Teologul Ioannis Tatsis: Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic

Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic

Graiul Ortodox/ 1 martie 2011

de Ioannis Tatsis, teolog

[Articolul de fata raspunde la intrebarea fundamentala: care este ce mai mare autoritate in Biserica Ortodoxa? Este o intrebare fireasca, datorata freamatului si forfotei din jurul pregatirii iminentului Sinod Panortodox, care se preconizeaza ca va aborda mai multe teme de actualitate bisericeasca. Este, deci, un text de mare importanta in conditiile prezente, fiind necesar intelegerii corecte a acestui principiu de guvernare soborniceasca in Biserica Ortodoxa – dan.camen.]

În ultimele luni se observă o intensă preocupare, mai ales din partea Fanarului şi a Moscovei, de a se accelera activitatea comisiilor pregătitoare şi de a se ajunge la convocarea Marelui Sinod.

Sunt semnificative cele spuse de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu despre Sinod în august anul trecut: „Ortodoxia va trăi, va convoca Sfântul şi Marele ei Sinod, pe care îl pregăteşte Sinodul Panortodox, iar acum ne aflăm la sfârşitul pregătirii acestuia. La începuturile lui 2011 cel mai probabil vom avea penultima şedinţă pregătitoare în cadrul Centrului nostru Patriarhal de la Geneva şi va avea loc acest mare eveniment. Nu a mai avut loc un asemenea eveniment din 787, din secolul al VIII-lea nu s-a mai organizat un Sinod Ecumenic de asemenea proporţii, de o asemenea anvergură”.[Penultima sedinta pregatitoare se pare ca a avut loc deja la Chambesy anul acesta, la finele lui februarie, unde s-a discutat problema Autocefaliei in Biserica Ortodoxa si modul proclamarii ei, precum si problema dipticelor, vezi detalii AICI – n.m.]

Dincolo de caracterul discutabil al temelor care trebuie să preocupe un asemenea Sinod [Toate Sinoadele Ecumenice s-au intrunit nu neaparat pentru rezolvarea problemelor administrative bisericesti, ci au fost starnite de ereziile ce circulau in spatiul eclesial. Acesta a fost de fapt motivul convocarii lor – n.m.], dar şi dincolo de presupusa decizie „panortodoxă” prin care se promovează principiile ecumenismului, este important să cercetăm premizele duhovniceşti ale persoanelor care ar participa la acest Sinod. [Tocmai din cauza acestui ecumenism fatis al unor inalti ierarhi, gazde si participanti la acest Sinod, exista aceasta retinere privind influenta pe care ar putea-o exercita in mod abuziv in desfasurarea lucrarilor Sinodului si, evident, in elaborarea si redactarea mai apoi a hotararilor – n.m.]

Sunt foarte lămuritoare învăţăturile marelui teolog, ale Părintelui Ioannis Romanidis, asupra acestei teme, publicate de curând în primul volum al Dogmaticii Empirice. La fel de importante sunt şi observaţiile Mitropolitului Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos, care a redactat volumul de mai sus. Redau aici doar câteva gânduri ale Părintelui Ioannis Romanidis:

„Avem astăzi învăţătura despre infailibilitatea Sinoadelor Ecumenice. Această învăţătură a infailibilităţii Sinoadelor Ecumenice, aşa cum se descrie ea astăzi, presupune că ar exista o instituţie a Sinodului Ecumenic care să deţină infailibilitatea Bisericii … Nu există la Părinţi o asemenea concepţie despre Sinodul Ecumenic. Desigur, Sinodul Ecumenic este infailibil, dar nu este o instituţie infailibilă … [Termenul de „institutie infailibila” este de filiera catolica, straina insa de invatatura autentic-ortodoxa a Bisericii noastre, deci a Sfintilor Parinti – n.m.]

Părerea că Părinţii unui Sinod Ecumenic sunt inspiraţi de Dumnezeu, deoarece s-au întrunit în Sinod Ecumenic şi, prin urmare, adică, sunt inspiraţi de Dumnezeu, eu, cel puţin, nu am găsit-o nicăieri …

Dacă am avea 150 de episcopi care înainte de a merge la Sinod nu erau inspiraţi de Dumnezeu, aceştia, care nu erau inspiraţi de Dumnezeu înainte de Sinod, vor deveni inspiraţi de Dumnezeu după rugăciunea de deschidere a Sinodului? Şi vor înceta să mai fie inspiraţi de Dumnezeu după încheierea Sinodului? [Acel „Parutu-s-a Duhului Sfant si noua” (F.A. 15, 28) are la parintele Ioannis Romanidis o rezonanta perena. El se aliniaza deci conceptiei Sfintilor Parinti in acest sens, fiindca altfel secularizarea de care se tot vorbeste acum isi va pune cu siguranta amprenta si in „Sfantul si Marele Sinod Ecumenic” – n.m.]

