Doar episcopii îndumnezeiţi întrunesc un Sinod Ecumenic
Graiul Ortodox/ 1 martie 2011
de Ioannis Tatsis, teolog
[Articolul de fata raspunde la intrebarea fundamentala: care este ce mai mare autoritate in Biserica Ortodoxa? Este o intrebare fireasca, datorata freamatului si forfotei din jurul pregatirii iminentului Sinod Panortodox, care se preconizeaza ca va aborda mai multe teme de actualitate bisericeasca. Este, deci, un text de mare importanta in conditiile prezente, fiind necesar intelegerii corecte a acestui principiu de guvernare soborniceasca in Biserica Ortodoxa – dan.camen.]
În ultimele luni se observă o intensă preocupare, mai ales din partea Fanarului şi a Moscovei, de a se accelera activitatea comisiilor pregătitoare şi de a se ajunge la convocarea Marelui Sinod.
Sunt semnificative cele spuse de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu despre Sinod în august anul trecut: „Ortodoxia va trăi, va convoca Sfântul şi Marele ei Sinod, pe care îl pregăteşte Sinodul Panortodox, iar acum ne aflăm la sfârşitul pregătirii acestuia. La începuturile lui 2011 cel mai probabil vom avea penultima şedinţă pregătitoare în cadrul Centrului nostru Patriarhal de la Geneva şi va avea loc acest mare eveniment. Nu a mai avut loc un asemenea eveniment din 787, din secolul al VIII-lea nu s-a mai organizat un Sinod Ecumenic de asemenea proporţii, de o asemenea anvergură”.[Penultima sedinta pregatitoare se pare ca a avut loc deja la Chambesy anul acesta, la finele lui februarie, unde s-a discutat problema Autocefaliei in Biserica Ortodoxa si modul proclamarii ei, precum si problema dipticelor, vezi detalii AICI – n.m.]
Dincolo de caracterul discutabil al temelor care trebuie să preocupe un asemenea Sinod [Toate Sinoadele Ecumenice s-au intrunit nu neaparat pentru rezolvarea problemelor administrative bisericesti, ci au fost starnite de ereziile ce circulau in spatiul eclesial. Acesta a fost de fapt motivul convocarii lor – n.m.], dar şi dincolo de presupusa decizie „panortodoxă” prin care se promovează principiile ecumenismului, este important să cercetăm premizele duhovniceşti ale persoanelor care ar participa la acest Sinod. [Tocmai din cauza acestui ecumenism fatis al unor inalti ierarhi, gazde si participanti la acest Sinod, exista aceasta retinere privind influenta pe care ar putea-o exercita in mod abuziv in desfasurarea lucrarilor Sinodului si, evident, in elaborarea si redactarea mai apoi a hotararilor – n.m.]
Sunt foarte lămuritoare învăţăturile marelui teolog, ale Părintelui Ioannis Romanidis, asupra acestei teme, publicate de curând în primul volum al Dogmaticii Empirice. La fel de importante sunt şi observaţiile Mitropolitului Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos, care a redactat volumul de mai sus. Redau aici doar câteva gânduri ale Părintelui Ioannis Romanidis:
„Avem astăzi învăţătura despre infailibilitatea Sinoadelor Ecumenice. Această învăţătură a infailibilităţii Sinoadelor Ecumenice, aşa cum se descrie ea astăzi, presupune că ar exista o instituţie a Sinodului Ecumenic care să deţină infailibilitatea Bisericii … Nu există la Părinţi o asemenea concepţie despre Sinodul Ecumenic. Desigur, Sinodul Ecumenic este infailibil, dar nu este o instituţie infailibilă … [Termenul de „institutie infailibila” este de filiera catolica, straina insa de invatatura autentic-ortodoxa a Bisericii noastre, deci a Sfintilor Parinti – n.m.]
Părerea că Părinţii unui Sinod Ecumenic sunt inspiraţi de Dumnezeu, deoarece s-au întrunit în Sinod Ecumenic şi, prin urmare, adică, sunt inspiraţi de Dumnezeu, eu, cel puţin, nu am găsit-o nicăieri …
Dacă am avea 150 de episcopi care înainte de a merge la Sinod nu erau inspiraţi de Dumnezeu, aceştia, care nu erau inspiraţi de Dumnezeu înainte de Sinod, vor deveni inspiraţi de Dumnezeu după rugăciunea de deschidere a Sinodului? Şi vor înceta să mai fie inspiraţi de Dumnezeu după încheierea Sinodului? [Acel „Parutu-s-a Duhului Sfant si noua” (F.A. 15, 28) are la parintele Ioannis Romanidis o rezonanta perena. El se aliniaza deci conceptiei Sfintilor Parinti in acest sens, fiindca altfel secularizarea de care se tot vorbeste acum isi va pune cu siguranta amprenta si in „Sfantul si Marele Sinod Ecumenic” – n.m.]
