Greek Orthodox Christians renew calls for Arabising church leadership

Rezumat:

– un grup de crestin-ortodocsi din Iordania au protestat din nou (acum la Amman), cerand reformarea Patriarhiei Ierusalimului prin „arabizarea” ierarhiei. Ei aduc ca argument hotararea Patriarhiei din 1958, in care se stipula ca Sinodul sa fie format din 18 membri, care sa aiba cetatenie iordaniana, dintre care cel putin doi ierarhi sa fie originari din Iordania. Momentan, in Sinodul Patriarhiei Ierusalimului activeaza doar un singur episcop iordanian. De asemenea, cer ca grecii sa le permita ortodocsilor arabi sa devina monahi *(in cadrul Patriarhiei Ierusalimului).

– Patriarhul Teofil al III-lea este acuzat de protestatari ca nu si-a respectat promisiunile facute Guvernului Iordanian si Autoritatii Palestiniene inca de la alegerea sa, cum ca nu va mai repeta greseala predecesorului sau (fostul Patriarh Irineu, depus din treapta si apoi exilat) de a concesiona (pe multi ani) evreilor pamant in Ierusalim (detinut de Patriarhie, pe care se afla actualmente ridicate imobilele guvernului israelian). Patriarhul isi poate pierde astfel recunoasterea din partea Guvernului Iordaniei, lucru esential pentru legitimarea sa ca Patriarh, el avand in acest sens nevoie de trei recunoasteri: din partea Iordaniei, a Autoritatii Palestiniene si a Israelului *(teritoriul canonic al Patriarhiei).

– In 2009 o companie israeliana a inchiriat de la Patriarhia Ierusalimului 71 parcele de teren situate intre Ierusalim si Betleem, pentru 99 de ani; iar la inceputul acestui an Patriarhia a reinnoit cu partea israeliana contractul de inchiriere pentru terenurile situate in Ierusalimul de Vest, pana in anul 2150. Prin aceste fapte, spun protestatarii, Patriarhul Teofil „garanteaza recunoasterea Israelului”.

– Patriarhia Ierusalimului a catalogat protestul ca facand parte dintr-o „campanie de defaimare a Bisericii”

