RSS

Arhive pe categorii: oameni

„Tată” pentru 400 de suflete – Părintele Mihail Jar, Stareţul Mănăstirii Bănceni din Ucraina (VIDEO)

Unul dintre cele mai frumoase cadouri de Sfintele Pasti de anul acesta a fost emotionantul documentar realizat magistral de „Reporterii Realitatii” in legatura cu Parintele Mihail Jar, staretul Manastirii Banceni din Ucraina *(aflata la 7 km de granita cu Romania), „tata” pentru aproape 400 de copii.

Asemenea parintelui Nicolae Tanase de la Valea Screzii si Valea Plopului, parintele Arhimandrit Mihail Jar a luat sub ocrotire multime de copii, majoritatea cu diferite dizabilitati sau abandonati prin orfelinate, iar pe unii dintre ei i-a infiat cu acte in regula.

Va invit, asadar, pe toti sa urmariti acest documentar, pe care si eu – va marturisesc – l-am vazut intamplator, imediat ce am sosit acasa de la Inviere, fapt care mi-a umplut si mai mult sufletul cu nespusa bucurie.

Hristos a inviat!

VIDEO AICI 

~~~+~~~

REPORTERII REALITĂŢII: Peste 400 de copii îi spun „tată” unui preot

Realitatea.net/ 14 aprilie 2012

Peste 400 de suflete îi spun „tata”. Pe 33 dintre ei i-a înfiat cu acte în regulă. Pe ultimul, chiar în Săptămâna Mare. E român, dar a ajuns erou naţional în Ucraina. Mihail Jar, stareţul mânăstirii Bănceni, a uimit lumea întreagă prin lucrările înfăptuite, la o aruncătură de băţ de graniţă, în apropiere de Cernăuţi.

În mânăstire se spune că se întâmplă adevărate minuni, prin puterea credinţei, pentru că până şi medicii au constatat cele şase vindecări miraculoase ale unor micuţi seropozitivi. O poveste emoţionantă într-un reportaj semnat Camelia Moise şi Cătălin Dinu. 

Hleb, sau Hlebucica, aşa cum îl alinta părintele, este unul din cei patru sute de copii aflaţi în grija sa. El simte bucuria din jurul lui doar prin mâini. Pentru el, lumea nu are decât gust si miros. Celelalte simţuri nu le-a cunoscut niciodată: este surd, orb şi mut. Şi, de parcă nu ar fi fost îndeajuns, are epilepsie şi paralizie cerebrală. Părintele Mihail l-a învăţat lecţia cea mai importantă a vieţii: iubirea.

Parintele Staret are sub obladuirea sa doua manastiri, cea de la Banceni, unde vietuiesc 70 de calugari si la Boian, in care se afla cele 120 de calugarite. Maicile sunt cele care grijesc de copii.

Ei nu mai sunt orfani, orbi, surzi si muti care traiesc in saracie, pentru ca Parintele Mihail Jar colinda toate orfelinatele din Ucraina si-i aduce pe copii in cele cateva corpuri de cladire special construite pentru ei.

Mihail Jar, sau Arhimandritul Longhin, cum i se mai spune, s-a nascut foarte aproape de locul in care mai tarziu a ridicat manastirea. In copilarie isi aminteste ca isi dorea, pe cand se face mare, sa lucreze, fara bani, intr-un orfelinat.

„Se seamana pamantul si se ingrijesc peste o suta de vite. Se gaseste de mancare nu doar pentru copii, ci pentru fiece pelerin care calca pragul manastirii Banceni. In preajma sarbatorilor, tone de pachete cu mancare pleaca de aici catre inchisorile si azilele de batrani din Ucraina.”, spune Mihail Jar.

Parintele Mihail il roaga pe Dumnezeu sa-i dea putere sa faca mai mult, pentru mai multi. Il roaga in limba romana. Insa la manastire se tine Liturghia in multe graiuri, pentru ca trebuie sa ajunga Cuvantul lui Dumnezeu la cat mai multi oameni.