… aflăm de la ortodocşii contemporani că Sinodul Ecumenic este marea autoritate a Bisericii şi pun la îndoială faptul că autoritatea sunt Părinţii Bisericii. Adică au pus Sinodul mai presus de Părinţii Bisericii. [In Ortodoxie totul se centreaza pe persoana si nu in mod impersonal pe o institutie sau o adunare anume. Mai mult decat atat, „autoritatea” Bisericii nu este doar o singura persoana *(ca la catolici infailibilul papa, si ca la protestanti peste veacuri reformistii), sau chiar pleroma intregii Biserici *(cum vedem azi la sectanti, adica neoprotestanti, care isi reamintesc cu fiecare ocazie, in mod obsesiv, versetul „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” – Mt. 18, 20, verset care, zic ei, permite fiecaruia sa nascoceasca tot felul de erezii; dar si in decursul istoriei bisericesti – vezi marturisirea Sf. Maxim Marturisitorul, care a ramas singur in Biserica aparand Ortodoxia, desi toti patriarhii cazusera in erezie; precum si pe cea a Sf. Marcu Evghenicul – care singur intre sinodali s-a impotrivit uniatiei de la Ferrara-Florenta), ci autoritatea Bisericii o au Sfintii Parinti, adica cei ce s-au invrednicit darurilor Harului Duhului Sfant inca in viata vietuind. Problema care se pune este cum ii recunosti pe acestia? Numaidecat prin consonanta invataturii lor cu cea a Sfintilor Parinti adormiti in Domnul. – n.m.]
Şi când cineva citeşte aceleaşi acte ale Sinoadelor observă că Sinodul Ecumenic îi invocă pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii. De aceea spunem «cei 318 Părinţi au spus» … Adică, atunci când ne gândim la un Sinod Ecumenic, pentru noi este un Sinod al Părinţilor Bisericii”.
Comentează Mitropolitul Nafpaktei, Ierotheos:
„Faptul că Sinoadele Ecumenice sunt inspirate de Dumnezeu este legat de prezenţa la acestea a Părinţilor care erau inspiraţi de Dumnezeu. Nu Sinodul este inspirat de Dumnezeu ca instituţie, ci prin participarea la Sinod a celor îndumnezeiţi … Din păcate, există unii astăzi care răstălmăcesc pe Părinţii îndumnezeiţi şi aşează Sinoadele mai presus de Părinţi, câtă vreme este valabil contrariul … Episcopii care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, care Îl vedeau pe Dumnezeu şi aveau comuniunea cu El şi prin aceasta deveneau Părinţi ai Bisericii, constituie temeiul Sinoadelor Ecumenice”[1].[La fiecare Sinod Ecumenic s-a evidentiat in mod aparte un participant, nu neaparat ierarh, care a luminat cinstita adunare prin invataturile sale de Dumnezeu insuflate, care mai apoi au devenit temeiul hotararilor luate – n.m.]
Este deci important să răspundem sincer la întrebarea: Câţi dintre Episcopii care vor participa la un posibil Mare Sinod „au ajuns la vederea lui Dumnezeu”? Sunt ei „teologi trăitori” sau „îndumnezeiţi”? Oponenţii desigur vor întreba dacă Duhul Sfânt a încetat să lucreze în Biserică sau dacă s-au epuizat Sfinţii. Nu, desigur. Există şi azi episcopi, clerici, monahi şi laici îndumnezeiţi. Dar în ce măsură sunt ascultate vocile lor pline de discernământ de către ceilalţi episcopi care sunt doar „urmaşi tronurilor”, nu şi „părtaşi obiceiurilor” Sfinţilor Părinţi? Câţi monahi îndumnezeiţi sau văzători de Dumnezeu au fost aleşi în ultimii ani pentru a deveni episcopi? Nu cumva înainte de pregătirea Marelui Sinod suntem datori să mergem pe calea ascetică a curăţirii, ca să dobândim dumnezeiasca luminare şi să participăm (…) la îndumnezeire, asemenea Sfinţilor Părinţi care au întrunit Sinoadele Ecumenice? [Asceza este ceva personal, roadele ei nu pot fi cunoscute de catre ceilalti decat prin invataturile lasate de respectiva persoana, adica prin opera teologica. Acel „partas obiceiurilor” ii obliga insa pe ierarhi sa ramana bucurosi fideli Predaniei Sfintilor Parinti ai Bisericii noastre, nu doar formal ca „urmasi ai tronurilor”, ci sa se intoarca la radacini si sa se adape de la izvoarele Harului. Chiar daca viitorul Sinod Panortodox nu va trata in dezbateri teme dogmatice, ci doar probleme care tin de pastoratie si misionarism, totusi, sinodalii trebuie sa aiba in vedere ca orice hotarare adoptata acolo va avea impact major ulterior in Biserica si ca trebuie sa fie la fel de inspirata precum cele luate in sinoadele anterioare, care s-au cuprins in colectii de canoane si au fost socotite inca de la inceput a fi insuflate de Dumnezeu – n.m.]
Ὀρθόδοξος Τύπος, 11 februarie 2011, nr. 1866, pp. 1, 6.
Traducere Mihail Ilie
sursa>
foto>
http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/big/interviu/2010/09/ips_ierotheos.jpg
Theologhia 
