RSS

Arhive pe categorii: stiinta

Un rabin despre cultura lui „i” a lui Steve Jobs

Steve Jobs, acuzat de rabinul-sef al Marii Britanii

Ziare.com/ 21 noiembrie 2011

[Nu am nimic impotriva tehnologiei in sine, nici impotriva libertatii comertului, atat timp cat acestea se incadreaza in marginile unei etici a bunului simt si a necesitatii cotidiene, insa cuvintele de fata, rostite de acest rabin-sef, constituie, cred, cele mai pertinente observatii critice de pana acum adresate acestui trend ideologic al societatii de consum in care traim si care se propaga din ce in ce mai mult, riscand sa devina pentru unii o adevarata „religie”. Putinele cuvinte exprimate pe marginea acestui subiect arata pericolul crearii acestei „culturi sacre” a tehnologiei umane care, de fapt, desacralizeaza fiinta umana. – dan.camen.]

Rabinul-sef al Marii Britanii, Lord Sacks, l-a acuzat pe Steve Jobs, co-fondatorul Apple, ca a creat o cultura bazata pe consum.

Lord Sacks a mentionat ca litera „i” din numele produselor de la Apple este modalitatea perfecta de a promova egoismul, scrie Daily Mail.

Societatea consumista a fost creata de Steve Jobs, cel care a coborat de pe munte cu doua tablete, iPad si iPad 2, iar acum avem o cultura a lui iPod, iPhone, iPad, i, i, i.

Cand o lume intreaga se invarte in jurul lui ‘i’ (‘eu’ – n.r.), este logic ca oamenii nu o duc prea bine„, a spus Lord Sacks, facand o paralela intre tabletele Apple si Tablele Legii cu care Moise a coborat de pe Muntele Sinai.

Rabinul-sef a mai adaugat faptul ca publicitatea are un singur scop, acela de a face consumatorii sa-si doreasca lucruri pe care nu si le pot permite, in loc sa fie recunoscatori pentru ceea ce au. El a mai avertizat ca o societate dominata de egoism nu poate dura prea mult.

Constantin Pescaru

sursa>

http://www.ziare.com/apple/steve-jobs/steve-jobs-acuzat-de-rabinul-sef-al-marii-britanii-1135126

foto>

http://iusu.ro/wp-content/uploads/2011/08/Steve-Jobs.jpg

 
Un comentariu

Scris de pe noiembrie 22, 2011 în articole, citadela, diverse, stiinta, tehnologie

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Nicolae Paulescu – 80 de ani de la adormire

[Anul acesta se implinesc 80 de ani de la adormirea „Geniului stiintei crestine”Nicolae Paulescu ( 19 iulie 1931). Cateva cuvinte, care evoca in unghere personalitatea acestui crestin, aveti redate mai jos. Doamne, invesniceste geniile care mor!… – dan.camen.]

Geniul romanesc al stiintei crestine – Nicolae Paulescu

Astazi, intelectualul crestin este socotit de “elita intelectuala” ori exentric, ori “inapoiat”. Intelighentia, alcatuita in cea mai mare parte din oameni “rationali”, atei sau indiferenti religios – in cel mai bun caz, – anticrestini – in cel mai rau. Elitei “nereligioase” intelegem sa-i contrapunem modele de intelectuali crestini din epoca interbelica.

Acesti intelectuali crestini trebuie sa fie reperele noii generatii

In anul 1942, exceptionalul teolog Nicolae Mladin (1914-1986), monah autentic, devenit Mitropolit al Ardealului, publica un articol in Revista teologica, intitulat “Doctrina despre viata a profesorului Nicolae Paulescu”. Era al doilea text de forta al literaturii ortodoxe referitor la marele profesor, primul fiind al ganditorului crestin Nichifor Crainic: “Nicolae Paulescu, fondatorul nationalismului crestin”, aparut in volumul Ortodoxie si etnocratie (Ed. Cugetarea, 1937).

Parintele Mladin a scria: “Paulescu este pentru stiinta romaneasca – in sancturarul stiintei universale – ceea ce este Pasteur pentru Franta”. Doi savanti crestini – Louis Pasteur (apartinand spatiului romano-catolic) si Nicolae Paulescu (apartinand spatiului ortodox) – pentru o Europa descrestinata de revolutia franceza si de revolutia bolsevica.

“Cauza prima este Dumnezeu!”

Pasteur (parintele Chimiei biologice si al Microbiologiei) ne-a lasat marturie: “Notiunea si respectul de Dumnezeu ajung in mintea mea pe cai tot atat de sigure ca acelea care ne conduc la adevaruri de ordin fizic”.

Paulescu (descoperitorul insulinei), la randu-i, spunea: “A demonstra existenta unei cauze prime a vieii, imateriala, unica si infinit-inteleapta; iata limita sublima la care ajunge fiziologia. Aceasta cauza prima este Dumnezeu”.

Astazi, necroforii si sicofantii stiintei romanesti, mai precis intelectualii atei ante si post-decembristi, nu mai gandesc cauzal. Ei judeca ideologic si… pragmatic, oficializand adevaruri stiintifice (medicale, sociologice, istorice etc.) dupa cum le cere partidul, statul, rectorul, decanul, presedintele

Adevarul Evangheliei, gandit stiintific

Gandirea paulesciana ar putea constitui subiectul unor utile si interesante teze de doctorat atat in domeniul medicinii, cat si in filosofie si teologie. Dar cum Paulescu a fost un intelectual crestin si nationalist pe deasupra, gandirea si viata lui sunt denaturate, cand nu defaimate, ignorate, cand nu contestate vehement. Conceptia despre lume si viata a profesorului Paulescu trebuie tinuta sub obroc, fiindca azi aparitia sintagmei “intelectual crestin” poate periclita planurile scelerate ale celor care vor sa-l scoata pe Hristos din Universitate si din Academie, iar a omagia un nationalist, fie el si savant, nu e corect politic.

Nichifor Crainic, remarcabil interpret al gandirii paulesciene, descoperise valoarea stintifica a scrierilor profesorului de fiziologie: “Pentru Nicolae Paulescu, nationalismul e adevarul natural, iar crestinismul e adevarul supranatural. (…) Nu e nici o lauda pentru noi sa recunoastem ca pana azi apologia adevarului crestin pe temeiuri stiintifice, inchegata de Paulescu, e mult mai pretuita in Occident, decat in Romania. (…) Nicolae Paulescu e filosoful care gandeste stiintific adevarul Evangheliei”.

Spiritul paulescian si “era” Animal Planet

O parte din operele fundamentale ale gandirii paulesciene au fost retiparite in ultimii ani. “Conceptia despre viata a profesorului Paulescu “- acel studiu al Mitropolitului Mladin – a fost retiparit si el la Iasi, in 1997, prin grija eseistului Mircea Platon. Insa, duhul stiintific al lui Paulescu este in continuare tinut la usile Universitatii romanesti post-comuniste (dupa cum am aratat alta data, la fel se intampla si cu spiritul lucrarilor altor mari carturari crestini ai romanilor). De altfel, nici in Occidentul – alta data avid de stiinta lui Paulescu – nu este astazi tolerata gandirea paulesciana. Stiinta lumii orbecaieste prin intunericul holisticii, al evolutionismului de tip Anima Planet, al ateismului, al neoprotestantismului de “factura antihristica”. Desi nanotehnologia a disecat omul, tainele, misterul, Dumnezeu nu are loc in stiinta moderna.

Savantul crestin Paulescu ajunsese la cauza prima – Dumnezeu – doar cu instrumentele stiintei medicale de la nivelul anilor 1910 – 1930. Si a platit. I s-a refuzat recunoasterea descoperirii insulinei, fiind privat si de premiul Nobel pentru medicina.

A trait ca un ascet ortodox

Paulescu le vorbea studentilor despre Legea iubirii, despre Biserica lui Hristos, despre Jertfa euharistica. Un student al sau, N. Mucichescu-Tunari, relata, in revista Sfarma Piatra, in 1936, o discutie cu Paulescu: “Imi aduc aminte ca ne-a intrebat o data, pe fiecare, daca ne ducem la biserica in fiecare duminica. (…) Si, cum era de asteptat, raspunsul nostru nu l-a multumit. Ba chiar s-a suparat. Si ne-a dojenit aspru. Dojana aceea n-am s-o uit niciodata”.

Memorabile au ramas si cuvintele lui Paulescu adresate studentimii sub forma unui manifest: “Nationalismul, adica iubirea de Neam, il aveti imprimat in suflet, caci e un instinct cu care v-ati nascut si n-aveti nevoie sa-l invatati, ci numai sa-l disciplinati”.

Asadar, iata care erau sentimentele care il calauzeau pe profesor: dragostea pentru Hristos si iubirea de neam.

Nichifor Crainic, titularul catedrei de Mistica de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (abandonata astazi, in favoarea ecumenismului !) a descris astfel sfarsitul savantului: “A trait ca un ascet ortodox si a murit in paradisiaca seninatate sufleteasca, primind Sfintele Taine din mana parintelui Ghita de la biserica lui parohiala din Bucuresti, cu hramul Sfantul Mina. Viata lui a fost viata aproape ireprosabila a sfintilor. Ce pilda covarsitoare de nationalism crestin ne-a lasat omul acesta, care isi ingenunchia geniul si imensa-i stiinta in fata Sfantului Potir, care a dorit ca ramasitele lui pamantesti sa fie infasurate in flacarile tricolorului romanesc!”.

Silviu Alupei

Articol aparut in Revista de gandire politica si crestina – ROST

sursa>

http://trandafirescu.wordpress.com/2009/12/06/geniul-romanesc-al-stiintei-crestine-nicolae-paulescu/

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mitropolitul Nikolaos Mesogaias – Scurt interviu


Preluare de la

PresaOrtodoxa.wordpress.com / 8 mai 2011

Care este sensul Paştelui?

Cred că este întreit. Primul sens este că, prin Înviere, avem dovada dumnezeirii lui Hristos; al doilea … se desfiinţează moartea, iar al treilea, în cadrul definit de celelalte două, este provocarea la o viaţă nouă.

Mielul fript ne îndepărtează de sensul Paştelui?

Dacă cineva sărbătoreşte Paştele doar cu miel, este un Paști mărginit. Pe de altă parte, omenesc este să prăznuim şi prin mijloace materiale.

Învierea lui Hristos nu este o provocare la adresa capacităţii noastre raţională?

O aruncă în aer. Învierea nu are deloc logică.

Şi atunci, de ce să mai credem?

Credinţa este ceva mai înalt decât capacitatea raţională, decât canonul moral, decât aşteptările emoţionale. Credem ceea ce este dincolo de raţiune.

Poate fi cineva creştin ortodox şi să considere Învierea o simplă „poveste”?

Da, se poate găsi în cultura şi civilizaţia ortodoxă, dar, după cum zice apostolul Pavel, după o predanie seacă. Predanie seacă şi viaţă seacă.

Dumneavoastră credeţi în Înviere?

Cu toate celulele mele. Singurul lucru pe care-l cred este Învierea. Iar credinţa în Înviere îi dă omului capacitatea de a ieşi din sine. Nu mai ai nevoie de minuni şi de dovezi, ci te linişteşti şi pătrunzi în alt univers, care este Biserica.

Dat fiind faptul că mai toate religiile propovăduiesc viaţa de după moarte, este posibil ca astfel, pur şi simplu, să fie potolită o nevoie psihologică a omului?

S-ar putea, pentru că o astfel de nevoie există. Dar, mai întâi se crede, apoi vine certitudinea. Şi este atât de frumos acest lucru.

Dacă v-aţi fi născut mai la est sau mai la vest, nu aţi fi aparţinut altei religii?

Se poate … Să fi fost muftiu … Sau cardinal.

Şi atunci, de ce să credem că Ortodoxia este unicul adevăr?

Pentru că, întâmplându-se să ne naştem aici, s-a dovedit acest lucru înlăuntrul nostru. Nu ştiu ce-ar fi fost dacă m-aş fi născut altundeva.

Câţi dintre creştinii ortodocşi din Grecia sunt creştini cu adevărat?

Cred că numărul acestora este foarte mic. Iar pentru acest lucru suntem vinovaţi ca Biserică, deoarece ne-am complăcut şi laicizat, mai simplu spus, funcţionăm instituţional, nu mistagogic. Adică, să-i luăm altfel pe oameni şi, încetul cu încetul, să-i conducem spre taina lui Dumnezeu.

Vă deranjează faptul că cei mai mulţi ajung la biserică cu jumătate de oră înainte de Înviere şi pleacă după „Hristos a înviat”?

Nu mă deranjează, dar este ca şi cum s-ar duce la o nuntă şi, imediat după ce apare mireasa şi începe nunta, ei pleacă. E păcat. Se nedreptăţesc pe ei înşişi.

Sfânta Lumină se aprinde singură, de-adevăratelea, sau cu chibrituri?

Omul contemporan, în numele ştiinţei, crede că universul a luat fiinţă din nimic. De ce nu ar putea Sfânta Lumină să ia naştere din nimic? Cea mai mare semnificaţie a Sfintei Lumini este că toţi luăm lumină din aceeaşi sursă. Acest lucru este foarte important. De ce să-l pierdem?

Dacă trupul omenesc, mai puţin al lui Hristos, şi-aşa se descompune, de ce se opune Biserica arderii celor morţi?

Deoarece arderea nu permite descompunerea fiziologică. Nu vrem să facem ceva brusc şi, cu respect faţă de îngroparea lui Hristos, prezentăm fiecărui om evenimentul Îngropării şi Învierii.

Aţi refuza să daţi binecuvântarea voastră cuiva care ar vrea să fie ars?

Aş face ceea ce hotărăşte, în cele din urmă, conştiinţa Bisericii.

În Grecia, Biserica nu constituie un sistem care, de multe ori, cultivă fanatismul?

Mă tem că aveţi dreptate. Desigur, sunt şi multe alte ocazii în care Biserica eliberează omul cu adevărat.

De ce aţi înapoiat statului elen salariul dumneavoastră?

Ceea ce e cu adevărat interesant este faptul că statul elen este incapabil până şi să-mi taie salariul. Încă sunt plătit, iar salariul merge la fundaţii. Măcar de mi-ar suspenda calitatea de funcţionar public. Nu doresc să fiu funcţionar al Statului.

Aşadar, sunteţi pentru separarea Bisericii de Stat?

Da. Biserica, cu cât este mai dezlegată de Stat, cu atât este mai Biserică. Devine mai apropiată de mesajul pe care îl propovăduieşte. În acest moment, făcând parte din sistemul politic, se prăbuşeşte împreună cu acesta.

Şi cum vor trăi preoţii, fără salariu?

Mult mai bine. Impozitarea Bisericii este o măsură antipopulară. Lumea dă câte ceva la pangar şi se adună nişte bani. Dacă Biserica Greciei hrăneşte zilnic 50.000 de persoane – după cum a făcut cunoscut, cu câteva zile mai-nainte, Sfântul Sinod -, şi este impozitată cu 20%, cineva va trebui să găsească o sursă de hrană pentru 10.000 de oameni.

Dumneavoastră aveţi alte surse de venit?

Nu am nevoie.

Şi ce mâncaţi?

Nici nu vă puteţi imagina. Îmi aduc de la mânăstiri cele mai bune ouă.

Ştiinţa v-a făcut să vă îndoiţi de existenţa lui Dumnezeu?

Din contră. Pe când eram în America mă înfruptam din cele mai bune părţi ale ştiinţei, şi cu toate acestea, am simţit că ea nu mă poate sătura. Deplinătate mi-a dat nevoia de a transgresa moartea, degradarea, timpul.

Ştiinţa ar putea descoperi vreodată începuturile universului, ceea ce a fost înainte de Big Bang?

Înainte de Big Bang nu exista timp, aşadar, nu există „înainte de”. Ştiinţa este o unealtă extraordinară care ne arată frumuseţea lumii materiale. Dar este mult prea limitată pentru a ne arăta limitele omului.

Crucea dumneavoastră personală?

Cel mai rău este sinele meu. Dificil lucru sinele omului.

Publicat de Romfea, în Duminica Paştilor 2011

sursa>

http://presaortodoxa.wordpress.com/2011/05/08/mitropolitul-nikolaos-mesogaias-scurt-interviu/

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Conjectura lui Poincare rezolvata de Perelman pornind de la minunea umblarii Mantuitorului pe apa

Un matematician rus a rezovlat o problemă celebră în timp ce

încerca să afle cum mergea Iisus pe apă.

[Iata ca rusul incerca sa explice rational, stiintific, minunea umblarii pe apa a Mantuitorului (Mt. 14, 22-33), legandu-se in special de viteza de deplasare, de parca Hristos ar fi fugit pe mare, cand Evanghelia spune clar ca „umbla”, adica mergea. Se pare ca nu stia nici detaliile pericopei, care arata ca vantul „era impotriva” si valurile „invaluiau” corabia. De asemenea, intreaga minune are in centrul ei ideea de credinta in Hristos care poate supune sub picioare toate stihiile pamantului, deci o explicatie rational-umana a acesteia iese din start din calcul. In fine, e interesant faptul ca, incercand sa rezolve o problema stiintifica, a pornit de la o minune dumnezeiasca, spre deosebire de exemplu de fizicianul, matematicianul si… teologul Isaac Newton care, plecand de la marul cazut in cap din copac, a elaborat mai apoi legea atractiei universale. Totodata, Perelman este de apreciat si pentru felul cum a refuzat, ca un dezinteresat, de doua ori milionul de dolari, explicand genial ca nu-i trebuie bani, daca stie cum să guverneze Universul… – dan.camen.]

Cititi si> Geniul insingurat

Mediafax.ro / 28 aprilie 2011

Matematicianul rus Grigori Perelman, care a rezolvat o celebră problemă de matematică cunoscută sub denumirea Conjectura lui Poincaré, a povestit într-un interviu că a reuşit să rezolve această problemă pe când încerca să înţeleagă cum a reuşit Iisus să meargă pe apă.

Nu există probleme pe care nu le putem rezolva, există doar probleme dificil de rezolvat„, a declarat Perelman într-un rar interviu acordat unei companii cinematografice, din care cotidianul Komsomolskaïa Pravda a publicat o serie de fragmente.

Vorbind despre amintiri din timpul şcolii, solitarul savant, care a refuzat până de curând să comunice cu presa, a spus că dorea să explice legenda lui Iisus.

Vă aduceţi aminte de legenda biblică despre Iisus care mergea pe apă. Trebuia să calculez viteza cu care mergea pentru a nu cădea în apă„, a explicat acesta.

Având în vedere că „legenda încă există, înseamnă că nu m-am înşelat”, a continuat acesta.

„Un copil învaţă lucruri încă de la naştere. Dacă braţele şi picioarele pot fi antrenate, de ce nu am putea antrena şi creierul„, a întrebat acesta.

El a mai explicat că a refuzat un premiu de 1 milion de dolari acordat anul trecut de Clay Mathematics Institute (CMI) pentru rezolvarea conjecturii lui Poincaré pentru că ştie „cum să guvernezi Universul”.

Ştiu cum să guvernez Universul. De ce ar trebui să alerg după un milion„, a spus acesta.

Matematicianul în vârstă de 44 de ani, care locuieşte cu mama sa într-un cartier mărginaş din Sankt Petersburg, a fost desemnat în luna martie a anului trecut laureatul unui premiu decernat de Clay Mathematics Institute (CMI) din SUA, după ce a publicat pe internet soluţia problemei de topologie formulate în 1904 de matematicianul francez Henri Poincaré.

După mai multe săptămâni de suspans, el a anunţat institutul că că nu acceptă recompensa de 1 milion de dolari acordată odată cu acea distincţie din cauza unui „dezacord” cu comunitatea matematicienilor.

Pentru rezolvarea acestei probleme celebre, matematicianul rus a primit în 2006 medalia Fields, considerată „Nobelul în matematică”. Perelman a refuzat şi această distincţie, fiind prima persoană din lume care a făcut acest lucru.

Clay Mathematics Institute, o instituţie americană dedicată promovării ştiinţelor matematice, a expus în anul 2000 o listă cu „cele şapte probleme ale mileniului”, promiţând o recompensă de 1 milion de dolari pentru rezolvarea fiecăreia dintre ele.

Trei ani mai târziu, Grigori Perelman a anunţat, spre surpriza generală, că a descoperit soluţia pentru Conjectura lui Poincaré, declarând că a lucrat la ea, în secret, timp de şapte ani.

Ignorând complet canoanele presei ştiinţifice, Grigori Perelman a ales să îşi publice demonstraţia pe internet. Soluţia lui a fost apoi îndelung verificată de către alţi matematicieni.

Conjectura lui Poincaré este un test care poate ajuta la determinarea formei universului. Potrivit acesteia, dacă într-un spaţiu închis tridimensional orice arc de cerc închis se poate micşora până la un punct, acest spaţiu este echivalent din punct de vedere topologic cu o sferă tridimensională.

sursa>

http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/un-matematician-rus-a-rezovlat-o-problema-celebra-in-timp-ce-incerca-sa-afle-cum-mergea-iisus-pe-apa-8200486/

 
4 comentarii

Scris de pe aprilie 29, 2011 în articole, citadela, diverse, oameni, stiinta, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Este necesară o dezbatere publică: Pro şi contra legalizării mamei-surogat

[De data asta merg pe „mâna” francezilor… – dan.camen.]

Ziarul Lumina / 3 martie 2011

Larisa Iftime

Problema mamei-surogat care ţine de procedurile reproducerii umane asistate medical (RUAM) are o mare complexitate, iar de acest fapt vor trebui să ţină seama legiuitorii români cât de curând. Un nou proiect de lege pe această temă a fost recent depus de dna deputat Mihaela Şandru la Senat. Proiectul prevede de fapt reglementarea reproducerii umane asistate medical. Încă de la prima citire se văd o mulţime de lacune şi puncte vulnerabile, de aceea textul cere imperios să fie luat în dezbatere de societate. Primul punct vulnerabil pe lista acestora este legalizarea mamei-surogat.

În mass-media românească nu au existat până acum dezbateri publice pertinente, în care să se prezinte toate punctele de vedere pe care le impune o astfel de problemă. Au existat doar poziţii care au susţinut necesitatea legalizării acestui fenomen, adică poziţii unilaterale, şi atât. Nici vorbă să fie prezentat vreun punct de vedere etic sau vreun punct de vedere care să informeze femeile care intenţionează să devină mame-surogat, prevenindu-le asupra situaţiei la care se expun. Unde sunt bioeticienii din zona medicală şi de drept? Unde sunt profesorii de filosofie şi morală, care să explice consecinţele acestui fenomen? O decizie pertinentă pe un asemenea subiect complex şi sensibil nu se poate construi decât pe o dezbatere cu toate argumentele – pro şi contra – la vedere.[Completez> Unde sunt, de asemenea, si preotii care sa spuna public daca acest lucru este pacat sau nu? – n.m.]

Nu putem trece uşor cu vederea că există deja cazuri de mame-surogat în România. Însă tot atât de adevărat este că nu se cunoaşte numărul de copii născuţi astfel în România şi nu există nici un studiu epidemiologic cu privire la monitorizarea acestor copii, fapt care ar putea permite legiuitorilor să decidă în deplină cunoştinţă de cauză, iar în consecinţă, să fie evitate abuzurile.

Motive care susţin legalizarea mamei-surogat

Din mărturiile celor care susţin legalizarea mamei-surogat în România reies o serie de motive ce nu pot fi neglijate. Femeile care nu pot avea copii au o mare suferinţă. Dincolo de problema comodităţii, care ar putea motiva pe unele femei să nu nască (frica de naştere, teama de degradare a corpului mai târziu, anxietate în faţa durerii etc.), există şi o seamă de motive medicale care împiedică femeile să aibă copii. Este, de exemplu, cazul femeilor care au suferit un tratament cu radiaţii, dar şi al altora, inclusiv al femeilor care au avortat prima lor sarcină şi au rămas sterile pe viaţă.

Un al doilea motiv din această serie este că mama-purtătoare face un act de generozitate. Oferirea propriului corp pentru a găzdui copilul unui cuplu este privită ca un act altruist extraordinar. Acest act este, uneori, propus de rude ale femeii care nu pot suporta sarcina, de soră sau, alteori, de prietene.

Un alt punct de vedere care susţine legalizarea acestei proceduri este: de ce să refuzăm progresele în domeniul tehnologiei medicale? Dacă donarea de gameţi, spermă şi ovule este acceptată, dacă donarea de embrioni este acceptată, de ce să nu se accepte şi împrumutarea corpului unei persoane? În virtutea căror principii? De ce să negăm beneficiile progresului ştiinţific în domeniul medical şi progresul care ne întinde o mână de ajutor?

Pericolele legalizării mamei-surogat

Există suficiente puncte de vedere contra legalizării fenomenului, care, din păcate, nu se regăsesc în mass-media românească de mare tiraj. În primul rând, mama purtătoare trebuie remunerată. Iar de aici până la surogatul ca „afacere” nu e decât un pas. În multe cazuri sesizate în presa internaţională, surogatul este astfel manipulat pentru a deveni o afacere. În India, de exemplu, femeile dintr-un azil de bătrâni erau recrutate pentru a deveni mame-surogat pentru străini sau indieni bogaţi, care „cumpărau” această „ocazie” cu sume sub 10.000 de euro. În Ucraina este nevoie de 15.000 de euro. În America de Nord, de aproximativ 40.000 de euro. Un copil nu poate avea un preţ, chiar dacă aici nu este vorba despre copil, ci de „contract”, de „închirierea pântecelui” şi „evacuarea chiriaşului.

Un alt punct de vedere împotrivă ar fi că acest proiect nu reprezintă o prioritate a sănătăţii publice, cel puţin în această perioadă, când spitalele din România sunt subfinanţate, când sectoare întregi ale medicinei au ajuns în pragul falimentului. Din acest punct de vedere, această lege nu este o prioritate.

Complicaţii etice şi legale

În altă ordine de idei, mama purtătoare are un statut legal vag. Ce relaţie există între femeia care naşte un copil care, din punct de vedere biologic, nu-i aparţine? Cine este copilul pentru femeia care îl poartă nouă luni în pântece şi îl naşte? Iată doar câteva întrebări dificile. Nu sunt cunoscute foarte bine, de altfel, consecinţele psihologice asupra femeii care dă copilul mamei sale biologice. Nu mai vorbim despre consecinţele psihologice ale acestui fapt asupra copilului însuşi.

Recurgerea la mama-surogat implică un contract între două părţi, „mama-purtătoare” şi „părinţii beneficiari”, cu angajamente de ambele părţi, cu drepturi şi obligaţii, ce presupune responsabilităţi legale. Ce se întâmplă dacă, de exemplu, mama-surogat preferă să consume alcool, să fumeze? Este aproape imposibil să asiguri unui cuplu o loialitate totală faţă de angajamentele luate.

Ce se întâmplă dacă părinţii biologici refuză copilul? Probabil, un cuplu care se angajează în acest proces îşi asumă toate consecinţele. Dar ce se întâmplă dacă, în timpul sarcinii, părinţii se separă? Vedem, din înşiruirea acestor argumente, că problema rămâne destul de complicată sub aspect moral, legal şi etic.

Ce se întâmplă dacă părinţii biologici îi cer mamei-surogat să avorteze copilul (din diverse cauze) şi ea nu vrea? Sau ce se întâmplă dacă mama-surogat nu mai doreşte să dea copilul părinţilor biologici?

Dezbaterile publice din Franţa privind mama-surogat

Cea mai avansată ţară la capitolul dezbateri publice pe problema mamei-surogat rămâne Franţa. Opinia publică a decis acolo interzicerea fenomenului mamei-surogat. Şi-au spus punctul de vedere împotriva acestei legalizări personalităţi importante, profesori de medicină şi etică, o mare parte a corpului medical. S-au scris cărţi pe această temă. Amintim aici volumul Corps en miettes („Trupul în bucăţi„), Editura Flammarion, 2009, semnat de filosoful Sylviane Agacinski, despre „barbaria” mamelor-purtătoare (15 aprilie 2009). Acolo, autoarea se întreabă: „Putem să ne întrebăm dacă lecţia nazismului a fost cu adevărat învăţată, căci opinia publică pare să nu fie îngrijorată de ceea ce semnifică umanitatea noastră sau spiritul legilor noastre. Ea dă prioritate puterii tehnologiei şi cererii individuale. Asemenea tehnici permit confecţionarea copiilor şi există indivizi care „cer” să se utilizeze aceste mijloace. Restul are cu adevărat importanţă?”

Termenul „mamă-purtătoare”, după părerea autoarei, „relevă o perfidie retorică, ce contribuie la micşorarea femeii, transformând-o într-un sac, într-un soi de cuib temporar, o simplă magazie, unde se stochează copilul, conceput de alţii, care aşteaptă livrarea„. În această viziune, mama-surogat reprezintă „o formă inedită de sclavie şi înjosire a femeilor”. Iar Agacinski se ridică împotriva exploatării corpurilor altora, fenomen aflat în centrul „afacerii cu bebeluşi”, „alienării biologice„, care „se instalează în domeniul procreării artificiale”. „În faţa indiferenţei faţă de aceste femei, transformate astăzi în incubatoare „subvenţionate”, nu putem să nu recunoaştem răceala egoistă şi dispreţul acelora care consideră normal să pună viaţa altora în slujba lor„. Ea se întreabă dacă nu cumva „aspectul cel mai repugnant din toată această afacere” este justificarea cu care se „dăruie” mamele-purtătoare, din „generozitate” sau „altruism”.

Citeste si>

Legalizarea “mamelor surogat”: o provocare adresată deopotrivă dreptei şi stângii

Femeile care nu pot avea copii pot apela la mamele surogat, potrivit unui proiect legislativ

sursa>

http://www.ziarullumina.ro/articole;1533;1;53209;0;Pro-si-contra-legalizarii-mamei-surogat.html

foto>

http://www.stl.ro/wp-content/uploads/2011/02/mamesurogatrom2.jpg

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Papa a binecuvântat reţelele sociale, dar a dat şi avertizări privind pericolele din lumea digitală

Gandul/ 24 ianuarie 2011

Papa Benedict al XVI-lea a binecuvântat reţelele de socializare, Facebook, Twitter şi YouTube, cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicării, care se celebrează luni, şi a făcut apel la respect în exprimarea online, informează Reuters.

Papa, care nu are un cont pe Facebook, şi-a exprimat părerile despre lumea digitală într-un mesaj special numit „Adevărul, proclamarea şi autenticitatea vieţii în epoca digitală”.

În mesajul său adresat catolicilor cu ocazia Zilei Comunicării, papa le-a recomandat internauţilor să fie respectuoşi, responsabili, oneşti şi discreţi. De asemenea, suveranul pontif le-a făcut o recomandare bloggerilor care vor să răspândească mesajul Evangheliei pe internet, subliniind că scopul lor nu trebuie să fie obţinerea unui număr mare de accesări.

Trebuie să fim conştienţi că adevărul pe care vrem să îl împărtăşim nu îşi găseşte valoarea în popularitatea sa, ci în atenţie. Diseminarea mesajelor Evangheliei cere o comunicare ce este în acelaşi timp respectuoasă şi sensibilă„, a precizat suveranul pontif în mesajul său.

Totuşi, în mesajul său, papa a reiterat unele din temele sale predilecte din ultimii ani, printre care avantajele şi pericolele epocii digitale. El a subliniat că reţelele de socializare sunt un mod minunat de a construi relaţii şi comunităţi, dar a avertizat că relaţiile de prietenie de pe internet nu trebuie să le înlocuiască pe cele reale şi oamenii trebuie să îşi construiască profiluri autentice pe aceste platforme.