Gurile rele au cartit ca cele cateva incendii care au avut loc la cladirile in care locuiesc copii, se poate sa nu fi fost intamplatoare. Dar, Parintele Mihail este de-a dreptul fericit cand primeste romani.

O lume ireala, in care nu e nimic mai important ca dragostea si credinta in Dumnezeu. Parintele Mihail Jar, nu demult, a primit numele de erou national. Iar manastirea, infiintata de nici doua decenii, a primit numele de lavra.

Imediat ce-i treci pragul, ai impresia ca intri intr-o manastire a copiilor. Mai mult de jumatate din numarul total el elevilor scolii de la Molnita, sunt copiii parintelui.

Nu mai stau izolati printre cei 60 de copii infestati, ci dorm, mananca si se joaca alaturi de ceilalti, care sunt doar orfani sau uitati de parinti.

„Arhimandritul stie ca are o mare misiune in fata lui Dumnezeu: sa le ofere ce e mai bun si mai ales iubire. Intrebarea pe care o pun copiii, cel mai des, maicilor, este, daca acestea ii iubesc. Si o repeta des. Iar maicile ii saruta si ii ingrijesc, de parca ar fi copiii lor, din… lume.”, spune Maica Elizaveta.

Viktor Ianukovici, presedintele Ucrainei, vine cateodata, sa se roage la Banceni. Cu patru ani in urma, a taiat chiar panglica piscinei in care toti copiii invata sa inoate.

Parintele e bun si are inima deschisa pentru fiecare. Dar oamenii nu sunt la fel. Dupa Slujba de Inviere din urma cu cativa ani, au venit din Rusia, de la Manastirea Optina, sa slujeasca alaturi de el, Rasoforul Trofin, rasoforul Terapont si Ienomonahul Vasile.

Si aici, viata e facuta din toate, cele bune, dar si cele rele. Cele vrednice, dar si nevrednice. Moartea, nasterea si cununia, sunt cele trei mari taine ale vietii. In popor se spune ca unul naste, altul moare. Tania, una din fetele crescute de Parintele Mihail, si-a gasit alesul. Si s-a cununat cu el. A fost prima nevasta din manastire. Parintele a construit si o sala pentru nunti, cu 3500 de locuri, pentru a nu-I lasa pe copii sai fara nunta.

Sursa>
http://www.realitatea.net/reporterii-realitatii-peste-400-de-copii-ii-spun-tata-unui-preot_933160.html

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Inmormantarea Parintelui Adrian Fageteanu la Manastirea Lainici (foto, audio & video)

Cu chipul alb, transfigurat minunat, Parintele Adrian Fageteanu a fost inmormantat in ziua praznuirii Acoperamantului Maicii Domnului la Manastirea Lainici, locul de nevointa ascetica din ultima perioada a vietii sale.

Soborul de ierarhi prezenti a fost format din IPS Teofan – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, PS Nicodim – Episcopul Severinului si Strehaiei, si PS Gurie – Episcopul Devei si Hunedoarei, la care s-au adaugat multime de preoti si calugari de la Manastirile Lainici, Antim, Nera si Petru Voda, precum si numerosi credinciosi, fii duhovnicesti de-ai parintelui *(ca la o mie). Slujba prohodirii a fost tinuta in pridvorul bisericii mari, iar la sfarsitul ei parintele Arhim. Ioachim Parvulescu, staretul manastirii si IPS Teofan au evocat fiecare in parte viata si personalitatea marelui nostru duhovnic.

