascistă, ci o mișcare naționalistă de sorginte creștin-ortodoxă. Mișcarea a făcut mari greșeli, însă, prin asasinarea lui IG Duca, de exemplu, mișcarea a ratat rolul de lider al mișcării de renaștere națională. Asasinarea lui IG Duca s-a produs pe fondul persecuțiilor suferite de legionari, bătăi, omoruri, arestări, toate realizate la ordinul francmasoneriei internaționale, al cărei pion naiv a fost IG Duca.

    Carol al II-lea, care îl ura pe Duca, a ştiut de planul de asasinare a acestuia din urmă şi l-a înlesnit.

    Cât a trăit Codreanu, evreii nu au suferit nicio persecuție.

    Codreanu a fost un român adevărat, a fost erou de război şi luptător împotriva tentativei de bolşevizare a Moldovei, când a dat piept cu agenţii bolşevici, la Iaşi, imediat după primul război mondial. Legiunea a reprezentat la un moment dat tot ceea ce a avut mai curat, mai pur, poporul român. Din această cauză, la ea au aderat o mare parte a intelectualilor români (pe Ţuţea parcă l-aţi menţionat mai sus), oameni de mare valoare. Cam toată preoţimea de ţară era legionară. Observaţia mea aici este că eu cred că datorită chestiunilor menţionate mai-nainte, Biserica ortodoxă nu poate stigmatiza şi nici renunţa la moştenirea legionară.

    Încă din timpul lui Codreanu şi mai ales după, mişcarea a fost penetrată de serviciile secrete, lucru ce a dus la deturnarea ei. Se pare că însuşi Horia Sima a fost agent SSI, iar asasinarea lui Madgearu şi Iorga a avut loc deoarece şeful echipei de execuţie era agent secret (unii zic că al bolşevicilor).

    Mai spune Stoenescu că legionarii care şi-au continuat cariera politică naţionalistă în PCR au fost cei care au sădit sămânţa naţionalismului în Ceauşescu şi i-au arătat acestuia ce pericol înseamnă Rusia pentru noi.

    Domnule Camen, eu sunt practicant ortodox, dar sunt şi naţionalist. Pentru mine, personalităţi ale neamului nu sunt de exemplu, numai Codreanu şi Antonescu, ci şi Dej, pentru naţionalismul lui şi pentru că i-a dat afară pe ruşi în 1958 şi Ceauşescu, pentru că l-a secondat pe Dej în 1958 şi pentru acelaşi naţionalism (asta nu înseamnă că nu condamn politica ceauşistă de după 1980, prin care, pentru a se plăti într-un ritm descreierat datoriile, au fost impuse mari privaţiuni poporului român).

     
  4. Gheorghe Fedorovici

    Martie 1, 2011 at 6:39 pm

    Mai intii, doresc sa-i multumesc dlui Dan Camen pentru interesul acordat eseului meu.
    Intr-adevar, dupa cum a indicat chiar d-sa intr-un raspuns de mai sus, iertarea este acordata atunci cind este ceruta. Din acest punct de vedere, unul din obiectivele mele a fost acela de a contrazice doua categorii de prejudecati: 1). Legionarii s-au sfintit prin suferinta si 2), legionarismul este un fenomen strict politic, o deviatie nationalista, care trebuie condamnat ca atare de societatea civila. Aceste doua tipuri de raportare la legionarism il scoate in egala masura, chiar daca in moduri diferite, de sub posibilitatea iertarii. Asa ca ideea ca „legionarii nu merita iertati”, de care ma acuza cineva mai sus, nu numai ca nu-mi
    apartine, dar este chiar diametral opusa argumentarii mele.

     
  5. mihailandrei

    Martie 1, 2011 at 6:42 pm

    Eu te-am intrebat daca pe catolici i-ati iertat?

    Sa nu-mi spui ca papistii nu sunt „criminali” ca nu te cred.

