Prim-ministrul turc Erdoğan a salvat viitorul Patriarhiei Ecumenice

Today’sZaman.com/ 11 aprilie 2011

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ortodoxe Greceşti [Ecumenice – n.m.], Părintele Dositheos Anagnostopulos, a declarat că prim-ministrul turc, Recep Tayyip Erdoğan, a salvat viitorul Patriarhiei, oferind în 2009 cetăţenia turcă la un număr mare de arhiepiscopi greci.

Într-un interviu acordat cotidianului Star, Părintele Anagnostopulos a declarat că în 2009 erau în Sinodul Patriarhiei Ecumenice doar 12 arhiepiscopi. „Cei mai mulţi dintre aceşti arhiepiscopi sunt foarte bătrâni. Pentru ca să devii membru al Sinodului, trebuie să fi cetăţean turc. În cazul în care Patriarhul ar fi murit pe neaşteptate, era puţin probabil ca un noul patriarh să fie ales dintre cei 12 sinodali, tocmai din cauza vârstei lor înaintate. Acest pericol acum a trecut. Prim-ministrul turc a participat la un prânz în Büyükada în august 2009 şi a spus că problema poate fi depăşită doar dacă arhiepiscopii greci [din diasporă – n.m.], solicită cetăţenia turcă. El a dat în acest sens asigurări că solicitanţii vor primi cetăţenia turcă” – a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

Anagnostopulos a considerat remarcile de atunci ale prim-ministrului turc ca pe „cel mai însemnat moment din timpul vieţii sale”. „După asigurarea dată de prim-ministrul turc, 27 din cei 35 de arhiepiscopi greci din diaspore au depus cereri pentru a deveni cetăţeni turci. La 13 dintre ei le-a fost deja acordată cetăţenia”, a adăugat el. În 2010, CNN International a publicat un articol despre Patriarhul ortodox grec (Ecumenic) în care a sugera ca Patriarhul Bartolomeu ar putea fi cel din urmă Patriarh Ecumenic, asta dacă legile turceşti, demografia şi atitudinea gurvernului turc nu se vor schimba. “Acum acest lucru nu mai este posibil, datorită lui Erdoğan”, a spus părintele Anagnostopulos.

Părintele a afirmat, de asemenea, că Erdogan şi adjunctul său, Bülent Arinc, au fost primii oficiali ai guvernului turcesc care şi-au exprimat dorinţa de redeschidere a seminarului ortodox grec din insula Heybeliada, aflată în largul coastei Istanbulului. Seminarul Halki a fost închis în 1971, în conformitate cu o lege care a pus formarea religioasă şi militară sub controlul statului.

Părintele Anagnostopulos a spus că Seminarul Halki este de o mare importanţă pentru populaţia ortodoxă greacă din Turcia, el fiind la un moment dat pepiniera unde clericii erau instruiţi pentru comunitatea religioasă greacă.

„Un argument este deseori invocat de unii oameni în Turcia. Ei spun că populaţia ortodoxe greacă are doar 2.500 de oameni şi că nu este nevoie să fie instruiţi clerici pentru atât de puţini oameni. Ei ne spun să “importăm” clerici din străinătate. Cu toate acestea, ei trebuie să ştie că Patriarhul nostru ortodox grec este cel mai mare [în diptice/rang – n.m] dintre toţi patriarhii celorlalte biserici ortodoxe ale lumii [„is the most senior among Orthodox churches in the world”]. Acesta este motivul pentru care el a şi primit titlul de “Ecumenic” [„This is why he was granted the ecumenical title„]. Avem, de asemenea, credincioşi şi în afara Istanbulului, inclusiv în America de Nord şi de Sud şi în unele părţi ale Europei, Hong Kong, Australia şi Noua Zeelandă. Preoţii şi arhiepiscopii lor sunt numiţi de către Patriarhul nostru. Şi, pentru numirea lor, este necesar ca aceştia să fi absolvit un seminar”, a spus el.

Anagnostopulos a declarat, de asemenea, că redeschiderea Seminarului Halki nu ar fi în contradicţie cu Tratatul de la Lausanne. El a exclus, de asemenea, temerile cum că „spiritul bizantin” ar putea reînvia în cazul în care seminarul se redeschide.

