[Comunicatul arata „uimirea” (daca nu teama) Patriarhiei Romane privind recunoasterea juridica a Sindicatului preotilor „Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei. Zic posibila teama, deoarece Patriarhia Romana nu este parte in proces, ci Statul Roman, care poate contesta „cu fermitate” sau nu decizia CEDO. Cu privire la sindicatul preotilor mi-am exprimat deja parerea pe care mi-o si mentin (aveti, in acest sens, la finalul postarii cateva legaturi utile). Sindicatul preotilor arata poate cel mai bine gradul de secularizare care a cuprins Biserica noastra Ortodoxa. Dovada este ca unele dintre solicitarile lor sunt inacceptabile pentru misiunea la care sunt chemati, asa cum se spune si in comunicatul Patriarhiei Romane. Nu spun insa ca si unii dintre ierarhii nostri n-ar fi atinsi de cangrena secularizarii, dovada fiind si unele abuzuri ale lor de care preotii sindicalisti mentioneaza pe buna dreptate si care raman nesanctionate. Solutia trebuie sa fie, pana la urma, de natura eclesiala! De aceea, sunt de acord ca schimbarea trebuie sa porneasca de sus in jos si nu invers, pentru ca, iata, ce se intampla daca porneste de jos si poarta cu ea pecetea secularizarii! Un papa a spus odata ca in Biserica (nu doar Catolica) nu se pot face reforme, fiindca poarta amprenta profanului, dar ca exista ca solutie pentru schimbare sfintii, care apar in lume la timpul hotarat de Dumnezeu si care pot schimba definitiv in bine cursul unei Biserici. Exista in acest sens numeroase exemple. E drept, papii si Biserica Catolica s-au confruntat de secole cu reforma Protestantismului, insa gasesc cu cale prilejul de a adresa tuturorindemnul (fie ierarhi, fie preoti, fie mireni) sa ne sfintim prin fapte vrednice potrivit chemarii, cat de repede posibil, viata noastra si, prin ea, viata Bisericii si sa nu (ne-)o reformam, protestantizandu-o(ne)! – dan.camen.]
~~~+~~~
HOTĂRÂRE INADECVATĂ LA CEDO
– Vocaţia sacerdotală a fost asimilată cu acţiunea sindicală –
Basilica.ro/ 1 februarie 2012
Patriarhia Română a luat cunoştinţă cu uimire de hotărârea în primă instanţă a completului de judecători din cadrul secţiei a III-a a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României având ca obiect dreptul clericilor la libera asociere în organizaţii de tip sindical. Studiind cu atenţie această hotărâre, Patriarhia Română constată următoarele:
1. Cunoaşterea trunchiată (insuficientă) de către CEDO a specificului relaţiilor dintre stat şi culte în România şi ignorarea prevederilor Constituţiei României (art. 29), a Legii Cultelor nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România(art. 8) şi a Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române recunoscut prin HG nr. 53/2008 şi publicat în Monitorul oficial nr. 50/22 ianuarie 2008 – Statut, care enunţă cu claritate autonomia şi libertatea Bisericii faţă de Stat;
2. Confuzia între specificul vocaţional al preoţiei care este chemare la misiune sfântă prin actul hirotoniei sau „slujire liber asumată a comunităţilor de credincioşi” (art. 123 alin. 7 din Statut), pe de o parte, şi raporturile de muncă specifice angajaţilor civili, pe de altă parte;
3. Reţinerea total eronată în hotărârea CEDO că statutul aşanumitului sindicat nu ar contraveni prin nimic Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Legii cultelor şi canoanelor. Însă, în realitate, sindicatul are obiective total incompatibile cu slujirea sacramentală şi pastorală a preoţilor, şi anume: – „organizarea de mitinguri, demonstraţii şi greve” (pct. 3.2 lit. j din Statutul sindicatului), menţiune care contravine statutului recunoscut cultelor de către statul român de „factori ai păcii sociale” (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor); – „respectarea prevederilor legale privind concediile de odihnă şi sărbătorile legale” (pct. 3.2 lit. c din Statutul sindicatului) în cazul clericilor, ceea ce înseamnă că zilele de sâmbătă şi duminică, prima şi a doua zi de sărbătorile Sfintelor Paşti, Naşterii Domnului şi Rusaliilor, precum şi în alte sărbători legale care coincid cu sărbătorile religioase ar fi zile libere pentru clericii membri ai sindicatului, când tocmai atunci credincioşii sunt în număr mai mare prezenţi la biserică; – „asigurarea prezenţei şi reprezentării sindicatului la toate nivelurile şi în toate organismele de decizie bisericească” (art. 3, pct. 2, lit. i din Statutul sindicatului), inclusiv la lucrările Sfântului Sinod (art. 3, pct. 2, lit. ş), ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii şi o încercare a Sindicatului de a deveni un grup de presiune şi de a eluda căile statutare de consultare a clericilor în adunările eparhiale, în conferinţele preoţeşti administrative lunare, cercurile pastorale, conferinţele preoţeşti pastoral-misionare semestriale sau în Permanenţele Consiliilor eparhiale, inclusiv în Consiliul Naţional Bisericesc şi Adunarea Naţională Bisericească ale Bisericii Ortodoxe Române.
