RSS

Arhive pe categorii: Imne

Sf. Efrem Sirul – Imn la Botezul Domnului (fragment)

[Sărbătoarea Botezului Domnului a fost prăznuită iniţial în Biserica Creştină odată cu Tăierea Împrejur şi Naşterea Domnului, pe data de 6 ianuarie, cele trei purtând numele general de „Epifania” Domnului (Teofania, Arătarea lui Dumnezeu). Acest lucru s-a întâmplat până la începutul celei de-a doua jumătăţi a sec. al IV-lea creştin, pe vremea Sf. Ioan Hrisostom şi a Sf. Efrem Sirul, când Praznicul Naşterii Domnului a fost despărţit de cel al Botezului şi a fost mutat 12 zile înapoi, pe 25 decembrie (asa cum procedaseră deja demult cei de la Roma), iar Tăierea Împrejur a Domnului pe 1 ianuarie, la jumătatea distanţei Dodekaimeronului (vezi mai jos ce înseamnă). Sf. Efrem a prins, deci, această schimbare fără să se scandalizeze, la fel şi Sf. Ioan Gură de Aur, care aminteste de acest lucru, şi Sf. Grigorie Teologul, care a compus celebrul sau cuvant festiv, izvorul de mai tarziu al imnografilor în alcătuirea Canonului Naşterii Domnului. Cu toate acestea, Sf. Efrem Sirul îmbină armonios elemente din cele două sărbători creştine într-un poem teologic al luminii şi luminării, iar perioada dintre cele două mari sărbători o vede simbolic ca o urcare in trepte a Soarelui Dreptăţii întru biruinţă. – dan.camen.]

~~~+~~~

Sf. Efrem Sirul

„[…] 11. Biruit-a soarele, întipărind un simbol în treptele pe care le-a urcat. Căci douăsprezece zile [Dodekaimeronul* – n.m.] sunt de când a început să urce şi ziua de astăzi este a treisprezecea, un simbol deplin al Fiului şi al celor Doisprezece [Apostoli] ai Săi!

12. Înfrânt este întunericul, ca să arate că este înfrânt Satana, şi biruie lumina, ca să strige că a strălucit Întâi-Născutul. Înfrânt este cel întunecat cu întunericul şi biruie Lumina noastră odată cu soarele.

13. În înalt şi în adânc s-au ivit doi vestitori pentru Fiul: steaua luminoasă se veselea în înalt şi Ioan propovăduia în adânc. Doi vestitori, unul pământesc şi unul ceresc.

14. Steaua luminoasă, care a strălucit dintr-odată împotriva firii sale, mai mică decât soarele şi totuşi mai mare decât el, era mai mică decât el în lumina văzută, dar mai mare decât el în puterea ei nevăzută din pricina simbolului ei.

15. Steaua răsăritului şi-a trimis razele în întunecimi [la magii aflaţi în întuneric]; i-a condus ca pe nişte orbi, şi ei au venit şi au primit lumină mare. Au adus daruri şi au primit viaţă, s-au închinat şi s-au întors înapoi.

16. Cerul s-a deschis, apa a strălucit, porumbelul S-a pogorât, glasul Tatălui, mai puternic decât tunetul, a coborât de sus şi a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit!”[Mt. 3, 17]. Îngerii vesteau, iar pruncii săltau strigând: „Osana”!”.

__________________________

Fragment extras din Primul Imn la Arătare al Sf. Efrem Sirul (Strofe despre Botezul lui Iisus) în Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Naşterii şi Arătării Domnului, Deisis, Sibiu, 2010, pp. 144-145 

*Dodekaimeronul („Cele 12 zile”) – perioada praznicala cuprinsa de intervalul 25 decembrie – 6 ianuarie (de la Nasterea Domnului pana la Botezul Domnului).

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

„MAGII” de Vasile Voiculescu

[Trei poezii despre cei trei magi din Răsărit şi intreitele lor daruri aduse Puncului Hristos scrise de poetul crestin Vasile Voiculescu. In prima, autorul face referire stricta la cele trei personaje biblice, in cea de-a doua autorul se transpune poetic in rolul de „nou mag”, iar in ultima arata cum au slujit intreitele daruri vanzarii, ingroparii si prohodirii Mantuitorului Iisus Hristos. – dan.camen.]

MAGII [1]

 de Vasile Voiculescu

Pe urma stelei strălucite ce-a izvorît din infinit

Trei magi, sătui de contemplare, încălecară, şi-au pornit…

Ca trei lunateci prinşi de-un farmec, nici nu priviră înapoi,

Ci s’avântară ‘n largul lumii, naivii, gârbovii eroi.

Deşi din porţile cetăţii un pas afară n’au făcut,

Mergeau acum ca duşi de aripi pe-un drum deapururi cunoscut.

Străini, pe ţărmuri neunblate, pe mări, prin codri şi pustii

Deadreptul cale îşi croiră pe urma stelei argintii…

Înfriguraţi, nu se opriră nici chiar când steaua-i părăsi:

…Şi nu ştiau unde-au s’ajungă, ştiau atât, ce vor găsi!

În fundul lumii străbătură, apoi încet s’au înturnat

Prea fericiţi c’au dat prinoase şi că ’n sfârşit s’au închinat.

Şi cum li se vărsa din suflet prisosul sfintei bucurii,

Bătrânii magi de-odinioară păreau acuma trei copii.

Ce ’nsufleţiţi ca de-o izbândă, îşi cred tot visul împlinit

C’au mers pe urma unei stele . . . ce s’a pierdut în infinit!