… aflăm de la ortodocşii contemporani că Sinodul Ecumenic este marea autoritate a Bisericii şi pun la îndoială faptul că autoritatea sunt Părinţii Bisericii. Adică au pus Sinodul mai presus de Părinţii Bisericii. [In Ortodoxie totul se centreaza pe persoana si nu in mod impersonal pe o institutie sau o adunare anume. Mai mult decat atat, „autoritatea” Bisericii nu este doar o singura persoana *(ca la catolici infailibilul papa, si ca la protestanti peste veacuri reformistii), sau chiar pleroma intregii Biserici *(cum vedem azi la sectanti, adica neoprotestanti, care isi reamintesc cu fiecare ocazie, in mod obsesiv, versetul „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” – Mt. 18, 20, verset care, zic ei, permite fiecaruia sa nascoceasca tot felul de erezii; dar si in decursul istoriei bisericesti – vezi marturisirea Sf. Maxim Marturisitorul, care a ramas singur in Biserica aparand Ortodoxia, desi toti patriarhii cazusera in erezie; precum si pe cea a Sf. Marcu Evghenicul – care singur intre sinodali s-a impotrivit uniatiei de la Ferrara-Florenta), ci autoritatea Bisericii o au Sfintii Parinti, adica cei ce s-au invrednicit darurilor Harului Duhului Sfant inca in viata vietuind. Problema care se pune este cum ii recunosti pe acestia? Numaidecat prin consonanta invataturii lor cu cea a Sfintilor Parinti adormiti in Domnul. – n.m.]

Şi când cineva citeşte aceleaşi acte ale Sinoadelor observă că Sinodul Ecumenic îi invocă pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii. De aceea spunem «cei 318 Părinţi au spus» … Adică, atunci când ne gândim la un Sinod Ecumenic, pentru noi este un Sinod al Părinţilor Bisericii”.

Comentează Mitropolitul Nafpaktei, Ierotheos:

„Faptul că Sinoadele Ecumenice sunt inspirate de Dumnezeu este legat de prezenţa la acestea a Părinţilor care erau inspiraţi de Dumnezeu. Nu Sinodul este inspirat de Dumnezeu ca instituţie, ci prin participarea la Sinod a celor îndumnezeiţi … Din păcate, există unii astăzi care răstălmăcesc pe Părinţii îndumnezeiţi şi aşează Sinoadele mai presus de Părinţi, câtă vreme este valabil contrariul … Episcopii care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, care Îl vedeau pe Dumnezeu şi aveau comuniunea cu El şi prin aceasta deveneau Părinţi ai Bisericii, constituie temeiul Sinoadelor Ecumenice”[1].[La fiecare Sinod Ecumenic s-a evidentiat in mod aparte un participant, nu neaparat ierarh, care a luminat cinstita adunare prin invataturile sale de Dumnezeu insuflate, care mai apoi au devenit temeiul hotararilor luate – n.m.]

Este deci important să răspundem sincer la întrebarea: Câţi dintre Episcopii care vor participa la un posibil Mare Sinod „au ajuns la vederea lui Dumnezeu”? Sunt ei „teologi trăitori” sau „îndumnezeiţi”? Oponenţii desigur vor întreba dacă Duhul Sfânt a încetat să lucreze în Biserică sau dacă s-au epuizat Sfinţii. Nu, desigur. Există şi azi episcopi, clerici, monahi şi laici îndumnezeiţi. Dar în ce măsură sunt ascultate vocile lor pline de discernământ de către ceilalţi episcopi care sunt doar „urmaşi tronurilor”, nu şi „părtaşi obiceiurilor” Sfinţilor Părinţi? Câţi monahi îndumnezeiţi sau văzători de Dumnezeu au fost aleşi în ultimii ani pentru a deveni episcopi? Nu cumva înainte de pregătirea Marelui Sinod suntem datori să mergem pe calea ascetică a curăţirii, ca să dobândim dumnezeiasca luminare şi să participăm (…) la îndumnezeire, asemenea Sfinţilor Părinţi care au întrunit Sinoadele Ecumenice? [Asceza este ceva personal, roadele ei nu pot fi cunoscute de catre ceilalti decat prin invataturile lasate de respectiva persoana, adica prin opera teologica.  Acel „partas obiceiurilor” ii obliga insa pe ierarhi sa ramana bucurosi fideli Predaniei Sfintilor Parinti ai Bisericii noastre, nu doar formal ca „urmasi ai tronurilor”, ci sa se intoarca la radacini si sa se adape de la izvoarele Harului. Chiar daca viitorul Sinod Panortodox nu va trata in dezbateri teme dogmatice, ci doar probleme care tin de pastoratie si misionarism, totusi, sinodalii trebuie sa aiba in vedere ca orice hotarare adoptata acolo va avea impact major ulterior in Biserica si ca trebuie sa fie la fel de inspirata precum cele luate in sinoadele anterioare, care s-au cuprins in colectii de canoane si au fost socotite inca de la inceput a fi insuflate de Dumnezeu – n.m.]

Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie

sursa>

http://graiulortodox.wordpress.com/2011/03/01/doar-episcopii-indumnezeiti-intrunesc-un-sinod-ecumenic/

foto>

http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/big/interviu/2010/09/ips_ierotheos.jpg

 

Ministrul pakistanez al Minorităţilor Religioase, un creştin, a fost asasinat

[Atacul terorist face parte din campania musulmanilor pakistanezi de epurare din administratia guvernamentala a membrilor crestini care pledeaza pentru introducerea unor amendamente la legea impotriva blasfemiei Islamului si a lui Mohamed, lege care este de fapt un paravan folosit deseori de islamisti pentru a scapa de crestini. Acele amendamente doresc sa schimbe pedeapsa cu moartea si vin ca urmare a cazului unei crestine, Aasia Bibi, acuzata pe nedrept de cateva femei musulmane ca ar fi insultat pe Mohamed. Totul este insa o razbunare marsava a lor datorata invidiei. Printre oficialii care au sustinut atat amendarea acestei legi, cat si nevinovatia Aasiei Bibi, s-a numarat si guvernatorul provinciei Punjab, Salman Taseer, care a fost ucis cu numai doua luni in urma (4 ianuarie 2011) de catre propria lui garda de corp, un musulman fundamentalist, care nu a fost de acord cu aceste lucruri. – dan.camen.]

Mediafax/ 2 martie 2011

Persoane necunoscute au deschis focul, miercuri, asupra ministrului pakistanez al Minorităţilor Religioase, creştinul Shahbaz Bhatti, pe care l-au ucis, la Islamabad, a anunţat o sursă medicală.

Bărbaţi înarmaţi au deschis focul asupra maşinii sale într-un cartier de lux al capitalei, a declarat Abdul Majid, un ofiţer de poliţie din Islamabad. „Era mort când a sosit la spital”, a declarat doctorul Azmatullah Qureshi, purtător de cuvânt al unuia dintre cele mai mari spitale din Islamabad, Shifah.

Această crimă intervine în plină controversă, în această ţară musulmană, referitor la dorinţele de amendare a unei legi care prevede pedeapsa cu moartea pentru blasfemie. În ianuarie, a fost asasinat un guvernator care a luat apărarea unei creştine condamnate la pedeapsa capitală pentru că l-a „insultat” pe profetul Mahomed.

Ministrul Bhatti, care era unul dintre apărătorii amendării legii privind blasfemia şi care şi-a multiplicat declaraţiile privind violenţele şi intimidările la adresa minorităţii creştine, a afirmat de mai multe ori că este ameninţat.

Atacatorii, cel puţin doi bărbaţi pe motocicletă, au fugit după ce au tras cu arma asupra maşinii sale, potrivit poliţiei.

De două luni, manifestaţiile împotriva modificării legii privind blasfemia s-au multiplicat în ţară, iar Guvernul, sub presiunea străzii, repetă neîncetat că nu are nici o intenţie să susţină amendamentul prezentat de unii parlamentari.

Citeste si:

Guvernatorul pakistanez Salman Taseer a fost ucis pentru că se opunea legii ce pedepseşte blasfemia impotriva profetului Mohamed

Asia Bibi’s case in Pakistan: Blasphemy Law will be repealed? (eng & rom)

sursa>

http://www.mediafax.ro/externe/ministrul-pakistanez-al-minoritatilor-religioase-un-crestin-a-fost-asasinat-8023465/

foto>

http://img4.allvoices.com/thumbs/event/900/570/67014548-shahbaz-bhatti.jpg

http://blogs.reuters.com/faithworld/2011/03/02/taliban-say-killed-christian-pakistani-cabinet-minister-for-blasphemy/

 

Mircea Platon: Primăvară, aburi şi „gloanţe”

[Un articol care parca vine in intregirea articolului D-lui Gheorghe Fedorovici, postat anterior si intitulat: „Legionarism şi ortodoxie: cîteva observaţii legate de reacţiile produse de intonarea unor imnuri legionare într-o mănăstire ortodoxă din România” – dan.camen.]

