RSS

Arhive pe categorii: Familie

„Tată” pentru 400 de suflete – Părintele Mihail Jar, Stareţul Mănăstirii Bănceni din Ucraina (VIDEO)

Unul dintre cele mai frumoase cadouri de Sfintele Pasti de anul acesta a fost emotionantul documentar realizat magistral de „Reporterii Realitatii” in legatura cu Parintele Mihail Jar, staretul Manastirii Banceni din Ucraina *(aflata la 7 km de granita cu Romania), „tata” pentru aproape 400 de copii.

Asemenea parintelui Nicolae Tanase de la Valea Screzii si Valea Plopului, parintele Arhimandrit Mihail Jar a luat sub ocrotire multime de copii, majoritatea cu diferite dizabilitati sau abandonati prin orfelinate, iar pe unii dintre ei i-a infiat cu acte in regula.

Va invit, asadar, pe toti sa urmariti acest documentar, pe care si eu – va marturisesc – l-am vazut intamplator, imediat ce am sosit acasa de la Inviere, fapt care mi-a umplut si mai mult sufletul cu nespusa bucurie.

Hristos a inviat!

VIDEO AICI 

~~~+~~~

REPORTERII REALITĂŢII: Peste 400 de copii îi spun „tată” unui preot

Realitatea.net/ 14 aprilie 2012

Peste 400 de suflete îi spun „tata”. Pe 33 dintre ei i-a înfiat cu acte în regulă. Pe ultimul, chiar în Săptămâna Mare. E român, dar a ajuns erou naţional în Ucraina. Mihail Jar, stareţul mânăstirii Bănceni, a uimit lumea întreagă prin lucrările înfăptuite, la o aruncătură de băţ de graniţă, în apropiere de Cernăuţi.

În mânăstire se spune că se întâmplă adevărate minuni, prin puterea credinţei, pentru că până şi medicii au constatat cele şase vindecări miraculoase ale unor micuţi seropozitivi. O poveste emoţionantă într-un reportaj semnat Camelia Moise şi Cătălin Dinu. 

Hleb, sau Hlebucica, aşa cum îl alinta părintele, este unul din cei patru sute de copii aflaţi în grija sa. El simte bucuria din jurul lui doar prin mâini. Pentru el, lumea nu are decât gust si miros. Celelalte simţuri nu le-a cunoscut niciodată: este surd, orb şi mut. Şi, de parcă nu ar fi fost îndeajuns, are epilepsie şi paralizie cerebrală. Părintele Mihail l-a învăţat lecţia cea mai importantă a vieţii: iubirea.

Parintele Staret are sub obladuirea sa doua manastiri, cea de la Banceni, unde vietuiesc 70 de calugari si la Boian, in care se afla cele 120 de calugarite. Maicile sunt cele care grijesc de copii.

Ei nu mai sunt orfani, orbi, surzi si muti care traiesc in saracie, pentru ca Parintele Mihail Jar colinda toate orfelinatele din Ucraina si-i aduce pe copii in cele cateva corpuri de cladire special construite pentru ei.

Mihail Jar, sau Arhimandritul Longhin, cum i se mai spune, s-a nascut foarte aproape de locul in care mai tarziu a ridicat manastirea. In copilarie isi aminteste ca isi dorea, pe cand se face mare, sa lucreze, fara bani, intr-un orfelinat.

„Se seamana pamantul si se ingrijesc peste o suta de vite. Se gaseste de mancare nu doar pentru copii, ci pentru fiece pelerin care calca pragul manastirii Banceni. In preajma sarbatorilor, tone de pachete cu mancare pleaca de aici catre inchisorile si azilele de batrani din Ucraina.”, spune Mihail Jar.

Parintele Mihail il roaga pe Dumnezeu sa-i dea putere sa faca mai mult, pentru mai multi. Il roaga in limba romana. Insa la manastire se tine Liturghia in multe graiuri, pentru ca trebuie sa ajunga Cuvantul lui Dumnezeu la cat mai multi oameni.

Gurile rele au cartit ca cele cateva incendii care au avut loc la cladirile in care locuiesc copii, se poate sa nu fi fost intamplatoare. Dar, Parintele Mihail este de-a dreptul fericit cand primeste romani.

O lume ireala, in care nu e nimic mai important ca dragostea si credinta in Dumnezeu. Parintele Mihail Jar, nu demult, a primit numele de erou national. Iar manastirea, infiintata de nici doua decenii, a primit numele de lavra.

Imediat ce-i treci pragul, ai impresia ca intri intr-o manastire a copiilor. Mai mult de jumatate din numarul total el elevilor scolii de la Molnita, sunt copiii parintelui.

Nu mai stau izolati printre cei 60 de copii infestati, ci dorm, mananca si se joaca alaturi de ceilalti, care sunt doar orfani sau uitati de parinti.

„Arhimandritul stie ca are o mare misiune in fata lui Dumnezeu: sa le ofere ce e mai bun si mai ales iubire. Intrebarea pe care o pun copiii, cel mai des, maicilor, este, daca acestea ii iubesc. Si o repeta des. Iar maicile ii saruta si ii ingrijesc, de parca ar fi copiii lor, din… lume.”, spune Maica Elizaveta.

Viktor Ianukovici, presedintele Ucrainei, vine cateodata, sa se roage la Banceni. Cu patru ani in urma, a taiat chiar panglica piscinei in care toti copiii invata sa inoate.

Parintele e bun si are inima deschisa pentru fiecare. Dar oamenii nu sunt la fel. Dupa Slujba de Inviere din urma cu cativa ani, au venit din Rusia, de la Manastirea Optina, sa slujeasca alaturi de el, Rasoforul Trofin, rasoforul Terapont si Ienomonahul Vasile.

Si aici, viata e facuta din toate, cele bune, dar si cele rele. Cele vrednice, dar si nevrednice. Moartea, nasterea si cununia, sunt cele trei mari taine ale vietii. In popor se spune ca unul naste, altul moare. Tania, una din fetele crescute de Parintele Mihail, si-a gasit alesul. Si s-a cununat cu el. A fost prima nevasta din manastire. Parintele a construit si o sala pentru nunti, cu 3500 de locuri, pentru a nu-I lasa pe copii sai fara nunta.

Sursa>
http://www.realitatea.net/reporterii-realitatii-peste-400-de-copii-ii-spun-tata-unui-preot_933160.html

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Senatul votează pe 14 iunie reluarea adopţiilor internaţionale, deghizate în „adopţii interne”

Jurnalul National / 13 iunie 2011

Ce-ar mai fi de vândut în România? Pădurile le-am rezolvat, munţii îi întâlnim prin declaraţiile de avere ale unora, terenurile agricole sunt cumpărate de străinii ce-şi descoperă la noi „pasiunea” pentru agricultură, fabricile şi uzinele sunt mormane de fier vechi înghesuite în containerele din port, aurul e pe ducă, combinatele sunt date. Ce-a mai rămas de vândut în România? O marfă după care străinii tânjesc de ani de zile. Comercializată en-detail, i-a îmbogăţit în anii ’90 pe negustorii pricepuţi. ONG-uri şi case de avocatură. Din ce s-ar mai putea face azi bani în România? Din copiii abandonaţi. Guri de hrănit, salarii de plătit asistenţilor sociali şi maternali, pagubă-n buget. Suflete-n plus pe harta României care e pregătită să-şi exporte iar copiii.

„În sistemul de protecţie socială din România sunt, în momentul de faţă, circa 67 000 – 70 000 de copii. Dintre aceştia, circa 23 000 de copii sunt în centre de plasament, circa 21 000 de copii sunt în asistenţă maternală, restul copiilor sunt în alte forme de plasament. (…) În momentul de faţă şi, de fapt, în ultimii cinci ani, numărul de familii de români care vor să adopte copii excede numărului de copii adoptabili. Dacă numărul de copii adoptabili este, undeva, la o medie de 1 100 – 1 200 de copii, numărul de familii care doresc să adopte copii, familii de români, este de circa 1 600 – 1 700 şi, de foarte multe ori, aceste familii renunţă din cauza birocraţiei sau din cauza altor motive, dar interesul în România pentru adopţia naţională este un interes major, care ne deosebeşte faţă de alte state din Europa”. Aşa îşi promova în plenul Senatului proiectul legislativ de modificare a Legii 273/2004 Bogdan Panait, secretar de stat la Oficiul Român pentru Adopţii (ORA). În realitate, e o campanie de marketing, bine coordonată, cu reportaje lacrimogene la televizor şi imagini cu stadioane pline de copii ai nimănui. Scopul proiectului legislativ e unul singur: reluarea adopţiilor internaţionale! Cetăţănii români sunt discriminaţi de lege, iar prevederile Constituţiei sunt nesocotite, lucru care, într-adevăr, „ne deosebeşte faţă de alte state din Europa”…