 ~~~+~~~

NOUL MAG [2]

 de Vasile Voiculescu

Am obosit de-atâta aşteptare

Cu ochii sus pe cer…

Şi steaua vieţii tot nu mai răsare.

De astăzi însă n’o mai cer.

Plec singur spre locaşul de ’nchinare,

Spre Staulul râvnitului Mister.

Luceafărul menit ca să-mi răsară

Atât a zăbovit,

Că nu mai vreau să ştiu dacă s’a stins,

Ori eu dac’am orbit…

Nu mai aştept lumina din afară:

O alta ’n mine tainic s’a aprins

Şi arde ’n fund pojarnica ei pară,

Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum –

Cu ochii ’ntorşi spre ea pornesc la drum

 ~~~+~~~ 

DIN CÂTE TRELE DARURI [3]

 de Vasile Voiculescu

Din câte trele Daruri ce Magi-i hărăziră

Nu i-a rămas acuma nimic să-l mai mângâie,

Nici fir măcar de aur, de smirnă ori tămâie…

Şi Darurile iată în ce chip Îl slujiră:

Tot aurul, pe care l-a dat cui sta să-i ceară

L-au strâns pizmaşii preoţi şi fu prilej pierzării:

Cu el plăti Caiafa, peşin, preţul vânzării

Când s’a tocmit cu Iuda să-L cumpere ’ntr’o seară.

Iar smirna cuvioasă, amar de ani păstrată,

Abia de se ajunse când Îl îmbălsămară,

Aşa că ucenicii cerşiră de-I turnară

Pe trupul plin de sânge mireasma consacrată.

În urmă, cu tămâia i-au afumat mormântul

Când au venit să-L plângă, în stol mironosiţe…

Iar Maică-Sa, smulgându-şi bogatele-i cosiţe,

Purta pierdută hârbul şi tămâia pământul.


[1] Culeasă din V. Voiculescu, Poezii. Ediţii Definitive, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă (1944), Ed. Semne, Bucureşti, 2006, p. 18

[2]  Ibidem, p. 63

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 22, 2011 în articole, Imne, Poeme, spiritualitate

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Poporul Meu, ce am făcut vouă?

“Fiecare mădular al Sfântului Tău Trup a răbdat ocară pentru noi: capul a răbdat spini; faţa scuipări; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea oţetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele păgâneşti; spatele, biciuiri şi mâna, trestie; întinsorile a tot trupul pe cruce, şi cuie, încheieturile şi coasta, suliţă. Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne-ai mântuit pe noi din patimi; Care Te-ai smerit pentru noi, prin iubirea Ta de oameni, şi ne-ai înălţat, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi” [1].

~~~+~~~

“Acestea zice Domnul către iudei: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Sau cu ce v-am supărat? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţit, pe bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă, cu oţet; în loc ca să Mă iubiţi, pe Cruce M-aţi pironit. De acum nu voi mai răbda; chema-voi neamurile Mele, şi acelea Mă vor preaslăvi împreună cu Tatăl şi cu Duhul, şi Eu le voi dărui viaţă veşnică” [2].

~~~+~~~

“Ce pricină te-a făcut, Iuda, vânzător al Mântuitorului? Au doară te-a despărţit din ceata Apostolilor? Au doară te-a lipsit de darul tămăduirilor? Au doară cinând împreună cu ceilalţi, pe tine te-a gonit de la masă? Au doară picioarele celorlalţi le-a spălat, iar ale tale nu le-a băgat în seamă? O, de cât bine te-ai făcut uitător! Iată gândul tău cel nemulţumitor se vădeşte, iar îndelungă-răbdarea cea neasemănată şi mare mila Mântuitorului se propovăduieşte” [3].