Reamintim că, potrivit Sfintelor Canoane universale şi Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, preoţii – asemenea magistraţilor şi militarilor – nu au dreptul să se angajeze în politică partinică, să desfăşoare activităţi economice, direct sau prin interpuşi, şi să participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip sindical pentru a fi imparţiali şi total angajaţi în slujirea binelui comun al populaţiei.
O eventuală adoptare finală a acestei hotărâri de către CEDO ar constitui un atac direct la organizarea constituţională şi legală a cultelor din România şi din statele membre ale Consiliului Europei, asimilând vocaţia sacerdotală misionară cu acţiunea sindicală protestatară. De altfel, această decizie a CEDO a trezit nedumerire în rândurile unor reprezentanţi ai altor Biserici europene care şi-au exprimat intenţia de a se solidariza cu Statul român şi Biserica Ortodoxă Română deoarece consideră această hotărâre un precedent inacceptabil care subminează autonomia tuturor cultelor religioase din Europa.
În plus, această hotărâre contravine deciziilor anterioare, unele chiar recente (de pildă, în cauzele Műller, Reuter şi Baudler contra Germaniei din 6 decembrie 2011), ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi opiniei separate a doi dintre judecătorii din această cauză, care au confirmat că statutul, drepturile şi obligaţiile slujitorilor unui cult religios faţă de acest cult ţin de competenţa exclusivă a cultului respectiv.
Ne exprimăm speranţa că Statul român va contesta cu fermitate această hotărâre inadecvată şi avem convingerea că Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului va corecta o hotărâre pripită în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României, care nu ţine cont de autonomia şi de specificul organizării şi funcţionării activităţii cultelor religioase, recunoscute şi garantate ca atare în toate statele democratice.
[Asemeni Arhiepiscopiei Alba Iuliei şi Episcopia Devei şi Hunedoarei a iniţiat demersurile de rearondare la Mitropolia Ardealului, in urma votului favorabil al Adunării Eparhiale de la Deva, întrunită în data de 19 ianuarie (desigur, stirea respectivă nu mentionează adoptarea acestei hotărâri importante pentru eparhie si nu numai). Membrii Sinodului Mitropolitan de la Timişoara au aprobat deja prin vot rearondarea Episcopiei Devei şi Hunedoarei la Mitropolia Ardealului. Se încearcă aşa-zisul „compromis teritorial„, adică reîntregirea pe jumătate a fostelor graniţe ale Mitropoliei Ardealului, iar Episcopia Devei si Hunedoarei ar asigura, alături de Arhiepiscopia Alba Iuliei, acest lucru (echilibrarea numărului de eparhii din cele două mitropolii, 4 contra 4). Rămâne de văzut dacă hotărârea Sfântului Sinod din februarie, în privinţa rearondării Arhiepiscopiei Alba Iuliei şi a Episcopiei Devei şi Hunedoarei la Mitropolia Ardealului, va fi şi ea una formală sau nu. – dan.camen.]
Mitropolia Banatului / 24 ian. 2012
La sediul Centrului Eparhial din Timişoara s-a întrunit astăzi, 23 ianuarie a.c., Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Banatului sub preşedenţia Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae Corneanu, care dupa rugăciunea ,,Împărate ceresc” a deschis lucrările şedinţei. Au fost prezenţi ierarhii tuturor eparhiilor aparţinătoare Mitropoliei care au luat în dezbatere punctele de pe ordinea de zi. Astfel, s-a analizat cerererea Adunării Eparhiale a Episcopiei Devei şi Hunedoarei privind ieşirea acestei eparhii de sub jurisdicţia Mitropoliei Banatului şi revenirea ei sub jurisdicţia Mitropoliei Ardealului, cerere aprobată astăzi. […]
S-au discutat şi alte probleme din cadrul eparhiilor Mitropoliei, dar nu s-au luat hotărâri. Sinodul Mitropolitan s-a încheiat cu rugăciunea ,,Tatăl nostru ” şi cu un cuvânt de mulţumire pentru participare adresat celor prezenţi din partea Înaltpresfinţiei Sale Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.
Luni, 23 ianuarie 2012, la la Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Timişoarei a avut loc şedinţa Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Banatului, întrunire în cadrul căreia au fost convocaţi întîistătătorii eparhiilor sufragane din Mitropolia Banatului.
Pe ordinea de zi a şedinţei, printre altele, a fost analizat şi Procesul verbal al Adunării Eparhiale al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, întrunită în 19 ianuarie 2012, document care supune spre aprobare Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Banatului, revenirea Episcopiei Devei şi Hunedoarei sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Ardealului.