    Uniaţia de la 1700 a fost o metodă a papalităţii de a-i converti pe românii ortodocsi la catolicismeste ,o nesimtire cinica .

    Inchizitia s-a ocupat in Ardeal de terorizarea romanilor prin aplicarea pedepsei cu arderea pe rug.

    În timpul luptelor pentru păstrarea credintei ortodoxe au pătimit si Sfintii Martiri si Mărturisitori, ieromonahii Visarion Sarai si Sofronie de la Cioara, preotii Ioan din Gales si Moise Măcinic din Sibiel, credinciosul Oprea Miclăus din Săliste, canonizati în 1992 de Biserica Ortodoxă ca sfinti, bătrânul Tănase Todoran din Bichigiu, Bistriţa-Năsăud ( tras pe roată), apoi sutele şi miile de credincioşi şi călugări ştiuţi doar de Dumnezeu.

    În Transilvania zac moaştele a mii de călugări ORTODOCSI, omorâţi de diabolicul personaj Bucow, din ordinul Mariei Tereza (1761-1763).

    Vad ca nu scoti o vb pe blogul tau de martirii din transilvania si de crimele „fratilor” catolici.

    Cum sa iertam pe cei care au invadat pe pamantul nostru?

    Uite o petiţie, purtând data de 21 mai 1757, prin care mitropolitul sarb Nenadovici este instiintat de nedreptăţile suferite de românii ortodocşi din regiunea Braşovului şi Sebeşului, roagă pe cinstitul arhiereu să intervină la împărăteasa Maria Tereza pentru ca …

    „să se oprească popii cei uniţi a ne mai prăda şi a ne mai lega. De aceasta ne rugăm şi plângem cu lacrimi din inimă, noi Românii din Tara Ardealului, care ne ţinem de legea grecească şi slujim împăratului cu toată credinţa, cum am slujit şi la alţi împăraţi mai înainte trecuţi. Că noi neprietenii înălţatei împărăţii n-am fost, ci tot cu credinţă am slujit. Dar atâta pedeapsă ce nu s-a venit nouă pentru legea noastră cea grecească, nici mai demult, când au fost jidovii şi împăraţii cei răi, Maximilian şi Deocliţian, încă nu a fost mai multă răutate pentru lege cât fac aceştia în vremile de acum cu noi.”

    Cum e prietene?

    Cunosti ca pentru a se bucura de drepturi, românii trebuiau sa treaca la una din religiile dominante (catolica, luterana, calvina, unitariana)?

    Tu stii cum a fost introdusa la noi religia greco-catolica?

    Cati oameni si-au parasit pamanturile ca sa nu-si schimbe religia?

    Cand va oferi Vaticanul scuze pentru genocidul comis atunci si cand, in solidar cu Austria, vor plati despagubiri pentru fiecare urmas al celor oferiti atunci?

    Cand se va retrage, ca efect al recunoasterii acelui genocid, Vaticanul din Romania, recomandind greco-catolicilor sa revina la credinta inaintasilor lor?

    Cum se face ca personaje gen Corneanu sunt astazi pe cai mari si dau lectii despre Ortodoxie?

    Cum se face ca ortodocsi de genul dreptcredinciosului Mitropolit Visarion Puiu astazi sunt denigrati cu temeinicie?

    Transilvania, e un capitol crunt, o alta Golgota a neamului nostru.

    Fiecare valah are obligatia sa cunoasca despre sangele sfant ce a curs pentru mantuirea neamului si pentru pastrarea identitatii.

    Ce sa iti spun, ca in Cluj Napoca, valahii nu aveau voie in oras decat pana la o anumita ora?

    Ca valahii erau sclavi? Da, stiu bine toate acestea, si in veci nu vom batjocora sasilor si a bozgorilor.

    Categoric nu uitam patimile ortodocsilor, nu uitam mizeriile facute de “fratii” nostrii papistasi, nu uitam de iezuiti asa cum nu uitam de Bukov.