Protectul legislativ 250/2011 operează 70 de modificări în legea privind regimul juridic al adopţiilor. Una singură a fost scoasă la înaintare, în public: reducerea perioadei în care un copil poate fi declarat adoptabil (30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere în situaţia copilului cu părinţi necunoscuţi – abandonaţii din maternităţi -, sau 1 an de la luarea măsurii de protecţie în cazul copiilor care au părinţi, dar aceştia sunt dezinteresaţi de ei). Familiile de români care vor să înfieze s-ar putea declara fericite. Greşit! De acum înainte, conform legii, vor concura pentru un copil adoptabil cot la cot cu cetăţenii străni, la aceeaşi categorie: „adopţie internă”. Şi asta în vreme ce conaţionalii noştri aflaţi la muncă în străinătate vor aplica, dacă vor să înfieze copii din România, la categoria „adopţii internaţionale”.

Ce nu s-a spus până acum despre PL 250/2011 este că el modifică noţiunea de „adopţie internă”. Legea veche, încă în vigoare, prevede că adopţia internă e cea în care atât adoptatorul cât şi adoptatul au domiciliul stabil în România. Legea nouă, care va fi votată mâine [14 iunie – n.m.] de Senat, spune că „adopţia internă” este cea „în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţă obişnuită în România”. Ce înseamnă „reşedinţă obişnuită”? PL 250/2011 introduce în lege un nou articol – art.3, ind (1) – cu următorul cuprins: „în sensul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a adoptatorului/ familiei adoptatoare se înţelege situaţia: a) cetăţenilor români cu domiciliu în România (…)” dar şi, atenţie! „b) cetăţenilor statelor membre UE/SEE sau străinilor care au drept de rezidenţă permanentă sau după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României”.

„Reşedinţă obişnuită” – două cuvinte, 18 litere ce redeschid poarta străinilor spre copiii din România. ORA motivează înlocuirea termenului „domiciliu” cu „reşedinţă obişnuită” invocând „necesitatea utilizării terminologiei care se regăseşte în Convenţia asupra protecţiei copilului şi cooperării în materia adopţiei internaţionale încheiată la Haga, în 29 mai 1994 şi ratificată de România prin legea nr.84/1994”. Argumentaţia e subţire, susţine chiar Guvernul României, prin Consiliul Legislativ care precizează, în avizul trimis Senatului, că „deşi în actul internaţional amintit, în varianta în limba română, se foloseşte această expresie, iar în variantele în alte limbi întâlnim expresii cu sens similar, terminologia a fost aleasă astfel încât să reflecte aceeaşi noţiune în dreptul naţional al fiecărui stat parte la Convenţie. Astfel, prin reşedinţă obişnuită, în orice stat parte la Convenţie se înţelege locul unde persoana fizică are locuinţa în mod obişnuit, în mod normal, nu ocazional, şi potrivit declaraţiei oficiale pe care o face la autorităţile compertente, iar în dreptul român are drept corespondent termenul de «domiciliu»”.

Găselniţa cu „reşedinţa obişnuită” serveşte doar intereselor străinilor care vor să adopte din România şi, pe termen lung, dacă PL 250/2011 va fi adoptat, crează confuzie în sistemul legislativ românesc. Pe aceste considerente, Comisia pentru politică externă din Senat a dat aviz negativ proiectului, subliniind că el „confirmă posibilitatea efectuării adopţiilor în România de către cetăţenii străini sub o aşa-zisă formulă a «ideii de adopţie internă», precum şi faptul că legislaţia română urmează să înregistreze două definiţii diferite ale aceleaşi noţiuni, cea de «reşedinţă obişnuită», una în noul Cod Civil, cea de-a doua în proiectul legislativ în discuţie, situaţie inacceptabilă din punct de vedere al tehnicii legislative. În avizul negativ se mai precizează: „Comisia pentru politică externă a exprimat, cu largă majoritate, preferinţa pentru o nouă iniţiativă legislativă, care să elimine barierele birocratice şi să permită accelerarea procedurilor de adopţie internă efectuate de cetăţenii români, şi nu confirmarea posibilităţii efectuării unor adopţii internaţionale mascate, justificate, printre altele, de volumul investiţiilor efectuate în România de investitorul străin”.

Care sunt principalii benefiari ai noii legi privind regimul juridic al adopţiilor? Teoretic, ea îi avantajează pe toţi străinii, din orice colţ al lumii ar fi ei, care poftesc să înfieze copii din România. PL 250/2011 spune că adoptatorii ar trebui să aibă „drept de rezidenţă permanentă sau după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României”. Cetăţenii statelor membre UE/SEE (spaţiul economic european – Islanda, Liechtenstein şi Norvegia), dar şi cei din state non-UE pot obţine drept de rezidenţă permanentă dacă o au şedere continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani. La stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare din România care nu depăşesc 6 luni. Primul pas pentru a obţine rezidenţa permantă este obţinerea dreptului de şedere permanentă, situaţie prevăzută, de altfel, în generosul proiect legislativ.

Legea a trecut prin Senat cu o viteză uluitoare. Pe 21 martie a.c., proiectul a fost prezentat Biroului Permanent, iar mâine, 14 iunie, va fi votat în plenul Senatului. În paralel şi „aparent” fără nici o legătură, legii i-a fost dedicată la tv o campanie de lobby, cu ştiri zilnice şi de impact, în prime-time, cu spoturi de promovare şi site pe care se strâng online semnături de susţinere. Cine sunt propulsorii reluării adopţiile internaţionale? „La Comisie (n.r. – Europeană) am trimis un proiect (…). Sincer, cei de acolo ar dori o largheţe mai mare a prevederilor noastre, lucru pe care, în momentul de faţă, nu-l putem realiza, dar, cel puţin din punctul lor de vedere, ar dori o deschidere mai mare pentru adopţie în România. În rest, cu Parlamentul Europei, sincer, nu am avut asemenea discuţii, este adevărat, însă semnale sunt trase de la nivelul celor care deţin convenţiile internaţionale la care noi suntem parte, cum este Convenţia ONU şi, într-adevăr, ei ne-au cerut în 2009 o deschidere mai mare în privinţa adopţiilor”, mărturisea Bogdan Panait în plenul Senatului.

Se redeschide prăvălia unei ţări second-hand. Avem „marfă nouă”. Confiscată de prin maternităţi şi nerevendicată. Copii „proaspeţi”, pe care nu putem să-i creştem în propria lor ţară, pentru că nu ne pasă. Nici de ei, nici de ţară. Doar „interesul superior”...

Reşedinţa nu e la adresa de domiciliu

Potrivit prevederilor art.13 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică şi principală”. În plus, noţiunea de „reşedinţă obişnuită” nu a fost definită până acum de nicio lege românească în vigoare. OUG 97/2005 prevede că „domiciliul persoanei fizice este adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală”, în vreme ce reşedinţa este „adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu”. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Legii 287/2009 privind Codul Civil (Noul Cod Civil), domiciliul fiind „locul unde persoana fizică are principala sa aşezare” (art.87), iar reşedinţa „locul unde persoana are locuinţa secundară” (art.88).

Un stadion de copii livraţi străinilor

Una dintre primele legi apărute în România după Revoluţie a fost Legea 11/1990 privind încuviinţarea înfierii. În această lege s-au stipulat şi proceduri privind adopţia internaţională, până atunci inexistente în legislaţia românească (există însă voci care susţin că, în perioada 1980 – 1989, Ceauşescu a trimis „la export” circa 600 de copii, prin adopţii internaţionale).

Înainte de 1996, adopţiile se făceau direct din familia biologică şi au devenit imediat o afacere înfloritoare. Pentru intermediari, pentru magistraţi şi pentru părinţii naturali ai copiilor înfiaţi. Nu există statistici oficiale cu numărul adopţiilor internaţionale din această perioadă. Răspunzând unei solicitări făcute de „Jurnalul Naţional” în 1998, Comitetul Român pentru Adopţii ne informa că „în perioada 1991 – 1998 au fost înregistrate 6896 de adopţii internaţionale”. Greu de crezut, atâta vreme cât numai în 1998, conform datelor pe care le deţinem astăzi, au fost înrregistrate 2720 de adopţii (37 dintre copiii înfiaţi au ajuns în Cipru, 512 în Italia şi 726 în SUA). În anul imediat următor, au luat calea străinătăţii alţi 2117 copii (6 dintre ei au ajuns în Andora, 20 în Australia, 6 în Finlanda şi 9 în Luxemburg). Potrivit datelor furnizate la acea vreme de Agenţia Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, în perioada 1997 – 2000 au fost aprobate 9595 de adopţii internaţionale (şi doar 3600 de adopţii naţionale). 3500 au fost realizate doar în anul 2000, iar o treime dintre copii au plecat în SUA. Americanii editau îndrumare de adopţie, iar unul dintre ele „How to adopt in Colorado”, dădea chiar şi preţurile la copii: organizaţia „Hand in Hand International Adoption” percepea o taxă de 16.245 de dolari pentru un copil român cu vârsta între 6 şi 14 ani. Dublu faţă de un copil filipinez care era cotat la 8.550 de dolari.