~~~+~~~

„Astăzi a fost spânzurat pe Lemn Cel ce a spânzurat pe ape. Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nouri. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu suliţa a fost împuns Fiul Fecioarei! Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă şi slăvită învierea Ta!” [4]


[1] Idiomelă, glasul al III-lea, la Denia din Joia Mare (a celor 12 evanghelii) din Săptămâna Patimilor, în Triodul († Teoctist), EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 616

[2] Antifonul al XII-lea, glasul al VIII-lea, la Denia din Joia Mare (a celor 12 evanghelii) din Săptămâna Patimilor, în Triodul…, p. 609

[3] Sedealna Antifonului al VI-lea, glasul al VII-lea, la Denia din Joia Mare (a celor 12 evanghelii) din Săptămâna Patimilor, în Triodul…, p. 607

[4] Antifonul al XV-lea, glasul al VI-lea, la Denia din Joia Mare (a celor 12 evanghelii) din Săptămâna Patimilor, în Triodul…, p. 610

__________________________

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_VYAhHCWM31c/TF6S48A7KfI/AAAAAAAAAOE/2YVlnJ1rYOA/s640/Greek-Orthodox-Jes_1386502i.jpg

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Slujba Vecerniei Sf. Marcu Evghenicul (19 ianuarie)

Luna Ianuarie

în această lună, ziua a nouăsprezecea:

Pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru

M A R C U   E V G H E N I C U L

Mitropolitul Efesului

 

Preluare de la Pelerin Ortodox

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile Sfântului Marcu pe 4, glasul 8:

Cu curgerile dogmelor Ortodoxiei ai stins văpăile cele papistăşeşti şi cu buna cuviinţă ţi-ai ridicat sufletul către locaşurile cele cereşti, pentru aceasta te fericim noi astăzi, părinte Marcu.

La alegerea poporului celui iubitor de Dumnezeu, în scaunul cel ierarhicesc ai fost aşezat, şi următor te-ai arătat învăţăturii celei ortodoxe, mustrând pe lupii ce sfâşiau Biserica lui Hristos, pe care ruşinându-i i-ai biruit cinstite Marcu, prin cuvântul şi fapta ta.

Darul Treimii sălăşluindu-se în tine preafericite Marcu, te-ai arătat potrivnic duhurilor ereticeşti, tămăduind neştiinţa poporului prin arătarea celor tăinuite. Drept aceea, cuvântul adevărului învăţând, te avem noi credincioşii învăţător şi dascăl preaiubit.

Singur rămânând neclintit întru dreapta credinţă ai suspinat pentru fraţii ce lepădându-se s-au întors împotriva ta, şi lupta cea bună râvnind prigonirea dogmei prin mărturisirea ta o ai topit, pentru aceasta, ca un adevărat ierarh al lui Hristos, păstoreşte din ceruri turma cuvântătoare ce la tine cerem milă, îndreptare şi har.

Slavă…, a sfântului, glasul 8:

Cu dumnezeiasca pogorâre a Mângâietorului se sfinţeşte Biserica, şi prin întruparea Cuvântului se alungă înşelăciunea eresului; de păgânătatea cea apuseană izbăvind pe poporul lui Dumnezeu, cuvioase Marcu, fă-l să aprindă făclia Ortodoxiei şi cu credinţă să strige: Slavă puterii Tale Doamne, Cel ce în ceruri eşti şi neschimbat cu noi petreci.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Vezi suspinele inimii mele cele zdrobite, dumnezeiască Mireasă; primeşte Fecioară Marie, şi ridicările mâinilor mele, ca o iubitoare de bine, şi nu mă lepăda pe mine, ceea ce eşti cu totul fără de prihană. Ca să te laud şi să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit neamul nostru.

 

LA STIHOAVNĂ

Se pun stihirile Sfântului Marcu, glasul 2:

Pe cei ce cu rea credinţă au scornit spurcat eres şi dogma Sfintei Treimi prin Filioque o au stricat, cu înţelepte grăiri şi cu înfricoşata judecată a Domnului ai mustrat mişeleasca lor adunare, sfinte al lui Dumnezeu, prin acestea agonisindu-ţi cununa neveştejită a necurmatei împărăţii.

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere

Alegând mai bine a muri în dreapta credinţă decât a trăi iudaica trădare, te-ai dat primejdiilor şi prigonirilor până la sfârşit, Sfinte Mărturisitor Marcu, roagă-te cu dinadinsul Împăratului Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume

Vieţuind după poruncile Domnului, pildă te-ai arătat la toată lumea, înalt prea sfinţite părinte Marcu, de trei ori fericite, iar cu dumnezeieştile tale învăţături, ne apărăm împotriva celor ce cu limbă neînfrânată grăiesc hulă Duhului Sfânt, pe care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, a Sfântului Macarie, glasul 8:

Mulţimile călugărilor…

Şi acum…, a Născătoarei:

Chivot cu totul de aur şi năstrapă păstrătoare de mană, Marie, de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

TROPARUL

Sfântului Marcu, glasul al 3-lea:

Pentru mărturisirea dumnezeieştii credinţe mare râvnitor te-a aflat Biserica, dumnezeiescule Marcu prealăudate, căci apărat-ai cugetarea Părinţilor, iar înălţările întunericului le-ai zdrobit. Pentru aceasta pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă celor ce te lăudăm iertare de păcate.