Citeste si> Patriarhia Ierusalimului a închiriat terenuri statului israelian pentru următorii 140 de ani

~~~+~~~

Greek Orthodox Christians renew calls for Arabising church leadership

The Jordan Times / 31 may 2011

AMMAN – Jordanian members of the Greek Orthodox Church have renewed calls for Patriarch Theophilus III to step down and for Arabising the leadership of the Greek-led church.

In a protest held outside the Amman archdiocese on Sunday evening, hundreds of Orthodox Christians accused the Greek patriarch of failing to honour previous commitments and marginalising Arabs inside the Church – an umbrella of believers in Jordan, Israel and the occupied Palestinian territories.

They denounced recent accords between Israel and the Jerusalem-based Greek Orthodox Patriarchate to renew contracts leasing Church-owned land on which key Israeli government institutions are situated and called for revoking them.

In 2009, followers of the Church from both sides of the Jordan River took part in a series of protests against Theophilus III, charging he did not meet commitments he made to the Jordanian government and the Palestinian Authority when he came to office six years ago, replacing Irenios I, who was dismissed over sales of church land in Jerusalem to Israeli investors.

Any patriarch has to have the blessings of Jordan, the Palestinians and Israel in order to gain legitimacy. Theophilus III has pledged to stop land sales to the Israelis and present a comprehensive list of all church assets to the Jordanian government.

The Palestine Liberation Organisation (PLO), which is in charge of following up on the Orthodox issue, revealed that earlier this year the patriarchate renewed the lease for land in West Jerusalem until the year 2150.

The headquarters of the Israeli presidency, government and Knesset are situated on the rented land, located in the Talbiyeh neighbourhood, PLO member Hanna Amireh told The Jordan Times over the phone from the West Bank.

“Our position is clear: We condemn this renewal and call on the patriarchate to revoke it,” he said, adding that he believes Theophilus III signed the renewal accord to “guarantee Israel’s recognition”.

In April 2009, an Israeli company rented 71 dunums of land in the Mar Elias area between Jerusalem and Bethlehem from the Orthodox Patriarchate on a 99-year renewable contract, according to the Amman-based Orthodox Society.

“We are fed up with the Greek rule… this tyranny should end,” Raouf Abu Jaber, president of the Central Orthodox Council, told the protesters.

Greater say

Arab Orthodox Christians also demand a greater say in the church’s decision-making bodies, and allowing Arabs to become monks. They accuse the patriarchate of violating the 1958 law of the Greek Orthodox Patriarchate of Jerusalem, under which the Holy Synod must be composed of 18 members who hold Jordanian citizenship, with at least two originally Jordanian bishops or archbishops.

There has been only one Jordanian member in the synod, while the patriarchate has claimed the appointment of a second was difficult due to the Israeli occupation.

Minister of State for Media Affairs and Communications and Government Spokesperson Taher Odwan urged the protesters to contact the authorities.

“The congregation should address the government in writing so that they can take suitable measures,” he told The Jordan Times yesterday.

The 2009 protests began after Jordanian Archimandrite Hanna (Christoforos) Atallah was dismissed from his post as the church court’s vice president, which the patriarchate deemed “an internal affair with no personal agenda”.

In 2007, Atallah was one of three Arab clergymen whose salaries were suspended for taking part in a meeting in Amman that called for the revoking Theophilus’ recognition because he did not fulfil his commitments.

The patriarchate has not recognised a convent established by Atallah in 1998 in Dibbeen, near the northern city of Jerash, which also angered the Amman protesters, who came from several cities across the Kingdom.

“For decades we have been calling for legitimate rights that are backed by Jordanian laws,” said Ehab Khoury, a 32-year-old protester, adding that they will not stop demonstrating “until we obtain our rights”.

Arabising the church

Many congregation members also want the Greek leadership of the church replaced by an Arab one who “can better understand our needs and rights”. But for others, what matters are their demands, and not the identity of top clerics in Jerusalem.

“Arabising the church is on our list of demands, but is now difficult due to the [Israeli] occupation,” noted Nidal Kakish, member of the Central Council for the Arab Orthodox in Jordan and Palestine.

Amireh explained that since most of the church property is situated in Israel, this “makes it difficult to talk about the Arabisation now”. 

“Our goal is to reform this church, not to topple it,” he said.

The patriarchate issued a statement on Monday defending its stance, and describing the protest as part of a “defamation campaign” targeting the church.

“Answers to the questions raised by the protest organisers are clear, and if they included these answers in their sit-in, it would have become a rally in support of the church and its ability to survive in the middle of all the storms,” the statement quoted the patriarchate’s spokesperson, Father Issa Misleh, as saying.

Despite several attempts by The Jordan Times to contact Misleh yesterday, he could not be reached for comment.

source>

http://www.jordantimes.com/index.php?news=37985 

photos>

http://4.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/TGqcsV8-stI/AAAAAAAAI6o/Dr7atAcEImg/s1600/theophilos.jpg