La sfârşitul anului 2000 existau 105 fundaţii acreditate să presteze servicii în procesul de adopţie. Din statisticile existente, aceste fundaţii au contribuit la finanţarea sistemului de protecţie a copiilor instituţionalizaţi cu circa 10 milioane de euro, în mai puţin de doi ani de activitate (1999 – august 2000). Afacerea devenise extrem de profitabilă, iar câştigurile erau împărţite între ONG-uri, case de avocatură şi angajaţi din sistemul de protecţie a copilului. În 2001, numai în patru luni (ianuarie – aprilie), au fost încuviinţate, definitiv şi irevocabil, 920 de adopţii internaţionale.

În urma solicitărilor Parlamentului European, în octombrie 2001 România a introdus un moratoriu care suspenda adopţiile internaţionale. Cu toate acestea, în perioada 2001 – 2003, în plin moratoriu, Guvernul României a trimis către instanţele judecătoreşti, prin memorandumuri, 1115 cereri de adopţie internaţională. 1003 au fost aprobate şi, dintre copiii înfiaţi, 8 au plecat în Andora, 6 în Malta, unul în Slovacia, 4 în Venezuela, 230 în Italia şi 384 în SUA.

În mai 2004, baroneasa Emma Nicholson declara, într-un interviu acordat BBC, că „în 10 ani, peste 30.000 de copii au fost transferaţi în străinătate, cu un profit de un miliard de dolari pentru oficialităţi şi intermediarii care au înlesnit adopţile”. Doi ani mai târziu, Oficiul Român pentru Adopţii anunţa că nu mai ştie nimic de soarta a 1150 de copii adoptaţi în străinătate după 1997. Cei mai mulţi dintre aceşti copii fuseseră înfiaţi în SUA, ţară care nu a adoptat Convenţia de la Haga referitoare la procedurile de informare post-adopţie. Vă amintiţi? Aceeaşi Convenţie de la Haga e invocată azi, pentru justificarea expresiei „reşedinţă obişnuită” în legea ce permite reluarea adopţiilor internaţionale…

Cu 30.000 de copii poţi umple un stadion. Dacă aţi văzut spotul tv ce face lobby pentru exportul de copii, folosind manipularea emoţională, să ştiţi că acolo, în tribunele acelea, sunt copiii plecaţi din România, fără voia Ei, în SUA, Italia, Malta, Venezuela, Honolulu…

Românii sunt discriminaţi

Legea care, aparent, propovăduieşte adopţia internă îi nedreptăţeşte pe cetăţenii români. Şi pe cei rămaşi în România, şi pe cei plecaţi la muncă, în străinătate. Primii sunt încadraţi, alături de străini, la categoria „adopţie internă”, însă au o condiţie suplimentară de îndeplinit: trebuie să fi „efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare. La stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele impuse de şederea pe teritoriul altui stat în scop diplomatic”. Prin comparaţie, străinii nu-şi pierd dreptul de şedere permanentă şi, deci, nici pe cel de-a adopta, dacă lipsesc din România o perioadă de maxim 6 luni.

Constituţia, la art. 16, prevede egalitatea în drepturi a cetăţenilor României. Indiferent de domiciliul şi de locul de muncă pe care îl au sau de ţara în care se află. „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi au autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Vorbe! PL 250/2011 îi încadrează pe cetăţenii români aflaţi în străinătate la „adopţie internaţională”. În noua lege, art. 45, alin. (1), lit. b) prevede că: „adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa oficiului (n.r. – ORA) şi numai dacă adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român”. În plus, „adopţia poate fi încuviinţată numai după o perioadă de 2 ani, termen în care se realizează procedura de adopţie internă”. Dintotdeauna, legea privind regimul juridic al adopţiilor a încălcat prevederile art. 16 din Constituţie, iar „Jurnalul Naţional” a atras atenţia public asupra acestui fapt încă de pe vremea când Legea 273/2004 era în faza de proiect.

Din respect pentru legea fundamentală a ţării, sesizăm încă o dată Curtea Constituţională a României şi instituţia Avocatului Poporului, cerându-le să repună în drepturi milioanele de cetăţeni români, nedreptăţiţi de-o lege făcută la noi pentru beneficiul cetăţenilor din Andorra, Venezuela, Malta, Italia şi, mai ales, din SUA.

„Mulţumesc celor două comisii care au adus un amendament referitor la posibilitatea românilor din străinătate să adopte pe care internaţională copii din România” – Bogdan Panait, secretar de stat ORA

„Ştiu şi semnalele internaţionale, nu cele de la Comisie, din alte părţi. Ştiu care sunt aşteptările, dar mi-aş dori foarte mult ca legislaţia care, eventual, ar pune în discuţie o flexibilizare a cadrului general în ceea ce priveşte adopţiile să fie însoţită de o legislaţie draconică pentru cei care comit infracţiuni şi organizează ringuri infracţionale în legătură cu această procedură de adopţie” – Senator Cristian Diaconescu

ADRIANA OPREA-POPESCU

sursa>

http://www.jurnalul.ro/special/special/senatul-voteaza-maine-reluarea-adoptiilor-internationale-deghizate-in-adoptii-interne-581483.html

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Russia rescued from abortions

[Tactica noua in Rusia, pe model „european”, in ceea ce priveste avortul: acesta nu va fi interzis, ci mamele vor fi stimulate (sentimental si financiar) ca sa-l refuze! Un Proiect de Lege, care are sustinerea Bisericii Ortodoxe Ruse, ingreuiaza *(complica) ultimii pasi *(decisivi) ai avortului: mamele vor trebui sa primeasca acordul sotului in acest sens si vor fi obligate sa asculte ritmul cardiac al copilului, care „le va face sa se razgandeasca”, deoarece, „inca de la conceptie, mama formeaza, impreuna cu copilul ei, un genom cu trasaturi unice personale”. Proiectul de Lege mai prevede si stimularea financiara a mamelor din saptamana a 13 -a de sarcina *(imediat dupa renuntarea la avort), pana la concediul maternal. Adversarii acestui proiect de Lege *(in principal membrele miscarii feministe) vorbesc in schimb de „dreptul la avort” si de crearea unei „culturi a contraceptiei” in societatea rusa, iar demografii rusi de „necesitatea” planning-ului familial – dan.camen.]

RT.com / 3 june 2011

The State Duma is ready to pay mothers-to-be for choosing not to terminate their pregnancy earlyThe draft law on abortions will be introduced in the State Duma today. It aims to save Russia from a demographic pitfall in 2020 by paying benefits to pregnant women. Demographers argue that fiscal stimulus won’t work.

On Wednesday President Dmitry Medvedev solemnly declared that, in the last five years, the country’s birth rate had increased by 23.5% (in 2010, 332,247 more children were born than in 2005). Nevertheless, the 2010 census data shows that the rate of population decline continues to rise.

“Fewer children will be born in 2017-2020, because the 1990 generation – a time when the lowest birth rate indicator was observed for the previous 20 years and beyond – will reach its childbearing age. It can be expected that by the next decade our numbers will reduce by another 5 million people,” says Vladimir Mukomel, a demographer with the Institute of Sociology at the Russian Academy of Sciences. Researchers from the Strategies 2020 working group have looked even further: in the mid-2020s, the number of potential mothers of reproductive age will decline almost twofold.

Abortions not to be banned, but to be declined