Slavă…, a Sfântului Macarie, glasul 1:

Locuitor pustiului…

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Gavriil zicând ţie, Fecioară: bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat în braţe pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin naşterea ta.

Ectenia şi otpusul.


LA VECERNIA MARE

După obişnuitul psalm se cântă: Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile pe 8:

5 ale Sfântului Marcu şi 3 ale Sfântului Macarie

Stihirile Sfântului Marcu, glasul 5:

Cercetaţi Scripturile şi vedeţi, cum latineasca cugetare zămisleşte, ca o fiică a Babilonului, mincinoase dogme, în Biserica Duhului. Pentru aceasta să alergăm degrab la adăparea cugetelor din dumnezeieştile cuvinte ale Sfinţilor Părinţi ce pătimind prigoană au biruit. (de două ori)

Luptătorule prea-viteaz, de Dumnezeu alesule, Marcu cel cu nume apostolesc, precum ai pierdut semeţia cea fără de Dumnezeu a latinilor, tot astfel să zdrobeşti smintelile acestui veac, de osânda cea viitoare izbăvind turma ta cea aleasă.

Tâlhărescului sobor nefăcându-te părtaş, de trei ori fericite Marcu, chipul Sfintei Treimi dreptslăvitor L-ai mărturisit, pe Duhul Sfânt deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, zdrobind eresurile catoliceşti, ca noi astăzi cu credinţă şi cu dragoste să te slăvim ca un prea-mare luptător al Mântuitorului Hristos.

Nu pot răbda, Duhule Sfinte, Unule, Cel ce dai viaţă făpturilor Tale, a vedea batjocorită Dumnezeirea Ta de glasurile cele prihănite ale rătăciţilor, ci nu ne uita pe noi până în sfârşit şi dăruieşte dumnezeiască deşteptare cugetelor noastre ca nu întru zăbovire adormind, sufletele pierzării a le lăsa precum fecioarele cele nebune.

Stihirile Sfântului Macarie, glasul 4:

Slavă…, a Sfântului Marcu, glasul 5:

Pe cei ce prin rea credinţă s-au lepădat de adevărul drept-slăvitoarelor dogme, mustrându-i i-ai biruit, şi cu untdelemnul răbdării ţi-ai umplut candela sufletului; pentru aceasta, după vrednicie ai primit desfătarea cea pururea vie şi săvârşirea de minuni, de Dumnezeu purtătorule Marcu. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşale celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum…, a Născătoarei (Dogmatica):

În Marea Roşie…

VOHOD, Lumină lină…,

Prochimenul zilei şi PAREMIILE

(Caută la 10 februarie ale Sfântului Haralambie)

 

LA LITIE

Se pune stihira hramului şi 3 ale Sfântului Marcu, glasul 1:

Alegerea ta în scaunul apostolesc s-a făcut cu mare bucurie pentru credincioşi, că ereticilor sabie cu două ascuţişuri te-ai arătat, pe care din via Domnului cu cuvânt înalt i-ai alungat, aducându-le răni de nevindecat; pentru aceasta te rugăm, Sfinte Marcu, roagă-te lui Hristos, preafericite, să mântuiască sufletele noastre.

Acelaşi glas:

Cu înţelepciunea cuvintelor tale şi cu tăria dogmelor ortodoxe, legăturile eresurilor le-ai dezlegat; şi ai adunat într-o unime pe cei ce cu buna-înţelegere a dreptei credinţe laudă neîncetat pe Hristos în două firi; pe Acela roagă-L să izbăvească din stricăciune şi de primejdii pe cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta, Marcu de Dumnezeu grăitorule.

Acelaşi glas:

Întru sfârşitul ostenelilor tale dezlegat fiind de cinstitul tău trup, fericite Marcu, stai acum împreună cu proorocii şi cu apostolii, cu mucenicii şi cuvioşii înaintea Treimii celei neapropiate, Căreia adu-I aminte de noi, care cu dragoste te cinstim pe tine, părintele nostru, de Dumnezeu purtătorule.