~~~+~~~

 “Pământule, deschide-te şi primeşte pe cel plăsmuit din tine mai înainte cu mâna lui Dumnezeu; care acum iarăşi se întoarce la tine, cel ce l-ai născut. Căci Ziditorul a luat ceea ce a fost după chipul Său, iar tu primeşte trupul lui ca ceea ce este al tău” [1]

~~~+~~~

Audio:

Predica Arhim. Ioachim Parvulescu

Predica IPS Teofan

VIDEO:

Fotografii:

Această prezentare necesită JavaScript.


[1] Tropar care se cântă atunci când se astupă groapa, glas VIII în PANIHIDA, adică slujbele înmormântării şi alte slujbe săvârşite de preot pentru cei răposaţi, EIBMBOR, Bucureşti, 2006, p. 133 

audio & foto>

http://blog.patermihail.ro/arhive/1783

http://www.orthphoto.net/photo.php?id=43656&id_jezyk=1

http://www.flickr.com/photos/49473585@N02/

http://apologeticum.wordpress.com/2011/10/01/parintele-adrian-fageteanu-pe-ultimul-sau-drum-din-aceasta-viata-dumnezeu-sa-l-odihneasca-cu-dreptii/

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Parintele Adrian Fageteanu a adormit intru Domnul

99 de ani si 9 luni in pantece…


A adormit in Domnul, spre seara, la Bucuresti, tocmai in ziua pomenirii Sf. Antim Ivireanul – ctitorul si ocrotitorul manastirii bucurestene in care si-a petrecut o buna bucata de vreme, facand parte, alaturi de alte personalitati de marca ale ortodoxiei romanesti, din Miscarea „Rugul Aprins”. Dupa calendarul neindreptat insa, el s-a ridicat cu sufletul la cer in ziua pomenirii Inaltarii Sfintei Cruci de catre patriarhul Macarie. Viata i-a fost inca de la bun inceput o mare si binecuvantata cruce… „Scumpa este inaintea Domnului moartea cuviosilor lui!” (Ps. 115, 6).

Cunoscut de cei mai multi drept un duhovnic aspru, plin de zel sfant si neingaduitor cu pacatul, Parintele Adrian Fageteanu (de la Locurele si Lainici) a adormit in Domnul pe 27 septembrie a.c., in jurul orelor 19.30, la un spital bucurestean in care se afla pentru tratarea unei mai vechi afectiuni pulmonare. S-a impartasit cu Sfintele Taine si, nu dupa multe zile, facand stop cardio-respirator, s-a mutat la Domnul in pace.

Din informatiile culese, inmormantarea parintelui va avea loc sambata, 1 noiembrie, orele 12,00, la Sfanta Manastire Lainici. Pentru bucuresteni, trupul sau va fi depus in jurul pranzului miercuri, 28 septembrie, la Sf. M-rea Antim, unde cei care l-au iubit si pretuit isi vor putea lua ramas bun de la el pana joi, 29 septembrie, orele 12,00.

.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii!

foto>

http://naneste.deviantart.com/art/Adrian-Fageteanu-186837690

http://treptespredumnezeu-portrete.blogspot.com/2011/07/pr-adrian-fageteanu.html

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Înmormântarea Părintelui Arsenie Papacioc (foto)

Doxologia.ro / 21 iulie 2011

Sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Arsenie Papacioc a fost depus în această dimineață pe scena special amenajată în curtea Mănăstirii „Sfânta Maria”.

Începând cu orele 10.00, un sobor de preoţi și diaconi, în frunte cu Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, au săvârşit Sfânta Liturghie.

Slujba de înmormântare era programată să înceapă la orele 13.00.

Chiar dacă a plouat, la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol au venit mii de persoane să-și ia rămas bun de la duhovnicul cu ale cărui cuvinte, rostite ori scrise, le-au hrănit și le-au mângâiat sufletele.

Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici ai Ortodoxiei, s-a născut în 1914. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat şi dus la Suceava. După ani de detenţie, în 1976, a ajuns la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol, pe care a păstorit-o până în dimineața zilei de marți, 19 iulie 2011, când s-a mutat la Domnul.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa & foto>

http://www.doxologia.ro/actualitate/patriarhia-romana/inmormantarea-parintelui-arsenie-papacioc-foto

http://www.doxologia.ro/imagine/sute-de-credinciosi-au-luat-aseara-ramas-bun-de-la-parintele-arsenie-papacioc

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Nicolae Paulescu – 80 de ani de la adormire

[Anul acesta se implinesc 80 de ani de la adormirea „Geniului stiintei crestine”Nicolae Paulescu ( 19 iulie 1931). Cateva cuvinte, care evoca in unghere personalitatea acestui crestin, aveti redate mai jos. Doamne, invesniceste geniile care mor!… – dan.camen.]

Geniul romanesc al stiintei crestine – Nicolae Paulescu

Astazi, intelectualul crestin este socotit de “elita intelectuala” ori exentric, ori “inapoiat”. Intelighentia, alcatuita in cea mai mare parte din oameni “rationali”, atei sau indiferenti religios – in cel mai bun caz, – anticrestini – in cel mai rau. Elitei “nereligioase” intelegem sa-i contrapunem modele de intelectuali crestini din epoca interbelica.

Acesti intelectuali crestini trebuie sa fie reperele noii generatii

In anul 1942, exceptionalul teolog Nicolae Mladin (1914-1986), monah autentic, devenit Mitropolit al Ardealului, publica un articol in Revista teologica, intitulat “Doctrina despre viata a profesorului Nicolae Paulescu”. Era al doilea text de forta al literaturii ortodoxe referitor la marele profesor, primul fiind al ganditorului crestin Nichifor Crainic: “Nicolae Paulescu, fondatorul nationalismului crestin”, aparut in volumul Ortodoxie si etnocratie (Ed. Cugetarea, 1937).

Parintele Mladin a scria: “Paulescu este pentru stiinta romaneasca – in sancturarul stiintei universale – ceea ce este Pasteur pentru Franta”. Doi savanti crestini – Louis Pasteur (apartinand spatiului romano-catolic) si Nicolae Paulescu (apartinand spatiului ortodox) – pentru o Europa descrestinata de revolutia franceza si de revolutia bolsevica.

“Cauza prima este Dumnezeu!”

Pasteur (parintele Chimiei biologice si al Microbiologiei) ne-a lasat marturie: “Notiunea si respectul de Dumnezeu ajung in mintea mea pe cai tot atat de sigure ca acelea care ne conduc la adevaruri de ordin fizic”.

Paulescu (descoperitorul insulinei), la randu-i, spunea: “A demonstra existenta unei cauze prime a vieii, imateriala, unica si infinit-inteleapta; iata limita sublima la care ajunge fiziologia. Aceasta cauza prima este Dumnezeu”.

Astazi, necroforii si sicofantii stiintei romanesti, mai precis intelectualii atei ante si post-decembristi, nu mai gandesc cauzal. Ei judeca ideologic si… pragmatic, oficializand adevaruri stiintifice (medicale, sociologice, istorice etc.) dupa cum le cere partidul, statul, rectorul, decanul, presedintele

Adevarul Evangheliei, gandit stiintific

Gandirea paulesciana ar putea constitui subiectul unor utile si interesante teze de doctorat atat in domeniul medicinii, cat si in filosofie si teologie. Dar cum Paulescu a fost un intelectual crestin si nationalist pe deasupra, gandirea si viata lui sunt denaturate, cand nu defaimate, ignorate, cand nu contestate vehement. Conceptia despre lume si viata a profesorului Paulescu trebuie tinuta sub obroc, fiindca azi aparitia sintagmei “intelectual crestin” poate periclita planurile scelerate ale celor care vor sa-l scoata pe Hristos din Universitate si din Academie, iar a omagia un nationalist, fie el si savant, nu e corect politic.