One of the measures to save the country from extinction will be a law on abortions, drafted by the State Duma Committee on the Family, Women and Children Issues together with the Russian Orthodox Church (ROC). We are not talking about banning abortions, head of the committee, Deputy Elena Mizulina, tells Trud. She draws attention to the fact that the draft’s authors would still like to improve it. But United Russia member, Valery Draganov, has promised to introduce the law in the parliament as soon as by the end of this week.

The document will significantly complicate the final step towards abortion. A pregnant woman will need to get approval from her husband, if she has one. “And before signing an abortion agreement, she will be obliged to listen to the foetal heart rate and undergo an ultrasound procedure. This way, it will be harder for her to kill the unborn child because from conception, it forms a genome with unique personal traits,” says Irina Siluyanova, one of the draft’s authors and director of the Biomedical Ethics Department at the M.I. Pirogov University. Lawmakers are looking to Europe, where it has long been required to first hear and see the baby before going through with an abortion.

Mothers-to-be will receive a monthly stipend from the 13th week of pregnancy until their medical leave. Maria Arbatova, a publicist and an active member of the feminist movement, objects to the draft’s authors, and calls the document ill-conceived.

“Human history has shown that no amount of money will change a woman’s desire to have or not have a child. And this is most likely a populist pre-election measure, because it does not resolve the problem of demography, but creates the threat of a rising number of marginalized groups, detached from society,” says Arbatova. She recalls that the struggle for the equality of women began with the struggle for the right to abortion.

In addition to financial support, the bill also addresses the issue’s moral aspect, says Irina Siluyanova. “Abortion is a matter of morality. The current law recognizes a woman’s right to abortion, which is immoral. In the new draft, the notion of a woman’s inherent right is eliminated, and only the fact that this is her fully-informed decision is recorded,” notes the deputy. A woman has the right to make all medical decisions without consent, responds Arbatova, appealing to the Constitution.

The law prohibits the sale of abortion-inducing drugs over the counter without a prescription from a physician. Also, it is proposed that the European practice of giving up new-born babies for adoption anonymously is introduced.

Hospitals will have special rooms where a mother who has found herself in a difficult situation could give up her baby for adoption anonymously, instead of having to abandon him on the street, explains a doctor. He specifies that the State Duma is also working on adoption incentives.

It is proposed that abortions after the twelfth week of pregnancy are excluded from the list of mandatory medical services, except in the case of medical necessity or when the pregnancy occurred as a result of rape.

“This means that insolvent women and girls who are afraid of notifying their parents will be forced to undergo criminal abortions, the death rate of which is high,” warns Arbatova. She provides her own suggestions to resolving the problem: “Mandatory sex education classes. One of the reasons we are having demographic problems is because every fourth person in the country is infertile. For boys, this results from untreated venereal diseases at an early age, for girls from early abortions. The government must create a culture of contraception in society. Putting chastity belts on people will never work; therefore, the process needs to become safe.” Moreover, according to Arbatova, it is necessary to change people’s motivation and not to encourage them with benefits, but to make large families prestigious.

Demographers do not believe in payments

If a woman wants to have one child, then she will not have a second or a third child, no matter what incentives she is offered,” says demographer Vladimir Mukomel commenting on the practice of choosing not to have an abortion. However, he believes that abortion is a barbarian method, which society needs to abandon. “We need to allocate time to issues concerning family planning,” says Vladimir Mukomel.

Based on the demographic indicators of Russia and European countries, Mukomel argues that fiscal stimulus for childbirth leads to a large number of people getting detached from family and society. “This type of stimulus works only with low-income women, mainly immigrants, which as a result leads to an expansion of the lumpen layer of society – something we constantly observe in Western countries,” concludes the demographer.

Zhanna Ulyanova

source>

http://rt.com/politics/press/trud/russia-abortion-law-women/en/

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Este necesară o dezbatere publică: Pro şi contra legalizării mamei-surogat

[De data asta merg pe „mâna” francezilor… – dan.camen.]

Ziarul Lumina / 3 martie 2011

Larisa Iftime

Problema mamei-surogat care ţine de procedurile reproducerii umane asistate medical (RUAM) are o mare complexitate, iar de acest fapt vor trebui să ţină seama legiuitorii români cât de curând. Un nou proiect de lege pe această temă a fost recent depus de dna deputat Mihaela Şandru la Senat. Proiectul prevede de fapt reglementarea reproducerii umane asistate medical. Încă de la prima citire se văd o mulţime de lacune şi puncte vulnerabile, de aceea textul cere imperios să fie luat în dezbatere de societate. Primul punct vulnerabil pe lista acestora este legalizarea mamei-surogat.

În mass-media românească nu au existat până acum dezbateri publice pertinente, în care să se prezinte toate punctele de vedere pe care le impune o astfel de problemă. Au existat doar poziţii care au susţinut necesitatea legalizării acestui fenomen, adică poziţii unilaterale, şi atât. Nici vorbă să fie prezentat vreun punct de vedere etic sau vreun punct de vedere care să informeze femeile care intenţionează să devină mame-surogat, prevenindu-le asupra situaţiei la care se expun. Unde sunt bioeticienii din zona medicală şi de drept? Unde sunt profesorii de filosofie şi morală, care să explice consecinţele acestui fenomen? O decizie pertinentă pe un asemenea subiect complex şi sensibil nu se poate construi decât pe o dezbatere cu toate argumentele – pro şi contra – la vedere.[Completez> Unde sunt, de asemenea, si preotii care sa spuna public daca acest lucru este pacat sau nu? – n.m.]

Nu putem trece uşor cu vederea că există deja cazuri de mame-surogat în România. Însă tot atât de adevărat este că nu se cunoaşte numărul de copii născuţi astfel în România şi nu există nici un studiu epidemiologic cu privire la monitorizarea acestor copii, fapt care ar putea permite legiuitorilor să decidă în deplină cunoştinţă de cauză, iar în consecinţă, să fie evitate abuzurile.

Motive care susţin legalizarea mamei-surogat

Din mărturiile celor care susţin legalizarea mamei-surogat în România reies o serie de motive ce nu pot fi neglijate. Femeile care nu pot avea copii au o mare suferinţă. Dincolo de problema comodităţii, care ar putea motiva pe unele femei să nu nască (frica de naştere, teama de degradare a corpului mai târziu, anxietate în faţa durerii etc.), există şi o seamă de motive medicale care împiedică femeile să aibă copii. Este, de exemplu, cazul femeilor care au suferit un tratament cu radiaţii, dar şi al altora, inclusiv al femeilor care au avortat prima lor sarcină şi au rămas sterile pe viaţă.

Un al doilea motiv din această serie este că mama-purtătoare face un act de generozitate. Oferirea propriului corp pentru a găzdui copilul unui cuplu este privită ca un act altruist extraordinar. Acest act este, uneori, propus de rude ale femeii care nu pot suporta sarcina, de soră sau, alteori, de prietene.