    Despre Transilvania citeste memorabila carte “Uniatismul din Transilvania incercare de dezbinare a poporului roman”, scrisa de Parintelui Profesor Dumitru Staniloae:

     
    • dan.camen.

      Martie 2, 2011 at 1:51 am

      @ mihail andrei
      ti-am raspuns deja la intrebarea cu catolicii, de aceea te-as ruga sa nu mai deturnezi discutia in alt scop decat in cel referitor la articolul postat, fiindca ma vei obliga sa nu-ti mai aprob comentariile pe aceasta tema. problema ta este legata de catolici, insa multe postari de pe blog au atins aceasta tema si multe vor mai fi, care vor trata si problema incercarii de epurare a crestinilor ortodocsi din acea regiune.
      referitor la sfintii transilvaneni, daca vei cerceta blogul vei gasi referinte. Mitropolitul Visarion Puiu a fost comemorat zilele trecute de o eprahie, deci nu este „denigrat cu temeinicie”.

      dan.camen.

       
  6. bogdan

    Martie 1, 2011 at 6:50 pm

    Domnule Camen,

    Înțeleg că sunteți un om tânăr, de 21 de ani. Eu sunt un naționalist de 42 de ani, ortodox, din București. Ca naționalist și ca ortodox, am dus multe bătălii, fie pentru una, fie pentru cealaltă.

    O să v-o spun pe față: nu-mi place postarea dumitale de mai sus, referitoare la legionarism și ortodoxie, o găsesc falsă, se vede de ce în postarea mea anterioară, cu ideile culese din cartea lui Stoenescu. Mie mi se pare că dvs. nu știți istorie și asta nu e un cap de țară, deoarece puteți să vă documentați, nu aveți decât 21 de ani. Dacă ați fi știut, nu ați fi scris postarea de mai sus. Sunt două cărți pe care le-am citit și pe care vi le recomand: ”O istorie sinceră a poporului român” de Florin Constantiniu și ”Istoria loviturilor de stat din România”, de Alex Mihai Stoenescu. Ar mai fi istoriile lui Djuvara și compendiul lui Constantin C. Giurescu, pe care de asemenea le-am citit. Obligatoriu ar fi însă să le citiți pe primele două. Dacă după aceea aveți aceleași concepții, nu o să mai am nimic de comentat.

     
    • dan.camen.

      Martie 2, 2011 at 1:30 am

      @bogdan

      daca eu nu stiu istorie este pentru ca sunt tanar, recunosc, dar problema este ca Dvs. spuneti ca stiti istorie din carti. de asemenea, va lansati in discutie pe tema legionara ca un mare batran contemporan acelor vremuri cand, de fapt, Dvs. nici n-ati trait acea epoca, ci doar vorbiti pe aceasta tema avand preconceptii formate din „multele batalii” duse *(cu cine?) si din nationalismul Dvs.
      PS> articolul este intocmit de Gheroghe Fedorovici, nu de mine, eu doar l-am preluat. Puteati sa va dati seama macar de acest lucru.

      dan.camen.

       
  7. bogdan

    Martie 1, 2011 at 7:06 pm

    Și încă o chestiune, domnule Camen, vă rog să nu mi-o luați în nume de rău, vă sugerez să fiți mai sintetic și să folosiți mai rar opțiunea ”underline” (subliniere). Fiți mai sintetic și lăsați-ne pe noi, cititorii dvs., să ne dăm seama de ceea ce e important.

     
    • dan.camen.

      Martie 2, 2011 at 1:41 am

      @ bogdan

      pai daca eram sintetic atunci ciunteam din articol doar paragrafele pe care le doream, si astfel aratam ceea ce consideram eu ca este mai important. blogul este un spatiu de exprimare personala, sa nu aveti vreodata pretentia sau impresia ca vă va informa ca un cotidian central. este deci dreptul autorului blogului de a face ceea ce vrea el cu articolele postate si, in acelasi timp, este dreptul cititorului de a nu-l mai vizita daca nu-i place.