În urma supunerii la vot, hotărârea a fost aprobată, urmând a fi înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care se va întruni în data de 16 februarie 2012, sub preşedenţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României.
Episcopia Devei şi Hunedoarei cere să revină la Mitropolia Ardealului
Basilica.ro / 25 ian. 2012
La Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Timişoarei a avut loc luni, 23 ianuarie 2012, şedinţa Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Banatului, întrunire în cadrul căreia au fost convocaţi întâistătătorii eparhiilor sufragane din Mitropolia Banatului.
Printre altele, a fost analizat şi procesul-verbal al Adunării Eparhiale a Episcopiei Devei şi Hunedoarei, întrunită în 19 ianuarie 2012, document care supune spre aprobare Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Banatului revenirea Episcopiei Devei şi Hunedoarei sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Ardealului. Potrivit Ziarul Lumina, în urma supunerii la vot, cererea a fost aprobată, urmând a fi înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care se va întruni în zilele de 16 şi 17 februarie 2012, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Arhiepiscopia Alba Iuliei va reveni în componența Mitropoliei Ardealului, cu sediul la Sibiu. Membrii Adunării Eparhiale reuniți la 21 ianuarie 2012 în şedință de lucru, au aprobat propunerea în acest sens înaintată de consilierul administrativ bisericesc al eparhiei, părintele Remus Onişor.
Hotărârea survine deciziei de rearondare a celor două mitropolii din Transilvania, luată în cadrul şedinței sinoadelor reunite ale acestora din 16 decembrie, anul trecut.
„Eparhia Alba Iuliei va trece sub jurisdicţia Mitropoliei Ardealului. Însinodul reunit al celor două Mitropolii din 16 decembrie s-a luat această hotărâre, iar rearondarea se face în urma consultării Adunării Eparhiale”, a precizat pentru Radio TRINITAS părintele Liviu Stanciu, secretar eparhial al Arhiepiscopiei Alba Iuliei.
Pentru a deveni efectivă, hotărârea are nevoie de aprobarea Sfântului Sinod, a declarat consilierul juridic al Arhiepiscopiei Alba Iuliei, Ioana Maria Țuțui.
„Rearondarea propriu zisă va fi stabilită prin hotărârea Sfântului Sinod potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Se va pune în discuţia Sfântului Sinod, din Eparhie va pleca o solicitare şi actul final prin care se va face rearondarea va fi hotărârea Sfântului Sinod (…) acesta va fi pasul final”, a precizat consilierul juridic al Arhiepiscopiei Alba Iuliei, Ioana Maria Țuțui.
Arhiepiscopia Alba Iuliei este, în prezent, parte componentă a Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Situația datează din 2006, de la înființarea celei de-a doua mitropolii din Transilvania, sub conducerea vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania.
La Palatul Patriarhiei, în Sala Consilium, a fost organizată astăzi, 12 mai, o conferinţă de presă în legătură cu hotărârea Patriarhiei Ierusalimului referitoare la Aşezământul Românesc de la Ierihon.
Conferinţa de presă a fost susţinută de Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod care a declarat: „aş dori să exprim din nou regretul şi îngrijorarea noastră că s-a ajuns la luarea unei astfel de decizii de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului cu toate că în data de 15 aprilie, înainte de Duminica Floriilor, am făcut o vizită la Ierusalim, din încredinţarea Părintelui Patriarh Daniel, unde m-am întâlnit cu Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea al Ierusalimului împreună cu alţi patru membri ai Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului şi am constatat cu surprindere că după 10 zile de la trimiterea scrisorii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, nu o primise, aşa încât a trebuit să-i înmânez eu Preafericitului Teofil al III-lea o fotocopie a răspunsului Patriarhului nostru la scrisoarea sa. Mandatul meu a fost acela de a avea nişte discuţii preliminarepe marginea subiectului pe care îl face existenţa Aşezământului Românesc de la Ierihon ca să vedem cum putem să rezolvăm această problemă pe cale amiabilă, a dialogului frăţesc. Preafericitul Părinte Teofil ne-a adus aceleaşi reproşuri şi acuze care erau cuprinse şi în scrisoarea de care aveţi cunoştinţă de pe site-ul Patriarhiei Ierusalimului. Eu am căutat să răspund la toate acestea cu argumentele pe care Părintele Patriarh Daniel le-a inclus în răspunsul său şi l-am informat că o să avem o şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în cursul lunii mai pentru alegerea noului Arhiepiscop de Alba Iulia. I-am spus că cu acest prilej voi informa Sfântul Sinod cu privire la această vizită şi că urmează să se desemneze o delegaţie de trei ierarhi pentru a se deplasa cu mandat oficial din partea Sfântului Sinod, de această dată, pentru a dialoga pe marginea acestui subiect, astfel încât să ajungem la o înţelegere frăţească în ceea ce priveşte existenţa Aşezământului Românesc de la Ierihon”.