Un alt punct de vedere care susţine legalizarea acestei proceduri este: de ce să refuzăm progresele în domeniul tehnologiei medicale? Dacă donarea de gameţi, spermă şi ovule este acceptată, dacă donarea de embrioni este acceptată, de ce să nu se accepte şi împrumutarea corpului unei persoane? În virtutea căror principii? De ce să negăm beneficiile progresului ştiinţific în domeniul medical şi progresul care ne întinde o mână de ajutor?

Pericolele legalizării mamei-surogat

Există suficiente puncte de vedere contra legalizării fenomenului, care, din păcate, nu se regăsesc în mass-media românească de mare tiraj. În primul rând, mama purtătoare trebuie remunerată. Iar de aici până la surogatul ca „afacere” nu e decât un pas. În multe cazuri sesizate în presa internaţională, surogatul este astfel manipulat pentru a deveni o afacere. În India, de exemplu, femeile dintr-un azil de bătrâni erau recrutate pentru a deveni mame-surogat pentru străini sau indieni bogaţi, care „cumpărau” această „ocazie” cu sume sub 10.000 de euro. În Ucraina este nevoie de 15.000 de euro. În America de Nord, de aproximativ 40.000 de euro. Un copil nu poate avea un preţ, chiar dacă aici nu este vorba despre copil, ci de „contract”, de „închirierea pântecelui” şi „evacuarea chiriaşului.

Un alt punct de vedere împotrivă ar fi că acest proiect nu reprezintă o prioritate a sănătăţii publice, cel puţin în această perioadă, când spitalele din România sunt subfinanţate, când sectoare întregi ale medicinei au ajuns în pragul falimentului. Din acest punct de vedere, această lege nu este o prioritate.

Complicaţii etice şi legale

În altă ordine de idei, mama purtătoare are un statut legal vag. Ce relaţie există între femeia care naşte un copil care, din punct de vedere biologic, nu-i aparţine? Cine este copilul pentru femeia care îl poartă nouă luni în pântece şi îl naşte? Iată doar câteva întrebări dificile. Nu sunt cunoscute foarte bine, de altfel, consecinţele psihologice asupra femeii care dă copilul mamei sale biologice. Nu mai vorbim despre consecinţele psihologice ale acestui fapt asupra copilului însuşi.

Recurgerea la mama-surogat implică un contract între două părţi, „mama-purtătoare” şi „părinţii beneficiari”, cu angajamente de ambele părţi, cu drepturi şi obligaţii, ce presupune responsabilităţi legale. Ce se întâmplă dacă, de exemplu, mama-surogat preferă să consume alcool, să fumeze? Este aproape imposibil să asiguri unui cuplu o loialitate totală faţă de angajamentele luate.

Ce se întâmplă dacă părinţii biologici refuză copilul? Probabil, un cuplu care se angajează în acest proces îşi asumă toate consecinţele. Dar ce se întâmplă dacă, în timpul sarcinii, părinţii se separă? Vedem, din înşiruirea acestor argumente, că problema rămâne destul de complicată sub aspect moral, legal şi etic.

Ce se întâmplă dacă părinţii biologici îi cer mamei-surogat să avorteze copilul (din diverse cauze) şi ea nu vrea? Sau ce se întâmplă dacă mama-surogat nu mai doreşte să dea copilul părinţilor biologici?

Dezbaterile publice din Franţa privind mama-surogat

Cea mai avansată ţară la capitolul dezbateri publice pe problema mamei-surogat rămâne Franţa. Opinia publică a decis acolo interzicerea fenomenului mamei-surogat. Şi-au spus punctul de vedere împotriva acestei legalizări personalităţi importante, profesori de medicină şi etică, o mare parte a corpului medical. S-au scris cărţi pe această temă. Amintim aici volumul Corps en miettes („Trupul în bucăţi„), Editura Flammarion, 2009, semnat de filosoful Sylviane Agacinski, despre „barbaria” mamelor-purtătoare (15 aprilie 2009). Acolo, autoarea se întreabă: „Putem să ne întrebăm dacă lecţia nazismului a fost cu adevărat învăţată, căci opinia publică pare să nu fie îngrijorată de ceea ce semnifică umanitatea noastră sau spiritul legilor noastre. Ea dă prioritate puterii tehnologiei şi cererii individuale. Asemenea tehnici permit confecţionarea copiilor şi există indivizi care „cer” să se utilizeze aceste mijloace. Restul are cu adevărat importanţă?”

Termenul „mamă-purtătoare”, după părerea autoarei, „relevă o perfidie retorică, ce contribuie la micşorarea femeii, transformând-o într-un sac, într-un soi de cuib temporar, o simplă magazie, unde se stochează copilul, conceput de alţii, care aşteaptă livrarea„. În această viziune, mama-surogat reprezintă „o formă inedită de sclavie şi înjosire a femeilor”. Iar Agacinski se ridică împotriva exploatării corpurilor altora, fenomen aflat în centrul „afacerii cu bebeluşi”, „alienării biologice„, care „se instalează în domeniul procreării artificiale”. „În faţa indiferenţei faţă de aceste femei, transformate astăzi în incubatoare „subvenţionate”, nu putem să nu recunoaştem răceala egoistă şi dispreţul acelora care consideră normal să pună viaţa altora în slujba lor„. Ea se întreabă dacă nu cumva „aspectul cel mai repugnant din toată această afacere” este justificarea cu care se „dăruie” mamele-purtătoare, din „generozitate” sau „altruism”.

Citeste si>

Legalizarea “mamelor surogat”: o provocare adresată deopotrivă dreptei şi stângii

Femeile care nu pot avea copii pot apela la mamele surogat, potrivit unui proiect legislativ

sursa>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1533;1;53209;0;Pro-si-contra-legalizarii-mamei-surogat.html

foto>

http://www.stl.ro/wp-content/uploads/2011/02/mamesurogatrom2.jpg

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Senatul a respins proiectul de lege privind legalizarea prostitutiei. Vezi ce au zis senatorii despre legea lui Prigoana

HotNews.ro/ 2 martie 2011

Senatul a respins, miercuri, proiectul de lege initiat de deputatul democrat-liberal Silviu Prigoana ce prevedea legalizarea prostitutiei, anunta Agerpres. In cadrul dezbaterilor, au fost exprimate atat pareri pro, cat si pozitii contra legalizarii „celei mai vechi meserii din lume”, majoritatea senatorilor care au luat cuvantul exprimandu-se, insa, in favoarea unei discutii publice care sa porneasca de la rezultatele unor studii serioase privind acest fenomen, pentru a se vedea daca societatea romaneasca este pregatita pentru un asemenea act normativ. Propunerea legislativa a fost respinsa cu o larga majoritate, raportul de respingere intrunind 85 de voturi „pentru”, 5 abtineri si 6 voturi impotriva.

Reprezentantul Guvernului, prezent la sedinta, a declarat ca Executivul nu sustine propunerea legislativa si ca „legalizarea prostitutiei aduce atingere vietii sociale” si lezeaza valorile fundamentale ale familiei.

Senatorul UDMR Gyorgy Frunda, presedintele Comisiei pentru drepturile omului, a sustinut ca „proiectul de lege este inacceptabil„, insa a subliniat ca, pe viitor, acest fenomen trebuie reglementat si a adus o serie de argumente impotriva pozitiei exprimate de unii colegi, care au criticat dezincriminarea, in noul Cod penal, a prostitutiei. Daca ne-am intreba ce avem mai multi in Romania senatori si deputati sau prostituate? Judecatori, procurori, politisti sau prostituate? Raspunsul este acelasi, tot statul pierde. Medici, profesori sau prostituate? Pentru fiecare din aceste categorii avem o lege, de ce nu am avea si o lege a prostitutiei?„, a argumentat Gyorgy Frunda.

Nu putem accepta ca trebuie sa legalizam prostitutia doar pentru ca ea exista. Numarul de hoti poate sa para mai mare decat cel al doctorilor din Romania, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa legalizam furtul„, i-a replicat presedintele Comisiei juridice, senatorul social-democrat Toni Grebla. Senatorul a mai precizat ca este de parere ca nu este oportuna acum reglementarea unei astfel de activitati, avand in vedere principiile si valorile fundamentale referitoare la demnitatea umana si ocrotirea familiei, valori garantate de constitutie. Societatea romaneasca nu doreste, nu este pregatita si nici nu va accepta sub aspect moral legalizarea acestei practici. Nu exista niciun motiv sa credem ca legalizarea prostitutiei ar pune capat vreunui abuz. Niciodata raul nu poate fi legiferat. Argumentele cum ca legalizarea prostitutiei ar preveni raspandirea bolilor cu raspandire sexuale este fals ca statistica arata ca procesul si perioadele de incubare scapa controlului periodic, iar bordelurile raman mereu focare nesfarsite de infectie„, a spus Grebla.