http://www.dannythedigger.com/wp-content/uploads/2011/02/4-Theophilus-c-Ron-Peled.jpg

http://i2.cdn.turner.com/cnn/2009/images/04/20/theophilos.jpg

http://4.bp.blogspot.com/-VQZi_D5sLso/TZNe7DjMIwI/AAAAAAAAaig/5rcjKBhCHVM/s1600/IMG_6377.JPG

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/56/%D0%A4%D0%B5%D0%BE%D1%84%D0%B8%D0%BB_III.jpg

 

Cele două sinoade paralele ale Patriarhului Moscovei și a toată Rusia

Preluare de la 

Savatie.wordpress.com / 31 mai 2011

Pe cît de mult se vorbește despre Moscova, pe atît de puțin se știe despre ea. Este o tactică comunistă de succes, practicată și de structurile europene, aceea de a ascunde esențialul în grămada de hîrtii, hotărîri, știri, evenimente, care pînă la urmă aruncă în lehamete pînă și pe cel mai atent comentator. Așa s-a întîmplat și în cazul constituirii la Moscova a ceea ce se cheamă ”Soborul Rusesc Popular Mondial” pe care îl conduce patriarhul Moscovei și a toată Rusia, dar care nu are scopuri bisericești, ci folosește biserica în scopuri pur politice ale statului Federația Rusă.

Iată cum este definită această entitate paracanonică pe site-ul Patriarhiei Moscovei: ”Soborul Rusesc Popular Mondial (SRPM) este cel mai însemnat for civic din Rusia. El există din 1993 și în decursul anilor este platforma civică și locul de întîlnire a oamenilor care, indiferent de vederile politice, sînt uniți de un singur țel – grija pentru prezentul și viitorul Rusiei, are un rol însemnat în formarea societății civile. La ședințele lui participă tradițional reprezentanții tuturor ramurilor puterii statale, liderii asociațiilor civice, liderii organizațiilor religioase tradiționale din Rusia, conducători de armată și ai altor structuri de forță a Federației Ruse, profesorii și studenții celor mai mari instituții de învățămînt din țară, savanți și oameni de cultură, delegați ai comunităților ruse din străinătatea apropiată și îndepărtată, mulți reprezentanți ai tineretului”.

Iată și cîteva țeluri și scopuri propuse de SRPM, potrivit propriului statut: ”Sborul urmărește linia unificării societății în numele renașterii Rusiei. Slujește întărirea statalității ruse, amplificarea rolului Bisericii Ortodoxe în viața societății. Contribuie la conlucrarea Bisericii Ortodoxe cu religiile tradiționale din Rusia în vederea însănătoșirii morale a societății și excluderea extremismului religios și a intoleranței. Contribuie la unificarea non-violentă a poporului rus”.

Unificare non-violentă a poporului rus trebuie înțeleasă ca asimilarea celorlalte popoare cucerite de Imperiul Rus, în special de cel sovietic, deoarece în continuare Soborul își propune să ”zidească o Rusie multinațională, să întărească relațiile prietenești dintre popoare și să depășească ura națională și separatismul, precum și terorismul internațional”.

Ura națională și separatismul sînt promovate, în ochii Soborului, de către celelalte popoare împotriva rușilor. De aceea următoarele prerogative ale Soborului sînt acelea de ”implementare a măsurilor de întărire a sănătății nației (zdorovia natsii), în colaborare cu organele cointeresate”. Asta nu fără ”susținerea și ajutorul practic în domeniul înființării unei școli naționale și apărarea limbii ruse”. Desigur școala națională și apărarea limbii ruse nu este necesară la Moscova sau Peterburg, ci în republicile populate de alte popoare, dar peste care Patriarhia Moscovei, în virtutea enerției, stăpînește canonic. Soborul își propune un șir de măsuri pentru susținerea rușilor din străinătatea și promovarea rusismului peste tot în lume.

Nu îmi propun să traduc întregul statut al Coborului Rus, deși ar mai fi lucruri interesante pentru un ochi politic. Intenția mea este aceea de a înțelege cum este posibil ca un patriarh care prezidează un sinod atît de numeros cum este cel al Bisericii Ortodoxe Ruse, numărînd peste 200 de ierarhi și întrunind zeci de state străine ca limbă și cultură de ruși, să ia parte la înființarea unei structuri care, prin folosirea termenului Sobor/Sinod, în propria titulatură induce în eroare comunitatea ortodoxă.

Care este legătura dintre cele două sinoade prezidate de patriarhul Moscovei și cîți din membrii Sinodului oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse fac parte și din sinodul paralel, cel al al panrusismului mondial? Participă mitropolitul Vladimir al Moldovei, în calitatea sa de membru permanent al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, la Soborul Rusesc Popular Mondial? Dacă da, este oare legitimă punerea unor ierarhi ce păstoresc peste mitropolii de altă naționalitate în slujba politică a nației ruse în cadrul unei structuri susținute și întrepătrunse de structurile de forță ale statului rus? Iar dacă nu, atunci de ce ședința Sinodului oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse este convocată la doar trei zile după ședința sinodului paralel și de ce ambele sinoade au pe agendă aceleași prerogative?

Politica standardelor duble dusă de patriarhul Moscovei, dublată de politica dublelor sinoade, va mări criza în care se află Patriarhia Moscovei. Acest sinod pararel, constituit pe criterii naționale și al cărui singur scop este unul geopolitic în slujba statului rus, dar pe care patriarhul Moscovei nu se sfiește să-l prezideze, contrar oricăror norme canonice și etice, este o instigare brutală la ură națională între popoarele ortodoxe aflate în subordinea canonică a Patriarhiei Moscovei și poporul rus.

Să sperăm că vizita patriarhului Moscovei în Moldova anunțată pentru luna octombrie va aduce puțină lumină asupra situației create și anume care este slujba Moldovei în lupta pentru biruința nației ruse?

sursa>

http://savatie.wordpress.com/2011/05/31/cele-doua-sinoade-paralele-ale-patriarhului-moscovei-si-a-toata-rusia/