Primăvară, aburi şi „gloanţe”

via Cumpana/ 1 martie 2011

de Mircea Platon

Un grup de maici cântă imnul Mişcării Legionare. Părintele Iustin Pârvu ascultă. Multe din maici par uşor stânjenite, de parcă ar simţi că „se dau în spectacol”, de parcă ar simţi nefirescul situaţiei. Părintele Iustin stă, şi el, cu fruntea plecată, cu ochii mai mult închisi, dus pe gânduri. Maicile mai că n-ar vrea să fie acolo. Părintele pare că deja a plecat înspre tinereţile lui. Cântul răsună a gol. Chilia e, de fapt, pustie. Dar e o pustietate cu martori. Dincolo de maicile care nu vor să fie acolo şi de părintele care e dus pe gânduri, în chilie se mai află cineva, cineva prezent, cineva atent la ce se întâmpla: un monah filmează întreaga scenă cu un mic aparat digital. Ajunşi aici, ne dăm seama că altcineva îl filmează pe monahul care filmează. Înregistrarea postată pe youtube nu e a monahului care filmează, ci a aceluia care îl filma pe monahul care filmează.

De 70 de ani, în România, suntem prinşi în poză de persoane care nu apar în cadru. În obiectiv. Care, deci, trăiesc în afara „realităţii” pe care ne-o însceneaza şi pe care apoi o cultivă publicitar. Aşa s-a întâmplat şi cu Mişcarea Legionară, un fenomen proteic redus de istoriografia comunistă şi de intelighenţia neoliberală la un clişeu bun de speriat copiii şi de reeducat adulţii. Mai întâi procesele înscenate de comunişti şi apoi presa neoliberală au înfierat sau condamnat orice opozant al „sistemului” de ieri şi de azi ca „legionar”. „Legionarul” e, aşadar, util în economia sistemului colonial comunist sau neoliberal din România. Dar şi legionarul, adică omul de convingeri sincere, poate fi util sistemului, un exemplu fiind modul în care Securitatea a folosit în sensul propagandei antimonarhiste atacurile „simiste” la adresa M. S. Regelui Mihai.

Ca fenomen deci, legionarismul are deja o istorie împaienjenita, pe alocuri obscură, pe alocuri duplicitară, şi pe alocuri sângeroasă. Lucrul e cu atât mai important cu cât mulţi simpatizanţi legionari de astăzi susţin că Mişcarea Legionară nu e un simplu partid politic, ci o „şcoală de format caractere”. Sincer să fiu, nu prea am văzut multe caractere formate de Mişcarea Legionară astăzi. Cât despre cele de ieri, rămâne de văzut dacă Mişcarea Legionară a format caractere sau doar a instrumentalizat caractere, dacă nu cumva doar a înhamat oameni întregi, formaţi în satul, familia, şcoala şi viaţa românească patriarhală, la nişte activităţi fundamental antitpatriarhale pentru că bazate pe înregimentare. Din punctul meu de vedere, în această privinţă există două posibilităţi. Dacă Mişcarea Legionară se prezintă ca o formă de apărare a ceea ce exista deja, a României patriarhale, atunci înseamna că Mişcarea Legionară a beneficiat de o rezervă de caractere pe care nu le-a format, dar pe care e posibil să le fi deformat sau anihilat, angajându-le în bătălii cu miză falsă şi în scenarii apocaliptice. Dacă legionarii susţin că, în afara Mişcării Legionare, nu a existat nici o altă „şcoală de format caractere”, că până la înfiintarea lor România era doar un cuib al corupţiei, atunci înseamna că Mişcarea Legionară nu e decât o altă banală mişcare milenarist-revoluţionară care pretinde să creeze lumea ex nihilo.