Senatorul PSD, Dan Sova, membru in Comisia Juridica a luat cuvantul in plen si a atras atentia ca dezbaterea propunerii legislative nu trebuie facuta in baza opiniei Bisericii Ortodoxe romane care spune ca o astfel de lege „ar putea incuraja destrabalarea si desfraul si ca sunt necesare studii de impact privind statistica fenomenului, fiscalitatea, morala si sanatatea publica.In absenta unui studiu de impact nu stiu ce crede populatia Romaniei si nici ce este bine. (…) Fenomenul prostitutiei este peste tot. Exista inclusiv in jurul Parlamentului. Este plin. In jurul Ministerului de Interne. Este plin. Este plin in ziare, in parcari, in baruri, in restaurante. Este plin peste tot in Romania de o activitatea necontrolata medical”, a mai declarat Sova.

Impotriva proiectului legislativ s-a pronuntat si colegul de partid al lui Silviu Prigoana, senatorul PDL Orest Onofrei care a declarat: „Exista si coruptia si consumul de droguri, crima si furtul, la fel cum initiatorul ne anunta ca exista prostitutia. Sa legalizezi una din ele ar fi o flotare logica„. Initiatorul ne spune ca este cea mai veche profesie din lume. Eu am cautat-o in nomenclatorul de functii si nu am gasit-o. Nu e trecuta nici in profesiile liberale, cu atat mai mult in cele crestin-democrate. Daca initiatorul poate si ne-a dovedit ca poate sa faca bani din gunoaie, eu nu cred ca se pot face bani si din gunoaiele morale ale societatii romanesti„, a declarat Orest Onofrei.

Tot impotriva proiectului s-a declarat si senatorul PSD Titus Corlatean, dar a admis ca „fenomenul nu poate fi ignorat„. Corlatean a a tinut sa precizeze ca „subiectul este extrem de serios” si ca este necesar ca Guvernul sa initieze o dezbatere publica pe aceasta tema care sa aiba la baza analize, statistici, inclusiv solutii.

Georgica Severin, senator PSD: „Trebuie sa-i dau dreptate domnului Prigoana, desi nu sunt incatat de modul cum a realizat si promovat aceasta lege. Prostitutia este o relaitate, nu o putem ignora. Trebuie sa vedem si cum au reactionat si celelalte state din UE. Se vine mereu cu ideea ca Biserica nu este de acord, dar Constitutia Romaniei spune ca statul nostru este un stat laic, iar pozitiile Bisericii trebuie sa fie in limitele constitutionale. Trebuie sa actionam mereu neuitand ca romania este un stat laic„.

Iulian Urban, senator PDL, membru in Comisia juridica: „In momentul cand dezincriminezi o infractiune vii si dai un semnal. Semnalul este acela pe care il vedem in fiecare zi in orasele Romaniei. Vedem la un moment dat vedem masini de politie oprite langa aceste prostituate, auzim de munti de amenzi pe care nimeni nu le achita. Nu reusim sa facem nimic sa putem sa combatem acest fenomen. Duceti-va in piata Alba Iulia si luati blocurile de acolo la rand si vedeti ca fenomenul exista. Luati si anunturile la saloanele de masaj si veti vedea ca fenomenul exista. Sigur ca nu putem vota un proiect care este facut prost, ci trebuie respins. Insa daca nu vom veni cu niste masuri si politici clare, fenomenul se va amplifica. Solutia trebuie sa vina de la Guvern, de la Ministerul de Interne. Acolo sunt statisticile, cifrele, studiile, nu de la un parlamentar„.

Proiectul de lege prevede desfasurarea activitatilor cu caracter sexual in conditiile unei autorizari prealabile, pentru persoane care au implinit 20 de ani si sunt apte din punct de vedere medical. Acesta mai prevede ca autorizatia ar urma sa fie emisa de primarii localitatilor, pe baza unui aviz emis de o structura specializata a MAI. Senatul este prima camera legislativa sesizata in legatura cu acest act normativ.

Alina Neagu

sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8353574-proiectul-lege-privind-legalizarea-prostitutiei-respins-senat.htm

 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Senatorii s-au contrat pe tema cenzurarii pornografiei pe Internet

[Este pentru prima data atunci cand, vorbindu-se in Senat despre pornografia mediatica, se vorbeste si despre „deprecierea femeii in societate„. Patriarhia Romana a facut si ea acelasi lucru prin comunicate media si numai atunci cand s-a vorbit de dezincriminarea incestului si a prostitutiei in elaborarea noului Cod Penal, in anul 2009 *(vezi AICI).

Articolul arata ce se intampla de fapt cand un specialist vorbeste unor politicieni interesati mai degraba de implementarea in tara cat mai bine a ideologiei europene despre drepturilor omului, insa fara vreo responsabilitate, oameni macinati de framantarile partidelor lor privind disputele politice. De asemenea, contrar asteptarilor, legea este initiata de Guvernul PDL, aratand practic ca celalalte initiative ale mebrilor acestui partid, de legalizare a prostitutiei si a reproducerii umane asistate  medical (RUAM), nu au fost decat niste initiative personale, nesustinute la nivel politic de partid.

De remarcat este si faptul ca exista pana acum 35 de ong-uri implicate in acest demers, lucru deosebit de imbucurator.

Masurile de combatere a pornografiei prevazute de acest proiect de lege par a fi mai degraba create pentru a spori contributiile financiare la Stat, decat de starpire a acestui fenomen, insa chiar si asa aceste amendamente reprezinta un obstacol minim in cale minorilor de a accesa site-uri cu continut explicit pornografic. – dan.camen.]

Ziare.com/ 1 martie 2011

Senatorii din Comisia de cultura au discutat marti un proiect de lege al Guvernului privind modul de cenzurare a pornografiei pe Internet, ca masura de protejare a minorilor, subiect care a starnit dezbateri aprinse legate de definitia fenomenului, dar si de modul de blocare a site-urilor de profil.

Intreaga dezbatere a pornit de la o initiativa a Guvernului legata de combaterea pornografiei pe Internet, in scopul protejarii minorilor.

In cadrul dezbaterilor, a luat cuvantul profesorul Gheorghe Virgiliu, specialist in bio-etica si reprezentant al 35 de ONG-uri. Acesta a sustinut ca „19 % din copii romani efectiv consuma pornografie pe Internet”.

„In general, deprecierea femeii in societatea occidentala si romaneasca se datoreaza consumului de pornografie, mai ales la noi unde cotidienele sunt pline de pornografie, lucru care nu se intampla in Occident. Exista reviste pornografice, dar nu exista pornografie sau batjocorirea simbolica a femeii in cotidiene de mare tiraj, pe site-uri sportive„, a spus Virgiliu, pledand pentru introducerea unor filtre pe Internet prin intermediul provider-ilor.


Presedintele Comisiei, Sergiu Nicolaescu, a intervenit sustinand ca nu poate fi negata „necesitatea presei de a se vine mai bine”.

Olympia lui Manet, acuzata de pornografie

La randul sau, senatorul PSD Georgica Severin a ridicat problema definirii pornografiei, precizand ca in acest moment notiunea este vaga si poate fi interpretata. Mai mult, el a intrat intr-o disputa cu reprezentantul ONG-urilor legata de masura in care fotografiile nud pot fi sau nu considerate pornografice. „Olympia lui Manet, atunci cand a fost expusa prima data, a fost acuzata ca ar fi pornografie”, a afirmat el, referindu-se la un celebru tablou al pictorului Edouard Manet.

In 2009, s-au facut studii si au demonstrat ca barbatul care vede o femeie dezbracata creierul sau activeaza si vede ca si cum ar privi un obiect. In momentul in care exercitiul se face pe termen lung barbatul ajunge sa priveasca femeia sa se raporteze la ea ca la un obiect„, a argumentat Virgiliu.

In momentul in care Severin a sustinut ca si in cazul femeilor ar fi acelasi mecanism, senatorul a fost contrazis. „Creierul barbatului e diferit alcatuit conform neuro-psihologiei, este mult mai expus mesajelor pornografice”, a sustinut reprezentantul ONG-urilor.