Nichifor Crainic, remarcabil interpret al gandirii paulesciene, descoperise valoarea stintifica a scrierilor profesorului de fiziologie: “Pentru Nicolae Paulescu, nationalismul e adevarul natural, iar crestinismul e adevarul supranatural. (…) Nu e nici o lauda pentru noi sa recunoastem ca pana azi apologia adevarului crestin pe temeiuri stiintifice, inchegata de Paulescu, e mult mai pretuita in Occident, decat in Romania. (…) Nicolae Paulescu e filosoful care gandeste stiintific adevarul Evangheliei”.

Spiritul paulescian si “era” Animal Planet

O parte din operele fundamentale ale gandirii paulesciene au fost retiparite in ultimii ani. “Conceptia despre viata a profesorului Paulescu “- acel studiu al Mitropolitului Mladin – a fost retiparit si el la Iasi, in 1997, prin grija eseistului Mircea Platon. Insa, duhul stiintific al lui Paulescu este in continuare tinut la usile Universitatii romanesti post-comuniste (dupa cum am aratat alta data, la fel se intampla si cu spiritul lucrarilor altor mari carturari crestini ai romanilor). De altfel, nici in Occidentul – alta data avid de stiinta lui Paulescu – nu este astazi tolerata gandirea paulesciana. Stiinta lumii orbecaieste prin intunericul holisticii, al evolutionismului de tip Anima Planet, al ateismului, al neoprotestantismului de “factura antihristica”. Desi nanotehnologia a disecat omul, tainele, misterul, Dumnezeu nu are loc in stiinta moderna.

Savantul crestin Paulescu ajunsese la cauza prima – Dumnezeu – doar cu instrumentele stiintei medicale de la nivelul anilor 1910 – 1930. Si a platit. I s-a refuzat recunoasterea descoperirii insulinei, fiind privat si de premiul Nobel pentru medicina.

A trait ca un ascet ortodox

Paulescu le vorbea studentilor despre Legea iubirii, despre Biserica lui Hristos, despre Jertfa euharistica. Un student al sau, N. Mucichescu-Tunari, relata, in revista Sfarma Piatra, in 1936, o discutie cu Paulescu: “Imi aduc aminte ca ne-a intrebat o data, pe fiecare, daca ne ducem la biserica in fiecare duminica. (…) Si, cum era de asteptat, raspunsul nostru nu l-a multumit. Ba chiar s-a suparat. Si ne-a dojenit aspru. Dojana aceea n-am s-o uit niciodata”.

Memorabile au ramas si cuvintele lui Paulescu adresate studentimii sub forma unui manifest: “Nationalismul, adica iubirea de Neam, il aveti imprimat in suflet, caci e un instinct cu care v-ati nascut si n-aveti nevoie sa-l invatati, ci numai sa-l disciplinati”.

Asadar, iata care erau sentimentele care il calauzeau pe profesor: dragostea pentru Hristos si iubirea de neam.

Nichifor Crainic, titularul catedrei de Mistica de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (abandonata astazi, in favoarea ecumenismului !) a descris astfel sfarsitul savantului: “A trait ca un ascet ortodox si a murit in paradisiaca seninatate sufleteasca, primind Sfintele Taine din mana parintelui Ghita de la biserica lui parohiala din Bucuresti, cu hramul Sfantul Mina. Viata lui a fost viata aproape ireprosabila a sfintilor. Ce pilda covarsitoare de nationalism crestin ne-a lasat omul acesta, care isi ingenunchia geniul si imensa-i stiinta in fata Sfantului Potir, care a dorit ca ramasitele lui pamantesti sa fie infasurate in flacarile tricolorului romanesc!”.

Silviu Alupei

Articol aparut in Revista de gandire politica si crestina – ROST