Suveranul pontif este cunoscut pentru faptul că îşi scrie de mână majoritatea discursurilor, pe care colaboratorii săi le publică ulterior online. În 2009 a fost lansat un site al Vaticanului, numit www.pope2you.net. Site-ul oferea utilizatorilor diferite aplicaţii digitale, printre care una numită „Papa se întâlneşte cu tine pe Facebook”, dar şi alte aplicaţii realizate pentru internauţii care doresc să primească mesajele papei pe iPhone sau iPod.

sursa>

http://www.gandul.info/international/papa-a-binecuvantat-retelele-sociale-dar-a-dat-si-avertizari-privind-pericolele-din-lumea-digitala-7915400

~~~+~~~

Creştini pe Web cu încredere şi creativitate,

invită papa Benedict al XVI-lea în Mesajul pentru

Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale

Radio Vaticana/ 24 ianuarie 2011

Creştinii sunt chemaţi să intre pe Web cu încredere şi creativitate, pentru că aşa-numita „reţea” este o parte integrantă a vieţii umane: este ceea ce Papa spune în mesajul pentru cea de-a 45-a Zi Mondială a Comunicaţiilor, intitulat „Adevărul, vestirea şi autenticitatea vieţii în era digitală”. Ziua va fi sărbătorită duminică, 5 iunie. Ca de obicei, Mesajul a fost prezentat luni 24 ianuarie, în comemorarea liturgică a Sfântului Francisc de Sales, patronul spiritual al presei catolice.

Papa compară era Internetului cu marile schimbări iniţiate odată cu de revoluţia industrială. „Noile tehnologii – notează – nu doar schimbă modul în care comunicăm, ci comunicarea în sine, … este în curs de dezvoltare un nou mod de învăţare şi de gândire, cu oportunităţi fără precedent pentru a stabili relaţii şi a construi o comunitate.” „Potenţialul extraordinar al reţelei internet” nu poate lăsa indiferentă Biserica.

Deci, Papa invită „creştinii să se alăture cu încredere şi creativitate conştientă şi responsabilă în reţeaua de raporturi pe care era digitală a făcut-o posibilă. Nu doar pentru a satisface dorinţa de a fi prezenţi, ci pentru că această reţea este o parte integrantă a vieţii umane”. Reţeaua „web” contribuie de fapt la dezvoltarea unor noi forme şi mai complexe de conştiinţă intelectuală şi spirituală, de conştientizare împărtăşită”. De aceea,”chiar şi în acest domeniu – spune Papa – suntem chemaţi să proclamăm credinţa noastră că Cristos este Dumnezeu, Mântuitorul omului şi al istoriei.”

Cu toate acestea – adaugă – „adevărul Evangheliei … chiar proclamat în spaţiul virtual al reţelei, cere întotdeauna să se întrupeze în lumea reală şi în raport cu feţele concrete ale fraţilor şi surorilor noastre, cu care împărtăşim viaţa noastră zilnică”. Într-adevăr, poate înceta conştiinţa celui care este cu adevărat aproapele nostru, putem fi mai puţin prezenţi şi mai distraţi faţă de cine ne este mai aproape. „De aceea rămân mereu fundamentale relaţiile umane directe în transmiterea credinţei.”

Există, de asemenea, „un stil de creştin de prezenţă în lumea digitală”: şi anume „o formă de comunicare onestă şi deschisă, responsabilă şi respectuoasă de altfel „mereu coerentă cu Evanghelia, chiar şi atunci când nu se vorbeşte despre ea în formă explicită”. Este vorba de un stil „care stimulează inima şi atinge conştiinţa”, cu a făcut Isus cel înviat cu ucenicii de la Emaus, care „au fost conduşi treptat la înţelegerea misterului prin apropierea sa, dialogul său cu ei, prin a face cu delicateţe să iasă la iveală ceea ce era în inimile lor.”

E nevoie, de asemenea, „să fim conştienţi – spune Papa – că adevărul pe care căutăm să-l împărtăşim nu-şi trage valoarea din ’popularitatea’ sa sau din cantitatea de atenţie pe care o primeşte. Noi trebuie să-l facem cunoscut în toate elementele sale, mai degrabă decât încercarea de a face acceptabil, poate chiar „diluându-l”. În acest fel, „credincioşii, mărturisind convingerile lor cele mai profunde, oferă o contribuţie valoroasă pentru ca reţeaua-web să nu devină un instrument care reduce oameni la categorii, care încearcă să le manipuleze emoţional, sau care permite celor care e puternic să monopolizeze opiniile altora” .

Papa indică, de asemenea, limitări legate de web: „parţialitatea de interacţiune, tendinţa de a comunica doar anumite părţi ale propriei lumii interioare, riscul de a cădea într-un fel de construcţie de sine, care poate duce la automulţumire” până la crearea artificială a unui propriu „profil” public, şi invită la a evita anumite pericole, „cum ar fi refugierea într-un fel de lume paralelă, sau expunerea excesivă la lumea virtuală.

Provocarea este aceea de a „fi autentici, fideli cu sine” şi în acest sens, Papa îndeamnă tinerii, în special, la „a face o bună utilizare a prezenţei lor în arena digitală”, amintind că „contactul virtual nu poate şi nu ar trebui să înlocuiască contactul uman direct cu oamenii„. Şi tocmai pentru faptul indispensabil de a fi împreună, reînnoieşte chemarea sa de a participa în număr

sursa>

http://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=456688

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Papa primeste in Israel o nano-Biblie, mare cat o gamalie de ac

MIDEAST ISRAEL PALESTINIANS POPE'S BIBLE

Papa primeste in Israel o nano-Biblie,

mare cat o gamalie de ac

Ziare.com | 08 Mai 2009

Presedintele israelian Shimon Peres ii va oferi papei Benedict al XVI-lea, care va merge in vizita in Israel saptamana viitoare, un Vechi Testament pe un suport electronic din siliciu, de marimea unei gamalii de ac.

Vechiul Testament in ebraica a fost gravat pe un suport electronic de 0,5 milimetri patrati de oamenii de stiinta de la Institutul israelian de tehnologie Technion, arata AFP.

Presedintele israelian ii va oferi papei cartea, ce are 308.428 de cuvinte, la sosirea acestuia in Israel luni.

Dispozitivul este pus intr-o cutie de sticla echipata cu o lupa si este insotit de explicatii tehnice in ebraica si in engleza. Primele 13 versete din geneza sunt marite de 10.000 de ori

Peres, in varsta de 86 de ani, este pasionat de nanotehnologie, pe care o considera o metoda de rezolvat problemele de securitate ale Israelului.

Papa Benedict al XVI-lea face primul sau turneu in Tara Sfanta.

sursa>

http://www.ziare.com/Papa_primeste_in_Israel_o_Biblie_electronica_mare_

cat_o_gamalie_de_ac-744885.html

foto>

http://www.daylife.com/photo/0cg7ey9f5wdS0

 

Etichete: , , , , , , , ,

DREPTUL DE A FI SUPRAVEGHEAŢI – TRĂIM ÎN SOCIETATEA BIG BROTHER?

n197_nr2691

DREPTUL DE A FI SUPRAVEGHEAŢI –

TRĂIM ÎN SOCIETATEA BIG BROTHER?

[Am preluat toate cele 7 articole dedicate acestei teme de catre cei de la Dilema Veche (Anul VI, nr. 269 – 09 aprilie 2009), felicitandu-i pentru faptul ca s-au preocupat  in mod special de acest lucru intr-un numar al revistei lor. Nadajduiesc ca si ceilalti intelectuali ai patriei sa faca acelasi lucru. – dan.camen.]

Pe cîţi GB încape viaţa unui om?


Primul lucru pe care îl fac în fiecare dimineaţă este să-mi verific cele trei adrese de email – una personală şi două de serviciu. Trimit pe zi, în medie, 15 email-uri şi primesc alte 30, pe care le citesc, fără să le pun la socoteală pe cele care iau, by default, drumul coşului de gunoi – imposibilele spam-uri sau junk-uri. Cum petrec mult timp online, nu de puţine ori m-am întrebat ce se întîmplă cu datele mele personale şi unde, mă rog, pot ajunge ele în cursul unei zile. Mai nou, datele de identificare ale email-urilor şi ale altor tipuri de conversaţii online (cele pe messenger, de exemplu) ajung la furnizorii de servicii electronice, care va să zică, în grija provider-ilor de Internet.

Aceştia ştiu în orice moment data şi ora la care am trimis un mesaj electronic şi destinatarul căruia îi este adresat. Chiar şi numele, adresa de domiciliu, browser-ul pe care l-am utilizat şi adresa IP au aceeaşi destinaţie.

De plăcere sau forţată de împrejurări, dau cel puţin 20 de telefoane pe zi. Cei patru furnizori de telefonie mobilă şi fixă cu care am de-a face vor şti în orice moment cîte telefoane am efectuat în reţeaua lor, numerele de telefon pe care le-am apelat, ziua, data şi ora acestor convorbiri. Nu se vor lega însă şi de conţinut – legea spune că furnizorii de servicii electronice şi de telefonie mobilă şi fixă nu au voie să reţină şi să stocheze conţinutul email-urilor, al sms-urilor, al conversaţiilor telefonice etc., ci doar datele de identificare ale acestor metode de comunicare. Mă întreb dacă nu cumva, „la cerere”, locul în care mă aflu sau direcţia spre care mă îndrept nu ar putea fi detectate chiar şi atunci cînd cele două telefoane mobile din dotare stau liniştite în poşetă…

Cum sînt de modă veche şi prefer banii cash, folosesc rar card-ul, cînd vreau să scot bani sau cînd, neavînd un bancomat în preajmă, sînt nevoită să fac plăţi POS. De fiecare dată însă ştiu sigur că cineva, undeva ar putea să facă un raport complet care să includă semnalmentele mele, locul, data, ora tranzacţiei şi suma utilizată. Unde şi cum ne folosim banii nu mai reprezintă de mult un secret.

Aproape în fiecare zi merg cu metroul şi cu mijloacele de transport în comun. De fiecare dată trebuie să validez un card de călătorie pe care figurează numele meu şi primele şapte cifre din CNP. Mă întreb ce se întîmplă în momentul în care pe micul ecran al aparatului apar cuvintele „card validat, valabil pînă la data de…” – cine va şti în ce zi, la ce oră şi unde am fost? În staţii, în autobuze, în tramvaie, pe culoarele de acces la metrou şi pe peroane sînt camere de luat vederi. Vigilente, atente la semnalmente, ştiu oricînd unde am urcat, unde am coborît şi cum m-am comportat în timpul călătoriei. Nimic nou; Marea Britanie bate recordul în materie, fiind ţara cu cele mai multe camere de luat vederi amplasate în locuri publice – peste patru milioane estimate în 2002, deşi se crede că numărul este mult mai mare. În metroul londonez, de exemplu, funcţionează în jur de 8500 de camere, în staţii – 1600, iar în autobuze – aproximativ 60.000.

Am mers într-o zi la o bancă pentru a plăti o taxă de alimentare a unui card. De la intrare şi pînă în biroul către care m-a direcţionat agentul de pază am numărat nu mai puţin de zece camere de luat vederi şi tot atîţia senzori de detectare a mişcării. Nu am scăpat de ele nici mai tîrziu, în decursul aceleiaşi zile, cînd am mai trecut, în ordine, pe la o clinică, un magazin de electrocasnice, un supermaket şi… culmea, o piaţă agro-alimentară.

Sub diverse forme, sînt „imortalizată”, pe zi, de cel puţin 40 de ori. Faceţi o socoteală; sînt curioasă – dvs. ce vă iese? E clar că supravegherea va fi din ce în ce mai mare. Se va ajunge ca în orice context public, dar şi privat, să fim supravegheaţi, înregistraţi şi stocaţi sub formă de arhivă digitală. Pentru a împiedica acţiunile antisociale, terorismul, infracţiunile contra siguranţei naţionale şi crima organizată. Teoretic, pentru că proba contrarie, care să combată discuţiile cu privire la măsurile represive de control, la drepturile la intimitate şi viaţă privată, încă nu s-a materializat. Pentru că tot e la modă şi se poartă, propun un „top” al celor mai arhivate persoane. Viaţa căruia dintre noi are mai mulţi şi mai mulţi GB? Şi de ce? Teoretic, dar şi practic!

(R. T.)

sursa>

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10384

~~~+~~~

Piedica emoţională


Există cîteva trucuri verificate în tranziţia socio-politică autohtonă care ajută decisiv la demersuri de ridiculizare sau de îngropare a unor teme cu adevărat importante. Toate au de-a face, într-un fel sau altul, cu emoţia. Luate împreună, ele alcătuiesc ceea ce s-ar putea numi o periculoasă şi manipulantă „piedică emoţională”. Voi face referire în acest text doar la trei dintre ele, în contextul discuţiilor – majoritatea, din punctul meu de vedere, false dezbateri publice – despre cum s-ar putea concretiza în viitorul imediat şi mediu ideea de „supraveghere” şi, implicit, aceea de control.

Reactivarea mitului trecutului recent teribil şi readucerea în prim-plan a înspăimîntătoarei fantome a Securităţii

Deşi mitul e, ca regulă, „dincolo de adevăr şi de fals”, trecutul relativ recent – cel care desemnează perioada comunistă a României – e cu adevărat îngrozitor. La fel, „braţul înarmat şi murdar al regimului comunist” – aşa cum a fost denumită Securitatea inclusiv în studiile politice – a fost o instituţie terifiantă, indubitabil terifiantă. În legătură cu aceste două afirmaţii, există un „consens destul de larg” la nivelul opiniei publice româneşti, aşa încît, atunci cînd apare o problemă sensibilă cum e aceea a controlului (de pildă, prin intermediul filtrelor drastice de la aeroport sau, mai nou, prin paşapoartele biometrice), aşezarea în prim-planul agendei publice a acestor neîncheiate şi neexorcizate poveşti de istorie recentă a României temperează semnificativ sau anulează un început de dezbatere serioasă. E interesant de observat că, în momentele de acalmie publică, cei care se folosesc cu precădere de asemenea „bombe nucleare emoţionale” relativizează mult perspectiva sumbră pe care o propun în mod repetat şi chiar impun în termeni absoluţi şi nenegociali în momente excepţionale. Cunoaşteţi, spre exemplu, formulele: „au fost şi securişti buni!”, „nu am murit”, „ne-am descurcat noi cumva”, „au fost şi securişti patrioţi”, „turnătoria avea adesea raţiuni înalte” etc. etc.

Cultivarea, în mass-media, a opiniilor oamenilor „cu experienţă” în detrimentul celor „cu expertiză”

A avea experienţă nu e în sine un defect; poate fi însă aşa, dacă prin „om cu experienţă” înţelegem suma acelor calităţi pe care le posedă cineva care a lucrat în interiorul sau în imediata apropiere a laboratoarelor sociale de fabricare a omului nou socialist-comunist şi care perpetuează şi acum reflexele dobîndite acolo. Nu e obligatoriu – mă grăbesc să adaug, pentru a nu fi citit într-un sens tare şi pentru a nu fi înţeles greşit – ca lucrurile să stea automat aşa. Totuşi, există covîrşitor de multe indicii că oameni cu mintea formată şi deformată în aparatul de partid/propagandă/ Securitate au dovedit suficient de multă fidelitate faţă de matricea intelectuală cu care au fost amprentaţi încît să nu fim suspicioşi faţă de ei. Ei bine, o parte dintre oamenii aceştia sînt rulaţi de mass-media sau conduc mass-media (fie şi prin intermediari); producţia de discursuri care afirmă teama şi care produc teamă reprezintă un exerciţiu de rutină pentru ei. Doar ignoranţa şi prostia nu mai sînt – decît în mod excepţional – explicaţii pentru seria de dezbateri emoţionale, nu de puţine ori isterice pe care le putem privi la televizor sau – nu chiar aşa de rar – chiar citi în presă. Oamenii cu experienţă (doar cu „experienţă”) de la noi se disting uşor de oamenii „cu expertiză” – primii produc sau denunţă temeri, panici colective; ceilalţi obişnuiesc să discute calm inclusiv despre chestiuni urgente şi presante, nu se feresc – dimpotrivă – să facă uz de înlănţuiri logice coerente. Primii folosesc şi atacă emoţia; ceilalţi, de regulă, „atacă” intelectul, raţiunea, logica şi, în fond, bunul-simţ.

Senzaţionalismul

Sfîrşitul tranziţiei nu e suficient să fie doar „interesant”; el trebuie să fie de-a dreptul senzaţional. Să arunce în capul celor care îl trăiesc, ca o cascadă, tone de news alert-uri şi de breaking news-uri, să răscolească viscere, să frisoneze, să inducă fibrilaţii, să captiveze, să năucească, să impresioneze, să stoarcă (lacrimi, dacă se poate!) etc. etc. A, şi să nu uit: să îngrozească! Ideea unei scanări a ochiului în aeroporturi îngrozeşte! La fel aceea a unei discrete (deşi, inexistente, sic!) camuflări a „cifrei diavolului” într-un paşaport biometric! Nu e chiar confortabilă o supraveghere cu camera video! Un chestionar la bancă a cărui completare echivalează cu transcrierea unei jumătăţi de roman scurt poate fi o sursă semnificativă de stres! Toate acestea, repetate şi îngroşate, pot să îngrozească.

Şi totuşi… Citez: „Paşaportul electronic românesc nu conţine acest cod de bare. Există un cip şi o antenă. Pe fila informatizată sînt tipărite datele titularului, fotografia, mai multe tipuri de fotografie, avem un MLI, unde se regăseşte fotografia în miniatură. Cipul nu este vizibil, iar în acesta se găsesc imaginea facială, amprentele titularului şi datele de identitate. Nu există absolut nici un cod de bare”. Pe codul de bare, au spus diverşi lideri religioşi din sau afiliaţi BOR, s-ar regăsi teribila „cifră a diavolului”. Argumentaţia, clară şi distinctă, îi aparţine dlui Viorel Popa, inspector la Centrul naţional unic de personalizare a paşapoartelor biometrice. În dezbaterea – covîrşitor inutilă, întreţinută, repet, şi de o falangă semnificativă din BOR – cu privire la chestiunea prezenţei „cifrei diavolului” în paşapoartele biometrice, o asemenea perspectivă a fost într-o minoritate dezarmantă. A fost, în schimb, în locul argumentelor, agitată fantoma Securităţii (o Securitate, de această dată, de „substanţă” vestică, pro-americană, pro-NATO, bla-bla-bla). Am avut, săptămîni întregi, cohorte de „oameni cu experienţă” care şi-au expus ostentativ opinii despre o chestiune pe care era evident că nu o cunoşteau dincolo de limitele înguste ale prejudecăţilor lor. Am avut, de asemenea, o voluptate a mass-media de a cultiva, de regulă necritic, o problemă falsă în fond.

Dau doar un singur exemplu – cel mai recent! -, dar situaţiile similare sînt mai multe. În fond, aşa cum se poate vedea în tot acest text, dau tîrcoale, dilematic, unei teme – aceea a controlului (e o temă care include şi sub-tema „controlul controlului”)! – care nu poate fi tranşată cu uşurinţă. „Piedica emoţională”, care e de obicei accesată cînd e vorba de această chestiune, e într-adevăr redutabilă. Conştientizînd-o, e cu atît mai urgentă invitaţia la a discuta raţional. Sau măcar, atunci cînd eşti depăşit de datele „hard” şi „soft” ale unei probleme profunde precum e aceasta, la a te instala într-o tăcere strategică şi, în cele din urmă, poate fertilă. Repet şi accentuez: poate fertilă!

Cristian PĂTRĂŞCONIU

sursa>

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10389

~~~+~~~

Eu mă apuc de şah


Am o problemă: cum, Doamne iartă-mă, să fac să mă opun invaziei statului în viaţa mea, fără ca: 1) să creadă cineva („lumea”?) că am ceva de ascuns, 2) că sînt pe felie cu teroriştii, 3) că sînt în gaşcă cu anarhiştii, 4) că pot fi racolată să mărşăluiesc, în sus, pe dealul Mitropoliei, împotriva ocultei iudeo-masonice sau a Antihristului. Căci, cu o oarecare stinghereală, am constatat – cu excepţia notabilă a teroriştilor, care păstrează o rezervă suspectă – că acestea ar fi vocile din dezbaterea publică (şi chiar din acţiunea militantă) în chestiunea „Big Brother” – statul atot-cu-ochiul-trăgător. Problema a fost formulată în termeni oarecum mai tehnici (la propriu şi la figurat) cu ocazia intrării în vigoare (nu a dezbaterii, nu a adoptării – ceea ce spune cîte ceva despre apetenţa noastră pentru dezbaterea reală şi cu posibile efecte; şi-mi mai spuneţi mie povestea aia cu drobul de sare!) a legii privind stocarea datelor de trafic, în ianuarie 2009. Mare zarvă s-a făcut atunci – deşi momentul era tardiv şi lovitura nu fusese tocmai fulgerătoare, din moment ce era vorba despre o directivă europeană pe care germanii avuseseră timp să o şi conteste la Curtea lor Constituţională. A apărut apoi discuţia despre paşapoartele biometrice, apoi cea cu camerele de supraveghere a traficului şi uite-aşa, pas cu pas, am început să nu ne dăm seama că locuim un univers supravegheat, în care nu sîntem nici singuri, nici de capul nostru. Ba, mai mult, contribuim voluntar la instalarea şi buna funcţionare a acestuia.

Excesul păzitorilor noştri

Românii (ca mai toate naţiile balcano-mediteraneene) au avut dintotdeauna o relaţie ambivalentă cu „viaţa privată”. Da, rufele se spală în familie, dar ţolul se aeriseşte pe gard, să-l vadă şi vecinii. Necazurile şi obida se spun vetrei şi focului, dar petrecerile se ţin în uliţă şi tocul de bătaie conjugal se administrează şi în bătătură, spre comunală luare aminte. Acolo unde producătorul şi „legalul” (horribile dictu!) canalelor de televiziune occidentale umblă, cu formulare de accept explicit pentru difuzarea imaginilor, după orice ins care trece prin cadru la o filmare, românul dă buzna în spatele reporterului care înregistrează un stand-up, ca să facă lumii cu mîna. Dar dincolo de raza a ceea ce fiecare dintre noi este liber să numească sfera sa „privată”, facilităţile vieţii moderne ne împing să cedăm, chiar fără a ne gîndi prea mult, hălci din intimitatea noastră. Acceptăm cu bucurie cardurile „cu puncte” pentru cumpărături, fără a ne gîndi (mult, puţin, deloc) la faptul că, astfel, obişnuinţele noastre de cumpărare pot fi urmărite, transformîndu-ne în ţinte perfecte (cooperante şi fericite să o facă) pentru săgeţile marketingului. Completăm cu nonşalanţă formularele online de comenzi la domiciliu. Şi frisonez doar puţin şi scurt cînd dispecerele de la compania de taxiuri pe care o folosesc de regulă, cînd îmi aud adresa, întreabă prieteneşte „doamna Ioana?”, semn că baza de date (pentru înscrierea în care nu mi s-a cerut şi nu mi-am dat nici un acord explicit) m-a recunoscut şi dă din coadă – şi da, mi se trimite un taxi poate mai repede, poate şi atunci cînd după primele trei apeluri pe staţie, dispecerele s-ar lăsa altminteri păgubaşe. Şi dacă vom cădea de acord, chiar şi doar de dragul argumentaţiei, că „pe nou” consimţim cu uşurinţă la diluarea vieţii noastre private, tot mă voi opune cît voi putea încercării statului de a mă proteja dincolo de propria voinţă. Şi, uneori, împotriva ei.

Punctul de inflexiune în paradigma vieţii private este reprezentat de atacurile de la 11 septembrie. Aţi observat că nici nu mai contează anul? Uităm astfel că vorbim de 2001, că s-au scurs aproape opt ani şi că multe dintre temerile, poate legitime atunci, nu s-au materializat, că, odată cu emoţia momentului, ar fi trebuit să se diminueze şi presiunea găsirii răspunsurilor administrative şi legislative vehemente, că ar fi trebuit să ne venim cît de cît în fire (aceea ţîfnoasă, liberă şi cîrcotaşă) după şoc. Lupta împotriva terorismului a devenit, de atunci, un argument forte, aproape imbatabil şi funcţionează cam peste tot în lumea occidentală cu eficienţa mioriticului „ne-a cerut-o Europa!”. Adică, se execută. O astfel de atitudine produce încă efecte la nivel de decizii statale şi suprastatale, care au cîteva caracteristici definitorii.

Una dintre ele este excesul. Păzitorii noştri, în mare grija lor, întocmesc construcţii legale care uneori rîd în faţă realităţii şi simţului practic. Deja pomenita lege privind stocarea datelor de trafic este doar un astfel de exemplu. Reglementarea ne neagă tuturor prezumţia de nevinovăţie, obligîndu-i pe operatorii de servicii electronice de comunicare să stocheze datele tuturor comunicărilor noastre, că doar-doar ne-om da în fapt ca terorişti, în decurs de şase luni. Dacă încercăm să facem un exerciţiu de imaginaţie – ce înseamnă „toţi”, ce înseamnă „toate” comunicaţiile – ajungem la cifre ameţitoare, care ne duc spre ideea că, de fapt, din această decizie trage folos doar industria producătoare de medii de stocare. Căci un terorist cu ceva imaginaţie nu-şi va folosi adresa de acasă pentru a ţine legătura cu tovarăşii lui, ci, mult mai probabil, un calculator „anonim”, de Internet café, care cu greu poate fi pus în legătură cu persoana sa. Iar dacă vrem să ne jucăm, putem să imaginăm mici motoraşe de auto-spam (să nu deranjăm pe alţii), care să ne trimită nouă înşine email-uri, vreo 3000 pe zi – să zicem – să aibă oamenii ce stoca. Sau să ne schimbăm telefoanele şi SIM-urile între noi, să vedem cum se descurcă cei care trebuie să pună laolaltă un portret-robot electronic al fiecăruia, compus din „tipul echipamentului”, numărul de telefon şi persoană.

O victorie a teroriştilor

Un alt lucru care a devenit vădit în anii din urmă este cît de subţire este ataşamentul civilizaţiilor noastre faţă de valoarea libertăţilor personale. Libertatea a fost bătută la scor de ancestrala nevoie de protecţie şi am cedat cu uşurinţă dreptul de a face ce vrem în speranţa unei apărări iluzorii în faţa unui rău desenat în tuşe foarte groase. O majoritate de cetăţeni francezi, italieni, britanici, americani şi-au exprimat (prin sondaje), cu relaxare (vinovată, aş spune), susţinerea pentru măsuri care vizau violarea corespondeţei, de exemplu („ei, să-mi citească email-ul, să fie sănătoşi, oricum nu am nimic de ascuns”). Şi se îndoieşte cineva de sprijinul popular pentru o măsură formulată de genul „Sînteţi pentru menţinerea în arest, pe termen nelimitat, a unui terorist, pînă la definitivarea anchetei?”. Reformulată cu bună-credinţă, întrebarea ar fi trebuit să sune: „Sînteţi de acord să fiţi menţinut în stare de arest, pe termen nelimitat, pînă la finalizarea anchetei?”. Dar noi sîntem băieţii buni. Întotdeauna am fost şi evident că pe noi nu ne va acuza nimeni, niciodată de nimic – nicidecum de terorism. Ar mai fi de remarcat doar că cetăţenii statelor ex-comuniste s-au opus cu mai multă vigoare unor astfel de abordări, semn că 50 de ani de „big-brotherism” ca politică (şi practică) de stat fac mai mult bine reflexelor democratice decît decadenta libertate considerată garantată odată pentru totdeauna.

Scepticismul şi opoziţia esticilor spune, de fapt, şi o altă poveste: cea a neîncrederii în bunăvoinţa statului. Ei ştiu că statele lor i-au trădat, în calitate de cetăţeni liberi, şi se aşteaptă să o mai facă. Nu vor să le dea în păstrare datele lor, pentru că nu ştiu niciodată ce vor face cu ele – şi amintirea colectivă a statului care li se strecura sub pătură, în casă şi în gînd este pentru estici un factor motivant. Încă. Fragilitatea democraţiilor est-europene funcţionează, de data aceasta, paradoxal, în sprijinul reflexului libertăţilor.

Şi dacă este să vorbim despre paradoxuri, lupta împotriva terorismului şi limitarea voluntară (sau acceptată) a libertăţilor cetăţeneşti este, la limită, o victorie a teroriştilor. Dacă dorinţa lor a fost să afecteze fundamentele democraţiei de tip occidental şi să ne facă să ne simţim nesiguri în căminele şi ţările noastre – iată, au reuşit. Cu concursul nostru şi pe banii noştri. Şi utilizînd mecanismele democratice împotriva lor însele.

Eu, una o să mă apuc serios de şah. O să-mi comand un manual de pe Internet (plătesc cu cardul), o să-mi cumpăr o tablă şi piese – cu livrare la domiciliu (asta dacă nu voi găsi în supermarketuri, de unde le voi putea cumpăra pe puncte de fidelitate), voi chema un taxi pentru „doamna Ioana”, voi traversa cîteva intersecţii unde camerele de luat vederi îmi vor reţine, fidel şi cu drag, amintirea trecerii. Cu două telefoane şi cîteva email-uri, ale căror momente şi destinaţii fi-vor păstrate şi ele pentru posteritatea următoarelor şase luni, voi găsi cu siguranţă un partener. Şi ne vom aşeza la soare, în Cişmigiu, în văzul lumii şi vom juca. Căci – spune un autor drag inimii mele – şahul este chintesenţa „meditaţiei de urgenţă”, tehnica supremă a celor care sînt nevoiţi să-şi găsească solitudinea în medii aglomerate, populate şi cu mulţi, mulţi ochi şi urechi. Cine joacă cu mine?

Ioana AVĂDANI

sursa>

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10415

~~~+~~~

Mahalaua şi vocea din off


Imaginea unui individ ficţional, născut odată cu partidul, prinsese contur în mintea noastră foarte de timpuriu, căci educaţi fiind pe două voci, eram avertizaţi că trebuie să ne controlăm vorba, să înţelegem că adevărul se păstrează în familie. „Omul din umbră” al partidului stătea de veghe… Comunismul românesc nu poate fi redus la absurd şi grotesc. Sub aceste formulări, se ascund destine individuale mutilate sau distruse, precum şi adjuvanţii umili ai marilor moguli, care au pus umărul la „implementarea” directivelor de partid şi de stat în viaţa noastră cea de toate zilele.

Administrator de suflete

Pe măsură ce şi-a pierdut semnificaţia iniţială (de cartier periferic al unui oraş, depozitar de multiple straturi şi aluviuni culturale, o lume plină de pitoresc, care a dispărut în mod natural, prin reconfigurarea spaţiului geografic, dar şi intenţionat şi susţinut distrusă de regimul comunist, fiind un spaţiu eterogen greu de controlat), termenul „mahala” şi-a reconfigurat aria semantică, denumind spaţiul ideal pentru colportarea de informaţii tendenţioase, de clevetire şi delaţiune. Mahalaua s-a restructurat pe verticală şi s-a mutat „la bloc”, generînd acel tip de populaţie nevertebrată, mimetică, nivelată la acelaşi numitor comun, prin numărul fix de metri pătraţi alocaţi, prin repartiţie, pe cap de locuitor, prin design-ul unic al spaţiului aferent, prin „trăirea laolaltă”, într-o existenţă vecină cu promiscuitatea. Iar dacă încercai o evadare din ritmul turmei, erai cel puţin suspect.

Anunţul de la avizier, în prima zi de Crăciun, te avertiza concret că ai devenit, peste noapte, un posibil infractor: „Fam. X se comportă ca animalele sălbatice din pădure. Se vor lua măsuri”. Acuza: „În ap. x s-au cîntat colinde”. Semnat: Administraţia. Ştiai că intraseşi în colimator. Ştiai că vei fi ocolit cu privirea, că e preferabil să te strecori tăcut şi neştiut printre vecini, care te măsurau mustrător, că – dacă se întîmpla rareori ca vreun „străin” să-ţi păşească pragul – era bine să-l instruieşti în prealabil să nu vorbească pe scară, iar în casă – cu voce joasă, căci orice vizită de acest tip trebuia declarată întîi la administraţie şi apoi la Miliţie, unde semnai o declaraţie cu date despre eventualul tău musafir, cuprinzînd istoricul acestei relaţii (de cînd datează, în ce împrejurări v-aţi cunoscut, întreţineţi sau nu corespondenţă – întrebare superfluă de altfel, căci scrisorile oricum erau filate, dezlipite sau rupte -, cîte zile va sta la dvs.). Toate aceste date erau dealtfel consemnate în Cartea de imobil.

Recrutat de obicei din medii umile, dintre muncitorii fără un profil tehnic definit (nu se ştia care era ocupaţia lui de bază, cu toate că lucrase „la fabrică” înainte de a fi administrator, bineînţeles „ales” pe viaţă), acest ctitor al lumii noi era responsabil cu liniştea de scară a supuşilor săi. Pe cînd Alimentara devenise natură moartă cu lumînări aprinse, curba de sacrificiu se îmbogăţea semnificativ şi cu bilanţul tragic al numeroaselor cazuri de toxiinfecţie alimentară. Dacă experimentai neşansa să-i găseşti pe cei dragi răstigniţi, ca o reacţie în lanţ, pe linia de sosire, aveai în replică şansa ca, luni de zile după aceea, un individ la costum şi cravată să bîntuie pe la uşi învecinate spre a se interesa dacă nu cumva tu însuţi erai autorul teribilei înscenări. Călăul şi victima îşi schimbau măştile pe palier. Din cască răzbăteau vii aplauze la scenă deschisă…

Secretarul miciurinist

În anii ’70… o vacanţă pe cont propriu în oricare dintre ţările lagărului socialist necesita în prealabil cîteva semnături pe cererea întocmită în vederea obţinerii paşaportului. După aprobarea de la serviciu, cererea pleca la „Sector” (etapă obligatorie şi dacă nu erai membru de partid, sau poate tocmai de aceea).