La randul sau, senatorul PSD ar argumentat faptul ca o interdictie a pornografiei pe Internet contravine insasi principiilor pe care s-a fundamentat. „Din principiu, desi nu sunt de acord cu ceea ce inseamna site-uri pornografice, ceea ce inseamna accesul minorilor si asa mai departe, orice forma de cenzurare a Internetului este impotriva principiilor sale de baza. Trebuie sa gasim formula ca aceasta blocare a accesului sa fie liber consimtita de catre beneficiari si nu impusa de catre stat. (…) Cred ca mult mai important ar fi daca statul nostru, Guvernul, ar mai renunta la unele cheltuieli si s-ar gandi la o zona de educatie.

Acest control al Internetului, mai ales in zona noastra (…) daca incepem sa blocam la nivelul Internetului ne vom trezi ca vom bloca si site-uri care contin pareri care nu convin unei puteri sau alteia”, a spus Severin

De asemenea, senatorul PD-L Viorel Calcan a sustinut ca in niciun caz legea nu priveste publicatiile, ci doar site-urile de specialitate. „Nu discutam ce se intampla cu ziare, cu reviste, vorbim acum de noutate, adica despre Internet si actualizam practic legea din 2003„, a sustinut democrat-liberalul.

In cele din urma, presedintele Comisiei, Sergiu Nicolaescu, a suspendat sedinta, constatand lipsa de cvorum, urmand ca dezbaterea sa se reia intr-o sedinta viitoare.

Proiectul de lege mentioneaza ca persoanele care realizeaza site-uri destinate exclusiv distribuirii de materiale pornografice sunt obligate sa le paroleze, iar accesul la acestea va fi permis numai dupa ce s-a platit o taxa pe minut de utilizare, stabilita de realizatorul site-ului si declarata organelor fiscale. De asemenea, se precizeaza ca aceia care administreaza site-uri pornografice trebuie sa verifice varsta persoanelor care acceseaza aceste paginile de Internet, inainte de a li se permite accesul.

Potrivit propunerii legislative prin materiale cu caracter pornografic se intelege obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicatii, filme, inregistrari video sau audio, spoturi publicitare, programe si aplicatii informatice, piese muzicale, precum si alte forme de exprimare care prezinta explicit sau sugereaza o activitate sexuala.

sursa>

http://www.ziare.com/politica/senat/senatorii-din-comisia-de-cultura-s-au-contrat-pe-tema-cenzurarii-pornografiei-pe-internet-1078727

foto>

http://www.hit.ro/lib/uploads/image/vechi/2008-12/gal_mare_porno_2.jpg

http://static.cinemagia.ro/img/db/actor/00/17/11/sergiu-nicolaescu-921901l.jpg

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Femeile care nu pot avea copii pot apela la mamele surogat, potrivit unui proiect legislativ

[Pericolul evident al unei astfel de legi, desi nu este deloc aratat in aceste stiri, este acela ca permite cuplurilor de homosexuali si de lesbiene sa aiba copii prin terte persoane surogat. De fapt, din cate se pare, acest lucru nu este nici macar luat in calcul de acest proiect legislativ, desi pana mai ieri era postata pretutindeni stirea cum ca cantaretul Elton John a devenit „tatal” unui baietel nascut de o mama surogat in California, dupa ce, in prealabil, incercase, impreuna cu partenerul sau de viata, sa adopte un copil orfan din Ucraina, bolnav de Sida. Alte vedete au facut acelasi lucru, creand astfel un curent de opinie favorabil acestei practici. Ele si-au justificat demersul fiecare care mai de care mai diferit si mai ciudat, semn foarte clar ca aceasta reproducere umana asistata medical *(RUAM) permite foarte usor abuzul. Un astfel de exemplu de abuz poate fi si cazul lui Cristiano Ronaldo, care a apelat la aceasta varianta in dorinta de a deveni „tata” fara obligatiile ulterioare ale unui mariaj. Exemplele negative pot continua.

„Vom deveni una dintre tarile cele mai liberale” spunea liberala Mihaela Sandru, cand a facut referire la posibilitatea adoptarii favorabil in plenul Senatului a acestui proiect legislativ. De ce insa aceasta graba? Tot ea raspunde, evident cu un limbaj europenizat expirat: „am considerat ca decat sa fie o activitate ilegala, sa-i dam o natura legala”. Atunci care e rostul tau de parlamentar, daca politica ta este aceea de a „legaliza” practicile ilegale si nu de a le stavili prin legi?

Senatorul PDL Iulian Urban a avut si el in 2009 un proiect de lege privind reproducerea umana asistata medical, proiect pe care il puteti citi integral AICI. Ce s-a intamplat ulterior cu el, nu stiu. Probabil ca a fost respins, de vreme ce se mentioneaza in comunicatul asociatiei „SOS Infertilitatea” ca anterior acestui demers al ei alte doua tentative de legiferare a acestei practici au fost respinse.

Noutatea ce-o aduce acest proiect de lege este aceea ca infertilitatea este denumita ca fiind „boala”, insa nu neaparat la nivel personal, ci la nivelul populatiei, care influenteaza negativ demografia Romaniei. Este de fapt motto-ul asociatiei, care militeaza pentru legiferarea RUAM. Scopul lor este de a sustine „cuplurile” (atentie, nu familiile) in lupta pentru a avea copii. Este si aici un inteles secularizat ascuns, care prevede ca fiecare femeie are „dreptul” de a avea copii, cu oricine – in orice fel si in orice conditii, chiar si atunci cand Dumnezeu nu-ti da acest „drept„, duhovniceste spus „dar”. Ar fi interesanta o pledoarie pe aceasta tema argumentata biblic, cu referire indeosebi la cazurile prezentate in Vechiul Testament. – dan.camen.]

Agerpres.ro/ 23 februarie 2011

Femeile care nu pot avea copii vor putea apela la mame surogat, potrivit unui proiect legislativ al deputatului PDL Mihaela Sandru. „Proiectul de lege, depus ieri (marti) la Senat, reglementeaza situatia mamelor surogat. Practic, noi vom deveni una dintre tarile cele mai liberale. In momentul de fata, numai Anglia mai reglementeaza strict surogatul. El se practica, din pacate, in Romania si atunci noi am considerat ca decat sa fie o activitate ilegala sa-i dam o natura legala„, a declarat, miercuri, deputatul democrat-liberal.

Ea a explicat ca una dintre conditiile in care o femeie poate apela la o mama surogat este legata de existenta unor anomalii medicale.

Mama surogat va trebui sa aiba cel putin un copil propriu pentru a putea preintampina pastrarea eventuala a copilului. De asemenea, daca este casatorita, partenerul nu poate sa fie donor de celule pentru copilul purtat, deci atat mama surogat, cat si partenerul acesteia nu pot fi donori pentru copilul rezultat„, a adaugat ea.

Sandru a explicat ca anomaliile medicale vor fi stabilite de medicii cu specialitate in Reproducerea Umana Asistata Medical – RUAM.

Infertilitatea va fi declarata dupa 12 luni de incercari pe cale naturala sau mama surogat mai poate sa intervina in cauze medicale, de exemplu pentru mame care au probleme cardiace sau de diabet sau alte indicatii medicale foarte clare”, a mai precizat deputatul PDL.

Ea a precizat ca in proiectul de lege se prevede ca mama surogat nu poate avea o varsta mai mare de 35 de ani. In schimb, initiativa nu reglementeaza varsta femeilor care apeleaza mamele surogat.

„Nu am reglementat varsta maxima pentru femeile care apeleaza la mame surogat. Totusi, pentru a putea beneficia de tehnicile RUAM trebuie sa ai maximum 45 de ani„, arata ea.

Sandru a precizat ca surogatul presupune incheierea unui contract prin care mama surogat isi da consimtamantul sa dea familiei copilul dupa nastere. Ea a mentionat ca aceste contracte nu vor fi de natura comerciala si ca orice remuneratie in acest caz va fi pedepsita.

Deputatul a recunoscut ca, desi exista acest contract, mama surogat se poate razgandi si ca legea nu reglementeaza aceasta situatie.

„Este un risc pe care si-l asuma familia care incheie contractul de surogat. Aici nu ai ce sa faci. Potrivit Codului familiei, mama care naste este mama naturala. Noi am incercat sa reglementam prin legea adoptiei aceasta problema„, a sustinut Mihaela Sandru.

Legea privind reproducerea umana asistata medical a fost depusa marti la Senat, care este primul for sesizat, urmand ca decizia finala sa apartina Camerei Deputatilor.

sursa>

http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/52940-Femeile-care-nu-pot-avea-copii-pot-apela-la-mamele-surogat-potrivit-unui-proiect-legislativ.html

foto>

http://www.debanat.ro/wp-content/uploads/2010/12/bebelusi-maternitate.jpg