„Unii se tem că, dacă Patriarhia este o instituţie foarte puternică, acest lucru va merge împotriva principiilor statului turc. Acest lucru este greşit. Turcia are un caracter laic/secular. Fiecare grup religios are dreptul să-şi continue activităţile proprii, cu condiţia ca acestea să nu fie de natură politică. Este deja cunoscut faptul că închiderea Seminarului Halki nu a fost una legală. Personal cred că Seminarul a fost folosit ca un atu în problema Ciprului, fiind în cele din urmă închis „, a subliniat el.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.todayszaman.com/news-240726-erdogan-saved-future-of-greek-orthodox-patriarchate.html

foto>

http://www.fotothing.com/photos/292/292a9f279ac7b2de648c9ae40fcf84d7.jpg

 

„Biblia Umanistă”, cartea sfântă a ateilor – scrierile lui Aristotel, Newton, Baudelaire, Confucius compilate într-o carte. De la „Geneza lui Newton” la cele 10 „porunci” laice

Gândul.ro / 12 aprilie 2011

A.C. Grayling, un filosof britanic recunoscut, a compilat într-o carte textele umaniste ale marilor civilizaţii ale lumii, informează CNN. Cartea se numeşte „Biblia Umanistă” şi în ea se găsesc fragmente din scrierile filosofice ale lui Aristotel, poeziile lui Baudelaire, Principia Mathematica a lui Newton sau reflecţiile lui Confucius. Textele sunt scrise pe coloane, într-o manieră asemănătoare cu scrierile din Biblie.

Grayling a folosit peste 1.000 de texte a sute de filosofi, oameni de ştiinţă, istorici, poeţi şi scriitori. Autorul spune că Biblia ar fi fost cu totul altă carte dacă textele ei ar fi fost scrise de filosofi, în loc de profeţi şi apostoli, iar omenirea ar fi avut o altă istorie. „Învăţăturile şi reflecţiile umaniste nu pretind că ar avea o origine divină. Ele se trag din încercarea de a înţelege natura umană şi acceptă faptul că fiecare individ în parte trebuie să-şi găsească valorile după care să-şi trăiască viaţa. Partea frumoasă a vieţii stă în relaţiile bune cu semenii tăi”, spune Grayling, profesor de filosofie la Birkbeck College, Universitatea din Londra.

Umaniştii se bazează pe raţiunea umană ca o alternativă la religie sau credinţa într-o zeitate pentru a-şi găsi un sens şi un scop în viaţă. Biblia Umanistă are 600 de pagini cu textele aranjate pe două coloane şi pe capitole. Primul se numeşte chiar „Geneza” şi începe tot într-o grădină, dar, în loc de Adam şi Eva, geneza lui Grayling începe cu Isaac Newton, cercetătorul care a descoperit gravitaţia şi a pus bazele fizicii ca ştiinţă. „De la căderea unui fruct dintr-un copac a ajuns omul să se întrebe despre adevărata natură a lucrurilor„. În ultimul capitol al cărţii se află şi o variantă laică a celor zece porunci: „Iubeşte cu adevărat, caută ce este bun în lucruri, nu fă rău nimănui, gândeşte pentru tine cu mintea ta, fii responsabil, respectă natura, fă tot posibilul, fii informat, fii blând, fii curajos şi încearcă cu adevărat”.

Grayling este ateu, însă, spre deosebire de colegii şi prietenii săi Christopher Hitchens şi Richard Dawkins, filosoful nu abordează o poziţie atât de vehementă sau agresivă faţă de religie. Grayling este privit ca o figură mai acceptabilă a ateismului. Filosoful nu critică religia în Biblia Umanistă: „Este o ofrandă modestă,… doar o contribuţie la conversaţia pe care omenirea trebuie să o poarte cu ea însăşi”. Grayling mai spune despre carte că este pentru toată lumea; oamenii caută spiritualitatea şi o pot găsi într-o carte de poezii, într-o plimbare în natură sau în dragoste, nu neapărat în „texte sfinte”. Tradiţia religioasă te învaţă că există o singură cale dreaptă în viaţă – Grayling speră ca Biblia Umanistă să-i încurajeze pe oameni să se uite dincolo de învăţături şi să îşi găsească propriul drum, „trebuie să ne respectăm unii pe alţii şi să relaţionăm unii cu alţii”, mai spune acesta.

Ioana NICOLESCU

sursa>

http://www.gandul.info/magazin/biblia-umanista-cartea-sfanta-a-ateilor-scrierile-lui-aristotel-newton-baudelaire-confucius-compilate-intr-o-carte-de-la-geneza-lui-newton-la-cele-10-porunci-laice-video-8149473

foto>

http://minitrue.it/wp-content/uploads/2011/04/The-Good-Book.jpg