Urma rechizitoriul secretarului de partid de la centru (cel mandatat în acele vremuri era poreclit „Cîinele roşu”): „În ce scop plecaţi? Cîte zile urmează să staţi? Cam ce traseu v-aţi stabilit?”. Cu acest tip de interogatoriu eram obişnuită, căci nu mă aflam la prima „abatere”. Dar la precizarea: „Indiferent cu cine staţi de vorbă, vă sfătuim să nu daţi relaţii despre rezultatele agriculturii sovietice”(!?), simţeam că nebunia atingea cote paroxistice aiuritoare. Muşcasem din roada miciurinistă… Dar nu, nu eram cîtuşi de puţin liberi de a ne petrece vacanţa de capul nostru… Libertatea ne era chibzuit controlată. În statul orwellian, fericirea individului era dozată cu minuţie. Formulări de acest tip deveniseră clişeu în epoca tot mai poleită. Trecuserăm de la prezenţa fizică, agresivă, a „Fratelui de la Răsărit”, în plină stradă, cu „davai ceas”, brutalitate, sudălmi, arestări… la modalităţi perfide, diversificate, de menţinere a fricii odată inoculate… Perfuzorul era alimentat continuu. Se schimba doar substanţa de contrast.

Dealtfel, cei nu foarte sănătoşi la dosar (pentru care fuseseră cu abnegaţie trataţi la vremea respectivă) erau constant căutaţi (pînă în zorii lui ’90) de acelaşi personaj, care se interesa de soarta lor. Descinderile aveau loc, de regulă, la marile zile onomastice ale familiei, care trebuia astfel avertizată că boala celui apropiat era una cronică, el nu putea fi recuperat printr-un proces de catharsis. Purificarea administrată în Templu nu-l putuse îmblînzi pe Tătuc. Pacientul era stigmatizat pe viaţă.

În aceiaşi ani, la Muzeul Literaturii Române, într-o şedinţă de partid „lărgită” (asta însemnînd că participa toată suflarea, nu numai membrii de partid; rezonanţa termenului îşi păstrează neştirbită eleganţa), am fost informaţi că se deschisese Institutul Francez din Bucureşti şi că avem acces, după ce în prealabil lăsăm o cerere scrisă la sediul biroului de partid, dar ni se sugera că, totuşi, era preferabil să nu-l frecventăm prea asiduu. Se mimează jocul de-a Occidentul. Iar Occidentul acceptă tacit regulile. Pe scenă se înlocuiesc panourile. Limba de lemn e dată la rindea. Actorii îşi schimbă în grabă costumele. Dar pe chip păstrează ştanţat ochiul drapat în membrană. La lumina zilei e cu atît mai vizibil.

Ruxandra MIHĂILĂ

sursa>

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10385

~~~+~~~

De veghe în lanul de infractori


În uniforma sa de un albastru întunecat, cu bluza abia încheiată deasupra unui ditamai pîntecul, încins pe orizontală cu o centură de care atîrnă un baston de cauciuc şi pe verticală cu nişte hamuri dotate, după cum urmează, cu una bucată walkie-talkie şi una bucată spray paralizant, domnu’ de la securitatea METROREX îşi morfolea tacticos sandvişul luat de la automat, cînd, din senin şi fără nici un fel de avertizare, s-a pomenit aşa, netam nesam, cu ditamai întrebarea pe capul lui: faptul că s-au montat camere de supraveghere la metrou vă ajută la pază?

Acum, el ce putea să răspundă? Dacă aproba „pozitiv”, oamenii şi-ar fi pus problema: da’, atunci pe voi de ce să vă mai plătim? Şi, pînă să le explice el că de pomană vezi p’ormă pe monitor cine te-a jefuit, că important e să ai pe cineva care s-ar putea să şi alerge după mitocanul care a smuls geanta sau a săvîrşit infracţiunea, pînă să le explice el toate astea, poate veni un deştept care să spună că de azi nu ne mai trebuie bodyguarzi, că avem supraveghere video. Apoi, dacă zice că nu – adică frecţie la piciorul de lemn cu camerele astea – şefii lui se vor supăra pe el, îl vor bănui de subminarea autorităţii şi poate, mai ştii, iar e în pericol să-şi piardă slujba. Oricum ar fi dat-o în cazul de faţă, tot prost ar fi ieşit. Aşa că, înghiţind şi ultima frunză de salată verde, găseşte soluţia de compromis şi răspunde, superior: nu vorbesc cu presa dacă n-aveţi aprobare!

Îi spun că nu e vorba de nici un fel de anchetă, că vreau doar să ştiu despre utilitatea camerelor. Dacă îi ajută, dacă au fost cazuri în care supravegherea video a dus la vreo identificare de infractor. El nu ştie din astea, ştie doar că pe tura lui nu sînt incidente. Că au mai fost la colegi, a mai auzit, dar de obicei la metrou, jos, nu se prea întîmplă nimic.

Nu se întîmplă nimic pe peron – intervine atunci un călător pe care-l dibuiesc a fi, din vehemenţa discursului, un fel de Stan Păţitu’. Pe scări, spune, dacă te jefuieşte cineva, ai pus-o! Pentru că acolo n-au montat camere, acolo nu-s nici bodyguarzi, nici oameni. Aşa că acolo operează de obicei criminalii. Şi mai ales pe timp de noapte. Nu aici, jos, unde sînt şi oameni, dar şi bodyguarzi.

Camerele? Foarte bine că le-au pus, da’ trebuia mai multe. Pe peron mai prinzi niscaiva curaj şi, mai ales după o anumită oră, măcar ai impresia, dacă nu şi certitudinea, că nu eşti chiar al nimănui. Cît despre intimitate, despre violarea intimităţii cu aceste camere, să fim serioşi! În România mai trebuie să treacă o bună bucată de timp pînă să ajungem să ne plîngem, pe bune, că sîntem hăituiţi de prea multă siguranţă!

Cu toate acestea, încă de la începutul anului, de cînd a intrat în vigoare controversata lege 298 (cea care legalizează înregistrarea datelor tehnice ale convorbirilor, ale mesajelor şi cele generate de utilizarea Internetului), atît societatea civilă, cît şi diverşi politicieni au protestat vehement, denumind aceste măsuri „încălcări ale drepturilor omului”. S-a susţinut că România va deveni o ţară „a lui Big Brother”, iar cetăţenii săi vor fi transformaţi în „roboţi controlaţi şi controlabili, de către autorităţile statului”. Pe acelaşi fir au fost brodate zeci de alte discuţii privind dreptul la intimitate şi despre cum acest drept e sistematic încălcat de metode importate din Vest, în urzeala broderiei intrînd şi discuţiile legate de paşapoartele biometrice şi de supravegherea video a domeniului public. Revolta e dusă însă mai mult la un nivel ideologic, pentru că, deşi societatea civilă a făcut valuri-valuri pe aceste teme, invocîndu-se principiile de care libertatea individului are musai nevoie pentru a exista, coborînd în stradă şi întrebînd trecătorii unei după-amieze total întîmplătoare dacă se simt „hăituiţi” în intimitate de supravegherea video a domeniului public sau de înregistrarea telefoanelor, „încălcarea libertăţii individului” este printre puţinele sintagme folosite.

Bunăoară, trecătorul numărul 1, un pensionar dintr-o piaţă bucureşteană, zice că pe uliţa lui, în prelungirea Giuleşti-Sîrbi, nu e nici canalizare ca lumea, darămite camere de luat vederi. Acolo – spune – dacă s-ar monta aşa ceva sofisticat, mai mult ca sigur că ar dispărea peste noapte şi ar fi vîndut dimineaţa următoare în piaţă, laolaltă cu parfumuri şi alte chestii „din plasă”. Trecătorul numărul 2, după ce îşi închide conversaţia la mobil şi după ce ascultă amabil întrebarea cu legea 298, rîde şi întreabă retoric: păi, pe cine să intereseze telefoanele date soacrei ca să confirme sau nu nevoia de pîine în casă? Trecătoarea cu numărul 3 e niţel ruşinată şi mărturiseşte că ea nu ştie despre ce este vorba, dar că nu vede nimic rău în asta, iar trecătorul cu numărul 4 susţine că la noi – în Capitală, adică – chiar dacă s-ar monta camere din metru în metru, tot nu te-ai simţi în siguranţă.

Cobori aşadar la metrou, luînd întrebarea încă nelămurită cu tine, treci pe sub un cîrd de camere video, pe lîngă un grup de agenţi de pază, aştepţi metroul, iar ochii îţi cad pe un anunţ veştejit, care pare că strigă ostentativ: „Supraveghere video”. Te gîndeşti la un copil care se joacă cu fardurile mamei şi aşa, din instinct, strîngi mai abi tir de geantă.

Stela GIURGEANU

sursa>

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10387

~~~+~~~

Urmele noastre online


Cîteodată, doar Google ştie ce e în mintea ta. Stai singur la birou sau acasă şi te gîndeşti cum ar fi să divorţezi. Nici cel mai bun prieten nu ştie despre asta. Search words: „divort + acte”. Alteori, nervos, scrii un comentariu anonim pe un blog, despre compania unde lucrezi. Uiţi că pe baza IP-ului poţi fi identificat, mai ales dacă ai mai comentat acolo folosind numele tău real.

De asemenea, îţi faci un cont anonim pe o reţea de socializare unde speri, teoretic, să cunoşti alţi oameni decît cei cu care ai de-a face zi de zi. În scurt timp, vezi că prietenii din viaţa reală ţi-au dat add. De ce? De unde ştiu, cum te-au găsit? Reţeaua le-a scanat address book-ul, a identificat adresa de email cu care te-ai înscris acolo şi v-a pus în legătură. Că doar de aia sînt de socializare. Şi pentru că atunci cînd ţi-ai făcut contul cu o adresă cunoscută de alţii te-ai gîndit că nu au cum să afle.

Pe web, nu există „într-un singur exemplar”. Conţinutul se copiază, se distribuie pe diverse canale, se multiplică. Dacă a ajuns online, acolo rămîne oricît de mult ar încerca cineva să şteargă. Social media înseamnă comunicare, distribuţie şi descentralizare a informaţiei, chiar şi a celei personale. Google, de exemplu, păstrează informaţia despre ceea ce facem online între 18 şi 24 de luni, iar un studiu „Privacy International” din 2007 îl pune pe primul loc în topul site-urilor mari cu probleme de gestionare şi păstrare a datelor despre useri. Totuşi… am putea trăi fără el? Dacă trimiţi informaţie pe Internet, nu mai ai vreun control asupra ei. O fotografie pe un blog poate fi copiată, ceva intim trimis pe email unui prieten poate ajunge pe YouTube. Ne facem probleme şi scandăm în mijlocul străzii că paşapoartele biometrice au un cip unde e stocată fotografia noastră şi cîteva date, dar ignorăm că profilul nostru de Facebook e mult mai complex decît atît sau că acum cinci ani am scris ceva undeva pe web de care am uitat. Cîtă lume citeşte terms and conditions atunci cînd îşi face cont undeva?

Ce îi interesează ce fac eu pe net? Exemplul cel mai banal e cînd vor să-ţi vîndă ceva. Se scanează activitatea ta online, se observă preferinţele şi se trimit reclame targetate. Scrii un email despre pisici? Ia de aici reclamă la mîncare premium pentru ele. Pînă la urmă, tot o violare a intimităţii este, deşi procesarea se face în general automat, nu uman, pe baza unor cuvinte-cheie. Bazele de date cu adrese de email sînt o mină de aur pentru companii. De unde vine spam-ul care ne îngroapă inbox-ul? De aici, un website unde ne-am făcut cont a vîndut adresele de email ale userilor producătorului X de cafea, să ne „ţină la curent cu ultimele noutăţi”. Cîteodată este vina companiilor că nu sînt suficient de atente cu securitatea datelor sau că le folosesc cu alte scopuri decît cele iniţiale, alteori e şi naivitatea noastră cînd lăsăm email-ul sau alte informaţii te miri pe unde.

Nu o singură dată au fost scandaluri cu baze de date care au ajuns la liber pe Internet. Cel mai mare dintre ele a fost cînd au scăpat online cele cu search-urile din AOL (AmericaOnLine), cu scopul de a ajuta în cercetare. Totuşi, deşi AOL înlocuise nickname-urile cu numere, era uşor să vezi ce a căutat un singur user într-o perioadă şi, în unele cazuri, să-l poţi identifica. AOL a scos după cîteva ore baza de date, dar deja era prea tîrziu. Fusese deja copiată pe multe alte site-uri.

Nu e nevoie de nume pentru a stabili identitatea unei persoane. E vorba doar de informaţii puse cap la cap pe baza cuvintelor introduse într-un motor de căutare. Pînă la urmă, de la cea mai mică dilemă legată de masa de prînz, pînă la cea mai mare legată de o boală, o persoană sau o decizie importantă, pe toate le ştie la început Google pentru că primul lucru pe care am început să-l facem este să căutăm. „Întreabă un prieten” se transformă în „caută pe Google” sau „întreabă pe un forum”.

Probabil că Google ştie mai multe despre mine decît ştiu eu. Ce am căutat acum un an într-o dimineaţă, ce scrie în gmail-ul meu, pe ce site-uri am navigat luna trecută cînd eram logată, ce bloguri citesc.

Toate sînt unelte de care ne folosim pentru a ne face viaţa mai uşoară, pentru distracţie şi pierdut timpul pe net, pentru informare sau pentru socializare. Ne mai pasă de intimitatea noastră atunci cînd ne-am obişnuit să share and receive, una dintre „poruncile” web-ului actual? Probabil că nu atît de mult. Dacă ar fi cu adevărat importantă fiecare informaţie despre noi, care e făcută publică, am mai share-ui atîta online, ne-am mai customiza cu atîta atenţie profilele, am mai completa datele din buletin şi de pe card pentru shopping-ul online şi am mai pune detalii ale vieţii noastre intime pe blog, în email sau pe Facebook? Practic ne expunem singuri şi ne place asta.

În epoca informaţiei rapide, a democratizării şi a circulaţiei, ne asumăm faptul că intimitatea noastră online e limitată. Pe Internet laşi urme mai mult sau mai puţin vizibile. Fie că introduci adresa de email pentru a-ţi face cont pe un site, fie prin IP, fie prin cookie-urile lăsate pe calculatorul tău de paginile web, fie prin Internet provider-i, îţi laşi amprenta virtuală în mediul online. Este greu, dacă nu imposibil, să fii total invizibil. Ne lăsăm momente din viaţa noastră virtuală prinse în noduri din plasa imensă a reţelei, uneori voluntar, alteori involuntar, alteori doar inconştient.

Cristina FOARFĂ

sursa>

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10388

~~~+~~~

Ignoră şi nu da mai departe


Acum trei săptămîni, din joacă, dar mai ales pentru a verifica anumite bănuieli şi poveşti pe care le-am tot auzit cu privire la circulaţia datelor personale pe Internet, mi-am făcut un cont de email. Trebuie să spun de la bun început că am folosit informaţii false sau, mă rog, „aduse din condei” pe ici, pe colo. Mai greu a fost la capitolul cod poştal – am făcut cel puţin şase încercări pînă cînd am scăpat de mesajul „acest cod poştal nu este localizat în ţara selectată”. Mi se fac cel puţin trei sugestii de adrese de email, eu nu accept nici una. Încerc, la rîndu-mi, alte trei, fac şi ei nazuri cum că „this ID is not available”, dar pînă la urmă cădem de acord. Îmi aleg o parolă (între 6 şi 32 de caractere, fără spaţii şi fără să-mi folosesc numele din formular), o reconfirm, selectez o întrebare şi-mi dau singură un răspuns, care mi-ar fi de ajutor în cazul în care aş uita parola, şi ajung la „terms of service” şi „privacy policy”. Dau un click şi în faţa ochilor încep să mi se succeadă sute de detalii. Dacă nu aţi verificat pînă acum – ceea ce nu ar fi tocmai bine – sau dacă nu credeţi, încercaţi un „copy&paste” într-un document word şi vedeţi cam cîte pagini A4 vă ies la socoteală! Cu puţină răbdare, am citit multe informaţii de ajutor, nenumărate paragrafe care încep cu „Ne rezervăm dreptul să…, fără o notificare în prealabil” sau „Nu ne facem responsabili pentru…”, dar şi sfaturi practice care te pot feri de fraudele pe Internet, care îţi asigură securitatea computerului şi a datelor personale.

Dr. Stevens de la Loterie

Mă fac că uit un timp de noua mea adresă de mail, dar mă roade curiozitatea şi intru la un moment dat să văd dacă am primit „ceva”. „Nici un mesaj necitit în inbox.” Într-o zi însă, un mesaj mă anunţă că am cîştigat suma de 750 de mii de lire sterline la Loteria irlandeză. Ca să intru în posesia banilor, trebuia să iau legătura cu un anume Mr. Gibbs, şi cam atît. Evident că l-am lăsat baltă pe stimabilul domn, dar am dat un search pe Internet ca să mă luminez – am fost redirecţionată către o pagină în care se menţiona fabuloasa sumă (de data asta însă trebuia să iau legătura cu Dr. Andrew Stevens) şi în care, culmea, fuseseră postate chiar şi comentarii de genul „Mulţumesc pentru bani, dar unde sînt?” sau „Vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi da nişte bani. Vă rog însă să-i trimiteţi victimelor atacurilor din Palestina. Ele au mai multă nevoie decît mine…”. Am ştiut din prima că este vorba de un spam care a ajuns la mine pentru că „cineva” mi-a furat adresa de email. Dacă, de exemplu, vă înregistraţi pe un site pentru a primi – să zicem – un newsletter, fiţi siguri că în acest proces – altfel simplu şi de scurtă durată – oricine vă poate prinde din zbor email-ul. Acest lucru este posibil şi în cazul mesajelor trimise în lanţ (cele care conţin bancuri, de exemplu), dar cum eu nu am avut chef de glume în masă cu nimeni, mă întreb cum or fi aflat, totuşi, dnii Gibbs şi Stevens de mine şi cum de i-a apucat generozitatea, fără ca măcar să ne cunoaştem.

Email-urile în lanţ sînt simple instrumente folosite de către cei care administrează pagini ale companiilor care vînd orice, ale cazinourilor online, ale agenţiilor de cîştiguri rapide, cu alte cuvinte, ale unor firme care negociază şi vînd liste de adrese de email sau se folosesc de spam pentru a exista. Temele preferate sînt „Virus nou: nu deschide”, „Vei avea mare noroc, cu cît trimiţi mai repede şi la mai multe persoane acest email” sau „Retrimite-l celui/celei care ţi l-a trimis ţie, ca să-i arăţi cît de mult îl/o iubeşti”. Foarte multe dintre aceste email-uri nesolicitate ne sugerează să răspundem cu remove, dacă vrem să fim eliminaţi de pe listă şi să nu mai primim acest gen de mesaje – o altă metodă dibace prin care se poate verifica foarte uşor ce email-uri sînt valabile. Răspunzînd automat, nu facem altceva decît să confirmăm că adresa noastră este reală, şi nu numai că vom primi în continuare spam-uri, dar sînt şanse foarte mari ca şi alţi spammer-i să intre în posesia acestei adrese, printr-o tranzacţie simplă de vînzare-cumpărare.

Ajutaţi-l pe Craig Shelford

Un alt subiect care apare frecvent în mesajele trimise în lanţ sînt copiii care suferă de boli incurabile şi care au nevoie de bani pentru tratament. Acest gen de email-uri pot fi uşor verificate intrînd pe site-ul fundaţiei care vă solicită ajutorul – majoritatea acestor instituţii nici măcar nu există, informaţiile sînt false, iar forward-înd mesajul (aşa cum se specifică aproape fără excepţie) nu facem decît să ne expunem atît datele personale, cît şi pe cele ale prietenilor. „Make-A-Wish”, o fundaţie din SUA care se preocupă, încă din anii ’80, de întrajutorarea copiilor cu boli grave, primeşte zilnic sute de notificări cu privire la mesaje în lanţ prin care oamenilor le sînt solicitate sume de bani în numele acestei instituţii. „Make-A-Wish” specifică foarte clar că nu participă la astfel de acţiuni şi le recomandă internauţilor să fie foarte atenţi la acest gen de email-uri, punîndu-le la dispoziţie inclusiv o listă de nume false, dar des frecventate în aşa-numitele „chain letters”. Dacă primiţi, aşadar, un mesaj prin care sînteţi rugaţi să-l ajutaţi pe Craig Shelford (dar şi Shelton, Shepperd sau Shergold!), ignoraţi-l – oricît nu v-ar lăsa inima – şi, foarte important, nu-l forward-aţi „la cît mai mulţi prieteni”.

Fishing, hunting sau Viagra?

Printre mesajele pe care le-am mai primit se regăseau şi oferte la diferite produse, unul mai „ciudat” decît altul. Cum nu le-am solicitat, în continuare mă întreb cum or fi aflat ei de mine!? Într-un articol publicat în The Sunday Telegraph („How Big Brother watches your every move”, Richard Gray, 17 august 2008), autorul aduce în discuţie îngrijorarea organizaţiilor care apără drepturile la viaţa privată, în legătură cu faptul că cei mai importanţi provider-i de Internet din Marea Britanie – BT, Virgin Media şi Talk-Talk – pun la dispoziţia unei companii de publicitate online datele de identificare ale utilizatorilor, pentru ca aceasta să poată analiza ce gen de produse caută internauţii pe web. Cu alte cuvinte, dacă fac imprudenţa să caut detalii despre – să zicem – lansete telescopice, spam-urile „on fishing and hunting” vor curge gîrlă! Explicaţie plauzibilă, dar cum informaţiile pe care le caut pe Google nu sînt dintre cele care fac obiectul publicităţii online, de ce nu mai scap, măi, frate, de ofertele la Viagra şi de mesajele care se încăpăţînează să mă convingă să accept un „penis enlargement in no time”!

Ruxandra TUDOR

sursa>

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10416

 
2 comentarii

Scris de pe aprilie 23, 2009 în articole, citadela, diverse, oameni, stiinta

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

A fost inventat microcipul care le spune doctorilor daca ti-ai luat pastila

2_microchip20enabled20pharmaceutic

A fost inventat microcipul care le spune

doctorilor daca ti-ai luat pastila

Ziua on line | 12 aprilie 2009| Nr. 4510

Microcipurile din pastile le-ar putea permite in curand doctorilor sa afle daca pacientii lor au luat medicamentele prescrise. Senzorii digerabili, de doar un milimetru, ii vor ajuta pe medici si chirurgi sa-si monitorizeze pacientii in afara spitalelor si a salilor de operatie. Noile medicamente le-ar putea fi de folos mai ales celor bolnavi psihic sau pacientilor varstnici care se bazeaza pe o schema medicamentoasa complicata si care se afla intr-un mare pericol daca uita sa ia o pastila sau nu o iau atunci cand trebuie, relateaza „Daily Mail” in editia electronica de duminica.

Pastila „inteligenta”, care ar putea fi folosita si de bolnavii cronici pentru a vedea daca medicamentele scumpe pe care le folosesc isi fac efectul scontat sau, dimpotriva, au efecte secundare potential periculoase, functioneaza printr-o incarcatura electrica inofensiva activata in momentul in care stomacul digera medicamentul. Aceasta informatie si altele, vizand de exemplu ritmul cardiac si obtinute cu ajutorul unor senzori aplicati pe stomacul sau spatele pacientului, sunt transmise ulterior pe telefonul mobil al acestuia si apoi pe internet cu ajutorul tehnologiei wireless. Doctorii si pacientii pot abtine astfel o imagine completa privind starea de sanatate si impactul medicamentelor. Microcipurile de silicon sunt invizibile pacientilor si pot fi introduse in toate medicamentele obisnuite in decursul procesului lor de productie. Doua companii farmaceutice importante investigheaza deja aceasta tehnologie, dezvoltata de compania americana Proteus Biomedical. Primele teste urmeaza sa fie efectuate in Marea Britanie in decurs de maximum 12 luni.

Alina OLTEANU

sursa>

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-04-11&id=25568

foto>

http://blog.wired.com/wiredscience/2008/12/ingestible-chip.html

~~~+~~~

article-0-003bba5100000258-308_233x393

Microchip that tells the GP if you’ve taken your pills

Microchips in pills could soon allow doctors to find out whether a patient has taken their medication.

The digestible sensors, just 1mm wide, would mean GPs and surgeons could monitor patients outside the hospital or surgery.

Developers say the technology could be particularly useful for psychiatric or elderly patients who rely on a complicated regime of drugs – and are at risk if they miss a dose or take it at the wrong time.

It could also be used for the chronically ill, such as people with heart disease, to establish whether costly drugs are working or whether they are causing potentially dangerous side effects.

The sensors could even remind women to take the Pill if they forget.

The ‘intelligent’ medicine works by activating a harmless electric charge when drugs are digested by the stomach.

This charge is picked up by a sensing patch on the patients’ stomach or back, which records the time and date that the pill is digested. It also measures heart rate, motion and breathing patterns.

The information is transmitted to a patient’s mobile phone and then to the internet using wireless technology, to give a complete picture of their health and the impact of their drugs.

Doctors and carers can view this information on secure web pages or have the information sent to their mobile phones.

The silicon microchips are invisible to patients and can be added to any standard drug during the manufacturing process.

Two major drugs companies are investigating the technology, developed by US-based Proteus Biomedical. Trials are to begin in the UK within 12 months.

colournsp

Professor Nick Peters, a cardiologist at Imperial College London, who is co-ordinating trials, said the technology was ‘transformative‘.

‘This is all about empowering patients and their families because it measures wellness, and people can actually be tracked getting better,’ he said.

‘Psychologically speaking, that’s hugely helpful for patients and enormously reassuring for carers.

‘Normally patients would have to be in hospital to get this level of feedback, so the hope is that it frees up beds and saves the NHS money.’

Jo Macfarlane

source>

http://www.dailymail.co.uk/health/article-1169305/Microchip-tells-GP-8217-ve-taken-pills.html

photo>

http://www1.ic.ac.uk/medicine/people/n.peters/

~~~+~~~

117452-0-0-3

Proteus Biomedical prescribes ‘smart pill’

[o stire lansata inca din data de 2 mai 2008 pe Business Journal. Voi traduce doar anumite fragmente boldite, incadrand traducerea in paranteze drepte  – dan.camen.]

Business Journal | Friday, May 2, 2008

Silicon Valley | San Jose Business Journal

Grandma forgot to take her prescriptions again. Dad got his confused, and Mom took too many.

Non-compliance to medication leads to 3.5 million hospital admissions in the United States annually and 11 percent of all admissions to the emergency room. In the elderly population, an estimated 40 percent of all admissions are due to medication problems.

To reduce that error rate, Proteus Biomedical Inc. has developed a chip-embedded pill that beams reports to doctors and family when a medicine is taken. The Redwood City company is also developing a way to track how the patient is responding to the medication and whether the dosage is appropriate.

The private, early-stage company is pioneering „intelligent medicine,” an emerging field that integrates electronics, sensors and wireless communications into medical devices and pharmaceuticals. Proteus aims to provide information tools that simplify and improve a person’s daily lifestyle, according to Chief Executive Officer Andrew Thompson.

The company has filed more than 250 patents to date, with three products in clinical trials. It plans to launch its first product in late 2009 or early 2010. Proteus has received $60 million in financing – $45 million in equity and $15 million in debt.

[compania planuieste sa-si lanseze primul produs la sfarsitul anului 2009 si inceputul lui 2010. Ea a primit finantare de 60 mil. dolari, dintre care 15 mil. sunt rambursabili]

With the company’s „smart pill,” an individual swallows a chip-embedded drug that is activated and transmits a signal to a receiver. The receiver is located inside the patient or on them – similar to a Band-Aid.

3_pharmaceutical20system1

„The data we’ve developed inside you stays inside you unless you give permission to have it go outside of you,” Thompson said.

[Informatiile (din receptor) pe care noi le-am preluat dinlauntrul vostru raman in aparat, numai pana cand tu doresti scoaterea lor afara, a declarat Andrew Thompson, directorul executiv al companiei producatoare]

The information can then be sent to a family member’s or doctor’s mobile device or PC, letting them know how many pills a patient is taking, what the drugs are and when they are taken. The process also helps family members monitor the patient’s diligence in taking the prescribed medicine.

[acest produs trimite informatiile obtinute telefonului mobil sau calculatorului, ajutand astfel membrii familiei sa monitorizeze sarguinta pacientului in a urma tratamentul prescris]

„It enables that person to call up and say, „Mum, you forgot to take your pill today,” Thompson said.

While Thompson does not want to divulge the details of the products until they hit the market, he points out that the company is building smart medicine into already existing products, such as prescription drugs and medical devices. The current market for those products is about $2.5 billion annually, Thompson said, and there is significant opportunity to expand that market. Guido Neels, a private investor in Proteus, estimated a $5 billion to $20 billion market for the „smart pill” alone.

[Guido Neels, actionar la Proteus, a estimat un profit situat intre 5 mld. si 20 mld. de dolari pentru ‘pastila inteligenta’. Acesta a zis: „felul cum ne place sa gandim despre companie este ca aceasta pune ‘inteligenta’ in medicina”]

„The way we like to think about the company is that it puts intelligence in medicine,” Neels said. „It’s intelligence for the patients, the family and the health care provider.”

gb_tech_proteus

Cardiac application

Proteus announced April 24 it has initiated a clinical study of its novel way – called cardiac electric tomography – to assess heart function in patients using a pacemaker equipped with a chip-embedded wire it has developed. This could help nearly 5 million Americans and about 22 million people worldwide who suffer from heart failure, according to the American Heart Association.

Cardiac resynchronization therapy, a treatment for selected patients with heart failure, can improve cardiac function by restoring the mechanical sequence of ventricular activation and contraction. The method is costly, can be unreliable and offers no way to measure how well the patient is doing, Thompson said.

Dr. Mark Hlatky, a professor of health research and policy and of cardiovascular medicine at Stanford University, said the therapy has generally been cost effective in appropriate patients because of benefits such as preventing later readmission. While it does improve the quality of life in some people, he said, not everyone seems to respond to it.

Dr. Leslie Saxon, chief of cardiovascular medicine at the University of Southern California, is involved with six of the 30 patients enrolled in the trials. Saxon said Proteus is evaluating a way to use electrical signals to understand how the heart is pumping mechanically in acute testing. If the promising method works, it would then be incorporated into the Proteus wire, which is embedded with computing.

„It enables us to very flexibly program how we stimulate the patient, but in addition, it enables us to directly measure, using the same (wire), the mechanical performance of the heart,” Thompson said.

„What we’re doing is creating machine readable data in real time within the existing procedure, so instantly the physician knows what’s going on, and that’s a beautiful thing,” he said. „And we’re doing it without any additional equipment, no new procedure, no changes in the workflow, no changes in the reimbursement. We’re taking what is today a dumb device and making it into an extremely intelligent device.”

While he wasn’t familiar with Proteus, Hlatky said if the device is proven to help more people respond to the therapy, it could be a good thing.

Saxon has been impressed not only with the Proteus founders’ philosophy for how „technology can liberate medicine,” but also their ability to move the ideas along and execute the products they dream up.

[Dr. Leslie Saxon a fost impresionat nu numai de filosofia fondatorilor companiei, cum ‘tehnologia poate elibera medicina’, dar si de abilitatea lor de a duce ideile mai departe si de a-si realiza produsele pe care le-au visat]

Much to prove

Thompson said Proteus still has to prove the power of its technology through its products, develop additional collaborations and work with the patient and the clinical community to show these systems are valuable. Thompson estimated the existing resynchronization therapy market to be as much as $12 million in the U.S. alone, and Proteus could partner with companies that specialize in cardiac rhythm management such as Boston Scientific Corp. and Medtronic Inc.

Thompson isn’t sure whether Proteus is likely to try an initial public offering, license some of its technology to another company or await a buyer. He says he’s more focused on building and financing the company and helping investors understand the potential revenue streams of intelligent medicine. The company’s investors include Adams Street Partners LLC, Asset Management Co., The Carlyle Group, Essex Woodlands Health Ventures, Fletcher Spaght Ventures LP, Kaiser Permanente Ventures and Spring Ridge Ventures.

Neels, who is also Essex’s managing director, said the company has a significant stake, 10 to 20 percent, in Proteus. He estimated the resynchronization therapy market to be $2 billion to $3 billion.

Thompson said there are companies that have pioneered radio-frequency identification as well as specific, sensor-based diagnostic applications such as CardioMEMS Inc. and St. Jude Medical Inc., which acquired a company called Savacor Inc. for its technology. However, Proteus is one of the first companies to have taken on this type of vision for intelligent medicine.

Lisa Sibley

Andrew Thompson Proteus Biomedical

Andrew Thompson Proteus Biomedical

source>

http://www.bizjournals.com/sanjose/stories/2008/05/05/story3.html

photos>
http://blog.wired.com/photos/uncategorized/2008/12/03/3_pharmaceutical20system.jpeg

http://www.flickr.com/photos/worldeconomicforum/3283724087/

http://www.time.com/time/specials/packages/article/0,28804,1864391_1864390_1864385,00.html

~~~+~~~

Referrer>

http://www.wired.com/gadgets/miscellaneous/news/2008/12/YE8_techbreaks

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Elita globala anticrestina intentioneaza sa controleze oamenii, transformandu-i in „cyborgi”

to-be-or-not-to-be-cyborg

to be or not to be ... cyborg

Elita globala anticrestina intentioneaza sa controleze oamenii,

transformandu-i in „cyborgi”

Articol preluat de la Razboi intru cuvant

„Elita mondiala cauta sa forteze lumea sa intre intr-un lagar de concentrare electronic si singura piedica in calea lor este viziunea crestina a lumii, a declarat Valery Filimonov, bio-cibernetician, expert in managementul sistemelor si membru al Academiei de Arte si Stiinte Petrovsky.

„E un secret ştiut ca forta principala din spatele comunitatii globale de internet reuneste mai degraba membri anticrestini si cosmopolitani ai elitei mondiale decit oameni de stiinta” a declarat Filimonov agentiei Interfax-Religion.

Tot el a aratat ca acestia edifica o societate in care „fiecare persoana va fi sub supravegherea unui Big Brother ce protejeaza interesele stapanitorilor actuali ai lumii, regilor profitului si camatarilor ce actioneaza la scara globala. E clar ca recesiunea curenta face parte din schema elitei mondiale de a inrobi omenirea” arata Filimonov.

El mai crede ca „nu numai ca este edificat un sistem care sa permita supravegherea permanenta, dar se construieste si o structura care sa exercite putere absoluta asupra oamenilor. El a dat ca exemplu Opinia 20 a Grupului European de Etica a Stiintei si Noilor Tehnologii, care arata ca e nevoie de „o transformare a rasei umane” prin „multiplicarea unor tehnologii body-friendly” (compatibile cu organismul uman), care ar „preceda introducerea cyborgilor”. Se propune modificarea indivizilor prin „dispozitive electronice, cipuri subcutanate (adica implantate) si smart taguri„, spune Filimonov.

El crede ca toate acestea sunt introduse cu scopul „de a suprima libertatea data de Dumnezeu omului si de a schimba complet comportamentul uman„.

„Oamenii vor trai conform unor reguli stricte, determinate de modele de comportament sistemice, adica vor fi atasamente controlabile ale unor sisteme operate automat. Este evident ca oamenii nu vor putea sa traiasca dupa credinta lor religioasa intr-o asemenea retea globala si nu e un secret ca cei care coordoneaza Noua Ordine Mondiala au facut din Ortodoxie inamicul lor numarul unu„, a mai spus Filimonov”.

sursa>

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/09/noua-ordine-mondiala-a-facut-din-ortodoxie-inamicul-numarul-1/

foto>

http://www.photoshopdesign.net/students/Bruce-cyborg.jpg

~~~+~~~

3285347981_ce488a4329_b

Antichristian world elite is intent on getting power

over people by turning them into cyborgs

Moscow, April 8, Interfax – The world elite is seeking to force people into the „electronic death camp”, and the only challenge that can stop them is the Christian worldview, Valery Filimonov, biocybernetics and management systems expert, and a member of Petrovsky Academy of Arts and Sciences, said.

„It is an open secret that the main driving force behind the global Internet community unites antichristian and cosmopolitan members of the world’s elite, rather than science experts,” Filimonov said to Intrefax-Religion.

According to him, they foster the society „where each person will stay under the vigilant eye of the Big Brother who keeps guard of the interests of today’s masters, the kings of profiteering and the pawnbrokers of the global scale.”

„It is becoming only evident that the current recession is part of the world’s elite scheme to enslave humanity,” Filimonov believes.

He states that „not only are they establishing the system of continuous surveillance, but also they are building the system of absolute power over people.”

He gave a particular example referring to Opinion 20 of the European Group on Ethics in Science and New Technologies which states the need of „the transformation of the human race” through „the multiplication of body-friendly technologies” which can „herald the coming of cyborgs”.

It proposes to modify individuals „via various electronic devices, under skin chips and smart tags,” Filimonov said.

He believes that the system is being introduced with the aim „to suppress the Divine freedom of each human individual and completely change all behavioral patterns.”

„Humans will live under the strict rules of system behavior patterns, that is, become just a controllable attachment to the automatically operated system+ It is evident that people are not able to follow their religious beliefs within such global network community, and it is no secret that those in charge of „a new world order” have made the Orthodoxy their enemy number one,” Filimonov said.

source>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=5898

photo>

http://www.flickr.com/photos/peachbeach/3285347981/sizes/l/

 
Un comentariu

Scris de pe aprilie 9, 2009 în articole, citadela, diverse, medicina, stiinta, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cercetător american: Pământul nu mai face faţă numărului mare de locuitori

biofuels-cartoon

Cercetător american:

Pământul nu mai face faţă numărului mare de locuitori

[Cu toate ca solutiile la problemele acestea sunt altele decat cele propuse mai jos, marii savanti ai lumii gandesc ca niste monstri, nefacand altceva decat sa agraveze situatia . Despre cum gandesc ei si ce solutii propun, cititi mai jos – dan.camen.]

Pământul este deja suprapopulat şi nu mai face faţă numărului mare de locuitori, susţine unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă americani. Nina Fedoroff a declarat reporterilor BBC că numărul de oamenii de pe Terra depăşeşte cu mult posibilităţile planetei.

Trebuie să facem ceva pentru micşorarea ratei natalităţii. Pământul nu mai poate suporta atât de mulţi oameni„, a spus omul de ştiinţă american.

Fedoroff a evidenţiat şi necesitatea de a exploata „teritoriile sălbatice” şi sursele de apă.

Nina V Fedoroff

Nina V Fedoroff

„În prezent, există aproximativ 6,5 miliarde de oameni pe întreg globul, iar populaţia este în continuă creştere. Trebuie să inventăm modalităţi noi de a raţionaliza apa şi de a multiplica sursele de hrană„, a adăugat cercetătorul.

În ceea ce priveşte reducerea emisiilor de dioxid de carbon, gazul care stă la baza schimbărilor climatice, cercetătoarea a declarat: „America va trebui să reducă emisiile de carbon. Şi cu cât va face acest lucru mai repede, cu atât mai bine.”

Nina Fedoroff a fost consilierul pe probleme ştiinţifice a secretarului de stat american până în 2007, lucrând iniţial cu Condoleezza Rice. În administraţia Obama, cercetătoarea lucrează alături de Hillary Clinton.

Acestea sunt cele mai populate state din lume:

-China – 1,33 miliarde

-India – 1.16 miliarde

-SUA – 306 milioane

-Indonezia – 230 milioane

-Brazilia – 191 milioane

070611_eatmyglobe

sea0831l

sursa>

http://www.antena3.ro/stiri/stiinta/cercetator-american-pamantul-nu-mai-face-fata-numarului-mare-de-locuitori_68460.html

foto>

http://www.stoplaughing.com.au/wordpress/wp-content/uploads/2008/04/biofuels-cartoon.jpg

http://plantsci.sdstate.edu/Burris/

http://2.bp.blogspot.com/_i-zAYejCn54/R1FO63FHe2I/AAAAAAAADcw/bLDin0BFIWM/s1600-R/070611_EatMyGlobe.jpg

http://www.cartoonstock.com/lowres/sea0831l.jpg


 
2 comentarii

Scris de pe aprilie 2, 2009 în citadela, diverse, stiinta, Vesti

 

Etichete: , , , , , ,

Hotararea de Guvern nr. 55/2009 privind dispozitivele medicale implantabile active

CAMERA DEPUTATILOR - VOT - PRESEDINTE

Hotararea de Guvern nr. 55/2009  privind dispozitivele medicale implantabile active

Hotararea Guvernului nr. 55/2009 privind dispozitivele medicale implantabile active a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 112 din 25.02.2009 – [adoptata in ziua cand a avut loc sedinta Sfantului Sinod al B.O.R., – nota mea.].

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 5 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – Prezenta hotarare se aplica dispozitivelor medicale implantabile active.
Art. 2. – (1) In sensul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1. dispozitiv medical – orice instrument, aparat, echipament, software, material ori alt articol, utilizate separat sau in combinatie, impreuna cu orice accesorii, inclusiv software-ul destinat de catre producatorul acestuia a fi utilizat in mod specific pentru diagnosticare si/sau in scop terapeutic si necesar functionarii corespunzatoare a dispozitivului medical, destinat de catre producator sa fie folosit pentru om in scop de:
a) diagnosticare, prevenire, monitorizare, tratament sau ameliorare a unei afectiuni;
b) diagnosticare, monitorizare, tratament, ameliorare sau compensare a unei leziuni ori a unui handicap;
c) investigare, inlocuire sau modificare a anatomiei ori a unui proces fiziologic;
d) control al conceptiei,

si care nu isi indeplineste actiunea principala pentru care a fost destinat in organismul uman sau asupra acestuia prin mijloace farmacologice, imunologice ori metabolice, dar a carui functionare poate fi asistata prin astfel de mijloace;
2. dispozitiv medical activ – orice dispozitiv medical a carui functionare se bazeaza pe o sursa de energie electrica sau pe orice sursa de putere, alta decat aceea generata direct de organismul uman sau de gravitatie;
3. dispozitiv medical implantabil activ – orice dispozitiv medical activ care este destinat sa fie introdus, partial ori total, prin interventie medicala sau chirurgicala, in organismul uman sau, prin interventie medicala, intr-un orificiu natural al acestuia si care este destinat sa ramana implantat dupa finalizarea procedurii;
4. dispozitiv medical fabricat la comanda – orice dispozitiv medical fabricat in mod special conform prescriptiilor scrise ale unui practician medical calificat in mod corespunzator, care stabileste pentru acesta, pe propria raspundere, caracteristici specifice de proiectare si care este destinat sa fie utilizat numai de un anumit pacient. Dispozitivele medicale de serie care trebuie adaptate pentru a intruni cerintele specifice ale practicianului medical sau ale oricarui alt utilizator profesionist nu sunt considerate dispozitive medicale fabricate la comanda;
5. dispozitiv medical destinat investigatiei clinice – orice dispozitiv medical destinat utilizarii de catre un practician medical calificat in mod corespunzator atunci cand acesta conduce investigatiile clinice mentionate la pct. 2.1 din anexa nr. 7 intr-un mediu clinic adecvat de medicina umana. In scopul conducerii investigatiei clinice, orice alta persoana care, in temeiul calificarii sale profesionale, este autorizata sa efectueze astfel de investigatii este acceptata ca echivalent al unui practician medical calificat in mod corespunzator;
6. scop propus – destinatie pentru care dispozitivul medical este conceput pentru utilizare, potrivit indicatiilor inscrise de producator pe eticheta, in instructiunile de utilizare si/sau in materialele promotionale;
7. punere in functiune – actiunea de a face dispozitivul medical disponibil profesionistilor in domeniul medical pentru a fi implantat;
8. introducere pe piata – actiunea de a face disponibil pentru prima data, contra cost sau gratuit, un dispozitiv medical, altul decat dispozitivul medical destinat investigatiei clinice, in vederea distribuirii si/sau utilizarii pe piata Uniunii Europene, indiferent daca acesta este nou sau complet reconditionat;
9. reprezentant autorizat – orice persoana fizica sau juridica cu domiciliul ori sediul in Uniunea Europeana care, in urma desemnarii explicite de catre producator, actioneaza si poate fi contactata de autoritatile si organismele din Uniunea Europeana in locul producatorului cu privire la obligatiile acestuia conform prezentei hotarari;
10. date clinice – informatiile referitoare la securitatea si/sau performantele obtinute in utilizarea unui dispozitiv medical. Datele clinice sunt obtinute din:
a) investigatii clinice ale dispozitivului medical respectiv; sau
b) investigatii clinice sau alte studii la care se face referire in literatura de specialitate, avand ca obiect un dispozitiv medical similar pentru care se poate demonstra echivalenta cu dispozitivul respectiv; sau
c) rapoarte publicate si/sau nepublicate privind alta experimentare clinica, fie a dispozitivului medical in cauza, fie a unui dispozitiv medical similar pentru care se poate demonstra echivalenta cu dispozitivul respectiv;
11. producator – persoana fizica sau juridica care raspunde de proiectarea, fabricarea, ambalarea si etichetarea unui dispozitiv medical, inainte de a fi introdus pe piata sub numele sau propriu, indiferent daca aceste operatii sunt efectuate de ea insasi sau, in numele sau, de o terta parte.
(2) Obligatiile instituite prin prezenta hotarare in sarcina producatorilor se aplica si persoanelor fizice sau juridice care asambleaza, ambaleaza, prelucreaza, reconditioneaza complet si/sau eticheteaza unul ori mai multe produse gata fabricate si/sau le atribuie acestora scopul propus de dispozitive medicale pentru a fi introduse pe piata sub propriul lor nume. Prevederile prezentului alineat nu se aplica persoanei care, fara a fi un producator in intelesul definitiei prevazute la alin. (1) pct. 11, asambleaza sau adapteaza dispozitive medicale deja existente pe piata in scopul propus de a fi folosite de catre un pacient individual.
Art. 3. – In cazul in care un dispozitiv medical implantabil activ este destinat administrarii unei substante definite ca medicament in sensul art. 695 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitivul respectiv este reglementat prin prezenta hotarare, fara a aduce atingere dispozitiilor titlului XVII din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste medicamentul.
Art. 4. – In cazul in care un dispozitiv medical implantabil activ incorporeaza, ca parte integranta, o substanta care, utilizata separat, poate fi considerata un medicament in sensul definitiei de la art. 695 din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si care poate actiona asupra organismului uman printr-o actiune auxiliara celei a dispozitivului, dispozitivul in cauza este evaluat si autorizat potrivit prevederilor prezentei hotarari.
Art. 5. – In cazul in care un dispozitiv incorporeaza, ca parte integranta, o substanta care, utilizata separat, poate fi considerata un constituent al unui medicament ori un medicament derivat din sange uman sau din plasma umana in sensul definitiei de la art. 695 din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si care poate actiona asupra organismului uman printr-o actiune auxiliara celei a dispozitivului, denumit in continuare derivat din sange uman, dispozitivul este evaluat si autorizat potrivit prevederilor prezentei hotarari.
Art. 6. – Prezenta hotarare constituie o reglementare specifica in sensul art. 1 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 982/2007 privind compatibilitatea electromagnetica.
Art. 7. – Prezenta hotarare nu se aplica:
a) medicamentelor reglementate de titlul XVII din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Pentru a se decide daca un produs intra sub incidenta titlului XVII din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, sau a prezentei hotarari, se ia in considerare in mod deosebit modul de actiune principal al produsului respectiv;
b) sangelui uman, produselor din sange, plasmei sau celulelor sanguine de origine umana ori dispozitivelor care incorporeaza, in momentul introducerii lor pe piata, astfel de produse din sange, plasma sau celule, cu exceptia dispozitivelor prevazute la art. 5;
c) transplanturilor, tesuturilor ori celulelor de origine umana, precum si produselor care incorporeaza sau deriva din tesuturi ori celule de origine umana, cu exceptia dispozitivelor prevazute la art. 5;
d) transplanturilor, tesuturilor sau celulelor de origine animala, cu exceptia cazului in care un dispozitiv este fabricat prin utilizarea de tesuturi de origine animala neviabile ori de produse neviabile derivate din tesuturi de origine animala.

CAPITOLUL II
Introducerea pe piata a dispozitivelor medicale implantabile active


Art. 8. – Ministerul Sanatatii este abilitat sa intreprinda toate masurile necesare pentru a se asigura ca dispozitivele medicale implantabile active pot fi introduse pe piata si/sau puse in functiune numai daca respecta cerintele stabilite prin prezenta hotarare, atunci cand sunt furnizate, implantate si/sau instalate corespunzator, intretinute si utilizate in conformitate cu scopurile propuse ale acestora.
Art. 9. – (1) Dispozitivele medicale implantabile active la care se face referire in art. 2 alin. (1) pct. 3-5, denumite in continuare dispozitive, trebuie sa indeplineasca cerintele esentiale prevazute in anexa nr. 1, care le sunt aplicabile, tinandu-se seama de scopul propus al acestora.
(2) In cazul in care exista un risc relevant, dispozitivele care sunt si masini in sensul art. 3 alin. (2) pct. 1 din Hotararea Guvernului nr. 1.029/2008 privind conditiile introducerii pe piata a masinilor trebuie sa indeplineasca, de asemenea, cerintele esentiale in materie de sanatate si securitate prevazute in anexa nr. 1 la hotararea respectiva, in masura in care acele cerinte de sanatate si securitate sunt mai specifice decat cerintele esentiale prevazute in anexa nr. 1.
Art. 10. – (1) Se admit introducerea pe piata si punerea in functiune a dispozitivelor care sunt conforme cu prevederile prezentei hotarari si poarta marcajul european de conformitate CE prevazut la art. 44, marcaj care semnifica faptul ca aceste dispozitive au fost supuse evaluarii conformitatii potrivit art. 14.
(2) Nu pot face obiectul restrictionarii:
a) punerea la dispozitia practicienilor medicali calificati in mod corespunzator sau a persoanelor autorizate in acest scop a dispozitivelor destinate investigatiilor clinice, daca acestea indeplinesc conditiile prevazute la cap. VI si in anexa nr. 6;
b) introducerea pe piata si punerea in functiune a dispozitivelor fabricate la comanda, daca acestea indeplinesc conditiile prevazute in anexa nr. 6 si sunt insotite de declaratia mentionata in aceasta anexa, declaratie care se pune la dispozitia pacientului specific identificat. Aceste dispozitive nu poarta marcajul european de conformitate CE, denumit in continuare marcajul CE.
(3) La targuri comerciale, expozitii, demonstratii, intruniri stiintifice si tehnice si altele asemenea, organizate pe teritoriul Romaniei, dispozitivele care nu sunt in conformitate cu prevederile prezentei hotarari pot fi prezentate, cu conditia sa existe o inscriptionare vizibila care sa indice in mod clar ca aceste dispozitive nu sunt conforme si nu pot fi comercializate sau puse in functiune inainte de a fi aduse la conformitate cu prevederile prezentei hotarari de catre producator sau de reprezentantul sau autorizat.
(4) Cand un dispozitiv este pus in functiune, informatiile prevazute la pct. II pozitiile 8, 9 si 10 din anexa nr. 1 trebuie sa fie redactate in limba romana.
(5) In cazul in care un dispozitiv face obiectul mai multor reglementari tehnice care prevad aplicarea marcajului CE, marcajul semnifica faptul ca dispozitivul este conform cu prevederile tuturor reglementarilor tehnice respective.
(6) Daca una sau mai multe dintre reglementarile tehnice prevazute la alin. (5) permit producatorului, pentru o perioada tranzitorie, sa aleaga reglementarile pe care sa le aplice, marcajul CE semnifica faptul ca dispozitivele satisfac numai prevederile acelor reglementari tehnice care sunt aplicate de producator.
(7) In cazul prevazut la alin. (6), elementele de identificare ale reglementarilor tehnice aplicate de producator trebuie sa fie indicate in documentele, notele sau instructiunile cerute de aceste reglementari, care insotesc dispozitivul. Documentele, notele sau instructiunile care insotesc dispozitivul trebuie sa fie accesibile, fara a fi necesara distrugerea ambalajului care asigura sterilitatea dispozitivului.
Art. 11. – (1) Se considera ca fiind indeplinite cerintele esentiale prevazute la art. 9 daca dispozitivele sunt conforme cu standardele nationale corespunzatoare care adopta standardele europene armonizate ale caror numere de referinta au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Lista cuprinzand standardele romane care adopta standardele europene armonizate din domeniul dispozitivelor medicale implantabile active se aproba prin ordin al ministrului sanatatii si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Lista standardelor se reactualizeaza ori de cate ori este cazul.
(3) In sensul prezentei hotarari, referirea la standardele armonizate include, de asemenea, monografiile Farmacopeii Europene, in special in ceea ce priveste interactiunea dintre medicamente si materialele utilizate in dispozitivele care contin astfel de medicamente, ale caror referinte au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(4) In situatia in care Ministerul Sanatatii considera ca standardele armonizate adoptate nu satisfac in totalitate cerintele esentiale prevazute la art. 9, acesta sesizeaza, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.016/2004 privind masurile pentru organizarea si realizarea schimbului de informatii in domeniul standardelor si reglementarilor tehnice, precum si al regulilor referitoare la serviciile societatii informationale intre Romania si statele membre ale Uniunii Europene, precum si Comisia Europeana, cu modificarile ulterioare, Comitetul Permanent de pe langa Comisia Europeana constituit in temeiul Directivei 98/34/CE, precizand si motivele sesizarii.

CAPITOLUL III
Clauza de salvgardare

Art. 12. – (1) Cand se constata ca dispozitivele mentionate la art. 2 alin. (1) pct. 3 si 4, corect puse in functiune si utilizate conform scopului lor propus, pot compromite sanatatea si/sau securitatea pacientilor, a utilizatorilor ori, dupa caz, a altor persoane, Ministerul Sanatatii ia toate masurile adecvate pentru retragerea acestor dispozitive de pe piata sau pentru interzicerea ori restrangerea introducerii lor pe piata sau a punerii lor in functiune.
(2) Ministerul Sanatatii informeaza imediat Comisia Europeana cu privire la masurile prevazute la alin. (1), indicand motivele pentru care a luat aceasta decizie si, in special, daca neconformitatea cu prezenta hotarare se datoreaza urmatoarelor:
a) neindeplinirii cerintelor esentiale mentionate la art. 9, in cazul in care dispozitivul nu indeplineste in totalitate sau in parte standardele prevazute la art. 11 alin. (1);
b) aplicarii incorecte a standardelor mentionate la art. 11 alin. (1);
c) unor deficiente ale standardelor.
(3) In cazul in care un dispozitiv neconform poarta marcajul CE, Ministerul Sanatatii are obligatia de a adopta masuri adecvate impotriva celui care a aplicat marcajul CE si de a informa Comisia Europeana si statele membre ale Uniunii Europene despre acest fapt.


CAPITOLUL IV
Vigilenta. Informarea privind incidentele datorate dispozitivelor introduse pe piata

Art. 13. – (1) Ministerul Sanatatii inregistreaza si evalueaza in mod centralizat orice informatie privind urmatoarele incidente semnalate in legatura cu dispozitivele:
a) orice functionare defectuoasa sau deteriorare a caracteristicilor si a performantelor unui dispozitiv, precum si orice etichetare sau instructiuni de utilizare inadecvate, care pot sa conduca ori sa fi condus la decesul sau deteriorarea severa a starii de sanatate a unui pacient ori utilizator;
b) orice cauza de ordin tehnic sau medical vizand caracteristicile ori performantele unui dispozitiv, care, din motivele prevazute la lit. a), conduce la retragerea sistematica de pe piata de catre producator a dispozitivelor de acelasi tip.
(2) Obligatia de a anunta Ministerul Sanatatii despre incidentele mentionate la alin. (1) revine producatorului sau reprezentantului sau autorizat, importatorului, distribuitorului, personalului medical, institutiilor medico-sanitare sau altor utilizatori.
(3) In cazul in care informarea despre incidentele mentionate la alin. (1) a fost transmisa de personalul medical, institutiile medico-sanitare sau de catre alti utilizatori Ministerului Sanatatii, acesta informeaza producatorul dispozitivului in cauza ori reprezentantul sau autorizat cu privire la incident.
(4) Dupa efectuarea unei evaluari, daca este posibil impreuna cu producatorul sau cu reprezentantul sau autorizat, Ministerul Sanatatii informeaza imediat Comisia Europeana si celelalte state membre ale Uniunii Europene, fara a aduce atingere prevederilor art. 12, cu privire la masurile care au fost adoptate ori sunt avute in vedere pentru minimizarea repetarii incidentelor prevazute la alin. (1), inclusiv informatii privind incidentele subiacente.

CAPITOLUL V
Evaluarea conformitatii

Art. 14. – In cazul dispozitivelor, altele decat dispozitivele fabricate la comanda sau cele destinate investigatiilor clinice, producatorul trebuie, in scopul aplicarii marcajului CE, sa urmeze una dintre urmatoarele proceduri:
a) procedura referitoare la declaratia de conformitate CE, prevazuta in anexa nr. 2;
b) procedura referitoare la examinarea CE de tip, prevazuta in anexa nr. 3, asociata cu:
1. procedura referitoare la verificarea CE prevazuta in anexa nr. 4; sau
2. procedura referitoare la declaratia de conformitate CE, prevazuta in anexa nr. 5.
Art. 15. – In cazul dispozitivelor fabricate la comanda, producatorul trebuie sa emita declaratia prevazuta in anexa nr. 6 inainte de introducerea pe piata a fiecarui dispozitiv.
Art. 16. – Acolo unde este cazul, procedurile prevazute in anexele nr. 3, 4 si 6 pot fi aplicate de reprezentantul autorizat al producatorului, stabilit in Uniunea Europeana.
Art. 17. – Inregistrarile si corespondenta referitoare la procedurile mentionate la art. 14-16 se redacteaza in limba oficiala a statului membru al Uniunii Europene in care se desfasoara aceste proceduri si/sau intr-o limba acceptata de organismul notificat, definit in cap. IX.
Art. 18. – In cursul procedurii de evaluare a conformitatii pentru un dispozitiv, producatorul si/sau organismul notificat ia in considerare rezultatele obtinute in urma oricaror operatiuni de evaluare si verificare efectuate potrivit prevederilor prezentei hotarari intr-o faza intermediara de fabricatie.
Art. 19. – Atunci cand procedura de evaluare a conformitatii implica interventia unui organism notificat, producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana se poate adresa unui organism la alegere, corespunzator sarcinilor in legatura cu care acesta a fost notificat.
Art. 20. – Organismul notificat poate cere, in cazuri justificate, orice informatii sau date suplimentare care sunt necesare pentru a stabili si a mentine atestarea conformitatii in functie de procedura aleasa.
Art. 21. – Deciziile adoptate de organismul notificat potrivit prevederilor anexelor nr. 2, 3 si 5 au o valabilitate maxima de 5 ani si pot fi prelungite, pentru perioade suplimentare de cel mult 5 ani, la cererea inaintata de catre producator sau de reprezentantul sau autorizat, la o data stabilita in contractul semnat de ambele parti.
Art. 22. – Prin exceptie de la prevederile art. 14 si 15, Ministerul Sanatatii poate autoriza, pe baza unei cereri intemeiate, introducerea pe piata si punerea in functiune pe teritoriul Romaniei a unor dispozitive individuale pentru care nu s-au efectuat procedurile mentionate la art. 14 si 15 si a caror utilizare este in interesul protectiei sanatatii.
Art. 23. – Ministerul Sanatatii solicita Comisiei Europene, in mod justificat, sa ia masurile corespunzatoare in urmatoarele situatii:
a) atunci cand considera ca stabilirea conformitatii unui dispozitiv sau a unei grupe de dispozitive trebuie sa fie efectuata prin exceptie de la prevederile art. 14, prin aplicarea exclusiva a unei proceduri date, selectata dintre cele prevazute la art. 14;
b) atunci cand considera ca este necesara o decizie pentru a determina daca un anumit produs sau grup de produse se incadreaza in definitia prevazuta la art. 2 alin. (1) pct. 1, 3, 4 sau 5.


CAPITOLUL VI
Investigatia clinica

Art. 24. – In cazul dispozitivelor destinate investigatiilor clinice, producatorul sau reprezentantul autorizat stabilit in Uniunea Europeana prezinta Ministerului Sanatatii, cu cel putin 60 de zile inainte de inceperea investigatiilor, declaratia prevazuta in anexa nr. 6.
Art. 25. – (1) Producatorul poate incepe investigatiile clinice relevante la sfarsitul perioadei de 60 de zile dupa notificare, daca pana la sfarsitul acestei perioade Ministerul Sanatatii nu ii comunica acestuia decizia de respingere, bazata pe considerente de ordine sau sanatate publica.
(2) Ministerul Sanatatii poate autoriza producatorii sa inceapa investigatiile clinice respective inaintea expirarii perioadei de 60 de zile, cu conditia ca respectivul comitet de etica sa fi emis un aviz favorabil privind programul investigatiei in cauza, cuprinzand si analiza sa referitoare la planul investigatiei clinice.
Art. 26. – (1) Ministerul Sanatatii are obligatia sa adopte toate masurile necesare pentru asigurarea sanatatii publice si a politicilor de sanatate publica.
(2) In cazul in care investigatia clinica este refuzata sau oprita de Ministerul Sanatatii, acesta comunica decizia sa si motivele care au stat la baza ei tuturor statelor membre ale Uniunii Europene si Comisiei Europene.
(3) In cazul in care Ministerul Sanatatii a solicitat o modificare semnificativa sau intreruperea temporara a unei investigatii clinice, acesta informeaza statele membre ale Uniunii Europene in cauza cu privire la actiunile sale si motivele pentru actiunile intreprinse.
Art. 27. – (1) Producatorul sau reprezentantul sau autorizat notifica Ministerul Sanatatii cu privire la sfarsitul investigatiei clinice, cu o justificare in cazul unei incetari anticipate.
(2) In cazul unei incetari anticipate a investigatiei clinice din motive de securitate, Ministerul Sanatatii comunica aceasta notificare tuturor statelor membre ale Uniunii Europene si Comisiei Europene.
(3) Producatorul sau reprezentantul sau autorizat pune la dispozitia Ministerului Sanatatii raportul prevazut la pct. 2.3.7 din anexa nr. 7.
Art. 28. – Investigatiile clinice se desfasoara potrivit prevederilor anexei nr. 7.

CAPITOLUL VII
Inregistrarea dispozitivelor

Art. 29. – Producatorii cu sediul social sau, dupa caz, cu sediul profesional in Romania, care introduc pe piata dispozitive in nume propriu, potrivit procedurii prevazute la art. 15, au obligatia de a se inregistra la Ministerul Sanatatii, furnizand date cu privire la adresa sediului social sau, dupa caz, a sediului profesional si la descrierea dispozitivelor care fac obiectul activitatii acestora, in scopul introducerii in Baza nationala de date privind dispozitivele medicale a Ministerului Sanatatii.
Art. 30. – Pentru toate dispozitivele, Ministerul Sanatatii va fi informat cu privire la toate datele care permit identificarea acestor dispozitive, impreuna cu eticheta si instructiunile de utilizare, atunci cand dispozitivele sunt puse in functiune pe teritoriul Romaniei.
Art. 31. – In cazul in care un producator, care introduce pe piata un dispozitiv in nume propriu, nu are sediul social intr-un stat membru al Uniunii Europene, acesta desemneaza un reprezentant autorizat unic in Uniunea Europeana.
Art. 32. – In cazul dispozitivelor prevazute la art. 29, reprezentantul autorizat care are sediul social sau, dupa caz, sediul profesional in Romania informeaza Ministerul Sanatatii cu privire la toate datele mentionate la art. 29.
Art. 33. – Ministerul Sanatatii informeaza, la cerere, celelalte state membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeana cu privire la datele prevazute la art. 29, furnizate de catre producator sau de reprezentantul sau autorizat.
Art. 34. – (1) Datele inregistrate, potrivit prevederilor prezentei hotarari, se stocheaza in Baza nationala de date privind dispozitivele medicale a Ministerului Sanatatii.
(2) Baza nationala prevazuta la alin. (1) cuprinde date referitoare la:
a) inregistrarea producatorilor si dispozitivelor, potrivit art. 29;
b) certificatele emise, modificate, suplimentate, suspendate, retrase sau respinse potrivit prevederilor prevazute in anexele nr. 2-5;
c) procedura de vigilenta prevazuta la art. 13;
d) investigatiile clinice prevazute in cap. VI.
(3) Datele prevazute la alin. (2) se furnizeaza in format standard.
Art. 35. – Datele inregistrate potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) lit. b)-d) se transmit de Ministerul Sanatatii in Baza europeana de date, accesibila autoritatilor competente din statele membre ale Uniunii Europene, pentru a le permite acestora sa isi indeplineasca in cunostinta de cauza obligatiile care le revin referitoare la Directiva 90/385/CEE, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2007/47/CE.

CAPITOLUL VIII
Masuri speciale de monitorizare a sanatatii

Art. 36. – (1) Ministerul Sanatatii poate adopta masuri tranzitorii necesare si justificate in ceea ce priveste un produs sau o grupa de produse, atunci cand apreciaza ca, in scopul protectiei sanatatii si securitatii si/sau pentru a asigura respectarea cerintelor de sanatate publica, se impune retragerea acestor produse de pe piata ori interzicerea, limitarea sau impunerea asupra acestora a unor cerinte specifice pentru introducerea lor pe piata sau punerea lor in functiune.
(2) Ministerul Sanatatii informeaza Comisia Europeana si toate celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la masurile tranzitorii adoptate conform alin. (1), precizand ratiunile care au stat la baza deciziilor sale.


CAPITOLUL IX
Organisme notificate

Art. 37. – (1) Ministerul Sanatatii notifica Comisiei Europene si statelor membre ale Uniunii Europene organismele pe care le-a desemnat pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformitatii prevazute la art. 14, impreuna cu atributiile specifice pentru care aceste organisme au fost desemnate sa le indeplineasca si cu numerele de identificare atribuite in prealabil de catre Comisia Europeana.
(2) Lista organismelor notificate si numerele de identificare alocate acestora, precum si sarcinile specifice pentru care au fost notificate se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si se actualizeaza permanent.
Art. 38. – (1) Pentru desemnarea organismelor, Ministerul Sanatatii aplica criteriile prevazute in anexa nr. 8. Se considera ca organismele care indeplinesc criteriile prevazute in standardele nationale care adopta standardele europene armonizate corespunzatoare satisfac aceste criterii.
(2) Ministerul Sanatatii evalueaza competenta organismelor din Romania pe baza unor norme metodologice elaborate avand in vedere criteriile minime prevazute in anexa nr. 8, aprobate prin ordin al ministrului sanatatii, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 39. – In cazul in care Ministerul Sanatatii constata ca un organism notificat nu mai corespunde criteriilor specificate, care au stat la baza desemnarii, retrage aceasta notificare si informeaza statele membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeana cu privire la retragerea notificarii.
Art. 40. – Organismul notificat si producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilesc de comun acord termenele-limita pentru finalizarea activitatilor de evaluare si verificare prevazute in anexele nr. 2-5.
Art. 41. – Organismul notificat informeaza Ministerul Sanatatii cu privire la toate certificatele emise, modificate, suplimentate, suspendate, retrase sau refuzate si informeaza celelalte organisme notificate in sensul Directivei 90/385/CEE cu privire la certificatele retrase, suspendate sau refuzate si, la cerere, cu privire la certificatele emise. De asemenea, organismul notificat pune la dispozitie, la cerere, toate informatiile suplimentare relevante.
Art. 42. – (1) In cazul in care un organism notificat constata ca cerintele cuprinse in prezenta hotarare nu au fost indeplinite sau au incetat sa mai fie indeplinite de catre producator ori daca un certificat nu ar fi trebuit sa fie emis, acesta, tinand seama de principiul proportionalitatii, suspenda sau retrage certificatul emis ori impune restrictii pana cand conformitatea cu aceste cerinte va fi asigurata de catre producator prin implementarea unor masuri corective corespunzatoare.
(2) In cazul suspendarii sau al retragerii certificatului ori al impunerii de restrictii sau in cazurile in care este necesara o interventie din partea autoritatii competente, organismul notificat informeaza Ministerul Sanatatii cu privire la acest fapt.
(3) Ministerul Sanatatii informeaza statele membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeana cu privire la masurile luate conform alin. (1).
Art. 43. – Organismul notificat pune la dispozitie, la cerere, orice informatii sau documente relevante, inclusiv documentele bugetare, necesare pentru a-i permite Ministerului Sanatatii sa verifice respectarea criteriilor mentionate la art. 38.


CAPITOLUL X
Marcajul de conformitate CE

Art. 44. – Dispozitivele, cu exceptia celor fabricate la comanda si a celor destinate investigatiilor clinice, considerate ca satisfac cerintele esentiale prevazute la art. 9, trebuie sa poarte marcajul european de conformitate CE prevazut in anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, republicata.
Art. 45. – (1) Marcajul european de conformitate CE, conform prevederilor anexei nr. 9, trebuie sa fie aplicat vizibil, lizibil si de nesters pe ambalajul steril si, unde este cazul, pe ambalajul comercial si pe instructiunile de utilizare.
(2) Marcajul european de conformitate CE trebuie sa fie insotit de numarul de identificare al organismului notificat, care poarta raspunderea pentru aplicarea procedurilor prevazute in anexele nr. 2, 4 si 5.
Art. 46. – (1) Este interzisa aplicarea de marcaje care pot induce in eroare terte parti cu privire la intelesul sau forma grafica a marcajului CE.
(2) Se poate aplica orice alt marcaj pe ambalaj sau pe instructiunile care insotesc dispozitivul, cu conditia ca acesta sa nu afecteze vizibilitatea si claritatea marcajului CE.
Art. 47. – (1) Fara a aduce atingere prevederilor art. 12, in cazul in care Ministerul Sanatatii stabileste ca marcajul CE a fost aplicat in mod necorespunzator sau lipseste incalcand prezenta hotarare, producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana este obligat sa puna capat acestei situatii de incalcare a reglementarilor in domeniu, in conditiile stabilite de Ministerul Sanatatii.
(2) Daca se mentine situatia de neconformitate prevazuta la alin. (1), Ministerul Sanatatii adopta toate masurile adecvate pentru a restrictiona sau a interzice introducerea pe piata a dispozitivului in cauza ori pentru a se asigura ca acesta este retras de pe piata potrivit procedurilor prevazute la art. 12.
Art. 48. – Prevederile art. 47 se aplica si atunci cand marcajul CE a fost aplicat potrivit procedurilor prevazute in prezenta hotarare, dar in mod necorespunzator, la produse care nu fac obiectul prezentei hotarari.

CAPITOLUL XI
Decizii de respingere sau de restrangere si
obligatia de confidentialitate

SECŢIUNEA 1
Decizii de respingere sau de restrangere

Art. 49. – (1) Orice decizie adoptata conform prezentei hotarari, prin care se resping sau se restrang introducerea pe piata, punerea in functiune a unui dispozitiv, efectuarea unei investigatii clinice sau prin care se retrag dispozitive de pe piata, se motiveaza temeinic.
(2) Decizia prevazuta la alin. (1) trebuie adusa de indata la cunostinta partilor interesate, cu indicarea cailor legale de atac si a termenului pana la care pot fi exercitate acestea.
(3) In cazul unei decizii de natura celor prevazute la alin. (1), producatorul sau reprezentantul sau autorizat va avea posibilitatea de a-si expune in prealabil punctul de vedere, cu exceptia cazului in care consultarea directa nu este posibila, datorita urgentei masurilor ce trebuie adoptate.


SECŢIUNEA a 2-a
Confidentialitate


Art. 50. – (1) Toate partile implicate in aplicarea prezentei hotarari sunt obligate sa respecte caracterul confidential al tuturor informatiilor obtinute in indeplinirea atributiilor lor, cu respectarea legislatiei in vigoare si a practicii nationale cu privire la secretul actului medical.
(2) Prevederile alin. (1) referitoare la asigurarea confidentialitatii nu aduc atingere obligatiilor Ministerului Sanatatii si ale organismelor notificate, in ceea ce priveste informarea reciproca, informarea statelor membre ale Uniunii Europene si difuzarea avertismentelor si nici obligatiilor persoanelor care trebuie sa furnizeze informatii sub incidenta legii penale.
Art. 51. – Nu sunt considerate confidentiale urmatoarele informatii:
a) informatiile privind inregistrarea persoanelor responsabile cu introducerea pe piata a dispozitivelor potrivit prevederilor art. 29;
b) informatiile destinate utilizatorilor transmise de producator, reprezentantul autorizat sau distribuitor in legatura cu o anumita masura, potrivit prevederilor art. 13;
c) informatiile din certificatele emise, modificate, suplimentate, suspendate sau retrase.

CAPITOLUL XII
Supravegherea pietei, contraventii si sanctiuni

Art. 52. – Structura de specialitate din cadrul Ministerului Sanatatii, instituita potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale, republicata, verifica respectarea prevederilor prezentei hotarari si este responsabila pentru supravegherea pietei dispozitivelor.
Art. 53. – (1) Urmatoarele fapte constituie contraventii si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) nerespectarea cerintelor esentiale prevazute la art. 9, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, retragerea de pe piata si/sau interzicerea utilizarii si a introducerii pe piata a dispozitivelor neconforme;
b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1), ale art. 44 si 45, cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei, retragerea de pe piata si/sau interzicerea introducerii pe piata a dispozitivelor nemarcate sau marcate incorect;
c) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (4), ale art. 14, 15, 29 si 32, cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei si interzicerea comercializarii pana la o data stabilita de Ministerul Sanatatii impreuna cu producatorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau cu distribuitorul, dupa caz, pentru eliminarea neconformitatilor;
d) nerespectarea prevederilor art. 30, cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei;
e) nerespectarea prevederilor referitoare la detinerea documentatiei prevazute in anexa nr. 2 pct. 6 pozitia 6.1, in anexa nr. 3 pct. 7 pozitia 7.3, in anexa nr. 4 pct. 6 pozitia 6.5 si in anexa nr. 6 pct. 3, cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei si interzicerea comercializarii pana la o data stabilita de structura de specialitate prevazuta la art. 52 impreuna cu producatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, dupa caz, pentru eliminarea neconformitatilor;
f) nerespectarea obligatiei producatorului ori a reprezentantului sau autorizat, dupa caz, de a comunica autoritatilor competente incidentele prevazute in anexa nr. 2 pct. 3 pozitia 3.1 lit. e), in anexa nr. 4 pct. 4, in anexa nr. 5 pct. 3 pozitia 3.1 lit. f), in anexa nr. 6 pct. 5 si in anexa nr. 7 pct. 2 pozitia 2.3.5, cu amenda de la 1.000 lei la 2.500 lei;
g) nerespectarea masurilor dispuse de Ministerul Sanatatii in cadrul procedurii de vigilenta, cu amenda de la 1.000 lei la 2.500 lei;
h) nerespectarea prevederilor art. 41 si ale art. 42 alin. (2), cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei;
i) nerespectarea prevederilor art. 24, ale art. 25 alin. (1), ale art. 27 alin. (1) si (3) si ale art. 28, cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei si oprirea investigatiei clinice, dupa caz.
(2) Constatarea contraventiilor prevazute la alin. (1) si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul anume imputernicit de Ministerul Sanatatii.
(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute la alin. (1), agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.
Art. 54. – Contraventiilor prevazute la art. 53 alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

CAPITOLUL XIII
Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 55. – Ministerul Sanatatii adopta masurile adecvate pentru a asigura cooperarea cu autoritatile competente din statele membre ale Uniunii Europene si cu Comisia Europeana si transmiterea catre acestea a informatiilor necesare pentru a permite punerea in aplicare uniforma a Directivei 90/385/CEE.
Art. 56. – Ministerul Sanatatii comunica Comisiei Europene textele legislatiei nationale adoptate in domeniul reglementat de prezenta hotarare.
Art. 57. – Anexele nr. 1-9 fac parte integranta din prezenta hotarare.
Art. 58. – (1) Prezenta hotarare intra in vigoare la data de 21 martie 2010.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, Hotararea Guvernului nr. 344/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata si/sau de punere in functiune a dispozitivelor medicale implantabile active, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 304 din 6 aprilie 2004, cu modificarile ulterioare, se abroga.
*
Prezenta hotarare transpune Directiva Consiliului 90/385/CEE din 20 iunie 1990 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la dispozitive medicale implantabile active, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene seria L nr. 189 din 20 iulie 1990, astfel cum a fost modificata prin Directiva Consiliului 93/42/CEE din 14 iunie 1993, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene seria L nr. 169 din 12 iulie 1993, Directiva Consiliului 93/68/CEE din 22 iulie 1993, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene seria L nr. 220 din 30 august 1993, si Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2007/47/CE din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 90/385/CEE a Consiliului privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale implantabile active, a Directivei 93/42/CEE a Consiliului privind dispozitivele medicale si a Directivei 98/8/CE privind comercializarea produselor biodestructive, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 247 din 21 septembrie 2007.

PRIM-MINISTRU
EMIL BOC

Contrasemneaza:
–––––
Ministrul sanatatii,
Ion Bazac
p. Ministrul economiei,
Tudor Serban,
secretar de stat
Departamentul pentru Afaceri Europene
Vasile Puscas,
secretar de stat

parlament-vot-guvern_1_b

~~~+~~


Bucuresti, 29 ianuarie 2009.
Nr. 55.

ANEXA Nr. 1

CERINTE ESENTIALE

I. Cerinte generale


1. Dispozitivele trebuie sa fie proiectate si fabricate astfel incat, atunci cand sunt implantate conform conditiilor si scopului propus, utilizarea lor sa nu compromita starea clinica sau securitatea pacientilor. Acestea nu trebuie sa prezinte niciun risc pentru persoanele care le implanteaza sau, dupa caz, pentru alte persoane.
2. Dispozitivele trebuie sa atinga performantele prevazute de catre producator, respectiv sa fie proiectate si fabricate astfel incat sa indeplineasca una sau mai multe dintre functiile mentionate la art. 2 alin. (1) pct. 1 din hotarare, conform celor specificate de producator.
3. Caracteristicile si performantele specificate la pct. 1 si 2 nu trebuie sa se deprecieze astfel incat sa compromita starea clinica si securitatea pacientilor sau, dupa caz, a altor persoane, pe intreaga durata de viata a dispozitivului estimata de producator, in conditiile in care dispozitivul este supus unor solicitari posibile in conditii normale de utilizare.
4. Dispozitivele trebuie sa fie proiectate, fabricate si ambalate astfel incat caracteristicile si performantele acestora sa nu fie afectate negativ ca urmare a conditiilor de depozitare si transport stabilite de producator (temperatura, umiditate etc.).
5. Orice efecte secundare sau stari nedorite trebuie sa constituie riscuri acceptabile in raport cu performantele pentru care este destinat dispozitivul.
6. Demonstrarea conformitatii cu cerintele esentiale trebuie sa includa o evaluare clinica potrivit prevederilor prevazute in anexa nr. 7 la hotarare.


II. Cerinte privind proiectarea si fabricarea dispozitivelor medicale implantabile active


1. Solutiile adoptate de producator pentru proiectarea si fabricarea dispozitivelor trebuie sa corespunda principiilor de securitate, tinand seama de nivelul tehnologic general recunoscut la momentul respectiv.
2. Dispozitivele implantabile trebuie proiectate, fabricate si ambalate in ambalaje de unica folosinta, conform procedurilor corespunzatoare, pentru a se asigura ca acestea sunt sterile cand sunt introduse pe piata, pe durata depozitarii si a transportului in conditiile specificate de producator, si ca raman sterile pana cand sunt dezambalate si implantate.
3. Dispozitivele trebuie sa fie proiectate si fabricate astfel incat sa se elimine sau sa se reduca cat mai mult posibil:
a) riscul de leziuni fizice, in legatura cu caracteristicile lor fizice, inclusiv cele dimensionale;
b) riscurile legate de utilizarea surselor de alimentare cu energie, indeosebi atunci cand se foloseste electricitatea, cu referire in mod particular la izolatie, curenti de scurgere si supraincalzirea dispozitivelor;
c) riscurile legate de conditii de mediu previzibile in mod rezonabil, cum sunt campurile magnetice, perturbatii electrice externe, descarcari electrostatice, presiune sau variatii de presiune si acceleratie;
d) riscurile legate de tratamentele medicale, in particular cele care rezulta din utilizarea defibrilatoarelor sau a echipamentului electrochirurgical de inalta frecventa;
e) riscurile legate de radiatiile ionizante din substantele radioactive incluse in dispozitiv, potrivit cerintelor de protectie prevazute in Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologica si in Ordinul ministrului sanatatii si familiei si al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare nr. 285/79/2002 pentru aprobarea Normelor privind radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor medicale la radiatii ionizante, cu completarile ulterioare;
f) riscurile care pot sa apara in conditiile in care nu sunt posibile intretinerea si calibrarea dispzitivelor, inclusiv:
(i) cresterea excesiva a curentilor de scurgere;
(ii) imbatranirea materialelor utilizate;
(iii) caldura excesiva generata de dispozitiv;
(iv) scaderea preciziei oricaror mecanisme de masurare si control.
4. Dispozitivele trebuie sa fie proiectate si fabricate astfel incat sa se garanteze caracteristicile si performantele cuprinse la pct. I „Cerinte generale”, cu o atentie speciala acordata pentru:
a) alegerea materialelor folosite, mai ales in ceea ce priveste aspectele legate de toxicitate;
b) compatibilitatea mutuala dintre materialele utilizate si tesuturile biologice, celulele si fluidele organismului, tinandu-se seama de utilizarea preconizata a dispozitivului;
c) compatibilitatea dispozitivelor cu substantele pe care sunt destinate sa le administreze;
d) calitatea conexiunilor, in particular cu privire la securitate;
e) fiabilitatea sursei de energie;
f) protectia impotriva scurgerilor, daca este cazul;
g) functionarea corecta a sistemelor de programare si control, inclusiv software-ul. In cazul dispozitivelor care incorporeaza software sau care sunt ele insele software medical, software-ul trebuie validat in conformitate cu nivelul tehnicii la momentul respectiv, luandu-se in considerare principiile dezvoltarii ciclului de viata, gestionarii riscurilor, validarii si verificarii.
5.1. In cazul in care un dispozitiv incorporeaza, ca parte integranta, o substanta care, daca este folosita separat, poate fi considerata ca fiind un medicament in sensul definitiei de la art. 695 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, si care poate sa actioneze asupra organismului uman printr-o actiune auxiliara celei a dispozitivului, calitatea, siguranta si utilitatea acelei substante trebuie verificate prin analogie cu metodele specificate in Ordinul ministrului sanatatii publice nr. 906/2006 pentru aprobarea Normelor si protocoalelor analitice, farmacotoxicologice si clinice referitoare la testarea medicamentelor.
5.2. In cazul substantelor mentionate la pct. 5.1, organismul notificat, dupa ce a verificat utilitatea substantei ca parte a dispozitivului medical si tinand cont de scopul propus al dispozitivului, solicita avizul stiitific al uneia dintre autoritatile competente desemnate de statele membre ale Uniunii Europene sau al Agentiei Europene pentru Medicamente (EMEA), care hotaraste, in special in cadrul comitetului sau prevazut in Regulamentul (CE) nr. 726/2004, cu privire la calitatea si siguranta substantei, inclusiv raportul stabilit intre beneficiile si riscurile clinice ale incorporarii substantei in dispozitiv. In emiterea avizului, autoritatea competenta sau EMEA ia in considerare procesul de fabricatie si datele referitoare la utilitatea incorporarii substantei in dispozitiv, determinate de catre organismul notificat.
5.3. In cazul in care un dispozitiv incorporeaza, ca parte integranta, un derivat din sange uman, organismul notificat, dupa ce a verificat utilitatea substantei ca parte a dispozitivului medical si tinand cont de scopul propus al dispozitivului, solicita avizul stiintific al EMEA, care hotaraste, in special in cadrul comitetului sau, cu privire la calitatea si siguranta substantei, inclusiv raportul stabilit intre beneficiile si riscurile clinice ale incorporarii derivatului din sange uman in dispozitiv. In emiterea avizului, EMEA ia in considerare procesul de fabricatie si datele referitoare la utilitatea incorporarii substantei in dispozitiv, determinate de catre organismul notificat.
5.4. In cazul in care se aduc modificari unei substante auxiliare incorporate intr-un dispozitiv, in special daca sunt legate de procesul de fabricatie al acesteia, organismul notificat este informat cu privire la modificari si consulta autoritatea competenta pentru medicamente implicata in consultarea initiala, pentru a confirma mentinerea gradului initial de calitate si siguranta al substantei auxiliare. Autoritatea competenta tine seama de datele referitoare la utilitatea incorporarii substantei in dispozitiv determinate de organismul notificat, pentru a se asigura ca modificarile nu au un impact negativ asupra raportului stabilit intre beneficiile si riscurile adaugarii substantei in dispozitiv.
5.5. In cazul in care autoritatea competenta pentru medicamente, implicata in consultarea initiala, a obtinut informatii cu privire la substanta auxiliara care ar putea avea un impact asupra raportului stabilit intre beneficiile si riscurile adaugarii substantei in dispozitiv, aceasta furnizeaza consiliere organismului notificat, indiferent daca informatiile au sau nu un impact asupra raportului stabilit intre beneficiile si riscurile adaugarii substantei in dispozitiv. Organismul notificat tine seama de avizul stiintific actualizat si reanalizeaza evaluarea sa din cadrul procedurii de evaluare a conformitatii.
6. Dispozitivele si, dupa caz, partile lor componente trebuie sa fie identificate pentru a permite luarea oricarei masuri necesare ca urmare a descoperirii unui risc potential legat de dispozitive sau de partile lor componente.
7. Dispozitivele trebuie sa poarte un cod prin care acestea si producatorul acestora sa poata fi identificate fara echivoc (in particular cu privire la tipul dispozitivului si anul fabricatiei); acest cod trebuie sa poata fi accesibil pentru a fi citit, daca este necesar, fara a fi nevoie de o interventie chirurgicala.
8. Daca un dispozitiv sau accesoriile sale poarta instructiuni necesare pentru functionarea acestuia ori indica parametrii de operare sau de reglare, cu ajutorul unui sistem de vizualizare, atunci aceste informatii trebuie sa poata fi intelese de catre utilizator si, daca este cazul, de catre pacient.
9. Fiecare dispozitiv trebuie sa poarte urmatoarele informatii specifice, lizibile si care nu pot fi sterse, unde este cazul, sub forma unor simboluri general recunoscute:
9.1. pe ambalajul steril:
a) metoda de sterilizare;
b) o indicatie care permite ca ambalajul sa fie identificat ca atare;
c) numele si adresa producatorului;
d) o descriere a dispozitivului;
e) cuvintele „exclusiv pentru investigatie clinica”, daca dispozitivul este destinat investigatiilor clinice;
f) cuvintele „dispozitiv fabricat la comanda”, daca dispozitivul este fabricat la comanda;
g) o declaratie ca dispozitivul implantabil este steril;
h) luna si anul fabricatiei;
i) o indicatie privind termenul pana la care dispozitivul poate fi implantat in conditii de securitate;
9.2. pe ambalajul de vanzare:
a) numele si adresa producatorului si numele si adresa reprezentantului autorizat, in cazul in care producatorul nu are sediul social inregistrat in Uniunea Europeana;
b) o descriere a dispozitivului;
c) scopul propus al dispozitivului;
d) caracteristicile relevante pentru utilizarea sa;
e) cuvintele „exclusiv pentru investigatie clinica”, daca dispozitivul este destinat investigatiilor clinice;
f) cuvintele „dispozitiv fabricat la comanda,” daca dispozitivul este fabricat la comanda;
g) o declaratie ca dispozitivul implantabil este steril;
h) luna si anul fabricatiei;
i) o indicatie privind termenul pana la care dispozitivul poate fi implantat in conditii de securitate;
j) conditiile de transport si depozitare pentru dispozitiv;
k) in cazul unui dispozitiv prevazut la art. 5 din hotarare, o indicatie a faptului ca dispozitivul contine un derivat din sange uman.
10.1. La introducerea pe piata, fiecare dispozitiv trebuie sa fie insotit de instructiuni de utilizare in care sa se indice urmatoarele date specifice:
a) anul autorizarii pentru aplicarea marcajului CE;
b) detaliile prevazute la pct. 9.1 si 9.2, cu exceptia lit. h) si i);
c) performantele la care se face referire la pct. I poz. 2, precum si orice efecte secundare nedorite;
d) informatii care sa permita medicului sa selecteze un dispozitiv adecvat si software-ul corespunzator, precum si accesoriile;
e) informatii care constituie instructiunile de utilizare si care sa permita medicului si, dupa caz, pacientului sa utilizeze corect dispozitivul, software-ul si accesoriile acestuia, precum si informatii despre natura, domeniul si periodicitatea verificarilor si testelor de functionare si, dupa caz, masurile de intretinere;
f) informatii care sa permita, daca este cazul, evitarea anumitor riscuri legate de implantarea dispozitivului;
g) informatii referitoare la riscurile unor interferente reciproce, legate de prezenta dispozitivului in timpul unor investigatii sau tratamente specifice; riscurile de interferente reciproce reprezinta efecte adverse asupra dispozitivului cauzate de instrumentele prezente la momentul investigatiilor sau tratamentelor si viceversa.
h) instructiunile necesare in eventualitatea deteriorarii ambalajului steril si, dupa caz, detalii privind metodele adecvate de resterilizare;
i) o indicatie, unde este cazul, ca un dispozitiv poate fi reutilizat numai daca este reconditionat sub responsabilitatea producatorului, pentru a corespunde cerintelor esentiale.
10.2. Brosura cu instructiuni de utilizare trebuie sa includa si detalii care sa permita medicului sa instruiasca pacientul cu privire la contraindicatiile si precautiile necesare. Aceste detalii cuprind in special:
a) informatii care sa permita stabilirea duratei de viata a sursei de energie;
b) precautii necesare in cazul in care apar modificari ale performantelor dispozitivului;
c) precautii necesare privind expunerea, in conditii de mediu previzibile in mod rezonabil, la campuri magnetice, influente electrice exterioare, descarcari electrostatice, presiune sau variatii de presiune, acceleratie etc.;
d) informatii adecvate privind medicamentele pe care dispozitivul este destinat sa le administreze;
e) data emiterii sau a ultimei revizuiri a instructiunilor de utilizare.
11. Confirmarea ca dispozitivul indeplineste cerintele cu privire la caracteristicile si performantele prevazute la pct. I, in conditii normale de utilizare, si evaluarea efectelor secundare sau nedorite trebuie sa se realizeze pe baza datelor clinice, stabilite conform prevederilor din anexa nr. 7 la hotarare.

~~~+~~~


ANEXA Nr. 2

DECLARATIE DE CONFORMITATE CE
Sistem de asigurare totala a calitatii


1. Producatorul aplica sistemul calitatii aprobat pentru proiectarea, fabricarea si inspectia finala a produselor in cauza, asa cum este specificat la pct. 3 si 4, si este subiectul supravegherii CE conform pct. 5.
2. Declaratia de conformitate este procedura prin intermediul careia producatorul care indeplineste obligatiile impuse la pct. 1 asigura si declara ca produsele in cauza indeplinesc prevederile hotararii care le sunt aplicabile.
Producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana aplica marcajul CE, potrivit prevederilor art. 44 din hotarare, si emite o declaratie de conformitate redactata in scris. Aceasta declaratie se refera la unul sau mai multe dispozitive identificate clar prin intermediul denumirii sau al codului produsului ori al altei referinte lipsite de ambiguitate si trebuie pastrata de catre producator. Marcajul CE este insotit de numarul de identificare al organismului notificat responsabil.
3. Sistemul calitatii
3.1. Producatorul inainteaza o cerere pentru evaluarea sistemului calitatii la un organism notificat.
Cererea include:
a) toate informatiile adecvate referitoare la categoria de produse a caror fabricatie este vizata;
b) documentatia referitoare la sistemul calitatii;
c) un angajament al producatorului de a indeplini obligatiile ce decurg din sistemul calitatii aprobat;
d) un angajament al producatorului de a mentine sistemul calitatii aprobat in asa fel incat acesta sa ramana adecvat si eficace;
e) un angajament al producatorului de a institui si de a mentine actualizat un sistem de supraveghere postvanzare, care sa includa dispozitiile mentionate in anexa nr. 7 la hotarare. Acest angajament include obligatia asumata de catre producator de a comunica autoritatilor competente urmatoarele incidente imediat ce a luat cunostinta despre acestea:
(i) orice deteriorare a caracteristicilor sau performantelor dispozitivului, precum si orice inexactitate din instructiunile de utilizare care ar putea duce ori au dus la decesul unui pacient sau la deteriorarea starii sale de sanatate;
(ii) orice argument tehnic sau medical care are ca rezultat retragerea de pe piata a unui dispozitiv de catre producator.
3.2. Aplicarea sistemului calitatii trebuie sa asigure ca produsele sunt conforme cu prevederile prezentei hotarari, care le sunt aplicabile, in toate etapele, de la proiectare la controalele finale.
Toate elementele, cerintele si dispozitiile adoptate de producator pentru sistemul calitatii sunt documentate in mod sistematic si ordonat, sub forma de proceduri si declaratii scrise asupra politicii de calitate. Aceasta documentatie a sistemului calitatii trebuie sa permita o interpretare uniforma a politicilor calitatii si a procedurilor, cum ar fi programe ale calitatii, planuri ale calitatii, manuale ale calitatii si inregistrari ale calitatii. Aceasta include, in special, documentele, datele si inregistrarile corespunzatoare generate de procedurile mentionate la lit. c).
Documentatia include, in special, o descriere adecvata a:
a) obiectivelor producatorului privind calitatea;
b) organizarii afacerilor si, in special:
(i) a structurilor organizatorice, a responsabilitatilor personalului de conducere si a autoritatii acesteia in legatura cu organizarea, in cazul in care este vizata calitatea proiectarii si fabricatia produselor;
(ii) a metodelor de monitorizare a functionarii eficiente a sistemului calitatii si, in special, capacitatea acestuia de a determina calitatea dorita a proiectului si a produselor, inclusiv controlul produselor care nu sunt conforme;
(iii) in cazul in care proiectarea, fabricarea si/sau inspectia finala si testarea produselor sau elemente ale acestora sunt efectuate de o terta parte, a metodelor de monitorizare a functionarii eficace a sistemului calitatii si, in special, tipul si amploarea controalelor aplicate tertei parti in cauza;
c) procedurilor de monitorizare si verificare a proiectelor produselor si, in special:
(i) specificatiile de proiectare, inclusiv standardele care se aplica, si o descriere a solutiilor adoptate pentru a indeplini cerintele esentiale aplicabile produselor, atunci cand standardele mentionate la art. 11 din hotarare nu sunt aplicate integral;
(ii) tehnicile de control si verificare a proiectarii, a proceselor si actiunilor sistematice ce urmeaza a fi utilizate in cadrul proiectarii produselor;
(iii) o declaratie care indica daca dispozitivul cuprinde sau nu, ca parte integranta, o substanta ori un derivat din sange uman mentionata/mentionat la pct. II pozitiile 5.1-5.5 din anexa nr. 1 la hotarare, precum si datele referitoare la testele efectuate in aceasta privinta, necesare pentru a evalua securitatea, calitatea si utilitatea acelei substante sau ale derivatului din sange uman in cauza, tinandu-se seama de scopul propus al dispozitivului;
(iv) evaluarea preclinica;
(v) evaluarea clinica mentionata in anexa nr. 7 la hotarare;
d) tehnicilor de control si de asigurare a calitatii in faza de fabricatie si, in special:
(i) a proceselor si procedurilor ce urmeaza a fi utilizate, in special cu privire la sterilizare, achizitie de materiale si documentele relevante;
(ii) a procedurilor de identificare a produsului intocmite si actualizate din desene, specificatii sau alte documente relevante, in fiecare faza a procesului de fabricatie;
e) testelor si verificarilor adecvate, care vor fi efectuate inainte, in timpul si dupa procesul de fabricatie, a frecventei acestora si echipamentului de testare folosit.
3.3. Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 47 din hotarare, organismul notificat efectueaza un audit al sistemului calitatii, pentru a stabili daca acesta indeplineste cerintele mentionate la pct. 3.2. Se considera ca sistemele calitatii care folosesc standardele armonizate corespunzatoare sunt conforme acestor cerinte.
Echipa responsabila cu evaluarea include cel putin un membru care are experienta in evaluarea tehnologiilor respective.
Procedura de evaluare include o inspectie la sediul producatorului si, in cazuri justificate in mod corespunzator, la sediile furnizorilor producatorului si/sau ale subcontractantilor, pentru a inspecta procesele de fabricatie.
Decizia se comunica producatorului dupa inspectia finala. Aceasta cuprinde concluziile activitatii de control si o evaluare argumentata.
3.4. Producatorul informeaza organismul notificat, care a aprobat sistemul calitatii, cu privire la orice plan de modificare a sistemului calitatii. Organismul notificat evalueaza modificarile propuse si verifica daca sistemul calitatii astfel modificat mai respecta cerintele mentionate la pct. 3.2; acesta face cunoscuta decizia sa producatorului. Aceasta decizie cuprinde concluziile activitatii de control si o evaluare argumentata.
4. Examinarea proiectului produsului:
4.1. Fata de obligatiile impuse la pct. 3, producatorul inainteaza organismului notificat cererea de examinare a dosarului de proiect referitor la produsul pe care intentioneaza sa il fabrice si care se inscrie in categoria mentionata la pct. 3.1.
4.2. Cererea descrie proiectarea, procesul de fabricatie si performantele produsului respectiv si trebuie sa includa documentele necesare evaluarii conformitatii produsului cu cerintele prezentei hotarari si in special, cu cele prevazute la pct. 3.2 lit. c) si d) din anexa nr. 2 la hotarare.
Cererea include printre altele:
a) specificatiile de proiectare, inclusiv standardele care au fost aplicate;
b) dovada din care sa rezulte ca standardele respective sunt corespunzatoare, mai ales in cazul in care standardele mentionate la art. 11 din hotarare nu au fost aplicate integral. Aceasta dovada trebuie sa includa rezultatele incercarilor adecvate efectuate de catre producator sau sub responsabilitatea acestuia;
c) o declaratie din care sa rezulte daca dispozitivul incorporeaza sau nu, ca parte integranta, o substanta de tipul celor mentionate la pct. II pozitiile 5.1-5.5 din anexa nr. 1 la hotarare, a carei actiune in asociere cu dispozitivul poate determina biodisponibilitatea sa, insotita de date asupra investigatiilor relevante realizate;
d) evaluarea clinica mentionata in anexa nr. 7 la hotarare;
e) proiectul brosurii cu instructiuni de utilizare.
4.3. Organismul notificat examineaza solicitarea, iar daca produsul este in conformitate cu prevederile relevante ale hotararii, elibereaza solicitantului un certificat CE de examinare a proiectului. Organismul notificat poate cere ca solicitarea sa fie completata cu teste sau cu probe suplimentare care sa permita evaluarea conformitatii cu cerintele hotararii. Certificatul cuprinde concluziile examinarii, conditiile de validitate ale acestuia, datele necesare identificarii proiectului aprobat si, dupa caz, descrierea scopului propus al produsului.
In cazul dispozitivelor mentionate la pct. II pozitia 5.2 din anexa nr. 1 la hotarare, inainte de a lua o decizie, organismul notificat consulta, in ceea ce priveste aspectele vizate la acel punct, una dintre autoritatile competente desemnate de catre statele membre ale Uniunii Europene, in conformitate cu Directiva 2001/83/CE, sau Agentia Europeana pentru Medicamente (EMEA). Avizul autoritatii nationale competente sau al EMEA se emite in termen de 210 zile de la primirea unei documentatii valide. Avizul stiintific al autoritatii nationale competente sau al EMEA trebuie inclus in documentatia privind dispozitivul. La luarea deciziei, organismul notificat ia in considerare punctele de vedere exprimate cu ocazia acestei consultari. Acesta transmite decizia sa finala organismului competent implicat.
In cazul dispozitivelor mentionate la pct. II pozitia 5.3 din anexa nr. 1 la hotarare, avizul stiintific al EMEA trebuie inclus in documentatia privind dispozitivul. Avizul se emite in termen de 210 zile de la primirea unei documentatii valide. La luarea deciziei, organismul notificat ia in considerare avizul EMEA. Organismul notificat poate sa nu elibereze certificatul, in cazul in care avizul stiintific al EMEA este nefavorabil. Acesta transmite decizia sa finala catre EMEA.
4.4. Solicitantul informeaza organismul notificat care a emis certificatul CE de examinare a proiectului despre orice modificare efectuata la proiectul aprobat. Pentru modificarile efectuate la proiectul aprobat este necesara obtinerea unei aprobari suplimentare de la organismului notificat care a emis certificatul CE de examinare a proiectului, in cazul in care aceste modificari pot afecta conformitatea cu cerintele esentiale din prezenta hotarare sau conditiile prescrise pentru utilizarea produsului. Aceasta aprobare suplimentara se acorda sub forma unui addendum la certificatul CE de examinare a proiectului.
5. Supraveghere
5.1. Scopul supravegherii este sa se asigure ca producatorul indeplineste obligatiile impuse prin sistemul calitatii aprobat.
5.2. Producatorul autorizeaza organismul notificat sa efectueze toate inspectiile necesare si ii furnizeaza toate informatiile necesare, in special in legatura cu:
a) documentatia privind sistemul calitatii;
b) datele prevazute in acea parte a sistemului calitatii care se refera la proiect, cum ar fi rezultatele analizelor, calculelor, testelor, evaluarea preclinica, evaluarea clinica, planul de monitorizare clinica postvanzare si rezultatele monitorizarii clinice postvanzare, daca este cazul;
c) datele prevazute in partea sistemului calitatii care se refera la fabricatie, cum ar fi: rapoarte referitoare la inspectii, teste, standardizari/calibrari si calificarile personalului implicat.
5.3. Organismul notificat efectueaza periodic inspectiile si evaluarile necesare, pentru a se asigura ca producatorul aplica sistemul calitatii aprobat, si pune la dispozitia producatorului un raport de evaluare.
5.4. In plus, organismul notificat poate face vizite neanuntate producatorului, punandu-i acestuia la dispozitie un raport de inspectie.
6. Prevederi administrative
6.1. Timp de cel putin 15 ani de la ultima data de fabricatie a produsului, producatorul sau reprezentantul sau autorizat pastreaza la dispozitia autoritatilor nationale urmatoarele:
a) declaratia de conformitate;
b) documentatia prevazuta la pct. 3.1 lit. b), si in particular documentatia, datele si inregistrarile mentionate la al doilea paragraf de la pct. 3.2;
c) amendamentele specificate la pct. 3.4;
d) documentatia specificata la pct. 4.2;
e) deciziile si rapoartele organismului notificat specificate la pct. 3.4, 4.3, 5.3 si 5.4.
6.2. La cerere, organismul notificat pune la dispozitia celorlalte organisme notificate si a autoritatii competente toate datele relevante cu privire la aprobarile sistemelor calitatii emise, respinse sau retrase.
7. Dupa fabricarea fiecarui lot de dispozitive prevazute la art. 5 din hotarare, producatorul informeaza organismul notificat despre eliberarea lotului de dispozitive si ii transmite certificatul oficial de eliberare a lotului de derivat din sange uman utilizat in dispozitiv, certificat emis de un laborator de stat sau de un laborator desemnat de un stat membru al Uniunii Europene in acest scop, in conformitate cu art. 114 alin. (2) din Directiva 2001/83/CE.

~~~+~~~

ANEXA Nr. 3

EXAMINAREA CE DE TIP

1. Examinarea CE de tip este procedura prin care un organism notificat constata si certifica faptul ca un exemplar reprezentativ din productia avuta in vedere indeplineste prevederile relevante ale prezentei hotarari.
2. Cererea pentru examinarea CE de tip se adreseaza de catre producator sau de catre reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana unui organism notificat.
Cererea cuprinde:
a) denumirea si adresa producatorului si denumirea si adresa reprezentantului autorizat, daca cererea este adresata de acesta din urma;
b) o declaratie scrisa prin care se specifica faptul ca o astfel de cerere nu a mai fost adresata niciunui alt organism notificat;
c) documentatia descrisa la pct. 3, necesara pentru a permite evaluarea conformitatii unui esantion reprezentativ din productia respectiva, numit in continuare tip, conform cerintelor esentiale din hotarare. Solicitantul trebuie sa puna un tip la dispozitia organismului notificat, iar acesta poate cere si alte esantioane, daca este necesar.
3. Documentatia trebuie sa permita intelegerea proiectarii, fabricatiei si performantelor dispozitivului si cuprinde in special urmatoarele aspecte:
a) o descriere generala a tipului, inclusiv variantele avute in vedere, si a utilizarii (utilizarilor) prevazute ale acestuia;
b) desenele de proiect, metodele de fabricatie planificate, in special cu privire la sterilizare, precum si diagramele de componente, subansambluri si circuite;
c) descrierile si explicatiile necesare pentru intelegerea desenelor si diagramelor mentionate la lit. b), precum si descrierea functionarii produsului;
d) o lista a standardelor mentionate la art. 11 din hotarare, aplicate integral sau partial, precum si o descriere a solutiilor adoptate pentru indeplinirea cerintelor esentiale in cazul in care nu sunt aplicate standardele mentionate la art. 11 din hotarare;
e) rezultatele calculelor de proiectare, analiza riscurilor, investigatiile, testele tehnice efectuate;
f) o declaratie indicand daca dispozitivul incorporeaza sau nu, ca parte integranta, o substanta ori un derivat din sange uman, conform prevederilor de la pct. II pozitiile 5.1-5.5 din anexa nr. 1 la hotarare, precum si datele referitoare la testele efectuate in aceasta privinta, necesare pentru a evalua securitatea, calitatea si utilitatea substantei sau a derivatului din sange uman, tinandu-se seama de scopul propus al dispozitivului;
g) evaluarea preclinica;
h) evaluarea clinica mentionata in anexa nr. 7 la hotarare;
i) proiectul brosurii cu instructiunile de utilizare.
4. Organismul notificat:
4.1. examineaza si evalueaza documentatia si verifica daca tipul este fabricat in conformitate cu aceasta documentatie; de asemenea, inregistreaza elementele care au fost proiectate in conformitate cu prevederile aplicabile ale standardelor mentionate la art. 11 din hotarare, precum si elementele pentru care proiectarea nu se bazeaza pe prevederile acestor standarde;
4.2. efectueaza sau trebuie sa fi efectuat inspectiile adecvate si incercarile necesare pentru a verifica daca solutiile adoptate de producator indeplinesc cerintele esentiale din prezenta hotarare, in cazul in care standardele mentionate la art. 11 din hotarare nu au fost aplicate;
4.3. efectueaza sau trebuie sa fi efectuat inspectiile adecvate si incercarile necesare pentru a verifica daca, in cazul in care producatorul a optat pentru aplicarea standardelor relevante, acestea au fost intr-adevar aplicate;
4.4. stabileste de comun acord cu solicitantul locul unde se efectueaza inspectiile si incercarile necesare.
5. In cazul in care tipul este conform cu prevederile prezentei hotarari, organismul notificat elibereaza solicitantului un certificat de examinare CE de tip. Certificatul cuprinde denumirea si adresa producatorului, concluziile controlului, conditiile de validitate si datele necesare pentru identificarea tipului aprobat. Partile relevante ale documentatiei se anexeaza certificatului, iar o copie se pastreaza de organismul notificat.
In cazul dispozitivelor mentionate la pct. II pozitia 5.2 din anexa nr. 1 la hotarare, inainte de a lua o decizie, organismul notificat consulta, in ceea ce priveste aspectele vizate la acel punct, una dintre autoritatile competente desemnate de catre statele membre ale Uniunii Europene, in conformitate cu Directiva 2001/83/CE, sau EMEA. Avizul autoritatii nationale competente sau al EMEA se emite in termen de 210 zile de la primirea unei documentatii valide. Avizul stiintific al autoritatii nationale competente sau al EMEA trebuie inclus in documentatia privind dispozitivul. La luarea deciziei, organismul notificat ia in considerare punctele de vedere exprimate cu ocazia acestei consultari. Acesta transmite decizia sa finala organismului competent implicat.
In cazul dispozitivelor mentionate la pct. II pozitia 5.3 din anexa nr. 1 la hotarare, avizul stiintific al EMEA trebuie inclus in documentatia privind dispozitivul. Avizul se emite in termen de 210 zile de la primirea unei documentatii valide. La luarea deciziei, organismul notificat ia in considerare avizul EMEA. Organismul notificat poate sa nu elibereze certificatul in cazul in care avizul stiintific al EMEA este nefavorabil. Acesta transmite decizia sa finala catre EMEA.
6. Solicitantul informeaza organismul notificat care a emis certificatul de examinare CE de tip cu privire la orice modificare efectuata asupra produsului aprobat. Modificarile asupra produsului aprobat trebuie sa primeasca o alta aprobare din partea organismului notificat care a emis certificatul de examinare CE de tip, in cazul in care astfel de modificari pot afecta conformitatea cu cerintele esentiale sau conditiile prevazute pentru utilizarea produsului. Aceasta noua aprobare este eliberata, daca este cazul, sub forma unui supliment la certificatul de examinare CE de tip initial.
7. Prevederi administrative
7.1. Fiecare organism notificat trebuie sa comunice, la cerere, altor organisme notificate si autoritatii competente toate informatiile privind certificatele de examinare CE de tip si suplimentele emise, respinse sau retrase.
7.2. Alte organisme notificate pot obtine o copie de pe certificatele de examinare CE de tip si/sau de pe suplimentele acestora. Anexele la certificate trebuie sa fie accesibile altor organisme notificate, la solicitarea justificata a acestora si dupa informarea prealabila a producatorului.
7.3. Producatorul sau reprezentantul sau autorizat pastreaza documentatia tehnica si copii ale certificatelor de examinare CE de tip si ale suplimentelor acestora o perioada de cel putin 15 ani dupa fabricarea ultimului produs.

~~~+~~~

ANEXA Nr. 4

VERIFICARE CE

1. Verificarea CE este procedura prin care producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana asigura si declara ca produsele care fac obiectul procedurii prevazute la pct. 3 sunt conforme cu tipul descris in certificatul de examinare CE de tip si indeplinesc cerintele aplicabile ale prezentei hotarari.
2. Producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana ia toate masurile necesare pentru ca procesul de fabricatie sa asigure conformitatea produselor cu tipul descris in certificatul de examinare CE de tip si cu cerintele aplicabile ale prezentei hotarari. Producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana aplica marcajul CE pe fiecare produs si emite, in scris, o declaratie de conformitate.
3. Inainte de inceperea fabricatiei, producatorul redacteaza documentele care definesc procesul de fabricatie, in special privind sterilizarea, impreuna cu toate prevederile de rutina prestabilite, pentru a asigura o productie omogena si conformitatea produselor cu tipul descris in certificatul de examinare CE de tip si cu cerintele relevante ale prezentei hotarari.
4. Producatorul se angajeaza sa instituie si sa mentina la zi un sistem de supraveghere postvanzare, care sa includa dispozitiile mentionate in anexa nr. 7 la hotarare. Acest angajament include obligatia producatorului de a comunica autoritatilor competente, imediat ce a luat cunostinta de acestea, urmatoarele evenimente:
a) orice deteriorare a caracteristicilor sau performantelor dispozitivului, precum si orice inexactitate din instructiunile de utilizare, care ar putea duce sau au dus la decesul unui pacient ori la deteriorarea starii sale de sanatate;
b) orice argument tehnic sau medical care a condus la retragerea de pe piata a unui dispozitiv de catre producator.
5. Organismul notificat efectueaza examinarile si incercarile necesare pentru a verifica daca produsul este conform cu cerintele prezentei hotarari, prin examinarea si testarea statistica a produselor, in conformitate cu prevederile pct. 6. Producatorul trebuie sa autorizeze organismul notificat sa evalueze eficienta masurilor adoptate, potrivit prevederilor pct. 3, prin audit, unde este cazul.
6. Verificare statistica
6.1. Producatorii prezinta produsele fabricate sub forma de loturi omogene si iau toate masurile necesare astfel incat procesul de fabricatie sa asigure uniformitatea fiecarui lot productie realizat.
6.2. Se preleva aleatoriu un esantion din fiecare lot. Produsele ce alcatuiesc esantionul se examineaza individual si se efectueaza incercarile adecvate, definite in standardele mentionate la art. 11 din hotarare, sau incercari echivalente pentru verificarea conformitatii produselor cu tipul descris in certificatul de examinare CE de tip, in scopul deciziei acceptarii sau refuzarii lotului.
6.3. Controlul statistic al produselor se bazeaza pe atribute si/sau variabile, ceea ce implica un sistem de prelevare a esantioanelor, cu caracteristici operationale, care sa asigure un nivel ridicat de securitate si performanta in functie de nivelul tehnicii la momentul respectiv. Sistemele de prelevare a esantioanelor se stabilesc in conformitate cu standardele armonizate mentionate la art. 11 din hotarare, luand in considerare specificul categoriilor de produse in discutie.
6.4. In cazul in care loturile sunt acceptate, organismul notificat aplica sau impune aplicarea numarului sau de identificare pe fiecare produs si elibereaza un certificat de conformitate privind incercarile efectuate. Toate produsele din lot pot fi introduse pe piata, cu exceptia produselor neconforme din esantionul examinat.
In cazul in care un lot este respins, organismul notificat ia masurile necesare pentru a preveni introducerea pe piata a lotului respectiv. In eventualitatea respingerii frecvente a loturilor, organismul notificat poate suspenda verificarea statistica.
Producatorul poate, sub responsabilitatea organismului notificat, sa aplice numarul de identificare al acestuia in timpul procesului de fabricatie.
6.5. Producatorul sau reprezentantul sau autorizat trebuie sa asigure ca este capabil sa furnizeze, la cerere, certificatele de conformitate emise de organismul notificat.
7. Dupa fabricarea fiecarui lot de dispozitive prevazute la art. 5 din hotarare, producatorul informeaza organismul notificat despre eliberarea lotului de dispozitive si ii transmite certificatul oficial de eliberare a lotului de derivat din sange uman utilizat in dispozitiv, certificat emis de un laborator de stat sau de un laborator desemnat de un stat membru al Uniunii Europene in acest scop, in conformitate cu prevederile art. 114 alin. (2) din Directiva 2001/83/CE.

~~~+~~~


ANEXA Nr. 5

DECLARATIE DE CONFORMITATE CE CU TIPUL
Asigurarea calitatii productiei


1. Producatorul aplica sistemul calitatii aprobat pentru fabricatie si efectueaza inspectia finala a produselor respective conform celor specificate la pct. 3, fiind subiectul supravegherii prevazute la pct. 4.
2. Declaratia de conformitate este o parte a procedurii prin care producatorul care indeplineste obligatiile impuse la pct. 1 garanteaza si declara ca produsele respective sunt conforme cu tipul descris in certificatul de examinare CE de tip si respecta prevederile prezentei hotarari, aplicabile acestora.
Producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana aplica marcajul CE potrivit prevederilor art. 44 din hotarare si emite, in scris, o declaratie de conformitate. Aceasta declaratie acopera unul sau mai multe dispozitive identificate clar prin intermediul denumirii ori al codului produsului sau al altei referinte lipsite de ambiguitate si trebuie pastrata de producator. Marcajul CE este insotit de numarul de identificare al organismului notificat responsabil.
3. Sistemul calitatii
3.1. Producatorul inainteaza o cerere de evaluare a sistemului calitatii la un organism notificat.
Cererea cuprinde:
a) toate informatiile adecvate referitoare la produsele pe care intentioneaza sa le fabrice;
b) documentatia sistemului calitatii;
c) un angajament al producatorului de a indeplini obligatiile ce decurg din sistemul calitatii aprobat;
d) un angajament al producatorului de a mentine sistemul calitatii aprobat in asa fel incat acesta sa ramana adecvat si eficace;
e) documentatia tehnica privind tipul aprobat si o copie a certificatului de examinare CE de tip, dupa caz;
f) un angajament al producatorului de a institui si de a mentine actualizat un sistem de supraveghere postvanzare care sa includa dispozitiile prevazute in anexa nr. 7 la hotarare. Acest angajament trebuie sa includa obligatia asumata de catre producator de a comunica autoritatilor competente urmatoarele incidente imediat ce a luat cunostinta despre acestea:
(i) orice deteriorare a caracteristicilor sau performantelor dispozitivului, precum si orice inexactitate din instructiunile de utilizare, care ar putea duce sau au dus la decesul unui pacient ori la deteriorarea starii sale de sanatate;
(ii) orice argument tehnic sau medical care a condus la retragerea unui dispozitiv de pe piata de catre producator.
3.2. Aplicarea sistemului calitatii trebuie sa asigure ca produsele sunt conforme cu tipul descris in certificatul de examinare CE de tip.
Toate elementele, cerintele si dispozitiile adoptate de producator pentru sistemul calitatii sunt documentate in mod sistematic si ordonat sub forma de proceduri si politici scrise. Aceasta documentatie a sistemului calitatii trebuie sa permita o interpretare uniforma a politicilor calitatii si a procedurilor, cum ar fi programe ale calitatii, planuri ale calitatii, manuale ale calitatii si inregistrari ale calitatii.
Documentatia include, in special, o descriere adecvata a:
a) obiectivelor producatorului privind calitatea;
b) organizarii afacerilor si, in special:
(i) a structurilor organizatorice, a responsabilitatilor personalului de conducere si a autoritatii acestuia in legatura cu organizarea, in cazul in care este vizata fabricatia produselor;
(ii) a metodelor de monitorizare a functionarii eficiente a sistemului calitatii si, in special, capacitatea acestuia de a determina calitatea dorita a produselor, inclusiv controlul produselor care nu sunt conforme;
(iii) in cazul in care fabricarea si/sau inspectia si testarea finala a produselor sau elemente ale acestora sunt efectuate de o terta parte, a metodelor de monitorizare a functionarii eficace a sistemului calitatii, in special tipul si amploarea controalelor aplicate tertei parti in cauza;
c) tehnicilor de control si de asigurare a calitatii in faza de fabricatie si, in special:
(i) a proceselor si procedurilor ce urmeaza a fi utilizate, in special cu privire la sterilizare, achizitie de materiale si documentele relevante;
(ii) a procedurilor de identificare a produsului intocmite si actualizate din desene, specificatii sau alte documente relevante, in fiecare faza a procesului de fabricatie;
d) testelor si verificarilor adecvate, efectuate inainte, in timpul si dupa procesul de fabricatie, a frecventei acestora si a echipamentului de testare folosit.
3.3. Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 47 din hotarare, organismul notificat efectueaza un audit al sistemului calitatii pentru a stabili daca acesta indeplineste cerintele mentionate la pct. 3.2. Se considera ca sistemele calitatii care folosesc standardele armonizate corespunzatoare sunt conforme acestor cerinte.
Echipa responsabila cu evaluarea include cel putin un membru care are experienta in evaluarea tehnologiilor respective. Procedura de evaluare include o inspectie la sediul producatorului.
Decizia se comunica producatorului dupa inspectia finala. Aceasta cuprinde concluziile activitatii de control si o evaluare motivata.
3.4. Producatorul informeaza organismul notificat care a aprobat sistemul calitatii cu privire la orice plan de modificare a sistemului calitatii. Organismul notificat evalueaza modificarile propuse si verifica daca sistemul calitatii astfel modificat mai respecta cerintele mentionate la pct. 3.2; acesta face cunoscuta decizia sa producatorului. Aceasta decizie cuprinde concluziile activitatii de control si o evaluare argumentata.
4. Supraveghere
4.1. Scopul supravegherii este sa asigure ca producatorul indeplineste obligatiile impuse prin sistemul calitatii aprobat.
4.2. Producatorul autorizeaza organismul notificat sa efectueze toate inspectiile necesare si ii furnizeaza toate informatiile necesare, in special in legatura cu:
a) documentatia privind sistemul calitatii;
b) documentatia tehnica;
c) datele prevazute in partea sistemului calitatii care se refera la fabricatie, cum ar fi: rapoarte referitoare la inspectii, teste, standardizari/calibrari si calificarile personalului implicat.
4.3. Organismul notificat efectueaza periodic inspectiile si evaluarile necesare, pentru a se asigura ca producatorul aplica sistemul calitatii aprobat, si pune la dispozitia producatorului un raport de evaluare.
4.4. In plus, organismul notificat poate face vizite neanuntate producatorului, punandu-i acestuia la dispozitie un raport de inspectie.
5. Organismul notificat pune la dispozitia celorlalte organisme notificate toate datele cu privire la aprobarile sistemelor calitatii emise, respinse sau retrase.
6. Dupa fabricarea fiecarui lot de dispozitive prevazute la art. 5 din hotarare, producatorul informeaza organismul notificat despre eliberarea lotului de dispozitive si ii transmite certificatul oficial de eliberare a lotului de derivat din sange uman utilizat in dispozitiv, certificat emis de un laborator de stat sau de un laborator desemnat de un stat membru al Uniunii Europene in acest scop, in conformitate cu art. 114 alin. (2) din Directiva 2001/83/CE.

~~~+~~~

ANEXA Nr. 6

DECLARATIE
privind dispozitivele cu scopuri speciale


1. Producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Uniunea Europeana intocmeste, pentru dispozitivele fabricate la comanda sau pentru dispozitivele destinate investigatiilor clinice, declaratia privind dispozitivele cu scopuri speciale, care cuprinde elementele prevazute la pct. 2.
2. Declaratia cuprinde urmatoarele informatii:
2.1. pentru dispozitivele fabricate la comanda:
a) denumirea si adresa producatorului;
b) informatiile necesare pentru identificarea produsului in cauza;
c) o declaratie din care sa rezulte ca dispozitivul este destinat pentru a fi utilizat in exclusivitate de catre un anumit pacient, mentionandu-se numele pacientului;
d) numele practicianului medical calificat in mod corespunzator care a facut prescriptia si, dupa caz, numele clinicii implicate;
e) caracteristicile specifice ale produsului prezentate de prescriptia medicala;
f) o declaratie din care sa rezulte ca dispozitivul respectiv satisface cerintele esentiale prevazute in anexa nr. 1 la hotarare si, dupa caz, sa indice care dintre cerintele esentiale nu au fost indeplinite integral, impreuna cu motivatia;
2.2. pentru dispozitivele destinate investigatiilor clinice prevazute in anexa nr. 7 la hotarare:
a) date care sa permita identificarea dispozitivelor respective;
b) planul investigatiei clinice;
c) brosura investigatorului;
d) confirmarea asigurarii subiectilor;
e) documentele utilizate pentru obtinerea consimtamantului in cunostinta de cauza;
f) o declaratie care indica daca dispozitivul incorporeaza sau nu, ca parte integranta, o substanta ori un derivat din sange uman prevazuta/prevazut la pct. II pozitiile 5.1-5.5 din anexa nr. 1 la hotarare;
g) avizul comisiei de etica implicate si detalii privind aspectele abordate in avizul sau;
h) numele practicianului medical calificat in mod corespunzator sau al altei persoane autorizate si al institutiei responsabile pentru investigatii;
i) locul, data inceperii investigatiilor si durata programata pentru acestea;
j) o declaratie din care sa rezulte ca dispozitivul respectiv este conform cu cerintele esentiale, prevazute in anexa nr. 1 la hotarare, excluzand aspectele ce constituie obiectul investigatiilor, si ca, in ceea ce priveste aceste aspecte, s-au luat toate masurile de precautie pentru a proteja sanatatea si securitatea pacientului.
3. Producatorul se angajeaza sa puna la dispozitia autoritatilor nationale competente urmatoarele:
3.1. pentru dispozitivele fabricate la comanda, documentatia care indica amplasamentul (amplasamentele) de productie si care permite intelegerea proiectului, a fabricatiei si a performantelor produsului, inclusiv performantele urmarite, pentru a permite evaluarea conformitatii cu cerintele prezentei hotarari.
Producatorul ia toate masurile necesare pentru ca procesul de fabricatie sa asigure ca produsele fabricate sunt conforme cu documentatia mentionata mai sus;
3.2. pentru dispozitivele destinate investigatiilor clinice, documentatia cuprinde, de asemenea:
a) o descriere generala a produsului si a utilizarilor prevazute;
b) desene de proiect, metode de fabricatie, in special in ceea ce priveste sterilizarea, si diagrame de componente, subansambluri, circuite;
c) descrierile si explicatiile necesare pentru intelegerea respectivelor desene si diagrame si a functionarii produsului;
d) rezultatele analizei riscurilor si o lista cuprinzand standardele prevazute la art. 11 din hotarare, aplicate integral sau in parte, si o descriere a solutiilor adoptate pentru indeplinirea cerintelor esentiale din prezenta hotarare, in cazul in care standardele mentionate la art. 11 din hotarare nu au fost aplicate;
e) in cazul in care dispozitivul incorporeaza, ca parte integranta, o substanta sau un derivat din sange uman mentionata/mentionat la pct. II pozitiile 5.1-5.5 din anexa nr. 1 la hotarare, datele referitoare la testele efectuate in aceasta privinta, necesare pentru a evalua securitatea, calitatea si utilitatea substantei sau a derivatului de sange uman, tinand seama de scopul propus al dispozitivului;
f) rezultatele calculelor proiectului, verificarilor si testelor tehnice executate.
Producatorul ia toate masurile necesare pentru ca procesul de fabricatie sa asigure ca produsele fabricate sunt in conformitate cu documentatia mentionata la pct. 3.1 si la pct. 3.2 lit. a)-f).
Producatorul poate autoriza evaluarea eficientei acestor masuri prin audit, daca este necesar.
4. Informatiile incluse in declaratiile care intra sub incidenta prezentei anexe se pastreaza timp de cel putin 15 ani de la data fabricatiei ultimului produs.
5. Pentru dispozitivele fabricate la comanda, producatorul trebuie sa se angajeze sa revizuiasca si sa documenteze experienta acumulata dupa incheierea fazei de productie, inclusiv dispozitiile mentionate in anexa nr. 7 la hotarare, si sa implementeze mijloacele adecvate pentru aplicarea oricaror masuri corective necesare. Acest angajament trebuie sa includa obligatia producatorului de a informa autoritatile competente asupra incidentelor urmatoare, de indata ce a aflat de existenta lor, precum si asupra masurilor corective relevante:
a) orice functionare defectuoasa sau deteriorare a caracteristicilor si/sau a performantelor unui dispozitiv, precum si orice caz de inadecvare a etichetarii sau a instructiunilor de utilizare, care pot sa conduca sau au condus la decesul ori la deteriorarea severa a starii de sanatate a unui pacient sau utilizator;
b) orice cauza de ordin tehnic sau medical legata de caracteristicile sau performantele unui dispozitiv, care, din motivele mentionate la lit. a), conduce la retragerea sistematica de pe piata de catre producator a dispozitivelor de acelasi tip.


~~~+~~~

ANEXA Nr. 7

INVESTIGATIA CLINICA


1. Prevederi generale
1.1. Ca regula generala, confirmarea conformitatii cu cerintele privind caracteristicile si performantele prevazute la pct. I pozitiile 1 si 2 din anexa nr. 1 la hotarare, in conditii normale de utilizare a dispozitivului, si evaluarea efectelor secundare si a acceptabilitatii raportului beneficii/riscuri mentionat la pct. I pozitia 5 din anexa nr. 1 la hotarare trebuie sa se bazeze pe date clinice. Evaluarea acestor date, denumita in continuare evaluare clinica, tinand seama, daca este cazul, de eventualele standarde armonizate relevante, trebuie sa urmeze o procedura definita si sigura din punct de vedere metodologic, bazata pe:
1.1.1. fie o evaluare critica a literaturii stiintifice curent disponibile, cu privire la securitatea, performantele, caracteristicile proiectului si scopul propus al dispozitivului, in care:
a) se demonstreaza echivalenta dispozitivului cu dispozitivul la care fac referire datele; si
b) datele demonstreaza in mod adecvat conformitatea cu cerintele esentiale relevante;
1.1.2. fie o evaluare critica a rezultatelor tuturor investigatiilor clinice efectuate;
1.1.3. fie o evaluare critica a datelor clinice combinate prevazute la pct. 1.1.1 si 1.1.2.
1.2. Se efectueaza investigatii clinice, cu exceptia cazurilor in care se justifica utilizarea datelor clinice existente.
1.3. Pentru evaluarea clinica si rezultatul sau se prezinta documente justificative. Documentatia tehnica a dispozitivului include si/sau face trimitere la documentatia clinica in cauza.
1.4. Evaluarea clinica si documentatia aferenta trebuie sa fie actualizate activ cu datele obtinute in cursul supravegherii dupa introducerea pe piata. In cazul in care se considera ca supravegherea clinica dupa introducerea pe piata, ca parte integranta a planului de supraveghere a dispozitivului dupa introducerea pe piata, nu este necesara, acest lucru trebuie sa fie justificat si documentat in mod adecvat.
1.5. In cazul in care se considera ca demonstrarea conformitatii cu cerintele esentiale pe baza datelor clinice nu este adecvata, trebuie sa se furnizeze o justificare corespunzatoare a acestei excluderi, pe baza rezultatelor gestionarii riscurilor si luand in considerare caracteristicile specifice ale interactiunii dintre dispozitiv si organismul uman, performantele clinice prevazute si cererile producatorului. In cazul in care demonstrarea conformitatii cu cerintele esentiale se bazeaza exclusiv pe evaluarea performantelor, teste pe banc si evaluare preclinica, este necesar sa se demonstreze in mod corespunzator ca aceasta metoda este adecvata.
1.6. Toate datele trebuie sa ramana confidentiale, cu exceptia cazurilor in care se considera ca dezvaluirea lor este esentiala.
2. Investigatia clinica
2.1. Obiective
Obiectivele investigatiei clinice sunt:
a) sa verifice daca, in conditii normale de utilizare, performantele dispozitivului sunt in conformitate cu cele prevazute la pct. I pozitia 2 din anexa nr. 1 la hotarare;
b) sa determine orice efecte secundare nedorite, in conditii normale de utilizare, si sa evalueze daca acestea constituie riscuri acceptabile in raport cu performantele preconizate ale dispozitivului.
2.2. Consideratii etice
Investigatiile clinice se efectueaza in conformitate cu Declaratia de la Helsinki, aprobata de a 18-a Adunare Medicala Mondiala de la Helsinki, Finlanda, in 1964, modificata de a 29-a Adunare Medicala Mondiala de la Tokio, Japonia, in 1975, si de a 35-a Adunare Medicala Mondiala de la Venetia, Italia, in 1983. Este obligatoriu ca toate masurile cu privire la protectia subiectilor umani sa fie realizate in spiritul Declaratiei de la Helsinki. Aceasta include toate etapele investigatiei clinice, de la prima considerare cu privire la necesitatea si justificarea studiului, pana la publicarea rezultatelor.
2.3. Metode
2.3.1. Investigatiile clinice se efectueaza pe baza unui plan de investigatie adecvat, conform nivelului de dezvoltare a tehnologiei al momentului, astfel definit incat sa confirme sau sa respinga cele invocate de producator cu privire la dispozitiv; investigatiile trebuie sa includa un numar corespunzator de observatii pentru a garanta validitatea stiintifica a concluziilor.
2.3.2. Procedurile folosite pentru efectuarea investigatiilor trebuie sa fie adecvate dispozitivului care urmeaza a fi examinat.
2.3.3. Investigatiile clinice se efectueaza in circumstante echivalente conditiilor normale de utilizare a dispozitivului.
2.3.4. Se examineaza toate caracteristicile corespunzatoare, inclusiv cele privind siguranta si performantele dispozitivului, precum si efectele sale asupra pacientilor.
2.3.5. Toate incidentele adverse grave trebuie sa fie inregistrate complet si notificate de indata tuturor autoritatilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene in care are loc investigatia clinica.
2.3.6. Investigatiile se efectueaza sub responsabilitatea unui practician medical calificat in mod corespunzator sau a unei persoane autorizate, intr-un mediu adecvat.
Specialistul medical are acces la datele tehnice referitoare la dispozitiv.
2.3.7. Raportul scris, semnat de catre specialistul medical responsabil, cuprinde o evaluare critica a tuturor datelor obtinute in timpul investigatiei clinice.

~~~+~~~

ANEXA Nr. 8

CRITERII MINIME
pentru desemnarea organismelor de inspectie pentru a fi notificate


1. Organismul, conducatorul acestuia si personalul responsabil pentru operatiunile de evaluare si verificare nu trebuie sa fie proiectantul, producatorul, furnizorul sau instalatorul dispozitivelor pe care le controleaza si nici reprezentantul autorizat al vreuneia dintre aceste parti. Ei nu pot fi direct implicati in proiectarea, fabricarea, comercializarea sau intretinerea dispozitivelor si nici nu pot reprezenta partile angajate in aceste activitati. Aceasta nu exclude posibilitatea unor schimburi de informatii tehnice intre producator si organism.
2. Organismul si personalul sau trebuie sa efectueze operatiunile de evaluare si verificare la cel mai inalt standard de integritate profesionala si competenta tehnica si trebuie sa fie in afara oricaror presiuni, in special financiare, care ar putea influenta decizia acestora sau rezultatele inspectiei, in special din partea persoanelor ori a grupurilor de persoane interesate in rezultatul verificarilor.
3. Organismul trebuie sa fie capabil sa indeplineasca toate sarcinile prevazute in anexele nr. 2-5 la hotarare, atribuite unui astfel de organism si pentru care a fost notificat, indiferent daca aceste sarcini sunt executate de organismul insusi sau sub responsabilitatea sa. In special, trebuie sa aiba la dispozitie personalul necesar si sa posede facilitatile necesare pentru indeplinirea corespunzatoare a sarcinilor tehnice si administrative legate de evaluare si verificare; trebuie, de asemenea, sa aiba acces la echipamentul necesar pentru verificarile cerute.
4. Personalul responsabil de operatiunile de control trebuie sa aiba:
a) instruire profesionala solida, care sa acopere toate operatiunile de evaluare si verificare pentru care a fost desemnat organismul;
b) cunostinte corespunzatoare privind cerintele operatiunilor de control pe care le executa si experienta corespunzatoare pentru astfel de operatiuni;
c) capacitatea necesara pentru emiterea certificatelor, inregistrarilor si rapoartelor pentru demonstrarea efectuarii respectivelor operatiuni de control.
5. Impartialitatea personalului care realizeaza inspectia trebuie sa fie garantata. Remuneratia acestuia nu trebuie sa depinda de numarul controalelor efectuate si nici de rezultatul acestor controale.
6. Organismul trebuie sa incheie o asigurare de raspundere civila, cu exceptia cazului in care aceasta raspundere este asigurata de catre stat prin lege.
7. Personalul organismului este obligat sa pastreze secretul profesional cu privire la toate informatiile obtinute in cursul sarcinilor lui, respectand prezenta hotarare sau orice prevederi ale legilor romane care sunt in vigoare. Personalul organismului nu are obligatia pastrarii secretului profesional fata de autoritatile administrative competente ale statului in care se desfasoara activitatile sale.

~~~+~~~

ANEXA Nr. 9

MARCAJUL DE CONFORMITATE CE


Marcajul european de conformitate CE consta din initialele „CE”, avand forma prezentata in anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, republicata, cu urmatoarele caracteristici:
a) daca marcajul CE este marit sau micsorat, proportiile date in desenul gradat trebuie respectate;
b) componentele „C” si „E” ale marcajului CE trebuie sa aiba aceleasi dimensiuni verticale, care nu pot fi mai mici de 5 mm.
Aceasta dimensiune minima poate fi modificata la dispozitivele de dimensiuni mici.

sursa> http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_14838/desktop_1/HG_nr._55/2009_privind_dispozitivele_medicale_implantabile_active.html

foto> http://www.agenda.ro/pictures/politica/parlament-vot-guvern_3_b.jpg

 
3 comentarii

Scris de pe martie 11, 2009 în articole, citadela, medicina, stiinta, teologie, Vesti

 

Etichete: , , , , , ,

COMUNICAT DE PRESĂ: Patriarhia Română nu sprijină iniţiative răzleţe contrare hotărârii Sfântului Sinod

Patriarhia Romana sigla
COMUNICAT DE PRESĂ:

Patriarhia Română nu sprijină iniţiative răzleţe contrare hotărârii Sfântului Sinod

Patriarhia Română consideră inoportună decizia Primăriei Capitalei care a aprobat – în ziua de 7 martie 2009 – includerea spaţiului de la baza Dealului Mitropoliei ca loc de manifestare a persoanelor care nu sunt de acord cu paşapoartele biometrice.

Respectând dreptul la liberă exprimare, Patriarhia Română consideră totuşi nejustificată manifestarea într-un spaţiu asociat cu Biserica Ortodoxă Română din următoarele motive:

– paşapoartele biometrice sunt eliberate de către Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar nu de către Patriarhia Română;
– în ceea ce priveşte adoptarea legilor Statului, organismul competent este Parlamentul, iar nu Patriarhia Română;
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – conform hotărârii 638/2009, adoptată în unanimitate în şedinţa de lucru din 25 februarie 2009 – a lăsat libertatea credincioşilor ortodocşi români de a opta între noul tip de paşaport biometric şi unul simplu temporar. În acest sens, ca organism executiv al Sfântului Sinod, Patriarhia Română a intervenit deja la cele două Camere ale Parlamentului pentru includerea între prevederile eliberării unui paşaport simplu temporar şi motive de conştiinţă sau religioase.

Prin urmare, Patriarhia Română nu sprijină iniţiative răzleţe particulare şi de grup fără consultarea şi binecuvântarea ierarhului locului şi se delimitează de manifestările unor grupuri de presiune care – sub pretextul apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti – au atitudini totalitare şi încearcă să impună dictatura propriilor convingeri asupra majorităţii opiniei publice.

Mai mult, aceste grupuri se arată incapabile să respecte hotărârile Sfântului Sinod care, deodată cu obligaţia de a apăra credinţa ortodoxă şi demnitatea umană, are şi datoria de a fi un factor al păcii sociale.


BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

sursa> http://www.basilica.ro/ro/stiri/comunicat_de_presa_patriarhia_romana_nu_sprijina_initiative_razlete_contrare_hotararii_sfantului_sinod.html

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Noile pasapoarte au cipuri, carnetele de conducere NU

noile-permise-auto

Noile pasapoarte au cipuri, carnetele de conducere NU

Articol preluat de pe Blogul D-lui Danion Vasile

În ultima vreme, în România, problema actelor cu microcipuri a luat o amploare ieşită din comun. Emisiuni, articole, polemici. Şi multă, foarte multă manipulare.

Voi arăta aceasta foarte simplu, făcând referire la noile carnete de conducere. Carnete care nu au cip. Da, nu au cip. Şi voi argumenta în acest articol de ce nu au.

Dar, mai întâi, câteva referiri la sursele de informaţii care şi-au permis să ducă în eroare un mare număr de oameni.

Cea mai cunoscută luare de poziţie îi aparţine Comisarului şef Dănuţ Ciubotaru – şef serviciu permise şi înmatriculări, care, într-un interviu difuzat la o emisiune TV, a declarat: „Acest permis conţine un cip căruia oricând putem să-i modificăm termenul de valabilitate administrativ” (http://www.youtube.com/watch?v=3cW-UDZuoLY&eurl=http://apologeticum.wordpress.com/2009/02/26/permisul-de-conducere-are-microcip-confuzie-in-institutiile-statului/). Cine putea şti mai bine dacă permisul conţine sau nu cip decât unul dintre şefii serviciului permise şi înmatriculări?

O anumită afirmaţie din emisiunea respectivă ar fi putut pune însă semne de întrebare telespectatorilor, cea în care comisarul afirma despre noul carnet de conducere că „este imposibil de contrafăcut”. E absurd să afirmi că e imposibil de falsificat un act, doar pentru că are microcip, întrucât există multe materiale care arată cât de simplu se poate clona un astfel de microcip…

O poziţie oficială a M.A.I. a fost făcută publică în răspunsul către Forul Ortodox Român: „În ceea ce priveşte noul model de permis de conducere, precizăm că acesta nu este un document electronic, neavând inclus un microcip” (http://rafaeludriste.blogspot.com/2009_02_01_archive.html – documentul scanat se găseşte pe http://apologeticum.wordpress.com/2009/02/26/permisul-de-conducere-are-microcip-confuzie-in-institutiile-statului/).

Trebuie spus că, înaintea acestui răspuns oficial, au existat multe materiale legate de cipurile din carnetele de conducere. Cea mai veche ştire pe această temă este mai veche de patru ani: „Astăzi (19 ianuarie 2005) Comitetul pentru Transporturi din cadrul Parlamentului European a aprobat noul format standard pentru carnetele de şoferi.

Permisul va avea aceeaşi forma ca si cartea de credit si va avea aceeaşi perioada de valabilitate in toate tarile membre UE. El va putea include un microcip cu informaţii despre posesor. Crearea unei noi legislaţii comunitare in domeniu are drept scop combaterea fraudelor ce au loc cu ajutorul documentelor auto. O alta ţintă a schimbării reglementarilor este data de creşterea siguranţei rutiere” (www.europeana.ro/stiri/Acelasi carnet de conducere pentru toti cetatenii UE19012005.htm – http://www.europeana.ro este continuatorul www.uniuneaeuropeana.go.ro, unul dintre cele mai importante site-uri de informaţii legate de Uniunea Europeană).

Din 2005 până în 2009 s-au făcut multe speculaţii privitoare la noile carnete de conducere. Iată câteva materiale: „Permisele auto vor avea un format unic în toate statele UE – Noile carnete de conducere vor avea încorporate microcipuri, care vor permite actualizarea datelor sau a fotografiilor conţinute, precum si adăugarea, în mod periodic, a elementelor de securitate, vor avea termen de valabilitate administrativă de zece ani, iar statele membre ale UE vor putea extinde această perioadă până la 15 ani. Începând din 2013, toate permisele de conducere din Uniunea Europeană vor avea un format unic, înlocuind cele peste 110 modele de astfel de documente utilizate în acest moment în statele membre, schimbarea acestora urmând să fie făcută până în anul 2039. Potrivit unui comunicat al Parlamentului European, noile carnete de conducere vor avea încorporate microcipuri, care vor permite actualizarea datelor sau a fotografiilor conţinute, precum si adăugarea, în mod periodic, a elementelor de securitate. Noile permise de conducere vor avea termen de valabilitate administrativă de zece ani, iar statele membre ale UE vor putea extinde această perioadă până la 15 ani” – (www.topbusiness.ro/romania/archive/article/Permisele+auto+vor+avea+un+format+unic+%EEn+toate+statele+UE.html)

În presă au apărut diferite articole care spuneau acelaşi lucru:„Documentul, un card de plastic colorat în albastru şi galben în care va fi încorporat un microcip, va conţine câteva rubrici noi. Potrivit unui comunicat al Parlamentului European, microcipurile vor permite actualizarea datelor sau a fotografiilor conţinute, precum şi adăugarea, în mod periodic, a elementelor de securitate. (www.monitorulbt.ro/National/2008-09-25/Noii+soferi+vor+primi+permise+cu+microcip)

Posturile de radio au preluat ştirea: „Noul permis îşi va schimba şi înfăţişarea: va fi un card de plastic colorat in albastru si galben, va conţine câteva rubrici noi şi va avea încorporat un microcip de identificare.
El va fi eliberat cel mai devreme in noiembrie 2008 si cel mai târziu in martie 2009″ (www.radiofavoritfm.ro/2008/09/23/noile-carnete-de-conducere-apar-in-romania-in-cel-mult-6-luni/).

La fel au făcut şi unele posturi TV: „Noul permis îşi va schimba si înfăţişarea: va fi un card de plastic colorat in albastru si galben, va conţine câteva rubrici noi şi va avea încorporat un microcip de identificare” (http://nonstoptv.ro/2008/09/24/atentie-soferi-vom-avea-permise-auto-noi-cu-coduri-de-restrictie/)

Datorită acestor informaţii, mulţi creştini din România au declarat că vor refuza noile carnete de conducere. Datorită acestor informaţii, la rândul meu am sfătuit – în emisiuni radio tv sau conferinţe – ca oamenii să refuze noile carnete de conducere.

Totuşi, poziţia afirmată M.A.I. pe 24 februarie 2009 era clară: noile carnete nu conţin microcipuri. De unde ştiu că afirmaţia nu este mincinoasă? Datorită faptului că am luat legătura – direct sau indirect – cu oameni care lucrează în sistem. Oameni care mi-au confirmat că noile carnete de conducere nu conţin microcipuri. Poate că şi ei minţeau… Dar am vorbit cu oameni care au făcut experimente, folosind pe post de cobai noi carnete de conducere. Rezultatul este acelaşi. Nu există niciun cip în carnete.

Atunci, ce să spunem despre experimentul filmat, care a fost difuzat pe mai multe posturi TV, în care se vede cum explodează cipul din carnetul de conducere într-un cuptor cu microunde? Nu explodează cipul, ci pur şi simplu banda magnetică se dilată până ce flama dă aparenţa unei explozii.

Au minţit părinţii care au făcut experimentul cu cuptorul cu microunde? Nu, nu au minţit. Ei au fost doar manipulaţi, pornind de la premisa că cipul se află în carnet, şi au pus flama pe seama cipului.

Iată o mărturie, primită de la o persoană de încredere, care a fost de faţă la un experiment cât se poate de grăitor:

„Vă prezint, pe scurt, ce demersuri am făcut împreună cu doi părinţi pentru a afla ceva concret şi incontestabil adevărat. În urma cu o săptămână am primit un permis auto nou de sacrificiu. Am fost împreună cu cei doi părinţi la un specialist IT, fizician totodată – şi care făcuse o scanare a permisului cu câteva zile mai înainte, numai în prezenţa părintelui X -, demonstrându-i ca permisul NU are cip. De aceasta data, ne-a arătat la toţi trei permisul în sursa puternică de lumină şi, cu excepţia hologramei, toată suprafaţa permisului este transparentă. Mai mult, la sugestia părintelui Y ca cipul ar fi sub hologramă, a răzuit cu un bisturiu pelicula metalică, foarte subţire de altfel, şi dedesubt nu se vede nicio suprafaţă opacă. Aşadar, printr-o cercetare vizuală în sursa de lumină puternică, e clar ca nu există nimic vizibil cu ochiul liber. Pentru că permisul era în posesia mea, după ce am ajuns acasă am pus permisul în cuptorul cu microunde. Nu s-a întâmplat nimic!  Pentru a mă convinge, am pus în cuptor şi un card RATB, care ştiţi că are un cip prin care se validează cardul la urcarea in mijlocul de transport. Nu a făcut numai poc, ci o flamă deosebit de puternică şi probabil ar fi luat foc dacă îl lăsam mai mult. Am descoperit şi zona cipului de pe cardul RATB. Având şi eu pregătire tehnică, îmi dau seama că aceste argumente sunt suficiente pentru concluzia că permisul auto nu este document electronic, dar am stabilit cu părintele X să filmez tot ce fac cu permisul şi să încerc sa merg cu el pentru o scanare pe care, de asemenea, să o filmez. Acestea sunt faptele. Ceea ce mă întristează pe mine foarte mult este faptul ca ne-am lăsat cu multa uşurinţă manipulaţi; mai mult, am turnat gaz pe foc cu acel filmuleţ, «dovada microcipului» în permisul auto. Poate nu ar fi fost lipsit de folos să fi vorbit cineva cu d-l comisar şef de la Botoşani – cum de nu a observat nimeni că nu e nici măcar din Bucureşti? – sau să fi cerut şi sfatul unui expert în tehnica microcipurilor. Dar sugestiile sunt lipsite de sens acum. Iertaţi-mă, vă rog, pentru îndrăzneală; eu nu sunt decât un creştin născut ortodox în urmă cu mai bine de 50 de ani, dar cu trăire ortodoxă de doar un an. Nu am educaţie şi cultură teologică, sunt abia la grădiniţă în cateheza ortodoxă, dar sufăr foarte tare când constat că uneori oamenii cu bune intenţii, dar mai puţin atenţi la cuvântul rostit, pot sa genereze tocmai ceea ce se doreşte: confuzie printre credincioşi, neîncredere în duhovnici, dezbinare si mai ales, o cumplita spaima ca nu mai ştim daca drumul pe care mergem este cel spre mântuire sau cel spre iad. Dumnezeu să ne ajute luminându-ne, înţelepţindu-ne şi călăuzindu-ne paşii şi mai ales cuvintele către rostirea adevărului. Încă o data vă rog să mă iertaţi pentru îndrăzneală.  Doamne, ajută-ne!”

Am văzut şi eu carnetul de conducere respectiv… Mulţi vorbesc despre carnetele de conducere fără să fi ţinut un astfel de carnet în mână… Eu l-am ţinut şi m-am convins că nu are cip. Fiind pus în faţa unei surse de lumină, se poate vedea uşor că e doar o bucată de plastic, nimic mai mult. Nu are microcip. Dacă ar fi avut, s-ar fi văzut. Dacă ar fi avut, ar fi explodat atunci când era pus în cuptorul cu microunde. Dar, după ce s-a îndepărtat partea cu folia metalică, în cuptorul cu microunde carnetul nu a avut nicio reacţie fizică sau chimică.

Cred că ar fi bine ca luptătorii anti-cip să înţeleagă cât mai repede că, deocamdată, nu trebuie să ceară respingerea noilor carnete de conducere. Trebuie ca ierarhii, preoţii, teologii, monahii, mirenii, să ştie exact cum stau lucrurile.

Cea mai clară dovadă în privinţa faptului că nu există cipuri în carnetele de conducere ar fi trebuit să fie poziţia M.A.I.: „În ceea ce priveşte noul model de permis de conducere precizăm că acesta nu este un document electronic neavând inclus un microcip” (http://apologeticum.wordpress.com/2009/02/26/permisul-de-conducere-are-microcip-confuzie-in-institutiile-statului/). Neavând însă încredere în stat, nici în reprezentanţii săi, unii creştini consideră că poziţia aceasta este mincinoasă. Într-o anumită măsură, le dau dreptate.

Oricum, faptul că noile carnete de conducere nu au cipuri nu este pentru mine un semn că vremea pecetluirii apocaliptice e mai departe decât credeam. Dimpotrivă. Manipularea legată de carnetele de conducere dovedeşte că se încearcă transformarea întregii problematici a actelor de identitate cu microcipuri într-o obsesie mistică a unor fanatici. Altfel, de ce ziarele care au scris despre cipurile din carnetele de conducere nu şi-au cerut scuze faţă de cititorii pe care i-au manipulat?

De ce comisarul Dănuţ Ciubotaru nu a fost sancţionat de superiorii săi pentru răspândirea de informaţii false? Întrebările sunt multe. Răspunsurile, greu de găsit…

Note: 1. A apărut ideea cum că, iniţial, noile carnete de conducere ar fi conţinut cipuri, dar că ulterior s-ar fi renunţat la ele. Într-adevăr, legislaţia europeană permite includerea microcipurilor în noile carnete de conducere, dar a lăsat la latitudinea fiecărui stat aceasta. În România, deşi noile paşapoarte au microcipuri (lucru impus de UE), noile carnete de conducere – nu.

2. A apărut pe un site speculaţia că microcipul ar fi „conţinut” în codul de bare. O idee absurdă, care dovedeşte o totală necunoaştere a problemei. În privinţa codului de bare de pe verso-ul carnetului de conducere, trebuie precizat că nu este controversatul cod EAN 13, (European Article Numbering = Numerotarea Europeană a Articolelor), care conţine cei trei guarzi cu cifra 6. Este un alt sistem de codare.

3. Imediat după ce am început să vorbesc cu diverşi creştini sau preoţi despre faptul că nu există cipuri în noile carnete de conducere, am fost acuzat că dau înapoi etc. Am considerat că nu am dreptul să tac, lăsând oamenii să fie manipulaţi. Şi cred că este mare vina celor care, deşi nu au argumente privitoare la existenţa cipului în noile carnete, preferă să îşi apere ideile preconcepute în loc să se raporteze corect la realitate. Şi să ducă lupta împotriva noilor paşapoarte, care au cip, şi a viitoarelor buletine, care vor avea…

Danion Vasile

noile-permise-auto-2

sursa> http://www.danionvasile.ro/blog/2009/03/06/nu-exista-cipuri-in-noile-carnete-de-conducere/

foto> http://www.123auto.ro/Stiri-Auto/Noile-permise-auto-se-elibereaza-incepand-de-luni/Poze-Imagini-Noile-permise-auto-se-elibereaza-incepand-de-luni_929-48079.html

 
4 comentarii

Scris de pe martie 7, 2009 în articole, citadela, diverse, stiinta, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Cercetatorii au descoperit diferente cerebrale intre credinciosi si necredinciosi

Michael Inzlicht

Michael Inzlicht

Cercetatorii au descoperit diferente cerebrale

intre credinciosi si necredinciosi

Ziua on line | Nr. 4478 | 5 martie 2009

Credinta in Dumnezeu poate ajuta la blocarea anxietatii si la reducerea stresului, ajutand persoanele religioase sa fie mai curajoase atunci cand se confrunta cu necunoscutul si chiar sa comita mai putine erori, releva un studiu al Universitatii din Toronto publicat joi in „Psychological Science” si consultat de „Science Daily”.

Echipa de cercetatori, condusa de Michael Inzlicht, a ajuns la aceasta concluzie dupa ce a efectuat testul Stroop – care masoara anumite componente ale atentiei executive, si se refera la posibilitatea de a rezolva anumite „conflicte” intre stimuli simultani – asupra a doua grupuri de participanti: credinciosi si necredinciosi. In comparatie cu participantii care nu cred in Dumnezeu, la cei credinciosi s-a constatat o activitate mai redusa in cortexul cingulat anterior, o portiune a creierului care ajuta la modificarea comportamentului semnalizand cand sunt necesare controlul si atentia, in general drept rezultat al unui eveniment care produce anxietatea, cum ar fi comiterea unei greseli. Cu cat participantii religiosi erau mai zelosi in credinta lor, cu atat mai redusa era activitatea din aceasta zona a creierului lor.

Am descoperit ca oamenii religiosi sau cei care cred pur si simplu in existenta lui Dumnezeu dau dovada de o activitate cerebrala mult mai redusa in relatiile cu propriile lor erori. Ei sunt mult mai putin anxiosi si se simt mai putin stresati atunci cand au comis o greseala”, a declarat Michael Inzlicht. Ce este insa poate si mai interesant este ca efectul calmant pe care il are credinta asupra persoanelor religioase le determina pe acestea sa faca mai putine greseli decat persoanele necredincioase. Totusi, atentioneaza cercetatorii, acest fapt poate fi o sabie cu doua taisuri. „Evident, anxietatea poate fi negativa, pentru ca atunci cand este prea intensa, ramai paralizat de frica. Pe de alta parte insa, ea are o functie foarte utila, pentru ca ne atentioneaza atunci cand comitem erori”, a explicat Inzlicht. „Daca nu traiesti anxietatea cand faci o greseala, de ce impuls mai dispui pentru a-ti schimba sau imbunatati comportamentul astfel incat sa nu repeti aceleasi greseli la nesfarsit?”, a intrebat el.

Alina OLTEANU

sursa> http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-03-05&id=22513

foto> http://admin.frontiersin.org/neuroscience/userImage.do?actionType=UserImage&userId=2331

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului se pronunta impotriva cipurilor si a pasapoartelor biometrice.

15032

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului se pronunta impotriva cipurilor si a pasapoartelor biometrice.

COMUNICAT DE PRESA

„Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar.

Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare.

Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică.

Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.

Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.

Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.

În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale„.

În şedinţa din 19 februarie 2009, Cluj-Napoca

† BARTOLOMEU, Arhiepiscop şi Mitropolit

† ANDREI, Arhiepiscopul Alba Iuliei

† SOFRONIU, Episcopul Oradiei

† IUSTINIAN, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

†PETRONIU, Episcopul Sălajului

† IRINEU BISTRIŢEANUL, Episcop Vicar Cluj

† VASILE SOMEŞANUL, Episcop Vicar Cluj

† IUSTIN SIGHETEANUL, Arhiereu Vicar Maramureş


surse>

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/02/19/o-veste-mare-sinodul-mitropolitan-al-clujului-albei-crisanei-si-maramuresului-se-pronunta-categoric-impotriva-pasapoartelor-biometrice/

http://www.ziua.net/news.php?data=2009-02-19&id=21489

http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/mitropolia-clujului-crede-ca-pasapoartele-biometrice-aduc-o-ofensa-romanilor~ni595j

http://stiri.rol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=195884&Itemid=2

http://victor-roncea.blogspot.com/2009/02/comunicat-salutar-sinodul-mitropolitan.html

http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2009/02/ierarhii-ardeleni-ii-cer-presedintelui.html

http://www.citynews.ro/alba/stiri/din-oras+10/sinodul-mitropolitan-al-clujului-contesta-sistemul-biometric+36584/

http://vestitorul.blogspot.com/2009/02/sinodul-mitropolitan-al-clujului-albei.html

http://mihneamaruta.ro/2009/02/19/atitudine-istorica-sinodul-mitropolitan-al-clujului-condamna-supravegherea-prin-cipuri-biometrice/

http://inconstantin.ro/2009/02/sinodul-mitropolitan-al-clujului-condamna-supravegherea-prin-cipuri-biometrice.html

foto> http://www.orthphoto.net/photo.php?id=15032


 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

‘Particula lui Dumnezeu’ si restul lumii

‘Particula lui Dumnezeu’ si restul lumii

Despre mult-mediatizatul si isterizantul eveniment ce a cuprins intreaga omenire, acela legat de experimentul CERN / Large Hadron Collider, care tine din luna septembrie pana in octombrie pe 21, vom intinde postarea de fata. Experimentul are in plan ca in octombrie 21, sa aibe loc o explozie la viteza luminii a doua grupuri de protoni venind din directii opuse, care se vor ciocni si vor realiza, pe moment, starea primordiala, sau imediata de dupa Big Bang, care a ajutat mai apoi la formarea galaxiilor si a planetelor. Oamenii de stiinta spera astfel sa afle acea ‘particula a lui Dumnezeu’ care sa desluseasca taina formarii universului si prin asta… negarea tocmai a lui Dumnezeu. Miza cea mare este ca acea particula sa devina un ‘dumnezeu’ creator de materie… Despre situatia panicata la care s-a ajuns in lume, cand mai multi oameni de stiinta au atras semnale de alarma privind un eventual esec, cand s-ar putea forma ori un quasar, ori o gaura neagra care va inghite treptat pamantul, i-a facut pe mai multi sa se ingrijoreze de faptul ca sfarsitul lumii ar putea veni mai repede decat s-ar fi asteptat. Despre tabloul general al unei lumii panicate avem cateva detalii mai jos, intr-un articol preluat din ziarul ‘Gandul’ din 12 sept. 2008, semnat de Ana Ilie. De semnalat este si faptul ca acest eveniment mediatic a produs victime in randul oamenilor, dar pe de alta parte arata si satisfactia altora, anonimi pana acum, care se bucura de o reclama internationala.

dan.camen.

o simulare de gaura neagra pe Terra *(desenata intr-un mod copilaresc), imagine animata la rezolutie maxima

Indienii s-au repezit în temple

de teama găurilor negre

Israelienii cred, în schimb, că experimentul

poate aduce pacea cu Palestina

O adolescentă din India s-a sinucis miercuri dimineaţă, temându-se de efectele experimentului istoric care începea la Geneva, prin pornirea acceleratorului de particule Large Hadron Collider (LHC). Chayya, în vârstă de 16 ani, din regiunea Madhya Pradesh, s-a sinucis cu pesticid, informează publicaţia britanică The Times. Fata a fost transportată marţi seara la spital, dar nu a supravieţuit. Tatăl ei a explicat că fata l-a tot întrebat pe el şi pe alte rude „despre sfârşitul lumii la data de 10 septembrie”. Părinţii au povestit că ea urmărise la televizor ştiri despre experimentul de la Geneva, cu cel mai mare accelerator de particule din lume. În ultimele zile, adolescenta ascultase toate speculaţiile referitoare la posibilul sfârşit al lumii.

Chayya este un exemplu extrem al panicii care i-a cuprins pe unii indieni ca urmare a articolelor alarmiste apărute în presă cu privire la efectele negative ale experimentului. Alţi indieni au ţinut post şi s-au rugat, alţii au mers la templu – spre exemplu, un lăcaş de cult din Orissa a observat că a avut cu 1.000 de vizitatori mai mult decât în mod obişnuit cu o zi înainte de pornirea LHC. „Eu postesc ca să fiu sigură. Numai Dumnezeu ne mai poate salva acum”, a povestit o gospodină înspăimântată, pe numele său Rukmini Moharana.

În Israel în schimb, s-a crezut că LHC va aduce pacea şi nu distrugerea. 40 de cercetători israelieni au lucrat cot la cot, pentru construcţia acceleratorului de particule, cu oameni de ştiinţă din Iran şi Liban, state inamice Israelului, notează The Times. Cotidianul Yediot Aharanot a povestit că la petrecerea care a urmat pornirii aceleratorului, steagurile israelian şi palestinian au fost arborate unul lângă altul. „Ştiinţa nu cunoaşte graniţe şi duşmani. E un lucru minunat”, a explicat profesorul Giora Mikenberg, de la Institutul Weizmann.

La noi, LHC a dat naştere la bancuri, care au circulat intens pe internet. Unul dintre ele sună aşa: „Experimentul de azi din Elveţia a eşuat deoarece un grup de români a furat 1,3 kilometri de tunel în care se aflau şi cei 20 de protoni. Din păcate, viteza cu care au acţionat românii a fost net superioară vitezei protonilor…”.

Ana ILIE, ‘Gandul’, 12 septembrie 2008

Teoria conspiratiei> fata ascunsa a experimentului, LHC - o posibila arma protonica

sursa> http://www.gandul.info./actualitatea/indienii-s-au-repezit-in-temple-de-teama-gaurilor-negre.html?3927;3168588

foto> http://www.dailygalaxy.com/photos/uncategorized/2007/07/15/large_hadron_collider_cern_2.jpg

foto2>http://i28.photobucket.com/albums/c233/neverkneo/hole.gif

foto3>http://www.physics.uiuc.edu/groups/WIPHYS/large_hadron_collider.png

http://members.fortunecity.com/colorbook/colouring/dexter6.jpg

 
Un comentariu

Scris de pe septembrie 12, 2008 în citadela, diverse, stiinta, Vesti

 

Etichete: , , , , , ,

PS Irineu Slatineanu: „Invierea a stat la baza formarii poporului roman“

PS Irineu Slătineanu: „Învierea a stat la baza formării poporului român”

Preasfintitul Irineu Slatineanul

EVZ a stat de vorbă cu Prea Sfinţia Sa Irineu Slătineanu, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului, despre Paşte şi provocările ortodoxiei în lumea modernă.