Dar, judecând după miile de pagini dedicate de autorii legionari frumuseţii şi virtuţilor României patriarhale, nu ne rămâne să bănuim decât că prima opţiune e cea îmbratisata de legionari, şi anume că Mişcarea Legionară e doar una din posibilele „şcoli de educat caractere”. Dar atunci trebuie să citim şi discutăm programa acestei şcoli. Şi aici intrăm într-o nebuloasă totală, cu elemente ortodoxe, rasiste, geto-dacice, tehnocratice, teocratice, anticreştine, folclorice, catolice, masonice şi fasciste amestecându-se în neorânduială. Din acest punct de vedere, ca neorânduială, Mişcarea Legionară e mai puţin o mişcare creştină capabilă să formeze caractere, şi mai mult un fel de răscoală cu furcile, coasele, lopeţile, schiurile şi găleţile modernităţii. E o altă formă de descentrare a lumii româneşti patriarhale.

Din punctul meu de vedere, nu e de mirare că o ierarhie a Bisericii Ortodoxe Române care a refuzat să-şi clarifice legăturile (câte au fost) şi complicităţile (câte au fost) cu regimul comunist, refuză să trateze cu seriozitate, adică din punct de vedere dogmatic şi canonic, tentativele de a instrumentaliza legionar Ortodoxia. Astăzi, problema legăturii B.O. R. cu „legionarii” e problema legăturii B. O. R. cu comuniştii. E vorba de un triunghi de complicităţi, de un nod „naţional-securist” care nu poate fi desfăcut decât canonic şi dogmatic. Din păcate, în lumea „ortodox”-tradiţionalistă de astăzi, contează mai mult prietenii decât adevărul, lăsat să se apere singur. Ceea ce contează nu e că X scrie şi trăieşte ne- sau anti-creştin. La urma urmelor, cine suntem noi să judecăm. Ceea ce contează e că X a scris „la noi”, are dosar „la noi”, la acei „noi” pentru care comunismul, legionarismul sau liberalismul sunt mai importante, mai apropiate, deci mai uşor de perceput şi deci mai uşor de apreciat, decât creştinismul.

Din păcate, de decenii bune, B. O. R. nu face decât să stea în afara obiectivului, deşi s-a umplut de oameni care ne trag în film şi în poze. Sau poate tocmai de aceea.

Mircea Platon

sursa>

http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-primavara-aburi-si.html

foto>

http://www.familiaortodoxa.ro/wp-content/uploads//2010/02/Mircea-Platon-781883.jpg

 

Senatorii s-au contrat pe tema cenzurarii pornografiei pe Internet

[Este pentru prima data atunci cand, vorbindu-se in Senat despre pornografia mediatica, se vorbeste si despre „deprecierea femeii in societate„. Patriarhia Romana a facut si ea acelasi lucru prin comunicate media si numai atunci cand s-a vorbit de dezincriminarea incestului si a prostitutiei in elaborarea noului Cod Penal, in anul 2009 *(vezi AICI).

Articolul arata ce se intampla de fapt cand un specialist vorbeste unor politicieni interesati mai degraba de implementarea in tara cat mai bine a ideologiei europene despre drepturilor omului, insa fara vreo responsabilitate, oameni macinati de framantarile partidelor lor privind disputele politice. De asemenea, contrar asteptarilor, legea este initiata de Guvernul PDL, aratand practic ca celalalte initiative ale mebrilor acestui partid, de legalizare a prostitutiei si a reproducerii umane asistate  medical (RUAM), nu au fost decat niste initiative personale, nesustinute la nivel politic de partid.

De remarcat este si faptul ca exista pana acum 35 de ong-uri implicate in acest demers, lucru deosebit de imbucurator.

Masurile de combatere a pornografiei prevazute de acest proiect de lege par a fi mai degraba create pentru a spori contributiile financiare la Stat, decat de starpire a acestui fenomen, insa chiar si asa aceste amendamente reprezinta un obstacol minim in cale minorilor de a accesa site-uri cu continut explicit pornografic. – dan.camen.]

Ziare.com/ 1 martie 2011

Senatorii din Comisia de cultura au discutat marti un proiect de lege al Guvernului privind modul de cenzurare a pornografiei pe Internet, ca masura de protejare a minorilor, subiect care a starnit dezbateri aprinse legate de definitia fenomenului, dar si de modul de blocare a site-urilor de profil.

Intreaga dezbatere a pornit de la o initiativa a Guvernului legata de combaterea pornografiei pe Internet, in scopul protejarii minorilor.

In cadrul dezbaterilor, a luat cuvantul profesorul Gheorghe Virgiliu, specialist in bio-etica si reprezentant al 35 de ONG-uri. Acesta a sustinut ca „19 % din copii romani efectiv consuma pornografie pe Internet”.