Slavă…, glasul 2:

Acum fiind luminat de Întreitele-Străluciri care purced în chip negrăit dintr-o singură Dumnezeire, te-ai învrednicit a mărturisi neclintit nedespărţirea şi neamestecarea Treimii în Trei Ipostasuri, pe singur Duhul ce purcede din veşnicie din Tatăl, iar pe Fiul Unul-Născut fără de ani din Tatăl, din a căror slăvire toată lumea se adapă. Rugămu-te dar, preacuvioase Marcu, să ne învredniceşti a vedea cu ochii inimii mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Fericimu-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te mărim credincioşii după datorie pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, ocrotitoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

Şi rugăciunile obişnuite.

 

LA STIHOAVNĂ

Se pun stihirile Sfântului Marcu, glasul 5:

Podobia: Bucură-te cămară…

Bucură-te luminătorule al lumii, izvor al înaltelor cugetări duhovniceşti şi locaş al Duhului Sfânt, căci cu gând cucernic ai cercetat adâncul cel de sus şi lămurit ai arătat tuturor o singură alcătuire de Lumină în Trei Sori – unită întru aceeaşi Dumnezeire, dar întreită întru cinstitele Ipostasuri, iar Duhul Sfânt L-ai mărturisit purcezător numai din Tatăl, de Dumnezeu insuflate Marcu, Aceluia roagă-te să pogoare sufletelor noastre mare milă.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternuturile lor.

Bucură-te cel ce cu strălucirile învăţăturii tale ai luminat întunericul nopţii celei rele şi mărturisind o Dumnezeire nedespărţită, nicidecum nu ai suferit ştirbirea sau adăugirea în învăţăturile apostoleşti, ci ca un alt Ioan Botezătorul ai mustrat pe cei ce au îndrăznit a rupe cămaşa cea curată a lui Hristos, al cărui slujitor fiind, te bucuri cu mărturisitorii, rugându-te pentru sufletele noastre.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate

şi cuvioşii Tăi se vor bucura…

Bucură-te dumnezeiescule glăsuitor, râu al lui Dumnezeu cel plin de apele harului, care cetatea cea tare a lui Hristos, cu dumnezeieştile învăţături o veseleşti, Mărturisitorule şi slujitorule al Sfintei Treimi, păzitorul cel neclintit al dumnezeieştilor dogme, organul Duhului, minte veghetoare, care în mijlocul sinodului ereticesc singur ai propovăduit dogma Sfintei Treimi, pe Hristos acum roagă-L să dăruiască Bisericii unire, pace şi mare milă.

Slavă…, a Sfântului Marcu, glasul 5:

Pe trâmbiţa cea cu dulce glas, pe vioara cea bine-răsunătoare, pe privighetoarea cea frumos glăsuitoare a Sfântului Duh, pe cel ce a arat ogorul inimilor credincioşilor, pe semănătorul seminţei celei bune şi pierzătorul neghinei ereticeşti, pe cel ce a făcut să înflorească în suflete dreapta credinţă, pe Marcu cel de un nume cu evanghelistul lui Hristos, laude şi cântări aducându-i, îl rugăm să primească a noastră cântare: Bucură-te dumnezeiască alăută, ochiul cel priveghetor, păstorule al oilor şi vânătorule de lupi, roagă-te cu deadinsul pentru sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Cu acoperământul tău cel tare păzeşte-ne pe noi, robii tăi, preacurată, nevătămaţi de viclenia vrăjmaşilor, căci numai pe tine te avem scăpare întru nevoi.

La binecuvântarea pâinilor, se cântă troparul Sfântului Marcu (de două ori)

şi al Născătoarei (o dată).


(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/01/18/vecernia-sfantului-marcu-mitropolitul-efesului-sau-ce-ar-trebui-sa-auziti-la-vecernia-din-seara-aceasta-pe-dealul-patriarhiei-impreuna-cu-liderii-principalelor-erezii-din-romania-inainte-ca-acestia/

 

Etichete: , , , , , ,

Pomenirea Sfântului Simeon Stâlpnicul

“Cuvioase părinte, de ar avea grai stâlpul, nu ar înceta a vesti durerile, ostenelile, şi suspinurile tale; însă acela nu el te ţinea pre tine, ci mai ales umezindu-l tu fericite, cu la­crimile tale, ca un copac îl ţineai. Miratu-s-au îngerii, minunatu-s-au oamenii, spăimântatu-sau dracii de răbdarea ta, Simeoane cuvioase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”[1]

~~~+~~~

“Cuvioase părinte, cu puterea dumnezeiescului Duh, râvnind Stăpânului tău, te-ai suit pe stâlp ca pe cruce. Acela zapisul strămoşesc a rupt, iară tu năvălirile patimilor le-ai biruit. Acela ca o oaie, iară tu ca o jertfă, Acela pe cruce, iară tu pe stâlp, Simeoane cu-ase! Roagă-te să se mân­tuiască sufletele noastre”[2]