sursa>

http://trandafirescu.wordpress.com/2009/12/06/geniul-romanesc-al-stiintei-crestine-nicolae-paulescu/

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Călugării gemeni pe care nici moartea nu i-a putut despărţi

Evz.ro / 5 iunie 2011

Doi gemeni, ambii călugări franciscani în SUA, au murit, unul la doar câteva ore distanţă de celălalt, după ce au trăit toată viaţa „la indigo”.

Când gemenii Riester au murit pe 3 iunie, în aceeaşi zi, la acelaşi spital din oraşul american St. Petersburg, cei care i-au cunoscut au fost trişti, dar deloc surprinşi. De când s-au născut, acum 92 de ani, fraţii Julian şi Adrian au fost identici nu numai la înfăţişare, ci şi în vieţile trăite.

„Încă de când s-au născut în Buffalo acum 92 de ani,(…) au stat foarte rar despărţiţi. S-au jucat împreună, au mers la şcoală împreună, în tinereţe au călătorit în toată ţara împreună şi, la 20 de ani, s-au înscris în ordinul Franciscan împreună”, scrie, într-un articol dedicat celor doi, Buffalonews.com, site de ştiri din regiunea unde gemenii au trăit, citat de BBC. Până şi fotografia publicată la reportaj pare o iluzie optică: fraţii Riester au fost imortalizaţi în robele lor de călugări şi, pentru o clipă, pare o imagine reflectată într-o oglindă.

Localnicii văd semne de la Dumnezeu

Primul s-a stins fratele Julian, de dimineaţă. Seara, a murit şi Adrian. Comunitatea locală a rămas mută la auzirea ştirii. Ca şi cum ar fi fost martori la săvârşirea unei minuni. Apropiaţii celor doi călugări, cei mai mulţi oameni cu frica Lui Dumnezeu, au zis că felul în care cei doi călugări gemeni au murit e doar dovada că le-a fost răsplătită credința.

Ziariştii americani consemnează: „Dacă a fost vreodată vreo confirmare că Dumnezeu îi iubea, asta este!”, e părerere verişorul lor, Michael Riester, care adaugă că nu crede că fraţii ar fi stat vreodată separaţi mai mult de 12 ore însumate.

Separaţi doar de două ori

Cei mai mulţi localnici şi-i amintesc, în tinereţe, conducând biciclete identice, purtând căşti de protecţie identice. Ca slujitori ai Lui Dumnezeu, Adrian şi Julian Riester se ocupau cu munca fizică la mânăstire.

S-au făcut cunoscuţi ca meşteri pricepuţi care îşi exprimau talentul la grădinărit sau tâmplărie, refăcând dulapuri sau mese în atelierul lor din garajul mânăstirii franciscane St. Bonaventure”, scrie Buffalonews.com.

Fratele Julian, avea, de fapt, de acasă numele de Jerome, iar fratele Adrian, fusese botezat Irving. Erau doi dintre cei şapte copii ai doctorului Julian Riester şi ai soţiei sale, Clara. O familie cunoscută. Doctorul, un obstetrician respectat, fusese, ca student la medicină, unul dintre martorii operaţiei la care a fost supus preşedintele american William McKinley, împuşcat mortal, în Buffalo, în 1901, după cum scrie presa locală.

Fraţii Riester „au stat departe unul de celălalt doar de două ori”, adaugă Buffalonews.com. „O dată între 1946 şi 1951, când fratele Adrian era paracliser la biserica Sfântul Francis de Assisi, din Manhatan, şi fratele Julian era în Boston, la „Altarul Sf. Antoniu”. Apoi, au mai fost despărţiţi în anii 50 (…). Dar, din 1956 până acum, fraţii Riester au rămas împreună”. „Aveau o legătură puternică”, a încercat o explicaţie vărul lor Michael. „Şi pentru că erau în legătură cu Dumnezeu şi unul cu celălalt, nu e deloc surprinzător că au murit împreună”.

Andrei Udişteanu

sursa>

http://www.evz.ro/detalii/stiri/calugarii-gemeni-pe-care-nici-moartea-nu-i-a-putut-desparti-932725.html 