~~~+~~~


Propunere legislativa:

Fertilizare in vitro pe banii statului, pentru cuplurile fara copii

Ziare.com/ 23 februarie 2011

O propunere legislativa depusa marti la Camera Deputatilor prevede ca infertilitatea sa fie recunoscuta ca boala, iar cuplurile fara copii sa beneficieze de ajutor financiar pentru fertilizarea in vitro.

„Marti, 22 februarie 2011, a intrat in circuitul legislativ al Camerei Deputatilor Proiectul de lege privind Reproducerea Umana Asistata Medical, avand drept initiator pe dna deputat Mihaela Ioana Sandru (PD-L)”, dupa cum se arata intr-un comunicat al asociatiei „SOS Infertilitatea”, care a solicitat proiectul de lege.

La lege s-a lucrat aproape un an de zile, iar asociatia face campanie de trei ani de zile, pentru a realiza o lege privind reproducerea umana asistata medical. Pana in prezent, au existat inca doua proiecte de lege esuate.

Aproximativ 15% din populatia de varsta reproductiva din Romania se confrunta cu infertilitatea, sustin reprezentantii asociatiei, care subliniaza ca subiectul este complet ignorat de autoritati.

Proiectul de lege prevede protectia genomului uman si combaterea eugeniei (alegerea caracteristilor fatului prin masuri genetice), precum si faptul ca politica demografica si sanatatea populatiei sunt probleme de securitate nationala.

Prin proiectul de lege „se recunoaste infertilitatea ca fiind o boala cu impact major asupra starii de sanatate a populatiei si a evolutiei demografice a Romaniei„.

sursa>

http://www.ziare.com/politica/lege/propunere-legislativa-fertilizare-in-vitro-pe-banii-statului-pentru-cuplurile-fara-copii-1077261

foto>

http://www.cdep.ro/parlamentari/l2008/mari/Sandru_Mihaela.jpg

~~~+~~~


COMUNICAT DE PRESA

Proiect de lege privind Reproducerea Umana Asistata Medical

Infertilitate.com/ 22 februarie 2011

Marti, 22 februarie 2011, a intrat in circuitul legislativ al Camerei Deputatilor Proiectul de lege privind Reproducerea Umana Asistata Medical, avand drept initiator pe dna deputat Mihaela Ioana Sandru (PDL).

Domeniu deosebit de sensibil, in care in Romania s-au inregistrat in trecut doua tentative esuate de legiferare, reproducerea umana asistata medical (RUAM) are nevoie de un cadru legal coerent si structurat, care sa ii fixeze tehnicile admise si actiunile interzise, competentele, limitele si sanctiunile. Aceasta lege este indispensabila pentru ca Romania sa nu mai fie teatrul unor experimentari si abuzuri in domeniu si pentru a garanta respectarea criteriilor de bioetica stabilite de conventii internationale semnate de catre tara noastra.

Solicitarea centrala a Asociatiei SOS Infertilitatea, initierea unui cadru legislativ privind RUAM, va deveni astfel posibila, gratie eforturilor reunite timp de un an de zile pentru documentarea si redactarea proiectului de lege ale dnei deputat Mihaela Sandru, ale medicilor si embriologilor implicati, ale expertilor Ministerului Sanatatii si ai Camerei Deputatilor, ale dlui as. univ. dr. Sabin Gutan (autorul unei teze de doctorat despre RUAM in Europa, din perspectiva juridica) si ale membrilor Asociatiei SOS Infertilitatea.

Aproximativ 15% din populatia de varsta reproductiva din Romania se confrunta cu infertilitatea, insa pana de curand acest subiect nu exista pe agenda publica, fiind complet ignorat de autoritati. Asociatia SOS Infertilitatea este o organizatie de pacienti, persoane care au invins sau inca mai lupta cu infertilitatea, ce isi desfasoara activitatea exclusiv in regim de voluntariat, cu surse minime de finantare. In ciuda scepticismului si indiferentei de care s-a lovit adesea, SOS Infertilitatea reuseste, dupa trei ani de actiune sustinuta, sa realizeze o prima faza a obiectivului sau primordial: initierea unui cadru legal privind reproducerea umana asistata medical in Romania, care sa respecte criteriile de bioetica si sa sprijine cuplurile hipofertile.

Astfel, printre principiile generale garantate de acest proiect de lege se numara:

* garantarea si ocrotirea demnitatii umane, a persoanei si a familiei, interzicandu-se folosirea abuziva a biotehnologiilor si a ingineriei genetice;

* urmarirea respectarii interesului superior al copilului;

* garantarea dreptului fiecarei persoane de a decide asupra propriului corp;

* garantarea principiului prezervarii speciei umane, a individualitatii si a diversitatii umane, precum si integritatea genomului uman;

* garantarea dreptului fiecarei persoane de a fi corect informata, promovand principiului consimtamântului liber si informat ca o conditie fundamentala pentru folosirea tehnicilor de RUAM.

De asemenea, proiectul de lege stipuleaza ca protectia genomului uman si combaterea eugeniei, precum si politica demografica si sanatatea populatiei sunt probleme de securitate nationala.

Structurat in 46 articole, proiectul de lege propune reglementarea tehnicilor admise, a activitatilor prohibite si/sau cu autorizare speciala, a actelor premergatoare, a confidentialitatii si a dreptului la informare, a autorizarii si functionarii centrelor medicale, a responsabilitatii administrative, a conditiilor de acces la RUAM, a statutului legal al copilului, a rudeniei si filiatiei, precum si sanctiunile in caz de nerespectare a legii. De asemenea, in prezentul proiect de lege «se recunoaste infertilitatea ca fiind o boala cu impact major asupra starii de sanatate a populatiei si a evolutiei demografice a Romaniei» si se propune sustinerea cuplurilor [! nu familiile] hipofertile in lupta pentru a avea copii.

Asociatia SOS Infertilitatea va reveni cu amanunte si reactii pe parcursul avansarii acestui proiect de lege in circuitul legislativ.

Asociatia SOS Infertilitatea

sursa>

http://infertilitate.com/2011/02/22/proiect-de-lege-privind-reproducerea-umana-asistata-medical/

foto>

http://www.pulsmedia.eu/picture/2/20101130-4-jpg/

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,