~~~+~~~

“Iubit-ai de Dumnezeu purtătorule filosofia cea de sus, şi afară de lume ai fost, vieţuind mai pre sus decât cele văzute şi neîntinată dumnezeiască oglindă te-ai arătat lui Dumnezeu; şi fiind pururea împreunat cu lumina, lumină ai primit fericite, şi mai luminat sfârşit ai dobândit. Roagă-te dar pentru sufletele noastre Înţelepte Simeoane”[3]

~~~+~~~

“Precum Ilie prin căruţa cea de foc, aşa şi tu cuvioase părinte, ai aflat bună scară a stâlpului, prin care te-ai suit la înălţime. Ci acela această suire altora nu a lăsat, iară tu fericite ai lăsat şi după moarte această scară a stâl­pului, cerescule omule, pământescule îngere, luminătorule neadormit al lumii, Simeoane cuvioase! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”[4]

~~~+~~~

“Înţelepciunea ta părinte o au cunoscut Persenii, Etiopienii, Indienii şi Sciţii şi mulţimea Arabilor, şi au preamărit pe Hristos, cel prin tine preamărit”[5]

~~~+~~~

“Nu pre nisip preafericite, ci întru prea adânci ostenelile tale, punând temelia nevoinţei, ai zidit turn neclintit de fapte bune”[6]

~~~+~~~

“Nou Moisi şi Ilie te-ai arătat fericite. Ca un post de patruzeci de zile, toată viaţa ta cu o hrană petrcându-ţi cuvioase”[7]

~~~+~~~

“Legăturile lanţurile ca un gherdan (colier) de aur ţi s-au socotit cuvioase Simeoane, şi cu dumnezeieşti aripe spre Cer ai călătorit”[8]

~~~+~~~

“Înălţatu-ţi-ai trupul tău Simeoane pre stâlp ca pre cruce. Pentru aceasta te-ai preamărit împreună cu Hristos, Cel ce S-a înălţat pre lemn pentru tine”[9]

_______________________


[1] Stihiră la slujba Vecerniei Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul (1 Septembrie), glas. V, în Mineiul Lunei lui Septemvrie, ediţia a II-a, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1908, p. 12

[2] Ibidem

[3] Ibidem, p. 13

[4] Slava de la Stihoavnă la slujba Vecerniei Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul, glas. V, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 15

[5] Stihiră – Peasna I a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 19

[6] Stihiră – Peasna a IV-a a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 22

[7] Stihiră – Peasna a V-a a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 23

[8] Slava Peasnei a V-a a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 23

[9] Stihiră – Peasna a VI-a a Canonului Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul la slujba Utreniei, facerea lui Ioan Monahul, glas. VIII, în Mineiul Lunei lui Septemvrie…, p. 24

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 1, 2010 în articole, diverse, Imne, sfinti

 

Etichete: , , ,

BALADA SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

BALADA SFÂNTULUI
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU*

Într-o joi de dimineaţă,
Zi scurtării lui din viaţă,
Brâncoveanu se scula,
Faţa blândă el spăla,
Barba albă-şi pieptăna,
La icoane se-nchina;
Pe fereastră el căta
Şi amar se spăimânta!

-Dragii mei, coconi iubiţi!
Lăsaţi somnul, vă treziţi,
Armele vi le gătiţi,
Că pe noi ne-a-nconjurat
Paşa cel neîmpăcat,[1]
Ieniceri cu tunuri mari
Ce sparg ziduri cât de tari!

Bine vorba nu sfârşea,
Turcii-n casă năvălea,
Pe toţi şase mi-i prindea
Şi-i ducea de-i închidea
La Stambul, în turnul mare[2]
Ce se-nalţă lângă mare,
Unde zac feţe domneşti
Şi soli mari împărăteşti.[3]
Mult acolo nu zăceau
Că sultanu-i aducea
Lângă foişorul lui
Pe malul Bosforului.

-Brâncovene Constantin,
Boier vechi şi domn creştin,
Adevăr e c-ai gândit,
Pân-a nu fi mazilit,
Să desparţi a ta domnie
De a noastră-mpărăţie?
Bani de aur ai bătut,[4]
Făr-a-ţi fi de mine teamă,
Făr-a vrea ca să dai seamă!

-De-am fost bun, rău la domnie
Dumnezeu singur o ştie;
De-am fost mare pre pământ,
Cată-acum de vezi ce sunt!

-Constantine Brâncovene!
Nu-mi grăi vorbe viclene!
De ţi-e milă de copii
Şi de vrei ca să mai fii,
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească!