~~~+~~~
Nedespărţiţi până la moarte: doi fraţi gemeni, morţi în aceeaşi zi, la 92 de ani

Realitatea.net / 4 iunie 2011

[…] Cei doi fraţi au murit în aceeaşi zi, la Spitalul St. Anthony, fratele Julian dimineaţa, iar fratele Adrian seara. Amândoi au murit în urma unui infarct.[…]

După ce au terminat Institutul Joseph Collegiate, cei doi fraţi au vrut să se înroleze în armată, dar au fost respinşi din caza unor deficienţe de vedere. Unul avea probleme cu ochiul stâng, celălalt cu dreptul. Într-un final, s-au alăturat misiunii Holy Name Province. După ce au slujit în diverse parohii din Buffalo timp de 17 ani, s-au întors la Universitatea St. Bonaventure în 1973, unde şi-au petrecut următorii 35 de ani din viaţă.

sursa>

http://www.realitatea.net/nedespartiti-pana-la-moarte-doi-frati-gemeni-morti-in-aceeasi-zi-la-92-de-ani_841421.html 

~~~+~~~

Cea mai mare coincidenta a anului, produsa de doi calugari gemeni

Protv.md / 5 iunie 2011

[…] Traiau in camere diferite la Manastirea St. Bonaventure, insa imparteau aceeasi linie telefonica, care ajungea in ambele incaperi.

Cei doi, pe care ii chema initial Jerome si Irving, nu au dezvaluit niciodata care dintre ei s-a nascut primul.

sursa>

http://ro.protv.md/stiri/international/cea-mai-mare-coincidenta-a-anului-produsa-de-doi-calugari-gemeni.html

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 6, 2011 în articole, citadela, diverse, oameni, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Eugene Ionesco and the Elder on Mount Athos: „If you really believe, then all corrects itself”

Mystagogy / 23 may 2011

Eugène Ionesco (26 November 1909 – 28 March 1994) was a Romanian and French playwright and dramatist, and one of the foremost playwrights of the Theatre of the Absurd.

In an interview with French magazine Paris-Match, Eugene Ionesco mentions the following experience he had on Mount Athos:

„I was born in an Orthodox family and I lived in Paris. At twenty-five years, I was a genuine young man of the secular culture of the then Paris. I got the idea to visit Mount Athos because of its position as – and indeed was – a place of asceticism in the Orthodox Church. And there I had another thought in mind: to confess. So I went and found a hieromonk, a spiritual father. What did I say to him? The usual sins of a secular young man who lives without knowing God. The hieromonk, after hearing me, said:

‘Do you believe in Christ my child?’

Yes, yes, I believe Father. Besides, I am baptized Orthodox Christian.’

‘Well, my child, do you believe and accept fully that Christ is God and Creator of the world and us?’

I lost it, because this was the first time a person put forward this question to me, and which I had to answer honestly and take a position. Not just if I believe someone made the world, but that this God, the Creator of the world, has to do with me. And that I have a personal relationship with Him! I replied:

Father, I believe, but help me understand this fact well.

If you really believe, then all corrects itself.'”

This incident caused the shift of Ionesco’s life, who up to deep old age, being famous and notorious, lived as a pious and deeply faithful Orthodox Christian.

What do the words of the elder mean, that „If you really believe, then all corrects itself”? He wanted to show Ionesco that belief in God is not some abstract theory, or words full of hot air. Rather, faith in Christ means complete trust and obedience to a Person who is the Creator and my Savior at the same time. 

Therefore, faith in Christ is not only in words, but mainly works of conscious repentance and returning back to the will of Christ and the embrace of Christ, which is the Church.




source>

http://www.johnsanidopoulos.com/2011/05/eugene-ionesco-and-elder-on-mount-athos.html 

photo>

http://3.bp.blogspot.com/-7_SzGhMNCnk/TY4QROwS2UI/AAAAAAAABGY/HI4acMjTAc0/s1600/021.jpg

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,