un material preluat de la Pr. Dorin din blogul „Teologie pentru azi”
despre Ucenicie in Ortodoxie
protosinghel Savatie Bastovoi
Relaţia Părinte-ucenic a fost şi este o relaţie sacramentalo-duhovnicească cel mai adesea, deşi poate să fie şi numai duhovnicească. Adică se poate realiza între un preot sau un ierarh şi un mirean sau un monah şi are în avatarurile ei şi aceea că preotul sau ierarhul îl spovedeşte pe ucenicul său dar, poate fi numai duhovnicească, ea reducându-se la o prietenie şi la o iubire duhovnicească între cei doi, în care un mirean înduhovnicit sau un monah înduhovnicit călăuzeşte pe un mirean sau pe un monah spre cele ale mântuirii.
Părintele duhovnicesc, omul adâncit în înţelegerea duhovnicească, poate fi ales de un credincios care vrea să se afunde în înţelegerea vieţii şi a credinţei ortodoxe, pentru a-l călăuzi în viaţa lui. Părintele este ales de ucenic sau se lasă ales, când vede că Dumnezeu l-a trimis pe ucenic la sine, între ei creându-se un raport de mare conştiinţă şi de mare coresponsabilizare, fiecare dorind odihnirea şi mântuirea celuilalt.
Istoria Bisericii Ortodoxe atestă numeroase dovezi de Sfinţi Părinţi care au avut ucenicii lor, la rândul lor tot Sfinţi şi care, s-au creat unii pe alţii în ascultare şi iubire faţă de Domnul şi poruncile Sale şi între ei. De fapt instituţia uceniciei este una prin excelenţă duhovnicească, este atelierul unde se creează adevăraţii povăţuitori ai Ortodoxiei, Părinţii ascultării şi ai râvnei, prin eforturile constante de supraveghere şi de modelare a lor de către cei care excelează în supleţea înţelegerii duhovniceşti.
Aşa că marii Părinţi şi marile Maici ale Ortodoxiei au fost la rândul lor nişte atenţi şi supuşi ucenici, nişte conştiincioşi ucenici, care au devenit ei înşişi întruparea sfaturilor Părinţilor lor. De aceea instituţia uceniciei sau a stăreţismului sau a povăţuirii duhovniceşti este o marcă tradiţională, una constantă în istoria Bisericii Ortodoxe.
mda, e un subiect de care doream sa ma ocup mai indeaproape insa iata ca Pr. Dorim mi-a anticipat oarecum gandul postand o cuvantare a Pr Savatie. Stiu ca intr-o conferinta organizata la Cariova cu Pr Savatie acesta a spus cam acelasi lucru despre ascultare si despre ucenicie, textul s-ar putea sa fie luat de undeva dintr-o conferinta … cine stie…
oricum…. doream sa fac ceva mai extins decat la ceea ce se refera articolul de mai sus … sa ating si problema invatamantului teologic in primul rand apoi si celalalt.
Adica cum ar trebui sa se dobandeasca cunostintele … nu intr-un sistem cum e cel scolastic, scolarizat, secularizat, ideologizat …. plin de sisteme si de ideologii, de metode de invatare, de sincretisme, de individualisme, de asa de mult obiectivism incat nu mai e deloc prezenta taina parsoanei … adica de indiferenta.
Da! de comunism de ce nu …. de un democratism haotic …. de o relatie profesor-elev intoarsa invers, ce nu are nicio perspectiva niciun numitor comun, nicio tangenta.
„Ucenicia” e de fapt o ‘marca inregistrata’ a Ortodoxiei, adica numai aici gasesti adevarata ucenicie …. cea care are la baza smerenia, dragostea fata de profesor si fata de cele pe care le studiezi cat si comuniunea.
sunt multe de vorbit insa mai astept astfel de articole care sa intregeasca ceea ce vreau sa spun in intregime …
cate-un pic-pic-pic paaaana n-o mai ramanea nimic…
dan.camen.
Theologhia 