-Facă Dumnezeu ce-o vrea!
Chiar pe toţi de ne-aţi tăia
Nu mă las de legea mea!

Sultanul din foişor
Dete semn lui imbrohor,
Doi gealaţi veneau curând
Săbiile fluturând,
Şi spre robi dacă mergeau
Din coconi îşi alegeau
Pe cel mare şi frumos
Şi-l puneau pe scaun jos.
Şi când spada repezea
Capul iute-i reteza!
Brâncoveanu greu ofta:
„Doamne, fie voia Ta!”

Cei gealaţi iarăşi mergeau
Şi din doi îşi alegeau
Pe cel gingaş mijlociu,
Cu păr neted şi gălbiu,
Şi pe scaun îl punea
Şi capul îi reteza!
Brâncoveanu greu ofta:
„Doamne, fie voia Ta!”

Sultanul se minuna
Şi cu milă îi grăia:
-Brâncovene Constantin,
Boier vechi şi domn creştin!
Patru fii tu ai avut,
Din ei, trei ţi i-ai pierdut,
Numai unul ţi-a rămas!
Cu zile de vrei să-l las,
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească!

-Mare-i Domnul Dumnezeu!
Creştin bun m-am născut eu,
Creştin bun a muri vreu…
Taci drăguţă nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge,
Taci şi mori în legea ta,
Că tu ceru-i căpăta!

Imbrohorul se-ncrunta,
Gealaţii înainta,
Şi pe blândul copilaş,
Dragul tatii fecioraş,
La pământ îl arunca
Şi zilele-i ridica
Brâncoveanu greu ofta
Şi din suflet cuvânta:
„Doamne, fie voia Ta!”

Apoi el se-ntuneca,
Inima-i se despica,
Pe copii se arunca,
Îi bocea, îi săruta,
Şi turbând apoi striga:
-Alelei! Tâlhari păgâni!
Alei! Voi feciori de câini!
Patru fii eu am avut,
Pe toţi patru i-aţi pierdut!
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu:
Să vă ştergeţi pre pământ
Cum se şterg norii de vânt,
Să n-aveţi loc de îngropat,
Nici copii de sărutat!

Turcii crunt se oţărau
Şi pe dânsul tăbărau
Şi zilele-i ridicau…
-Câini turbaţi, turci, liftă rea!
De-aţi mânca şi carnea mea,
Să ştiţi c-a murit creştin
Brâncoveanu Constantin!


~~~+~~~

* – Sf. Constantin Brâncoveanu a domnit 26 ani în Ţara Românească şi a fost ucis de turci în 15 august 1714 la vârsta de 60 ani. Şincai scrie în Cronica românilor că odată cu Brâncoveanu au pierit patru feciori ai lui cărora el le-a grăit astfel în ora morţii: ,,Iată, toate avuţiile şi orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem înca şi sufletele… Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei! să nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa voastră pentru viaţa şi lumea aceasta…” etc. ,,Apoi, adaugă Şincai, aceste zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, şi mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncoveanu, şi aruncară trupurile în mare: şi creştini, dup-aceea, aflându-le, le-au astruncat la Patriarhie.”

_____________________

[1] Mustafa Paşa era imbrohor

[2] Prin turnul mare se înţelege negreşit cetatea numită de turci Edicule, ridicată pe malul Mării de Marmara în capătul oraşului Stambul, şi pe care europenii o numesc Şapte turnuri.

[3] Când năştea vreo neînţelegere serioasă între sultan şi puterile europene, se închideau ambasadorii străini în cetatea Edicale, până la sfârşitul certei sau a războiului.

[4] Între pârile trimise la Poartă în contra Brâncovanului era şi aceasta, că bâtuse monedă de aur în Ardeal, de câte doi şi până la zece galbeni una.

________________________

sursa>

http://www.episcopiaslatinei.ro/sf-brancoveni/balada/

 

Etichete: , , , , ,

Pre Maica Vieţii Fiul o a înviat şi mormântul şi moartea le-a deşertat

“Nu este de mirat, că Doamna mântuitoare a lumii a adormit,

După ce trupeşte Însuşi Ziditorul lumii a murit.

Întru această lună, în a cincisprezecea zi,

Maica lui Dumnezeu, cea pururea vie, de pre pământ se răpi”[1].

~~~+~~~

“O, preaslăvită minune! Izvorul vieţii în mormânt se pune, şi scară către Cer mormântul se face; veseleşte-te Ghetsimanì, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioşii, pre Gavriil având începător cetelor: cea plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă”[2].

~~~+~~~

“Veniţi adunarea iubitorilor de praznic, veniţi să împreunăm ceată, veniţi să încununăm Biserica cu cântări, întru Adormirea cortului lui Dumnezeu; căci astăzi Cerul îşi desface sânurile, primind pre ceea ce a născut pre Cel neîncăput de toate; şi pământul cel ce dă izvor de viaţă şi de binecuvântare, se împodobeşte cu bună frumseţe. Îngerii se împreună ceată cu apostolii, cu frică privind la ceea ce a născut pre Începătorul vieţii, mutându-se ea din viaţă în viaţă. Toţi să ne închinăm ei rugându-ne: împărtăşirea cea de un neam nu o uita Stăpână, a celor ce prăznuiesc cu credinţă prea sfântă Adormirea ta! ”[3]

~~~+~~~

“Întru naşterea ta, zămislirea a fost fără sămânţă, întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune, minune îndoită întru minune, s-a adunat de Dumnezeu Născătoare. Că în ce chip neştiind de bărbat, hrănitoare de prunc ai fost, curată fiind, şi cum Maică lui Dumnezeu fiind; ca o purtătoare de moarte, mirezme răspândeşti! Pentru aceasta cu îngerul strigăm către tine: bucură-te ceea ce eşti plină de dar!”[4]

“Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu, tăiere aducând mâinilor celor ocărâtoare ale celui îndrăzneţ. Păzind întru slava Dumnezeirii cinstea sicriului celui însufleţit, întru care Cuvântul trup s-a făcut”[5]

~~~+~~~

“De vreme ce Rodul acesteia Cel necuprins, prin carele Cerul s-a făcut, a luat îngropare de bună voie ca un mort, cum să nu sufere îngropare ceea ce a născut neştiind de nuntă”[6]

“Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire Împăratul-Dumnezeul tuturor; că precum întru naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi în groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi împreună te-a proslăvit întru dumnezeiasca mutare, cinste ţie Maicii ca un Fiu dăruindu-ţi”[7]

~~~+~~~

“Cu adevărat pre tine ca pre o făclie luminoasă, a focului celui fără de materie, ca pre o cădelniţă de aur, a cărbunelui celui dumnezeiesc, întru sfintele sfintelor te-a sălăşluit, ca pre o năstrapă şi toiag şi lespede de Dumnezeu scrisă, ca pre un sicriu sfânt şi masă a pâinii vieţii, Fecioară Cel născut al tău”[8]

“Din tine a răsărit Viaţa, cheile fecioriei nestricând; deci cum ar fi fost prea curatul şi de viaţă începătorul trupul tău, împărtăşit cu ispita morţii?”[9]

~~~+~~~

“Pre Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o au ţinut; căci ca pre Maica Vieţii, la viaţă o a mutat, Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc”[10]

~~~+~~~

“În chimvale prin buze curate, cu alăută muzicească a inimii, în trâmbiţă cu bun glas a gândului înalt, întru bine slăvită şi aleasă ziua mutării curate Fecioare, cu mâini lucrătoare plesnind, să strigăm: Prea Slăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat!”[11]

~~~+~~~

“Biruiescu-se hotarele firii, întru tine curată Fecioară, că naşterea fecioreşte, şi moartea arvunează viaţă. Ceea ce eşti după naştere Fecioară, şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta”[12].

~~~+~~~


________________________


[1] Stihuri la Sinaxarul slujbei Adormirii Maici Domnului, în Mineiul pe August, ediţia a II-a, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1910, p. 179

[2] Sihiră la Vecernia cea Mare (la “Doamne, strigat-am…”) a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, glas I, în Mineiul pe August…, p. 169

[3] Slava Vecerniei celei Mari a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, facere a lui Teofan, glas V, în Mineiul pe August…, p. 172

[4] Slava celei de-a doua Sedelne de la slujba Utreniei Adormirii Maicii Domnului, glas III, în Mineiul pe August…, p. 174

[5] Stihiră a Canonului Adormirii Maicii Domnului, Peasna a III-a, în Mineiul pe August…, p. 176

[6] Stihiră a Canonului Adormirii Maicii Domnului, Peasna a IV-a, în Mineiul pe August…, p. 177

[7] Stihiră a Canonului Adormirii Maicii Domnului, Peasna a VI-a, în Mineiul pe August…, p. 178

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Condacul Adormirii Maicii Domnului, glas II, în Mineiul pe August…, pp. 178-179

[11] Stihiră a Canonului Adormirii Maicii Domnului, Peasna a VII-a, în Mineiul pe August…, p. 181

[12] Irmosul Peasnei a IX-a a Canonului Adormirii Maicii Domnului, în Mineiul pe August…, p. 183

________________________

foto>

http://www.kosovo.net/sop013.jpg

http://andrew4jc.blogspot.com/2007/08/assumption-of-blessed-virgin-mary.html

 

Etichete: , , , , ,