De asemenea, s-au nuanţat aspectele situaţiei apărute între cele două Biserici surori:„Din raţiuni pastoral-misionare se poate face o derogare de la canoane şi canoanele nu sunt dogme, ci sunt reguli pastorale. Ele au rolul de a ne arăta cum să ne organizăm viaţa bisericească astfel încât să nu se ajungă la conflicte între biserici, dar atunci când se ajunge totuşi la un conflict el poate fi depăşit. În acest sens, a dat exemplul prezenţei bisericii bulgare din Bucureşti şi a bisericii româneşti de la Sofia, care funcţionează legal şi canonic, în baza unui acord care prevede menţinerea comuniunii prin pomenirea la Sfânta Liturghie a Patriarhului în jurisdicţia căruia se află biserica. Un caz similar îl constituie şi prezenţa la Istanbul, în jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, a unei parohii româneşti care îşi desfăşoară programul liturgic într-o biserică pusă la dispoziţie chiar de Sanctitatea Sa Bartolomeu. De asemenea, s-a precizat că actualul caz al aşezământului românesc nu este unul singular, deoarece Biserica Ortodoxă Rusă deţine în Ţara Sfântă 10 mănăstiri şi aşezăminte care funcţionează cu acordul Patriarhiei de la Ierusalim. Cel mai grav este atunci când se face o abatere de la credinţă. Numai acesta ar fi un motiv serios pentru care s-ar putea hotărî întreruperea comuniunii euharistice sau liturgice cu un ierarh al unei Biserici. Reacţia noastră a fost de surprindere, dar totodată ne exprimăm speranţa că se va ajunge la o înţelegere frăţească şi vom depăşi această criză spirituală între Biserici”, a mai arătat Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul.
Apoi Preasfinţia Sa a prezentat un istoric al Aşezământului Românesc de la Ierihon, şi a demersurilor Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului pentru recunoaşterea acestuia. În acest sens, Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanu a arătat că „lucrările la acest aşezământ au început în anul 1998, cu acordul verbal al Preafericitului Patriarh Diodor al Ierusalimului […] După ce Patriarhia Română a primit terenul la Ierihon ca donaţie pentru construirea unui aşezământ pentru pelerinii români, părintele arhim. Ieronim Creţu, reprezentantul şi superiorul Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă a pus problema acesta la Patriarhia Ierusalimului, a primit acceptul din partea Preafericitului Diodor şi a iniţiat lucrările. Un an mai târziu, după ce lucrările au început să avanseze, Sinodul Patriarhiei Ierusalimului l-a determinat pe Patriarhul Diodor să ne trimită o scrisoare, (aceasta a fost o soluţie adoptată de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului) că nu este de acord cu Aşezământul, dar lucrările începuseră. A urmat momentul din anul 2000, când, la invitaţia Preafericitului Diodor toţi Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Surori au participat la manifestările jubiliare prilejuite de împlinirea a 2000 de ani de creştinism, organizate la Betleem şi la Ierusalim, prilej cu care Preafericitul Teoctist, şi cu delegaţia însoţitoare din care a făcut parte şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, au avut o întâlnire privată cu Patriarhul Diodor unde au pus din nou problema Aşezământului de la Ierihon, Preafericitul Teoctist rugându-l ca să emită şi aprobarea scrisă. În acest interval de timp 1998-2000, Părintele Ieronim Creţu a trebuit să continue lucrările întrucât se aflau foarte mulţi muncitori români care au lucrat voluntari, bucuroşi că Biserica noastră poate să aibă un astfel de aşezământ pentru pelerinii români, care au preferat dintotdeauna să locuiască în case al Bisericii decât la hoteluri […] Patriarhul Teoctist în anul 2000 când a sfinţit altarul de la Biserica Aşezământului a avut mai întâi o întâlnire cu Patriarhul Diodor care a fost de acord. Era un om prea sensibil şi cu bun simţ ca să se ducă în mod abuziv fără ştirea Patriarhului Diodor să sfinţească altarul şi s-a sfinţit într-un cadru foarte solemn cu participarea Preşedintelui României de atunci Emil Constantinescu, o delegaţie foarte numeroasă de ierarhi, dar acum cei care au urmat spun că dacă nu ai scris înseamnă că nu ai avut nimic […] O anumită specificitate a pelerinilor din ţara noastră este că după ce se închină la Locurile Sfinte doresc să aibă parte de Sfânta Liturghie. Tocmai de aceea, Centrul de Pelerinaj al Patriarhiei Române totdeauna oferă ca însoţitor un preot care le citeşte din Sfânta Scriptură, le explică la faţa locului momentele din viaţa Mântuitorului, şi apoi grupurile de pelerini coboară în biserică şi participă la Sfânta Liturghie. Era foarte important ca Aşezământul de la Ierihon să aibă o biserică. Nu putem concepe o casă pentru pelerini fără un lăcaş de rugăciune. Acestea au fost motivele care ne-au determinat să continuăm lucrările având conştiinţa că facem un lucru bun pentru credincioşii noştri de care ne îngrijim nu numai în ţară, ci şi în străinătate. Patriarhul Diodor îi promisese Patriarhului Teoctist că se va strădui să convingă pe ierarhii Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, să fie de acord cu Aşezământul de la Ierihon în vederea emiterii unei aprobări scrise, însă nu a mai apucat să facă acest lucru, s-a îmbolnăvit grav şi spre sfârşitul anului 2000 a trecut la cele veşnice.”
Secretarul Sfântului Sinod a făcut precizări şi despre delegatul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, Părintele Arhimandrit Ieronim Creţu. „Măsura de caterisire a părintelui Ieronim mi se pare nedreaptă, pripită şi nefondată din punct de vedere canonic pentru că părintele Ieronim Creţu nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului, şi în plus nu a fost chemat, citat, nu i s-a dat posibilitatea să se apere pentru că el este cel care s-a ocupat de construirea aşezământului. ‘Măsura de întrerupere a comuniunii cu Patriarhul României, adică ştergerea sa din Diptice, de asemenea a fost o măsură extremă care nu poate să fie luată decât în situaţii extreme, atunci când un Patriarh al unei Biserici cade într-o erezie, în situaţii foarte grave. Noi ştim din istorie că întotdeauna problemele de ordin administrativ s-au putut rezolva pe cale amiabilă. Dar un lucru este cert.Aşezământul este şi va rămâne proprietatea Patriarhiei Române destinată pelerinilor. Nădăjduim ca Patriarhia Ierusalimului să înţeleagă necesitatea existenţei acestuia pentru pelerini din raţiuni pastoral-misionare şi să recunoască faptul că nu le produce nicio pagubă, ci dimpotrivă”, a mai adăugat Preasfinţia Sa.
Răspunzând întrebărilor jurnaliştilor Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul a făcut un scurt istoric al lucrărilor realizate la Aşezământul Românesc de la Ierihon:„Aşezământul de la Ierihon a fost construit cu foarte multe jertfe omeneşti şi financiare din partea credincioşilor, a diferiţilor sponsori şi chiar a autorităţilor statului român. El este proprietatea Patriarhiei Române. Acolo funcţionează şi un centru de studii biblice care poartă numele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul. Deci, aşezământul are un caracter pur misionar şi pastoral prin aceasta arătându-se grija Bisericii noastre şi faţă de pelerini, nu numai faţă de românii care au plecat şi s-au stabilit în diaspora, ci şi faţă de românii care petrec o săptămână sau două în Ţara Sfântă. Noi nu punem la îndoială dreptul de jurisdicţie al Patriarhiei Ierusalimului asupra Israelului, Palestinei şi Iordaniei, ci doar am ridicat acest aşezământ numai pentru pelerinii români, nu şi pentru credincioşii ortodocşi autohtoni care se află în grija directă a Patriarhiei Ierusalimului plus pe teritoriul Ţării Sfinte şi în autoritatea palestiniană şi în Iordania. Biserica Ortodoxă Rusă are mult mai multe aşezăminte foarte mari care ţin direct de Patriarhia Moscovei, dar recunoscându-se însă autoritatea spirituală de la Ierusalim prin pomenirea Patriarhului Teofil al III-lea la sfintele slujbe”, a mai menţionat Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
După cum informează Radio TRINITAS Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul a precizat: „Noi credem că până la urmă vom ajunge la o înţelegere frăţească, deoarece Biserica Ortodoxă Română doreşte cooperarea, consultarea şi reconcilierea. Ne-a surprins şi ne-a durut faptul că s-au grăbit să ia o asemenea măsură unilaterală, atâta vreme cât convenisem să iniţiem un dialog oficial între două delegaţii de ierarhi ale celor două Biserici. Nu cunoaştem motivul pentru care s-a întrunit Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului atât de repede în ziua de 9 mai ca să ia o astfel de decizie, dar sperăm că vor răspunde solicitării noastre de după şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de săptămâna viitoare, când se va institui această delegaţie de ierarhi ce urmează să se deplaseze la Ierusalim şi sperăm ca Patriarhia Ierusalimului să răspundă solicitării noastre de dialog. Reacţia noastră a fost de surprindere, dar totodată ne exprimăm speranţa că se va ajunge la o înţelegere frăţească şi vom depăşi această criză spirituală între Biserici”.
Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, precum şi a relaţiilor acesteia cu Patriarhia Română, vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din zilele de 19-20 mai.
Patriarhia Ierusalimului a reproşat nerespectarea canoanelor
Prin construirea bisericii la Aşezământ, BOR a fost „taxată”
Cotidianul.ro / 12 mai 2011
[…] „Biserica română nu va răspunde cu aceeaşi măsură şi va solicita acceptarea unui dialog cu patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului„, a subliniat PS Ciprian Câmpineanul.
Episcopul vicar patriarhal a mai spus că Aşezământul românesc de la Ierihom rămâne în proprietatea Patriarhiei Române. Decizia Sfântului Sinod al Ierusalimului se limitează deocamdată la faptul că patriarhul Ierusalimului nu-l pomeneşte pe PF Daniel, asta înseamnă că s-a întrerupt comuniunea liturgică.
PS Ciprian Câmpineanul a adăugat că nu este un lucru nou, s-a întâmplat şi între patriarhul ecumenic al Constantinopolului şi patriarhul Ierusalimului Diodor, iar Sfântul Sinod poate ridica această decizie.
El a vrut să menţioneze faptul că pelerinii nu au de suferit din cauza acestei decizii, ei vor continua să fie însoţiţi de preoţi şi se pot închina la biserica de la Aşezământul românesc de la Ierihon.
PS Ciprian Câmpineanul a mai precizat că în discuţia pe care a avut-o cu PF Teofil al III-lea s-a referit la ajutorul pe care îl aduc pelerinii români Patriarhiei prin vizitele pe care le fac la locurile sfinte. El a adăugat că l-a întrebat pe PF Teofil al III-lea ce pagube îi produce Aşezământul românesc de la Ierihon, întrebare la care nu a primit niciun răspuns.
Întrebat dacă celelalte biserici surori ar putea ţine cont de decizia Patriarhiei Ierusalimului de a întrerupe legătura cu Patriarhia Română, PS Ciprian Câmpineanul a spus că acest lucru nu este obligatoriu şi că până acum nu s-a întâmplat. El a preciza însă că,în cazul în care această situaţie s-ar prelungi foarte mult, s-ar putea ca una dintre biserici să aibă iniţiativa de a solicita patriarhului ecumenic medierea conflictului între Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română.
PS a spus că nădăjduieştesă se ajungă la reconciliere şi laanularea acestei decizii în timp cât mai limitat.
[…] El a mai arătat că, săptămânal, la Aşezământul românesc ajung 150-200 de pelerini, printre care şi bulgari, iar în 2010 numărul pelerinilor români la Ierusalim a ajuns la 3.000.
Patriarhia Ierusalimului nu are astfel de spaţii, de aceea celelalte biserici surori au încercat să-şi construiască propriile aşezământe, a mai spus PS Ciprian Câmpineanul.
Aşezământul românesc de la Ierihon are 300 de locuri. Acesta cuprinde o biserică, o casă pentru pelerini şi Centrul de studii biblice „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, construcţia începând în 1998.
De ce dezbină Ierihonul cele două biserici ortodoxe?
RomaniaLibera.ro / 12 mai 2011
[…] „Arafat nu a dat nici un teren”
Totdată, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei neagă faptul că la originea disputei ar fi un teren donat de fostul lider palestinian, Yasser Arafat, aşa cum afirmase Arhiepiscopul Theodosios de Sebastia, citat de presa din ţara noastră. „Terenul a fost donat de un român din zona Moldovei, care a avut o moştenire la Ierihon. Din partea municipalităţii s-a primit cel mult spaţiu de parcare,” spune părintele Stoica.
Singura legătură cu Autoritatea Palestiniană, condusă pe atunci de Arafat, este acordarea autorizaţiilor de construcţie. „Nu poţi construi nicăieri fără autorizaţie de la autorităţile locale,” a adăugat el. Ierihonul se află sub administraţia Autorităţii Palestiniene. De altfel, la inaugurarea aşezământului, la care au participat şi lideri politici de atunci din România, a fost prezent şi un reprezentant al lui Arafat.
Biserica Ortodoxa Romana nu renunta la asezamantul de la Ierihon.
„Vrem sa rezolvam problema frateste”
Hotnews.ro / 12 mai 2011
[…] „Am cautat sa le oferim o casa a noastra cu tarife mult mai mici de la hotel,” a explicat acesta.
In opinia sa, ar fi fost „elegant” ca Patriarhia Ierusalimului sa comunice oficial deciziile sale Patriarhiei Romane, comunicat care este inca asteptat de Patriarhia Romana, potrivit Agerpres. PS Ciprian Campineanul a afimat ca, in cazul neajungerii la nicio solutie, se poate apela la concilierea din partea Patriarhiei ecumenice.
„Nadajduim ca vom ajunge la o intelegere, la o reconciliere si aceasta hotarare a Sfantului Sinod al Ierusalimului va fi schimbata„, a mai spus preasfintitul ierarh.
PS Ciprian Câmpineanul: Ne exprimăm speranţa că va fi depăşită criza cu Patriarhia Ierusalimului
Agerpres.ro / 12 mai 2011
[…] „M-a surprins decizia, uneori mă gândesc că nu au dorit dialogul. Noi vom căuta să discutăm frăţeşte, în speranţa unei soluţii”, a spus Ciprian Câmpineanul, precizând că din raţiuni pastoral-misionare se poate face excepţie de la canoane, astfel încât să nu se ajungă la conflicte între Biserici.