      PS: tot din dorinta de a fi sintetic fata de Dvs., cititorii, am ales acea optiune pentru a fi vizualizate de catre cei care nu pot sta pe internet prea mult timp doar cele mai importante paragrafe ale articolelor. Multe dintre articole au o importanta capitala, asa se face ca unele sunt subliniate intr-o proportie majoritara.
      dan.camen.

       
      • bogdan

        Martie 2, 2011 at 10:10 am

        Recunosc că, fiind obișnuit ca articolele de pe un blog să fie ale posesorului blogului, nu am observat că articolul nu este al dvs.

        „daca eu nu stiu istorie este pentru ca sunt tanar, recunosc, dar problema este ca Dvs. spuneti ca stiti istorie din carti. de asemenea, va lansati in discutie pe tema legionara ca un mare batran contemporan acelor vremuri cand, de fapt, Dvs. nici n-ati trait acea epoca, ci doar vorbiti pe aceasta tema avand preconceptii formate din “multele batalii” duse *(cu cine?) si din nationalismul Dvs.”

        Domnule Camen,

        Pentru un viitor preot ați trebui să fiți un pic mai analitic. Eu nu am scris nicăieri că știu istorie din bătăliile mele , ci din cărțile pe care le-am citit. Bătăliile, legate de religia mea ortodoxă și de neamul meu le-am dus pe baza celor învățate, din cărți și, în cazul religiei, și din cele învățate de la preoți. Vorbind de bătălii, pe net și în viața reală sunt destule cazuri când sunt denigrate nația română și religia ortodoxă, dacă nu ați avut parte de așa ceva, vă consider atunci un om norocos. După ce veți studia istoria (și vă rog să aveți în vedere măcar cele două cărțile pe care vi le-am recomandat), dacă veți face asta, poate va părea că și dvs. vorbiți ca un bătrân contemporan al unor anume vremuri.

        Eu nu îmi permit să vorbesc, când vorbesc de istorie, decât pe baza materialelor studiate, scrise de oameni din domeniu (am venit cu exemple, cele două cărți, ale lui Florin Constantiniu și respectiv Alex Mihai Stoenescu). Dvs. v-ați hazardat cu afirmația că eu vorbesc folosind și alt surse, vă asigur că nu este așa. Probabil, legat de religie, la vârsta mea și dvs. veți vorbi ca un ”bătrân contemporan”.

        Ca preot, în opinia mea , trebuie să cunoașteți și istoria neamului, și asta bine, deci nu pot să vă urez decât succes în activitatea de studiu a istoriei neamului! :)

        Trecând la partea cu sintetizatul și cu sublinierea, dvs. faceți, normal, cum credeți de cuviință, părerea mea este că mai sintetic și cu mai puține sublinieri este mai bine decât mult și cu multe sublinieri.

         
  8. bogdan

    Martie 2, 2011 at 10:47 am

    … Dacă vă place postarea mea: ”Religia ortodoxă” ( http://bogdanjournal.wordpress.com/2011/02/03/religie/ ) v-o ofer ca să o postați pe blogul dvs.

     
    • dan.camen.

      Martie 2, 2011 at 12:27 pm

      @ bogdan
      imi place, sper sa mai aveti si pe mai departe astfel de interventii, insa data fiind perioada de aproape o luna de cand a fost postat articolul cu pricina nu o sa-l reiau si pe blogul meu, decat daca mai exista in presa centrala vreo referinta la Bodo sau Dida Dragan.

      dan.camen.

       
  9. bogdan

    Martie 2, 2011 at 1:30 pm

    Ok, sper să nu mai am motive să mai scriu astfel de articole :). dar dacă o să mai fie cazul, o să vă transmit articolul în timp util.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: