RSS

Arhive pe etichete: adormirea maicii domnului

Miride de post> Sf. Cuv. Isaachie Marturisitorul, Dalmat si Faust

Miride de post

Sf. Cuv. Isaachie Marturisitorul, Dalmat si Faust

Cat este de dulce postul si pustia, dar mai dulce decat ele este marturisirea! Un pustnic alege sa fie marturisitor, iar un mirean sa fie postitor desavarsit. Pomenirea pe 3 august a Sf. Cuv. Isaachie Marturisitorul, Dalmat si Faust nu este deloc intamplatoare! Dar ce pot oferi acestia unei lumi care nu cunoaste pustia, ci doar pustiirea duhovniceasca si in care adevarul este amestecat adesea cu minciuna? Raspunsul… privind felul cum trebuiesc ierarhizate in viata prioritatile si cum se dobandeste prin osteneli echilibrul! Pe scurt, viata acestor cuviosi ingeamana sistematic nevointa si asprimea postului cu marturisirea adevarului.

Sf. Isaachie se bucura de cinstire in chip deosebit in Biserica noastra, purtand numele de “Marturisitorul” si avand doua date de praznuire: pe 30 mai, singur, si pe 3 august, impreuna cu Dalmat si Faust. Parasind pustia Sf. Ilie, in care se retrasese, acesta vine in capitala imperiului, Constantinopol, ca oarecand Sf. Grigorie Teologul, ca s-o salveze de erezie si sa-l faca pe imparat sa opreasca prigoana pe care o incepuse impotriva crestinilor, prin inchiderea si daramarea bisericilor ortodoxe din oras. Astfel, pe cand se pregatea acela de razboi cu gotii, de trei ori i-a iesit in cale, rugandu-l cu o singura cerere: sa redeschida bisericile ortodocsilor, fiindca altfel va pieri in razboi. Aruncat de imparat intr-o prapastie, el este ajutat de trei ingeri sa iasa din ea si, cu ultimele puteri ramase, iese a patra oara inaintea lui, tinand in mana fraiele calului aceluia, si zicandu-i pentru ultima data sa asculte de indemnul sau. Arian cu cugetul si orbit de cuvintele slugii sale, imparatul ignora sfatul si merge la razboi, unde pierde in fata gotilor si moare ars de viu intr-o sura de paie, alaturi de sluga sa ariana. Venind la tron Sf. Teodosie cel Mare si auzind de proorocia facuta de el raposatului imparat Valent, acesta il cinsteste pe sfant si reda ortodocsilor bisericile rapite, consfintind biruinta asupra arienilor. Un boier, cu numele Saturnin, care il avea de sfant pe batran, i-a ridicat o manastire la portile cetatii, induplecandu-l sa nu se duca iarasi la pustie, ci sa ramana aproape, langa el, ca un odor de mare pret. Iata cum viata de obste in secolele acelea crestine prinde radacini din cea pustniceasca si are un vadit caracter apologetic.

Sf. Dalmat, soldat de profesie si mirean cu vietuirea, a luat pe unul dintre fiii sai, Faust, si a mers la Sf. Isaachie ca sa deprinda nevointa calugareasca. Atat de mult s-a nevoit acesta, ca de mai multe ori a postit nemancand nimic timp de 30 de zile, iar manastirea in care se nevoise Sf. Isaachie i-a purtat apoi numele sau si a devenit un adevarat bastion al Ortodoxiei. Azi citim cum multi dintre sfintii sinaxarelor s-au nevoit acolo. La fel ca si invatatorul sau, acesta s-a dedicat luptei impotriva erzeiilor, mai cu seama cea a nestorienilor, care huleau pe Maica Domnului, mergand pana si la Sinodul al III-lea Ecumenic, unde toti ierarhii, impreuna cu imparatul, il cinsteau deopotriva si-l ascultau ca pe un om al lui Dumnezeu.

Intr-o lume în care excesele de orice fel devin obicei, Sf. Dalmat dovedeste echilibrul suprem prin postirea mai presus de fire si, in acelasi timp, marturisirea inteleapta a dreptei credinte. Initial soldat cu vietuirea, acesta s-a aratat, in cele din urma, strateg ceresc si podoaba a calugarilor. Socotesc ca s-a asezat in chip minunat praznuirea acestuia in zilele cand postim pentru Maica Domnului, fiindca a aparat-o neincetat peste tot atunci cand leii nestorieni racneau, hulindu-o fara tacere… Tacerea pustiei i-a desfatat auzul Sf. Isaachie, dar glasul lui Dumnezeu l-a manat catre pustia cetatii. Mai presus de orice acestui glas i-a dat prioritate, si ne arata noua azi Sfantul ca reperul in viata, pentru orice fel de activitate, este insasi constiinta noastra, care este glasul lui Dumnezeu in noi. Curajul cu care l-a infruntat pe imparat arata totodata dimensiunea profetica a monahismului. Impletirea armonioasa in viata a ostenelilor si a marturisirii noastre trebuie facuta totdeauna cu echilibru, care pentru noi este intotdeauna calea imparateasca!

dan.camen.

foto>

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/august/icoane/08-03-sf_isachie_dalmat_faust.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 3, 2011 în diverse, spiritualitate, teologie

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Miride de post> Sf. Arhid. Stefan, intaiul mucenic

Miride de post

Sf. Arhid. Stefan, intaiul mucenic

Exista o vorba in popor: “Tot raul spre bine!”. Nu de putine ori vedem cum sfintii, prin patimirea lor, isi preschimba duhovniceste soarta. Dumnezeu le da intelepciunea aceasta! Mijloacele raman aceleasi, insa sunt folosite in alt scop! Talharul de pe cruce era sortit pieirii, ca rasplata a faptelor sale, insa acela a dobandit primul Raiul prin marturisirea sa, iertandu-i-se pacatele si castigand o noua viata, vesnica, si lepadandu-o ca pe o haina pe cea veche. Desi a ramas tintuit pe cruce, murind, insa rastignirea lui de-a dreapta Domnului i s-a socotit impreuna-patimire cu Dumnezeu…

La fel si Hristos, prin inomenirea Sa, a preschimbat soarta umanitatii in ceva mai bun decat era inainte, folosindu-Se tocmai de prilejul oferit de caderea lui Adam, cu toate ca nu aceea trebuia sa fie premiza kenozei Sale, ci insasi iubirea Sa de oameni sa ramana factorul care sa produca o asa ridicare a lui Adam, pe care nu o avusese acela pe cand se afla in Rai. Acum, Adam cunoaste binele si raul *(ca si Dumnezeu), si mosteneste viata vesnica in Rai; iar Hristos Si-a impropiat firea umana, pe care a asumat-o in intregime, afara de pacat.

Asadar, vorbim despre o preschimbare a sortii, o innoire, o metamorfozare daca vreti, ca tot se apropie Schimbarea la Fata; care isi are orientarea in sus, pe verticala ontologica, avand menirea sa-l apropie cat mai intim pe om de Dumnezeu, pana la o deplina comuniune – tradusa bisericeste prin termenul impartasire. Omul se impartaseste de Dumnezeu, pe cat se impartaseste Dumnezeu omului: “Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (In. 17, 3).

Sf. Arhid. Stefan, prin patimirea sa, a facut la fel: a folosit ca prilej moartea sa pentru a-L marturisi pe Hristos de-a dreapta Tatalui si pentru a castiga pana si sufletele calailor sai, intre care se afla si Saul, mai apoi Pavel, Apostolul Neamurilor. Nimeni nu primeste cununa pentru ca este omorat, ci doar razbunare din partea lui Dumnezeu la Judecata de Apoi, pentru sangele varsat! Ar fi putut cere si el apoi la Dumnezeu rascumpararea sangelui sau si osandirea vesnica a calailor, insa pentru rugaciunea lui de iertare a pacatelor acelora si pentru preschimbarea duhovniceasca a sortii sale Stefan s-a incununat de sus cu cununa muceniciei, facandu-se incepatura martirilor Bisericii.

Intelepciunea aceasta dumnezeiasca de abordare deplina a momentelor decisive din viata se arata in mod explicit la o stihira de la slujba Vecerniei. Pietrele cu care a fost improscat devin pentru mucenic trepte ale virtutii si ale cunoasterii, scari catre Cer, prilej de urcus duhovnicesc spre vederea Treimii, iar cununa pe care a obtinut-o Sf. Stefan de la Dumnezeu a primit numele patimirii sale: “Ca niste trepte si scari la cereasca suire, zvarliturile de pietre s’au facut tie, prin care suindu-te ai vazut pre Domnul stand deadreapta Tatalui, tie dupre nume numita cununa tinzandu-ti, cu dreapta cea de viata purtatoare; inaintea Caruia aproape stai, ca un biruitor si incepatura mucenicilor” . [1]

Pomenirea pe 2 august a Aducerii in chip minunat a moastelor Sf. Arhid. Stefan la Constantinopol nu face decat sa ne reaminteasca faptul ca soarta noastra se poate preschimba duhovniceste daca ceea ce facem are ca finalitate pe Dumnezeu. Totodata, avem de la el model de iertare a vrajmasilor si asupritorilor, fiindca acestia ne sunt binecuvantare si nu blestem, asa cum si Sf. Nicolae Velimirovici, in a sa Rugaciune pentru vrajmasi, spunea, in mod repetat: “Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!”

dan.camen.


_________________________

[1] – Stihiră la slujba Vecerniei de pe 2 august, glas. IV în Mineiul Lunei August, ediţia a III-a, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1929, pp. 26- 27

_________________________

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_yTn1YAd30PI/TRc2hLgEP1I/AAAAAAAABdc/hRC_n5vtj0Q/s1600/St_Stephen_Martyrdom.jpg

http://orthodoxwiki.org/Apostle_Stephen_the_Protomartyr

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Miride de post> Sfintii Macabei si Sfanta Cruce – inceputul Postului Adormirii Maicii Domnului

Miride de post

Sfintii Macabei si Sfanta Cruce – inceputul Postului Adormirii Maicii Domnului

Citim la 1 august în Sinaxare viata si patimirea sfintilor sapte mucenici Macabei, dimpreună cu mama lor Solomoni si cu batranul Eleazar care, pentru nemancarea carnii de porc – interzise la iudei – si pentru pazirea cu strictete a legii parintesti – Legea mozaica -, au suferit prigoana si martiriu din partea imparatului Antioh “Epifanis” (Luminatorul, numit de altii “Epimanis” – adica nebunul). Acesta dorea sa-si impuna paganatatea si la Ierusalim, vrand sa transforme Templul in capiste idoleasca, in cinstea lui Zeus Olimpianul, iar pe iudei sa-i oblige sa mance jertfele lui spurcate de carne. Erau si unii dintre pagani care doreau sa-l scape de munci pe batranul Eleazar, si incercau sa-l convinga sa manace alt fel de carne inaintea imparatului si sa zica mai apoi ca aceea era de porc; insa batranul refuza categoric aceasta, spunand raspicat ca vrea sa se faca pilda celor tineri si nu sminteala, fiindca “nu se cuvine vârstei noastre celei bătrâne să ne făţărnicim spre sminteala tinerilor celor mulţi”.

Asadar, pilda acestor sfinti mucenici ne sta permanent inainte, ca un hotar, la inceputul postului Adormirii Maicii Domnului. Asa a randuit Dumnezeu, prin Sfintii Parinti, ca sa ne dea ca pilda spre urmare tocmai infranarea macabeilor de la bucatele nepermise, precum si dragostea si strictetea cu care ei pazeau si implineau legea si poruncile lui Dumnezeu. Suntem datori si noi, duhovniceste, sa le urmam “martiriul”: prin ajunari si infranari specifice perioadei postului, rugaciuni staruitoare, fapte ale milosteniei si strictete in respectarea si implinirea poruncilor Domnului.

Tot ca un hotar la inceput de post este asezata si Sfanta Cruce, care anunta de mai inainte “patima” care ne mantuieste: nevointa intru asceza pentru curatirea de pacate, spovedania, pentru ca mai apoi sa urcam taboriceste, schimbandu-ne la fata, prin impartasirea cu Sfintele Taine. Despre Sfanta Cruce Cosma monahul, un imnograf, intr-o stihira asezata la Stihoavna Vecerniei [1], face referire aducand aminte de proorocia lui Moise: “Vedea-veti viata voastra spanzurata inaintea ochilor vostri”. Pentru crestini viata este de fapt o cruce, intru Rastignirea si Invierea Mantuitorului Hristos. De aceea si zice mai departe imnograful: “[…] Astazi invierea lui Hristos se innoieste, si marginile pamantului se bucura, in chimvale ca David cantare Tie aducand si zicand: Lucrat-ai mantuire in mijlocul pamantului, Dumnezeule, Crucea si Invierea, prin care ne-ai mantuit pe noi Bunule, Iubitorule de oameni…”[2]

Cu atat mai mult in post crucea trebuie sa ne devina mai grea, mai evidenta. Ea se “innoieste”. Si, impreuna cu ea, se innoieste in noi si Invierea lui Hristos. In “mijlocul nostru” sta Crucea si Invierea Domnului. Nu in ultimul rand, Imnograful ne indeamna staruitor la psalmi, caci ce altceva sunt “chimvalele de cantare” cu care ne bucuram in Domnul?

dan.camen.

Cititi si>

Ieşind din “zodia” leului pentru a intra în “zodia” Fecioarei…


[1] Slava si acum…, gl. VIII, în Mineiului Lunei lui August, Ediţia a II-a, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1910, p. 14

 
Un comentariu

Scris de pe august 1, 2011 în diverse, ecclesia, spiritualitate, teologie

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Ieşind din „zodia” leului pentru a intra în „zodia” Fecioarei…

~~~+~~~

“[…] Întru această lună, în a 15-a zi, după socotinţa unora, s’a mutat dela cele pământeşti la cele cereşti, şi prea sfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, fiind în vârstă de 75 de ani. Dupre cum scrie Epifanie şi Gheorghie Chedrin în adunarea Istoriilor, şi Meletie la Bisericeasca Istorie (Cartea I, cap. 11, pt. 2).

La a căreia mutare s’a făcut acele minuni înfricoşate, adecă: Vestirea îngerească pentru mutarea ei dela cele pământeşti la cele cereşti. Adunarea Apostolilor prin nori. Îngereştile glasuri ce se auziau la petrecerea ei la mormânt. Şi pedeapsa cutezătorilor iudei, cari din pizmă şi urâciune se pornise să răstoarne patul cu trupul acel încăpător de Dumnezeu. Dupre cum acestea toate mai pre larg sunt scrise în Sinaxarul acestei zile.

Apoi, precum soarele în această lună ieşind din zodia leului, intră în zodia fecioarei, care precum mai’nainte a închipuit pre Adormirea pururea Fecioarei, că va fi săvârşită într’însa; aşa şi pre a noastră scăpare dela leul cel nevăzut, şi intrarea supt apărarea şi postul de 15 zile a Adormirei Fecioarei, căci potrivirea acestor lucruri, nu îndeşert a fost […]”. [1] 

Cititi si>

Miride de post> Sfintii Macabei si Sfanta Cruce – inceputul Postului Adormirii Maicii Domnului


[1] Fragment din precuvântarea Arhimandritului NEONIL, Stareţul Sfintelor “Monastiri Neamţul şi Secul” (1846), de la începutul Mineiului Lunei lui August, Ediţia a II-a, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1910, pp. 5-6.

_______________________________

foto>

http://ramsites.net/~kononovavm/Iconography%20project/bakhtin.jpg

 
Un comentariu

Scris de pe iulie 31, 2011 în articole, ecclesia, spiritualitate, teologie

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Procesiune in Ierusalim dedicata Adormirii Maicii Domnului

Procesiunea din fiecare an de pe strazile orasului vechi al Ierusalimului dedicata Adormirii Maicii Domnului (calendar vechi/ nou – 12/ 25 august), in care icoana Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este purtata de la Biserica Invierii pe Via Dolorosa catre biserica Adormirii Maicii Domnului de la baza Muntelui Maslinilor.

foto>

http://www.daylife.com/photo/035s0Feey00Mq?q=procession+jerusalem

 

Etichete: , , ,

Pre Maica Vieţii Fiul o a înviat şi mormântul şi moartea le-a deşertat

“Nu este de mirat, că Doamna mântuitoare a lumii a adormit,

După ce trupeşte Însuşi Ziditorul lumii a murit.

Întru această lună, în a cincisprezecea zi,

Maica lui Dumnezeu, cea pururea vie, de pre pământ se răpi”[1].

~~~+~~~

“O, preaslăvită minune! Izvorul vieţii în mormânt se pune, şi scară către Cer mormântul se face; veseleşte-te Ghetsimanì, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioşii, pre Gavriil având începător cetelor: cea plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă”[2].

~~~+~~~

“Veniţi adunarea iubitorilor de praznic, veniţi să împreunăm ceată, veniţi să încununăm Biserica cu cântări, întru Adormirea cortului lui Dumnezeu; căci astăzi Cerul îşi desface sânurile, primind pre ceea ce a născut pre Cel neîncăput de toate; şi pământul cel ce dă izvor de viaţă şi de binecuvântare, se împodobeşte cu bună frumseţe. Îngerii se împreună ceată cu apostolii, cu frică privind la ceea ce a născut pre Începătorul vieţii, mutându-se ea din viaţă în viaţă. Toţi să ne închinăm ei rugându-ne: împărtăşirea cea de un neam nu o uita Stăpână, a celor ce prăznuiesc cu credinţă prea sfântă Adormirea ta! ”[3]

~~~+~~~

“Întru naşterea ta, zămislirea a fost fără sămânţă, întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune, minune îndoită întru minune, s-a adunat de Dumnezeu Născătoare. Că în ce chip neştiind de bărbat, hrănitoare de prunc ai fost, curată fiind, şi cum Maică lui Dumnezeu fiind; ca o purtătoare de moarte, mirezme răspândeşti! Pentru aceasta cu îngerul strigăm către tine: bucură-te ceea ce eşti plină de dar!”[4]

“Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu, tăiere aducând mâinilor celor ocărâtoare ale celui îndrăzneţ. Păzind întru slava Dumnezeirii cinstea sicriului celui însufleţit, întru care Cuvântul trup s-a făcut”[5]

~~~+~~~

“De vreme ce Rodul acesteia Cel necuprins, prin carele Cerul s-a făcut, a luat îngropare de bună voie ca un mort, cum să nu sufere îngropare ceea ce a născut neştiind de nuntă”[6]

“Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire Împăratul-Dumnezeul tuturor; că precum întru naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi în groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi împreună te-a proslăvit întru dumnezeiasca mutare, cinste ţie Maicii ca un Fiu dăruindu-ţi”[7]

~~~+~~~

“Cu adevărat pre tine ca pre o făclie luminoasă, a focului celui fără de materie, ca pre o cădelniţă de aur, a cărbunelui celui dumnezeiesc, întru sfintele sfintelor te-a sălăşluit, ca pre o năstrapă şi toiag şi lespede de Dumnezeu scrisă, ca pre un sicriu sfânt şi masă a pâinii vieţii, Fecioară Cel născut al tău”[8]

“Din tine a răsărit Viaţa, cheile fecioriei nestricând; deci cum ar fi fost prea curatul şi de viaţă începătorul trupul tău, împărtăşit cu ispita morţii?”[9]

~~~+~~~

“Pre Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o au ţinut; căci ca pre Maica Vieţii, la viaţă o a mutat, Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc”[10]

~~~+~~~

“În chimvale prin buze curate, cu alăută muzicească a inimii, în trâmbiţă cu bun glas a gândului înalt, întru bine slăvită şi aleasă ziua mutării curate Fecioare, cu mâini lucrătoare plesnind, să strigăm: Prea Slăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat!”[11]

~~~+~~~

“Biruiescu-se hotarele firii, întru tine curată Fecioară, că naşterea fecioreşte, şi moartea arvunează viaţă. Ceea ce eşti după naştere Fecioară, şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta”[12].

~~~+~~~


________________________


[1] Stihuri la Sinaxarul slujbei Adormirii Maici Domnului, în Mineiul pe August, ediţia a II-a, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1910, p. 179

[2] Sihiră la Vecernia cea Mare (la “Doamne, strigat-am…”) a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, glas I, în Mineiul pe August…, p. 169

[3] Slava Vecerniei celei Mari a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, facere a lui Teofan, glas V, în Mineiul pe August…, p. 172

[4] Slava celei de-a doua Sedelne de la slujba Utreniei Adormirii Maicii Domnului, glas III, în Mineiul pe August…, p. 174

[5] Stihiră a Canonului Adormirii Maicii Domnului, Peasna a III-a, în Mineiul pe August…, p. 176

[6] Stihiră a Canonului Adormirii Maicii Domnului, Peasna a IV-a, în Mineiul pe August…, p. 177

[7] Stihiră a Canonului Adormirii Maicii Domnului, Peasna a VI-a, în Mineiul pe August…, p. 178

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Condacul Adormirii Maicii Domnului, glas II, în Mineiul pe August…, pp. 178-179

[11] Stihiră a Canonului Adormirii Maicii Domnului, Peasna a VII-a, în Mineiul pe August…, p. 181

[12] Irmosul Peasnei a IX-a a Canonului Adormirii Maicii Domnului, în Mineiul pe August…, p. 183

________________________

foto>

http://www.kosovo.net/sop013.jpg

http://andrew4jc.blogspot.com/2007/08/assumption-of-blessed-virgin-mary.html

 

Etichete: , , , , ,

Schimbarea la Fata a Mantuitorului, sau Taina impartasirii Slavei Ceresti.

Schimbarea la Fata a Mantuitorului pictata de dna. Mihaela Ghita, publicist-comentator la Radio Romania.

Schimbarea la Fata a Mantuitorului

Schimbarea la Fata a Mantuitorului,

sau

Taina impartasirii Slavei Ceresti.

cu oarecare intarziere postez aceste randuri>

Iata-ne ajunsi in postul Adormirii Maicii Domnului, unde mereu praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului este praznuit cu tainica pricepere si intelepciune.

Puntea ce leaga aceste doua mari sarbatori, a Schimbarii la Fata a Mantuitorului si cea a Adormirii Maicii Domnului, se lasa vazuta indeosebi de cei ce duc crucea si jugul postului.

O stihira bizantina, pecetluita de intelepciunea dumnezeiasca, prin Duhul Sfant, alcatuitorilor de stihiri si condace, cat si melozilor; adevereste adevarata legatura dintre cele doua praznice.

Este o stihira alcatuita in cinstea Maicii Domnului, la alt praznic al ei:

„stih: Fetei tale se vor ruga mai-marii popoarelor.

Munte mare esti si preamarit, mai mult decat muntele Sinaiului, Nascatoare de Dumnezeu. Ca acela nesuferind pogorarea Slavei lui Dumnezeu, in chipuri si in umbre de foc se aprindea, si tunete si fulgere acolo s-au facut. Iar tu tot Focul Dumnezeiesc, pe Cuvantul lui Dumnezeu, in pantecele tau, fara de ardere l-ai purtat; pe Cel ce pe toate le poarta cu voia. Pentru aceea, indraznire de maica spre Dansul avand, ajuta Stapana celor ce cu credinta praznuiesc, cinstitul tau praznic si nu-i uita cercetandu-i cu milostivire. Caci ai luat de la Dumnezeu dar, ca sa indreptezi si sa acoperi pe robii tai, turma cea numita cu numele lui Hristos.”

Maica Domnului este Taborul Vederii Slavei Ceresti, mai mult decat Sinaiul, al carui inchipuire a fost Fecioara Maria. In pantecele Maicii Domnului, acoperit de trupul ei preacurat, Mantuitorul stralucea in Slava-I Dumnezeiasca. Pantecele ei cuprindea atat legea Vechiului Testament, cat si implinirea lui – poruncile din Noul Testament, adica si pe Moise si pe Ilie. Pe Ilie, adica pe cel ce va sa vina si care s-a umplut de ravna dumnezeiasca, adica a fost ranit de dragostea dumnezeiasca, implinind mai inainte poruncile Noului Testament.

Acest pantec dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu cuprinde in el Slava lui Dumnezeu-Cuvantul cea neapropiata, nemarginita si necreata; pe Hristos Dumnezeu inomenit. Acolo Hristos cu Foc mistuitor astepta sa Se arate lumii, sa iasa si sa vesteasca lumii deschiderea Raiului – ‘Pantecele’ Ceresc.

Taina Intruparii, sau a pantecului, ne urmareste mereu in viata noastra. Este Chipul cel mai fidel al Chenozei – al Pogorarii lui Dumnezeu catre oameni; al smereniei dumnezeiesti. Prin aceasta taina, ni se deschide noua calea intrarii in Imparatia lui Dumnezeu, in Rai.

Urmand cuvintelor stihirei de mai sus, aflam ca Muntele Sinaiului n-a suferit pogorarea Slavei lui Dumnezeu, ci in umbre si chipuri si zgomote acolo Dumnezeu a putut face cunoscut oamenilor prezenta Sa. Pe Tabor insa, lucrarea tainica ce se savarseste, ne arata Prezenta lui Dumnezeu manifestabil, descoperit catre oameni.

Acel Foc Dumnezeiesc care-L mistuia pe Hristos, adica ravna si iubirea divina de a-l vedea pe om asemenea Luisi, si pe care dorea sa-l trimita in lume oamenilor, este pe Tabor aratat in Lumina necreata (sau increata) care nu mistuie, precum nici pantecele Fecioarei Maria nu l-a ars.

Este o taina a impartasirii ceresti de Slava, aceasta ‘lucrare’ de ‘descoperire’ a lui Dumnezeu. Schimbarea la Fata nu e doar un spectacol uluitor in fata ucenicilor, ci e o impartasire cereasca de Slava Divina. Totul in Ortodoxie are ca principiu ‘impartasirea’ ca act de comuniune.

Daca Lumina increata (necreata) este Darul cel mai de pret al Mantuitorului pentru oameni, negresit trebuie sa ne dam seama ca aceasta Lumina e de fapt Hristos Intreg, care Se impartaseste, adica nu e o daruire din cele ale Lui, ci e o daruire de Sine, catre om.

Petru zicea sa faca trei colibe: pentru Hristos una, pentru Ilie una si pentru Moise una; pentru ca acestia trei sa se statorniceasca pe pamant si astfel apostolii si oamenii sa se bucure pururea de ei, caci ‘bine ne este noua’ aici. Cu toate acestea, Petru nu avea inca perspectiva mutarii la cer, ci cea a ramanerii pe pamant pururea, fara ca pacatul stramosesc sa fie iertat – aici gresea el.

Petru isi dorea sa petreaca cu Hristos pururea in acea coliba omeneasca, nemaipasandu-i de nimic si de nimeni, ca-ntr-o chilie, intr-o continua contemplare; caci chilia este inchipuirea pantecului Mariei, intru care crestinul asteapta sa vada Slava lui Dumnezeu Necreata, pe Hristos Insusi.

Va sa zica, cele trei colibe pentru Petru inchipuiau Sinaiul, Horebul si Taborul; dar aceste trei colibe sunt cele trei Daruri al Maicii Domnului pe care aceasta le poarta in orice icoana sub forma unor stelute pe mantie, inchipuind fecioria inainte, in timpul si dupa nasterea lui Hristos.

Inainte – Sinaiul, cand ingerul Gavriil se arata Mariei si nu Dumnezeu Insusi, ca si pe Sinai, cand a fost nevoie de mijlocitori; in timpul nasterii – Horeb – cand lui Ilie Duhul Dumnezeiesc I se arata intr-o adiere lina, precum si Duhul cel Sfant s-a pogorat in Maria si Puterea Celui Preainalt o a umbrit. Dupa nastere – Taborul, cand cei trei ucenici Il vad pe Hristos fata-catre-fata, intr-o vedere supra-firesca, avand nevoie de ochi duhovnicesti ca sa-L vada pe Hristos. Asa si Fecioara, care dupa nastere si-a vazut fata-catre-fata pruncul Hristos-Dumnezeu, intru care a crezut, vazandu-L acum cu ochi de maica.

Cu toate acestea, Taborul e incununarea celorlalti doi munti: Sinaiul si Horebul, astfel ca putem numi Taborul – Maica lui Dumnezeu, in care Hristos a lucrat taina rascumpararii omului. S-a aratat precum a fost, este si va fi; caci prin Schimbarea la Fata, Dumnezeu l-a cunoscut pe om si omul pe Dumnezeu, iar taina asta mare este. Nicio alta religie si credinta mincinoasa nu a putut spune ca Dumnezeu s-a facut om, ca omul sa I se asemene si sa devina si el dumnezeu intru Har.

Schimbarea la Fata este pregustarea vietii viitoare, iar asezarea acestei sarbatori imediat inaintea celei in care praznuim Adormirea Maicii Domnului si mutarea ei la Cer, adevereste faptul ca scopul vietii crestine este comuniunea cu Dumnezeu deplina si vesnica, care se lucreaza si incepe pe pamant, si se continua in cer, pentru a se invesnici.

Insasi biserica, prin arhitectura ei, este o coliba-pestera-pantec, intru care Hristos inviaza in sufletele celor ce-L gusta. Athosul, are ca mare praznic si hram Schimbarea la Fata a Mantuitorului, cand pe Athon *(noul Thavor) se praznuieste cu mare fast acest praznic, dar mai presus de acesta este la ei, cel al Adormirii Maicii Domnului – la Iviron. Astfel ca pentru athoniti, Schimbarea la Fata a Mantuitorului si praznicul Adormirii Maicii Domnului reprezinta reperele mistice de comuniune cu Dumnezeu. Troparul Schimbarii la Fata a Mantuitorului are cu sine mijlocirea Maicii Domnului, ca si anticipare a sarbatorii inchinate Fecioarei preacurate. Daca mai amintim si de faptul ca pe 7 august e praznuita si Sfanta Theodora de la Sihla, care a locuit in pestera, toate cele spuse inainte adeveresc faptul ca pestera ca si ‘pantec’ duhovnicesc, este locul comuniunii si vederii mistice.

Daca Cea *(Fecioara Maria) in care s-a lucrat Taina Inomenirii lui Dumnezeu si care a gustat din plin Slava Lui, este Cea care a dorit prima revederea Lui, atunci asezarea acestui praznic al Adormirii Maicii Domnului nu-l putem numi decat praznicul revederii Slavei lui Dumnezeu, comuniunea cu Hristos ce Se impartaseste Intreg si pururea, si care a facut din Imparatia Cereasca, locul tainic al aratarii Sale catre om: Chilia – Pantecul – Muntele Ceresc, adica Raiul Duhovnicesc.

Daca Rugaciunea lui Iisus este cea prin care vedem Lumina Thavorica, atunci negresit si cei care se indumnezeiesc, poarta numele Lui ca nume lorusi, iar lucrarea lor e cea de „nastere” intru Împaratia Cereasca ca si hristosi plini de Duhul, hristificati.

Acestea-mi erau gandurile cand, intr-o chilie de la mansarda, cugetam in amiaza, la faptul ca noi, crestinii, nu suntem niste lepadati de Dumnezeu, ci izvoram comuniune din comuniunea Treimica revarsata peste noi si din care gustam din plin. Spun asta, pentru ca am vazut ca atunci cand am savarsit cele mai groaznice pacate, Dumnezeu mi S-a aratat lucrand in mine lucrarea-I tainica de mantuire, intru cea mai presus de cuvant si de gand Dragoste Dumnezeiasca *(Eros Sfant si Dumnezeiesc).

dan.camen.

foto> http://www.crestinortodox.ro/Intre_pamant_si_cer___in_cautarea_unor_comori_spirituale-25-11455.html

http://www.sfaturiortodoxe.ro/muntele-athos/

 
Un comentariu

Scris de pe august 7, 2008 în articole, diverse, spiritualitate, teologie

 

Etichete: , , , ,