„Cel mai grav este când se face abatere de la credinţă, numai atunci s-ar putea lua astfel de măsuri„, a explicat episcopul vicar patriarhal.
În opinia sa, ar fi fost „elegant” ca Patriarhia Ierusalimului să comunice oficial deciziile sale Patriarhiei Române, comunicat care este încă aşteptat de Patriarhia Română.
[…] Potrivit episcopului, patriarhul BOR, Daniel, nu ţine neapărat să fie pomenit la slujbe, dar este preocupat de situaţia pelerinilor.[?! – n.m.]
[Patriarhia Romana doreste, din cate se pare, continuarea relatiilor cu Patriarhia Ierusalimului si dezvoltarea, asa cum se stabilise anterior, a unui dialog diplomatic oficial intre ierarhii celor doua biserici, care sa duca mai departe la o „intelegere frateasca”. Decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului de a intrerupe comuniunea cu Patriarhul Daniel este catalogata de partea romana ca fiind una „extrema”, care „nu poate să fie luată decât în situaţii extreme, atunci când un patriarh al unei Biserici cade într-o erezie”, iar decizia caterisirii Arhim. Ieronim Cretu drept una „nedreaptă, pripită şi nefondată din punct de vedere canonic, pentru că părintele Ieronim nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului” si nu a fost chemat in vreo instanta bisericeasca ca sa se apere. Asadar, cel mai probabil, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane va merge mai departe in acelasi stil ca si pana acum al Patriarhiei Romane, cu propunerea de a se initia un dialog bilateral, spre o rezolvare a conflictului pe cale „amiabila”, fiindca acesta este de ordin „administrativ”, si nu doctrinar. De asemenea, nu se spune ce presupune, in mod concret, „reconcilierea” celor doua biserici ca sa duca mai tarziu la o „intelegere frateasca”. In acelasi timp, partea romana nu isi explica „graba” grecilor de a lua aceasta masura „unilaterala” si nici „motivul” care i-a determinat sa rupa asa de repede legaturile cu noi. Aceeasi „nedumerire” cu privire la graba si motivul grecilor de a intrerupe comuniunea o am si eu, desi banuiesc despre ce este vorba… – dan.camen.]
Basilica.ro / 12 mai 2011
La Palatul Patriarhiei, în Sala Consilium, a fost organizată astăzi, 12 mai, o conferinţă de presă în legătură cu hotărârea Patriarhiei Ierusalimului referitoare la Aşezământul Românesc de la Ierihon. Conferinţa de presă a fost susţinută de Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, care a declarat că decizia Patriarhiei Ierusalimului de a întrerupe comuniunea cu Patriarhia Română este una extremă.
„Măsura de caterisire a părintelui Ieronim mi se pare nedreaptă, pripită şi nefondată din punct de vedere canonic, pentru că părintele Ieronim nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului şi, în plus, nu a fost chemat, citat, nu i s-a dat posibilitatea să se apere, pentru că el este cel care s-a ocupat de construirea aşezământului. Măsura de întrerupere a comuniunii cu Patriarhul României, adică ştergerea sa din Diptice, de asemenea, a fost o măsură extremă, care nu poate să fie luată decât în situaţii extreme, atunci când un Patriarh al unei Biserici cade într-o erezie, în situaţii foarte grave. Noi ştim din istorie că întotdeauna problemele de ordin administrativ s-au putut rezolva pe cale amiabilă”, a spus Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, după cum informează Radio TRINITAS.
„Noi credem că până la urmă vom ajunge la o înţelegere frăţească, deoarece Biserica Ortodoxă Română doreşte cooperarea, consultarea şi reconcilierea. Ne-a surprins şi ne-a durut faptul că s-au grăbit să ia o asemenea măsură unilaterală, atâta vreme cât convenisem să iniţiem un dialog oficial între două delegaţii de ierarhi ale celor două Biserici. Nu cunoaştem motivul pentru care s-au întrunit atât de repede în ziua de 9 mai ca să ia o astfel de decizie, dar sperăm că vor răspunde solicitării noastre de după şedinţa de săptămâna viitoare, când se va institui această delegaţie de ierarhi ce urmează să se deplaseze la Ierusalim şi sperăm ca Patriarhia Ierusalimului să răspundă solicitării noastre de dialog. Reacţia noastră a fost de surprindere, dar totodată ne exprimăm speranţa că se va ajunge la o înţelegere frăţească şi vom depăşi această criză spirituală între Biserici”, a mai declarat Preasfinţia Sa.
Cateva fragmente de la Conferinta de Presa sustinuta de PS Ciprian Campineanul la Palatul Patriarhiei Romane, cu privire la recenta hotarare a Sinodului Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului de a intrerupe comuniunea cu Patriarhul Daniel al Romaniei din cauza Asezamantului Romanesc de la Ierihon, considerat de partea greaca necanonic.