„In general, deprecierea femeii in societatea occidentala si romaneasca se datoreaza consumului de pornografie, mai ales la noi unde cotidienele sunt pline de pornografie, lucru care nu se intampla in Occident. Exista reviste pornografice, dar nu exista pornografie sau batjocorirea simbolica a femeii in cotidiene de mare tiraj, pe site-uri sportive„, a spus Virgiliu, pledand pentru introducerea unor filtre pe Internet prin intermediul provider-ilor.

Presedintele Comisiei, Sergiu Nicolaescu, a intervenit sustinand ca nu poate fi negata „necesitatea presei de a se vine mai bine”.

Olympia lui Manet, acuzata de pornografie

La randul sau, senatorul PSD Georgica Severin a ridicat problema definirii pornografiei, precizand ca in acest moment notiunea este vaga si poate fi interpretata. Mai mult, el a intrat intr-o disputa cu reprezentantul ONG-urilor legata de masura in care fotografiile nud pot fi sau nu considerate pornografice. „Olympia lui Manet, atunci cand a fost expusa prima data, a fost acuzata ca ar fi pornografie”, a afirmat el, referindu-se la un celebru tablou al pictorului Edouard Manet.

„In 2009, s-au facut studii si au demonstrat ca barbatul care vede o femeie dezbracata creierul sau activeaza si vede ca si cum ar privi un obiect. In momentul in care exercitiul se face pe termen lung barbatul ajunge sa priveasca femeia sa se raporteze la ea ca la un obiect„, a argumentat Virgiliu.

In momentul in care Severin a sustinut ca si in cazul femeilor ar fi acelasi mecanism, senatorul a fost contrazis. „Creierul barbatului e diferit alcatuit conform neuro-psihologiei, este mult mai expus mesajelor pornografice”, a sustinut reprezentantul ONG-urilor.

La randul sau, senatorul PSD ar argumentat faptul ca o interdictie a pornografiei pe Internet contravine insasi principiilor pe care s-a fundamentat. „Din principiu, desi nu sunt de acord cu ceea ce inseamna site-uri pornografice, ceea ce inseamna accesul minorilor si asa mai departe, orice forma de cenzurare a Internetului este impotriva principiilor sale de baza. Trebuie sa gasim formula ca aceasta blocare a accesului sa fie liber consimtita de catre beneficiari si nu impusa de catre stat. (…) Cred ca mult mai important ar fi daca statul nostru, Guvernul, ar mai renunta la unele cheltuieli si s-ar gandi la o zona de educatie.

Acest control al Internetului, mai ales in zona noastra (…) daca incepem sa blocam la nivelul Internetului ne vom trezi ca vom bloca si site-uri care contin pareri care nu convin unei puteri sau alteia”, a spus Severin

De asemenea, senatorul PD-L Viorel Calcan a sustinut ca in niciun caz legea nu priveste publicatiile, ci doar site-urile de specialitate. „Nu discutam ce se intampla cu ziare, cu reviste, vorbim acum de noutate, adica despre Internet si actualizam practic legea din 2003„, a sustinut democrat-liberalul.

In cele din urma, presedintele Comisiei, Sergiu Nicolaescu, a suspendat sedinta, constatand lipsa de cvorum, urmand ca dezbaterea sa se reia intr-o sedinta viitoare.

Proiectul de lege mentioneaza ca persoanele care realizeaza site-uri destinate exclusiv distribuirii de materiale pornografice sunt obligate sa le paroleze, iar accesul la acestea va fi permis numai dupa ce s-a platit o taxa pe minut de utilizare, stabilita de realizatorul site-ului si declarata organelor fiscale. De asemenea, se precizeaza ca aceia care administreaza site-uri pornografice trebuie sa verifice varsta persoanelor care acceseaza aceste paginile de Internet, inainte de a li se permite accesul.

Potrivit propunerii legislative prin materiale cu caracter pornografic se intelege obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicatii, filme, inregistrari video sau audio, spoturi publicitare, programe si aplicatii informatice, piese muzicale, precum si alte forme de exprimare care prezinta explicit sau sugereaza o activitate sexuala.

sursa>

http://www.ziare.com/politica/senat/senatorii-din-comisia-de-cultura-s-au-contrat-pe-tema-cenzurarii-pornografiei-pe-internet-1078727

foto>

http://www.hit.ro/lib/uploads/image/vechi/2008-12/gal_mare_porno_2.jpg

http://static.cinemagia.ro/img/db/actor/00/17/11/sergiu-nicolaescu-921901l.jpg