Prea Sfinţia Sa Irineu Slătineanu se recomandă modest: „Sunt doar un călugăr”. Dar nu e unul oarecare. E doctor în teologie la Paris, specialist în dogmatică, dar îi place şi grădinăritul. Are adresă de Yahoo! Messenger, vorbeşte mai multe limbi străine şi a pus pe picioare, într-un mic sat oltenesc, un Colegiu Naţional pentru fete orfane, unic în ţară.


Pledează pentru întoarcerea Bisericii la popor, pentru refacerea spiritului misionar al purtătorilor de reverendă. PS Irineu provine dintr-o familie în care fraţii îi sunt preoţi şi surorile măicuţe. Tatăl său a fost cântă reţ în biserică şi apropierea de Cele Sfinte a venit firesc pentru cel născut cu numele de Ioan. La 16 ani a început să păşească pe calea monahismului. La Mănăstirea Frăsinei. E doar una dintre poveştile frumoase ale ortodoxiei româneşti, prea puţin cunoscută. Mulţi pariază pe viitorul său în structurile foarte înalte ale Bisericii Ortodoxe Române. Când vine vorba despre asta, PS Irineu rămâne la fel de modest: „Sunt doar un călugăr. Mereu o să am chilia mea”.


„Nu am declaraţie de dragoste la Securitate”

EVZ: Prea Sfinţia Voastră, cum aţi ajuns la mănăstire, la Frăsinei? Ştiu că aţi intrat de tânăr…


PS Irineu Slătineanu: Da, la 16 ani am intrat. Exista o vocaţie pe care numai bunul Dumnezeu o ştie. El ştie pentru ce am fost chemat. La vârsta de 15 ani am mers prima oară la Mănăstirea Frăsinei, în vizită. Asta se întâmpla de Buna Vestire. Apoi, de Sfânta Parascheva, în 1974, am intrat efectiv la mănăstire, la Frăsinei, o mănăstire care aşa de mult mi-a plăcut şi m-a pătruns, că oriunde m-am dus în lumea asta n-am visat alt loc pentru mine. Mănăstirea mi-a fost călăuză invizibilă.


Bine, mănăstirea e unică în lume, Athosul românesc…
Şi nu numai asta, simţeam o responsabilitate, simţeam o chemare care mă şi angaja.

Cine v-a tuns la mănăstire? Ioan vă e numele de botez…
Ioan, Ion, da. Părintele stareţ de acolo m-a tuns şi mi-a dat numele Irineu.


Irineu ce înseamnă?
„Aducător de pace”, „Făcător de pace”. Stareţul a vrut să-mi pună altfel numele, dar aşa a vrut Dumnezeu să-mi spună Irineu, un sfânt pe care eu îl iubeam în mod deosebit.

Aţi făcut teologia la Bucureşti, după care aţi plecat la Paris…
Am făcut, după teologia de la Bucureşti, masterul în istorie. Am lucrat cu Părintele Alecse, un om special, foarte serios.

Cum aţi ajuns în Franţa?


S-a întâmplat ca Ambasada Franţei să dea anumite burse unor studenţi de la diverse confesiuni. Şi cum dăduseră la diverse confesiuni neoprotestante, s-au gândit să dea şi la ortodocşi, fiindcă ortodocş ii rămăseseră cam ultimii. Şi cum terminasem masteratul, de fapt studii asimilate doctoratului, terminasem cu zece, Părintele Alecse m-a propus ca să merg acolo. Atunci regimul era cum era, mi-au dat încuviinţrea să plec, dar cu vreo trei luni după ce începuseră cursurile în Franţa, la Grenoble.


Nu v-a descumpănit?


Eu nu m-am supărat absolut deloc, pentru că pe mine mă deranja oarecum, eram un călugăr care dorea să scape de lucrurile astea. Şi la facultate spuneam: „Doamne, nu mai termin odată?”. Nu-mi doream decât să mă întorc în chilia mea, să fiu un călugăr cât se poate de bun. Am studiat cu multă sete patristica, mistica Sfinţilor Părinţi, nu istoria lor, pur şi simplu, ci trăirea lor, un fel de sinteză duhovnicească a Părin- ţilor. Când am terminat facultatea, mi s-a zis: „Nici să nu te gândeş ti că te întorci la chilie, mergi la doctorat!”. Am fost la duhovnic, la mănăstire, şi mi-a zis: „Categoric, sunt de aceeaşi părere!”. Şi m-am apucat să învăţ. Întotdeauna mi-am zis că vreau să mă pregătesc, nu să ajung ceva mare, ci să fiu capabil să-L slujesc, atunci când Domnul mă cheamă.


Până în 1989, din câte ştim noi, aţi refuzat să veniţi în ţară. Eraţi aşa un „fan al comunismului”, ironic vorbind, că n-aţi vrut să mai veniţi…
Nu puteam veni în ţară.

De ce?


Eu nu mai puteam veni, pentru că n-am plecat cu aprobarea „lor”. Deci, eu nu am dosar, nu am „declaraţ ie de dragoste” la Securitate. Nu vreau să spună cineva… sau să creadă că am un merit în faţa altora care au căzut pradă acestor păcate. Aşa s-a întâmplat că eu n-am plecat doar cu aprobarea lor, că am plecat prin Ambasada Franţei. Patriarhia a fost de acord, mi-au dat binecuvântarea.

Unul dintre cei ce şi-a pus cuvântul pentru mine a fost, Dumnezeu să- i dea sănătate, Mitropolitul Nifon.


Ajutat de Chirac

Şi cum a fost la Paris? V-a surprins Occidentul?

Când am ajuns la Paris, n-am fost marcat de chestia asta, n-am fost şocat, pentru că eu nu eram un tip monden, eu eram un călugăr. Am văzut într-adevăr o lume pestriţă, care putea să fie comentată. Şi de acolo, imediat, am ajuns la Grenoble.

La Grenoble aţi făcut „limba franceză”, după care, la „Saint Serge”…


La Grenoble am făcut „Literele” şi, prin bunăvoinţa celor de la „Saint Serge”, am rămas în Franţa. Ei m-au ajutat când mi-a expirat viza, că nu mai aveam nici de România, nici de Franţa la un moment dat. Rectorul de la „Saint Serge” era foarte bun prieten de familie cu Jacques Chirac, şi aşa am ajuns eu să primesc repede „carte de sejur”.


A refuzat Parisul

Deci nu cetăţenia franceză, cum s-a vorbit…


Nu, pentru că nu am vrut să fac rău nimănui. Un om care îşi vede de teologie, un călugăr, n-are nevoie de atâtea, decât strictul necesar. Faptul de a avea un paşaport francez nu-mi spunea mie prea multe lucruri.


V-aţi luat doctoratul la „Saint Serge”, aţi fost profesor, a căzut comunismul ăsta nenorocit…
În ‘90 am făcut prima vizită în ţară.

Eraţi hotărât să vă mai întoarceţi?


Sigur că da, niciodată n-a fost gândul meu să rămân la Paris. Eu gândeam că pentru a sluji poporul român trebuie să o faci din interior. N-a fost niciodată o comoditate. Mi-era foarte uşor la Paris, aveam un salariu de invidiat, eram chemat la conferinţe, fiind socotit unul dintre tinerii profesori de perspectivă. În ‘90 se hotărâse de către Sfântul Sinod să rămân arhiepiscop la Paris. Patriarhul Teoctist decisese cu Sinodul.

Dar eu m-am întors.

DATORIE


„În ziua de azi, omul Bisericii trebuie
să coboare în mijlocul oamenilor”

Ca om care a fost şi pe „afară”, ca om care a văzut multe, la ce provocări credeţi că trebuie să răspundă Biserica? Mai putem sta aşa scolastici, băţoşi?


Clar, categoric, Biserica trebuie să dea nişte răspunsuri. Ea trebuie să revină la popor. În spiritul evanghelic, Biserica trebuie să facă faţă şi să se adapteze la condiţiile de viaţă actuale, în sensul că omul bisericii trebuie să treacă din amvon în agora, să coboare în mijlocul oamenilor.


Frumos spus!


…să vină în sprijinul oamenilor. La Biserică vine omul deja credincios sau care are necazuri. Însă, pe mine, ca om al bisericii, mă interesează şi directorul de întreprindere, trebuie să merg şi la profesorul universitar, şi la inginer, până la ultimul muncitor. Altă predică mai frumoasă decât de a fi în mijlocul credincioşilor şi de a-i iubi aşa cum sunt ei nu există! Să-i iubim pe oameni aşa cum sunt, cu păcatele lor. De fapt, noi ce vrem? Vrem să-l iubim pe om şi să-l ridicăm, prin prezenţa noastră, la o nobleţe pe care el a uitat-o. Şi să îl facem şi pe ăla care e pătimaş să fie virtuos, să-l facem şi pe ăla care e zgârcit să fie darnic, şi aşa mai departe.


Este o provocare a străzii, a urbanului pentru Biserică?


Nu, n-aş spune că e o provocare. E altceva: e o înţelegere concretă. Biserica trebuie să înţeleagă concret problemele vieţii. Nici ideatic, nici în sensul acesta de „Vai de mine, cum era pe vremuri…”. Trebuie să lăsăm vremea noastră ca istorie şi să ne apucăm de vremea noastră ca timp. „Iată vremea Mântuirii”, spune Scriptura. Trebuie să facem în aşa fel încât tot omul să se simtă prezent, să simtă căldura Bisericii. Pentru aceasta trebuie să dezvoltăm spiritul misionar al Bisericii. Trebuie să-l facem şi pe cel care este la politică, şi pe cel care este în stradă, care este necăjit şi amărât, şi pe cel bogat, şi pe cel sărac, trebuie să-i facem să înţeleagă că Biserica are ochiul aţintit asupra lui.

Dar nu un ochi care să atenţioneze, să judece, ci un ochi care să iubească şi să plângă cu ei.

Dacă nu o să avem o deschidere reală faţă de celelalte culte, o să asistă m la o ghetoizare a ortodoxiei?


În chestiunea ecumenismului trebuie făcute câteva precizări. Eu sunt un profesor care, cum s-ar spune, ştiu bine lecţia respectivă şi trebuie să fac preciză rile de la început, să înţeleagă fiecare student ce are de făcut. Ecumenismul are o dimensiune cu totul aparte. Când vorbeşti despre ecumenic, ai putea să spui în loc de ecumenic şi economic. E tot o relaţie între oameni, ecumenicul acesta e o relaţie între oameni, o relaţie între parteneri, care trebuie bazată pe principiul frăţietăţii, pe principiul bunului-simţ şi pe educaţie. Am impresia că mulţi confundă ecumenismul cu dialogul teologic. Dialogul teologic e altceva, el este făcut de specialişti.


Are nevoie Biserica de o reformă administrativă? Există modelul grecesc, există modelulrusesc. Nu e nevoie de mai mulţi vlădici în mijlocul nostru?


Eu cred, totuşi, că modelul românesc este cel mai bun. Este adevărat că ne-am putea însuşi anumite idei, principii, de la confraţii care au fost acolo, însă sunt convins că şi cei dinaintea noastră ştiau despre modelul grecesc, ştiau şi de modelul rusesc, dar totuşi au adaptat un model românesc.

Şi cred că acest model este specific latin.

Dar este inadmisibil să ai mitropoliţi sau vlădici bătrâni, paralizaţi, care de zece ani n-aumai văzut…


Nu, nu… Asta nu ţine de organizare. Eu n-aş intra în asemenea discuţii, pentru că acestea sunt strict tehnice. Eu vorbesc despre organizare: organizarea bisericească actuală este una care, efectiv, corespunde spiritului românesc. Imaginea aceasta idilică, grecească, mitropolii în fiecare judeţ, are totuşi mari lipsuri, în sensul că nu mai dă posibilitatea ca o regiune să se organizeze şi chiar să lucreze eficient.


E mai bine pe „zone”?


Noi avem, de pildă, zona Olteniei, în care cred eu că se poate mult mai bine lucra în grup mic, pentru că ne ştim problemele noastre. Macro, poţi să lucrezi la Bucureşti, dar degeaba spui: „Ştiţi, oltenii nu prea vin la biserică”, pentru că vine cel din Moldova şi spune – „La mine vin!”.

Lucrurile sunt complementare.

CV

Preasfintitul Irineu Slatineanul 2 Cine este Irineu Slătineanu?

> PS Irineu s-a născut pe 16 noiembrie 1957, în localitatea Perişani (judeţul Vâlcea), cu numele de botez Ioan Popa;

> La 16 ani a intrat ca frate la Mănăstirea Frăsinei;

> În 1980 a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul”;

> A urmat studii de teologie la Paris, obţinând titlul de doctor în teologie la Institutul „Saint Serge”;

> Prea Sfinţitul Irineu Slătineanu este arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului (din 1991);

> Este decanul Facultăţii de Teologie din Craiova.

Când vine vorba despre amestecul lui Dumnezeu în „politichie”, Irineu îl citează pe părintele Cleopa: „Şi politicienii sunt tot de-ai noştri, mânca-i-ar Raiul!”

CREDINŢĂ

„Noi ne-am născut pascal”

Acum, trecând la perioada aceasta superbă, de sărbătoare, vreau să vă întreb cum trăiescromânii Paştele? Patriarhul spunea că îl trăiesc liturgic…


Sărbătoarea la români este un complex de trăiri serioase, concrete, care sunt pătrunse chiar ontologic, legat de fiinţa noastră. Noi ne-am născut pascal. Învierea mântuitorului Iisus Hristos este centrul de gravitaţie al lumii şi al cosmosului. Faptul că ne-am încreştinat încă din primele veacuri, faptul că la noi a pătruns mai uşor creştinismul se datorează predicii despre Înviere.


Învierea ne-a creştinat pe noi?
Da. Apostolii au pornit la drum după Înviere şi au vorbit despre Iisus Hristos cel Înviat.

Predicile au fost primite mai uşor de geto-daci, care credeau şi ei în nemurirea sufletului şi…
Sigur că da! Învierea este aluatul care a stat la baza formării poporului român!

Aşadar, nu faptele bune ale apostolilor au impresionat cel mai mult…


Faptele bune sunt produsul a ceea ce eu cred. Atâta vreme cât eu nu cred, fapta mea bună poate fi cel mult o faptă etică. Dar, dacă eu cred, fapta mea bună este o faptă morală şi eu îi spun virtute! Are esenţă, are sens, are tot… Dar aceste lucruri nu se nasc decât dintr-o profundă convingere că Iisus Hristos cel Înviat a înviat şi sufletele noastre. Şi dacă pe temelia Învierii noi suntem zidiţi, în mod sigur că noi trăim această credinţă în Învierea Mântuitorului cu totul şi cu totul altfel faţă de alte popoare. De exemplu… „Resurectio”. „Resurectio” nu înseamnă neapărat „in vita”, înseamnă că cineva s-a născut dintr-o moarte clinică. Învierea nu înseamnă doar că Iisus Hristos a înviat, dar i-a făcut vii pe toţi cei care sunt ai Lui. Noi suntem „in vita”, cuprinşi de viaţă, în viaţă.

Nu suntem anesteziaţi, după aceea reanimaţi.

Şi totul se învârte în jurul unui mormânt gol… De acolo începe constatarea, de acolo începe Învierea…


Mormântul acesta este unul dătător de viaţă. Părinţii au înţeles Învierea ca pe o cuprindere totală în fiinţa lui Hristos. Ultima intrare a lui Iisus în Ierusalim cuprinde toată creaţia, la ea participă şi animale, şi faună… Această intrare în Ierusalim atrage după sine şi copilul care vorbeşte, şi adolescentul care tresaltă de bucurie, şi bătrânul care poate plânge. De la acest tablou al intrării în Ierusalim, trecerea în Săptămâna Patimilor este tocmai demonstraţia că Iisus Hristos este împărat şi că El luptă pentru înviere. Dar nu preia alaiul acesta cu El, ci El însuşi luptă singur.

Şi nu numai, nu luptă ca să zdrobească.


Totul este creaţia Lui, cum poate El să zdrobească tocmai creaţia Lui? Iisus Hristos cuprinde, dintr-o dată, generalul, ca şi particularul, în acelaşi timp. Toate lucrurile sunt cuprinse în El, dar lucrează în fiecare dintre noi. Vocaţ ia pascală a poporului român este o vocaţie ontologică, nu e o vocaţie de suprafaţă, nu e o vocaţie evenimenţială. Orişice om participă la Înviere, de aceea mă bucur aşa de mult că la slujbă vine şi ăla care poate n-a călcat niciodată în Biserică în timpul anului, vine şi ăla care a stat toată ziua în Biserică, vine şi ăla care a parcurs tot Postul Paştelui, vine şi cel care a mâncat carne cu câteva ore înainte şi a băut şi… vine şi acela! Vine toate lumea… Adevărat a grăit Ioan Gură de Aur când a vorbit şi „de cei care aţi postit, şi cei care n-aţi postit. (…) Bucuraţi-vă!”. E o bucurie care a fost descrisă excepţional: „Hristos a Înviat, bucuria mea!”.


Lumea modernă obligă Biserica la tot felul de compromisuri?
Vorbim despre o lume modernă, dar de fapt ne referim la aspectul exterior al lumii. Dar lumea fără individ, fără persoană, n-are nicio valoare, este o lume anonimă, o noţiune abstractă.

Occidentul nu este astăzi, oarecum, desacralizat?
Eu nu am aceeaşi impresie. Pentru mine nu există sacru şi profan, există doar sacru. Omul făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu nu poate să fie profan. Nu există spaţiu dincolo de care Dumnezeu să nu existe!

De Crăciun, copiii văd la televizor un Moş Crăciun, un individ gras şi cu barbă albă. De Paşte vine iepuraşul. E scos Hristos din ecuaţ ie, se transformă sărbătorile în ceva păgân, consumist?


Aş vrea să mă reîntorc cu câteva secole în urmă. Biserica, atunci când a apărut într-un spaţiu grecoroman, a întâmpinat foarte multe tradiţii. Şi atâta inteligenţă a avut Biserica, şi atâta spirit de convergenţă şi sinteză, încât nimeni nu s-a simţit în afara Bisericii. Noi trebuie să avem această capacitate de a explica şi pe Moş Crăciun, de a explica şi pe Sfântul Valentin, de a explica toate lucrurile acestea. Trebuie să nu lăsăm omul de astăzi, pe fratele nostru, să confunde exteriorul cu interiorul. Lipseşte comunicarea, noi lipsim din comunicare. În familie nu mai există comunicarea dintre soţ şi soţie, în spitale nu mai există comunicare, în şcoală nu mai există comunicare, în Biserică nu mai există comunicare.


E un monolog?
Nu mai există nici monolog. E un dialog al surzilor şi al muţilor. Preotul vorbeşte, credinciosul nu înţelege. Credinciosul vorbeşte, preotul nu înţelege! Trebuie neapărat să legăm forma dialogică dintre om şi om, şi această formă se petrece numai în spirit.

Trebuie să ajungi la inima omului.
Ca să ajungi la inima lui, trebuie să depui inimă. Dacă nu te jerfeşti, dacă nu vrei să dai nicio picătură de sudoare când vorbeşti, nu poţi să faci nimic.

Mai au creştinii de azi spiritul acesta al sacrificiului?


În primul rând, să ştiţi că e ca în lucrarea lui Tarkovski. Pentru mine, „Călăuza” a fost o revelaţie, „Călăuza” în care societatea era prezentată ca un handicapat, dar oamenii aveau o forţă a spiritului extraordinară. Toată lumea voia să ajungă la „camera fericiţilor”. Toată lumea vrea fericire. Ei bine, această fericire nu ţi-o dă materia. În clipa în care noi dăm în Creaţie, şi o lovim din toate părţile, se va produce un efect de bumerang şi… „pac, în cap!”. Şi în viaţa noastră dacă nu iubim societatea… Eu sunt adeptul voluntariatului. „Măi, copii, voi faceţi asistenţă socială, vreau să văd şi eu un program”, leam zis studenţilor mei. „Dacă mi-l aduceţi aici, eu vă dau banii, eu vă sponsorizez programul”. Şi au venit copiii, a doua săptămână – extraordinari au fost -, şi mi-au prezentat: „Uite, vrem să mergem la spitalul din Craiova şi să îngrijim de copiii bolnavi de SIDA”. „Cât vă trebuie buget?” „Păi, ne trebuie 120 de milioane”. „Poftim aici 120 de milioane.”

Le-am făcut rost, de la fiii mei duhovniceşti.

Aşa uşor?


Eu nu merg pe relaţia aceasta: mă duc la cineva să cer bani. Îi întreb: „Matale eşti prieten cu Mântuitorul Iisus Hristos? Matale te spovedeşti?”. „Nu prea”, zic ei. „N-are nimic. Şi începutul are început”, le spun eu. Şi sunt directori mari, de întreprinderi… De ce preotul azi n-are curaj, de ce un episcop n-are curaj să-i spună preşedintelui Consiliului Judeţean: „Tu ce vrei să faci cu viaţa ta? Bolnav eşti, soţia te-a părăsit, copilul nu te ascultă. De ce nu te spovedeşti, măi, copile?”. Şi atunci stai de vorbă cu el şi îi explici cum trebuie făcut: „Vezi bine, omule, că doctorii îţi spun că nu mai trăieşti. Eu, uite, îţi spun că trăieşti, pentru că spovedania are harul acesta regenerator. Dacă vrei să te faci bine, roagă-L pe acela care te poate face bine. Degeaba te duci la doctori, că şi aceia vin şi se roagă tot lui Iisus.”


Şi de ce credeţi că suntem în încrâncenarea asta fără seamăn? Din cauza comunismului?
Nu.

A lenei noastre?
Nici atâta. Suntem într-o perioadă de reprecizare a ideilor.

Ce părere aveţi despre politicienii aceştia care se folosesc de Dumnezeu în campanie electorală, pozează în mari creştini doar când e şi presa de faţă…


Sunt şi ei ca toţi oamenii. Nu cred eu că politicienii sunt nişte indivizi care sunt paraleli cu societatea noastră, sunt tot produsul societăţii noastre. „Sunt tot de-ai noştri, mânca-i-ar Raiul!”, vorba părintelui Cleopa. Biserica ar trebui să fie singura instituţie dezinteresată, Biserica trebuie să formeze şi politicienii, nu neapărat într-un spirit evanghelic, dar măcar într-un spirit al omului. Să fie om! Când ai spus de cineva „ăla e om” înseamnă că n-are apucături animalice…


„BUNA VESTIRE”

Colegiu de orfane


De la începutul noului mileniu, PS Irineu s-a dedicat unui vis mai vechi: să ajute orfanii. În ciuda opoziţiei cu care s-a confruntat chiar în sânul Bisericii, opoziţie venită din partea unor părinţi mai puţin deschişi la ideile „revolu- ţionare” ale lui Irineu, Prea Sfinţia Sa n-a renunţat. Şi astăzi, în comuna oltenească Grădinari stă ascunsă o mică minune. „Aşeză mântul Buna Vestire”, fundaţia condusă de Irineu, a ridicat, de la zero, Colegiul Naţional „Buna Vestire”, dedicat fetelor orfane. La îngrijirea şi educarea celor 160 de fete din centrele de plasament îşi vor da sprijinul mai multe măicuţe, dar şi profesori care, promite Irineu, vor primi lefuri mari – „duble faţă de stat”.


„Vom fi ca şi părinţii lor”


Aici, într-o şcoală care îmbină arhitectura britanică şi cea franţuzească, şcoală care va fi gata, cel mai probabil, anul viitor, elevele (de gimnaziu şi liceu) vor avea parte de tot confortul. „Totul, cu utilaje, cu serele pe care le avem, ne-a costat peste patru milioane de euro”, mărturiseşte PS Irineu. N-a ţinut cont de preţuri. „Am pus întâi pe hârtie ce vrem să facem, doar lucruri de calitate, apoi ne-a preocupat cum strângem banii. Ne-au ajutat mulţi oameni cu avere. De fapt, nu ne-au ajutat pe noi, ci nişte copii orfani, care au valori inestimabile şi ar fi păcat să se piardă. Aici fetele vor avea tot: dispensare, bucătării, săli de mese, vor fi ca o mare familie”, spune arhiereul.

„Nu e mult, e o picătură de apă într-un ocean, dar fetele acestea, pe care noi le vom ajuta şi să se căsătorească, vom fi ca şi părinţii lor, vor duce mai departe fundaţia”, speră Irineu. „De aici vor ieşi cu o diplomă recunoscută în ţară, vor învăţa limbi străine, vor învăţa şi o meserie. Vrem să redăm unor copii orfani demnitatea de a fi oameni. Colegiul va scoate specialiste în matematică şi arhitectură”, încheie Prea Sfinţitul. El avertizează că vor rămâne în colegiul-pension doar fetele care vor avea rezultate bune la învăţătură şi purtare aleasă. Irineu nu exclude posibilitatea ca şi fete sărace, dar nu orfane să studieze la „Buna Vestire”. Nici pe aceea ca oameni cu mulţi bani să plătească pentru a le oferi odraslelor o educaţie strictă şi serioasă la Grădinari.

sursa> http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/801430/PS-Irineu-Slatineanu-Invierea-

a-stat-la-baza-formarii-poporului-roman/

Prealuare de la> Razboi intru cuvant *(Intre Lumina Invierii su spectrul foamei)

 

Etichete: , , , , , , ,

despre Ucenicie in Ortodoxie

un material preluat de la Pr. Dorin din blogul „Teologie pentru azi”

 

model de ucenicie si ascultare Sf Ioan Evanghelistul dictand Evanghelia ucenicului sau

 

despre Ucenicie in Ortodoxie

 

protosinghel Savatie Bastovoi

 

    Relaţia Părinte-ucenic a fost şi este o relaţie sacramentalo-duhovnicească cel mai adesea, deşi poate să fie şi numai duhovnicească. Adică se poate realiza între un preot sau un ierarh şi un mirean sau un monah şi are în avatarurile ei şi aceea că preotul sau ierarhul îl spovedeşte pe ucenicul său dar, poate fi numai duhovnicească, ea reducându-se la o prietenie şi la o iubire duhovnicească între cei doi, în care un mirean înduhovnicit sau un monah înduhovnicit călăuzeşte pe un mirean sau pe un monah spre cele ale mântuirii.

    Părintele duhovnicesc, omul adâncit în înţelegerea duhovnicească, poate fi ales de un credincios care vrea să se afunde în înţelegerea vieţii şi a credinţei ortodoxe, pentru a-l călăuzi în viaţa lui. Părintele este ales de ucenic sau se lasă ales, când vede că Dumnezeu l-a trimis pe ucenic la sine, între ei creându-se un raport de mare conştiinţă şi de mare coresponsabilizare, fiecare dorind odihnirea şi mântuirea celuilalt.

    Istoria Bisericii Ortodoxe atestă numeroase dovezi de Sfinţi Părinţi care au avut ucenicii lor, la rândul lor tot Sfinţi şi care, s-au creat unii pe alţii în ascultare şi iubire faţă de Domnul şi poruncile Sale şi între ei. De fapt instituţia uceniciei este una prin excelenţă duhovnicească, este atelierul unde se creează adevăraţii povăţuitori ai Ortodoxiei, Părinţii ascultării şi ai râvnei, prin eforturile constante de supraveghere şi de modelare a lor de către cei care excelează în supleţea înţelegerii duhovniceşti.

    Aşa că marii Părinţi şi marile Maici ale Ortodoxiei au fost la rândul lor nişte atenţi şi supuşi ucenici, nişte conştiincioşi ucenici, care au devenit ei înşişi întruparea sfaturilor Părinţilor lor. De aceea instituţia uceniciei sau a stăreţismului sau a povăţuirii duhovniceşti este o marcă tradiţională, una constantă în istoria Bisericii Ortodoxe.

sursa

 

mda, e un subiect de care doream sa ma ocup mai indeaproape insa iata ca Pr. Dorim mi-a anticipat oarecum gandul postand o cuvantare a Pr Savatie. Stiu ca intr-o conferinta organizata la Cariova cu Pr Savatie acesta a spus cam acelasi lucru despre ascultare si despre ucenicie, textul s-ar putea sa fie luat de undeva dintr-o conferinta … cine stie…

oricum…. doream sa fac ceva mai extins decat la ceea ce se refera articolul de mai sus … sa ating si problema invatamantului teologic in primul rand apoi si celalalt.

Adica cum ar trebui sa se dobandeasca cunostintele … nu intr-un sistem cum e cel scolastic, scolarizat, secularizat, ideologizat …. plin de sisteme si de ideologii, de metode de invatare, de sincretisme, de individualisme, de asa de mult obiectivism incat nu mai e deloc prezenta taina parsoanei … adica de indiferenta.

Da! de comunism de ce nu …. de un democratism haotic …. de o relatie profesor-elev intoarsa invers, ce nu are nicio perspectiva niciun numitor comun, nicio tangenta.

„Ucenicia” e de fapt o ‘marca inregistrata’ a Ortodoxiei, adica numai aici gasesti adevarata ucenicie …. cea care are la baza smerenia, dragostea fata de profesor si fata de cele pe care le studiezi cat si comuniunea.

sunt multe de vorbit insa mai astept astfel de articole care sa intregeasca ceea ce vreau sa spun in intregime …

cate-un pic-pic-pic paaaana n-o mai ramanea nimic…

dan.camen.

foto

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 6, 2007 în Dialoguri, diverse, duhovnici, oameni, stiinta

 

Etichete: , , , , , , ,

„Curs” de Fizica … tinut de profesorul meu, Sfantul Nikolai

„Curs” de Fizica … tinut de profesorul meu, Sfantul Nikolai

Balanta

(‘Nikolai’ – Sfantul episcop Nicolae Velimirovici)

citind de curand cartea Sfantului Nicolae Velimirovici „Razboiul si Biblia”, si ajungand la capitolul 9 „Robia meritata. Cartea Judecatorilor”, Sfantul prezinta robia unui popor ca o pedeapsa pentru „viata sa ticaloasa de dinainte”.

Astfel el da niste exemple din biblie despre felul cum survine aceasta robie pe fondul pacatuirii poporului evreu in fata lui Dumnezeu. Astfel (pag. 80) da 6 exemple>

„Si au facut fiii lui Israel rau inaintea Domnului … si S-a maniat Domnul pe Israil, si i-a dat pe ei in mainile lui Husan Risataim, imparatul Mesopotamiei” (Jud 3, 7-8)

„Si au adaos fiii lui Israil a face rau inaintea Domnului, iar Domnul a intarit pe Eglon, imparatu lui Moab, asupra lui Israil” (Jud 3, 12)

„Si dupa ce a murit Aod, au ados fiii lui Israil a face rau inaintea Domnului. Si i-a dat pe ei Domnul in mana lui Iavin, imparatul Canaanului” (Jud 4, 1)

„Si au facut fiii lui Israil rau inaintea Domnului, si i-a dat pe ei Domnul in mana madianitenilor sapte ani” (Jud 6, 10)

„Si au adaos fiii lui Israil a face rau inaintea Domnului, si au sflujit Baalilor si Astartelor … si S-a maniat Domnul pe Israil, si i-a dat in mana filistenilor” (Jud 10, 6-7)

„Si iar au adaos fiii lui Israil a face rau inaintea Domnului, si i-a dat pe ei Domnul in mana filistenilor patruzeci de ani” (Jud 13, 1)

„In toate aceste cazuri sunt limpezi ca lumina trei lucruri. Si anume: cauza, efectul, si legatura dintre acestea doua. Cauza este pacatul poporului, efectul este inrobirea poporului, iar legatura sau legatorul cauzei cu efectul este Insusi Dumnezeul cel Preainalt”

La partea de concluzii a acestui capitol Sfantul enumera urmatoarele 4 concluzii:

1. Un popor intreg poate sa apostazieze de la Dumnezeu si sa calce lege lui Dumnezeu.

2. Pacatele unui popor pricinuiesc inrobirea acelui popor.

3. Exista o legatura vie si rationala, sau un „legator” viu si rational, intre cauza si efect in destinele popoarelor: Insusi Facatorul si Proniatorul oamenilor.

4. Cauzele sunt in mainile oamenilor, iar efectele in mainile lui Dumnezeu.

 

Ehee, foarte interesant. Daca oamenii stiintei si ai fizicii indeosebi, stiu doar ce e la extremitati sau la poli, iar la mijloc e ceea ce ei numesc „proces de transformare” … in schimb, aceasta e doar fireasca Lucrare, prin energiile Sale necreate, a lui Dumnezeu Insusi.

Am atasat si o cantare compusa de Sfantul Ioannis Koukouzel cantata de Hristodulos Halaris primita de curand de la un prieten, ca sa se digere mai bine inavatatura Sfantului …

click!

sau viata Sfintei Teoctista din Lesvia (9 nov) – ‘noua Maria Egipteanca’

dan.camen.

 

 
Un comentariu

Scris de pe noiembrie 9, 2007 în articole, diverse, sfinti, stiinta, teologie