Finalul conferintei lipseste, deoarece televiziunile centrale si-au continuat mai departe jurnalul de stiri de la ora 12. Televiziunea Patriarhiei, Trinitas TV, nu a transmis aceasta conferinta de presa, preferand sa difuzeze in locul ei altceva.
Finalul acestei conferinte era destul de important, deoarece urma sa fie spus, probabil, felul cum va gestiona Patriarhia Romana in viitorul apropiat aceasta situatie. Poate vom afla mai tarziu acest lucru intr-un comunicat al agentiei patriarhale de stiri, Basilica.
De retinut, per ansamblu, ca Patriarhia Romana recunoaste ca are decat o binecuvantare verbala din partea fostului Patriarh Diodor al Ierusalimului si nu una scrisa, si ca Sinodul grec inca de atunci (anul 2000) nu a fost de acord cu amplasarea acestui asezamant pe teritoriul canonic al Patriarhiei Ierusalimului. De asemenea, PS Ciprian a spus ca pe teritoriul Patriarhiei Ierusalimului se afla numeroase asezaminte monahale si bisericesti care apartin canonic de alte patriarhii (in special de cea rusa).
Voi reveni cu amanunte.
dan.camen.
~~~+~~~
UPDATE
Cum a ajuns BOR sa fie renegata la Ierusalim?
Ziare.com / 12 mai 2011
O delegatie a Bisericii Ortodoxe Romane, cu mandat de la Sfantul Sinod, va merge la Ierusalim pentru a incerca sa rezolve problema privind asezamanatul romanesc de la Ierihon, care nu are incuviintare canonica.
Preasfintitul Campineanul a declarat, joi, intr-o conferinta de presa, ca Preafericitul Daniel i-a trimis patriarhului de la Ierusalim o scrisoare privind asezamantul de la Ierihon, insa ca aceasta nu a sosit la destinatie.
PS Campineanu a adaugat ca a avut loc o intalnire cu parintele Patriarh Teofil al III-lea si alti patru membri ai Sfantului Sinod, in cadrul careia s-au purtat discutii preliminare pe marginea subiectului, astfel incat problema sa fie rezolvata „in mod fratesc”.
„Patriarhul ne-a adus aceleasi reprosuri si acuze, am incercat sa raspund cu toate argumentele pe care parintele Patriarh le-a adus in scrisoare.
S-a convenit ca in cursul lunii mai, eu am apreciat ca de la jumatatea lunii mai, sa avem o sedinta a Sfantului Sinod. (…) Urmeaza sa se desemneze o delegatie de trei ierarhi cu mandat din partea Sfantului Sinod, astfel incat sa ajungem la o intelegere frateasca in legatura cu asezamantul romanesc de la Ierihon„, a declarat PS Campineanu.
Acesta a amintit ca lucrarile la asezamantul romanesc de la Ierihon au inceput in 1998 cu acordul verbal al Patriarhului Diodor din acea vreme, care „era deschis la pelerinii ortodocsi si legat de Preafericitul Patriart Teoctist„.
Dupa ce lucrarile au avansat, in 1999, Patriarhul Ierusalimul a trimis o scrisoare Patriarhiei Romane, prin care a declarat ca nu este de acord cu constructia. PS Campineanu a adaugat ca asezamantul de la Ierihon are rol de casa pentru pelerini, insa ca era nevoie si de o biserica, motiv pentru care Patriarhia Ierusalimului nu a fost de acord cu constructia.
„Asezamantul este o casa de oaspeti pentru pelerinii romani care au preferat intotdeauna sa locuiasca in casa bisericii decat la hoteluri. O specificitate este ca dupa ce se inchina, pelerinii doresc sa aiba parte de liturghie, tocmai de aceea centrul de pelerinaj le da un preot insotitor. (…)
Asezamantul trebuie sa aiba o biserica, nu putem concepe o casa de pelerini fara o biserica, ceea ce ne-a determinat sa construim avand constiinta ca facem un lucru bun pentru credinciosii nostri„, a declarat Preasfintitul Campineanu.
Patriarhia Ierusalimului a anuntat oficial ca a intrerupt comuniunea cu sefii Bisericii Ortodoxe de la Bucuresti, din pricina asezamanatului romanesc construit in Ierihon, care ar fi fost ridicat fara incuviintarea ei canonica.
Patriarhia Ierusalimului a intrerupt comuniunea, asa incat PF Daniel nu va mai fi pomenit in bisericile ce se afla in jurisdictia canonica a Ierusalimului. Decizia a fost luata pentru a evita situatia in care si alte biserici locale sa-si construiasca lacase de cult in jurisdictia Ierusalimului fara aprobare.
În Duminica Floriilor, Presfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie la Biserica Aşezământului Românesc de la Ierusalim.
Alături de Preasfinţia Sa a slujit Înaltpreacuviosul Părinte Ipopsifiu Ieronim Creţu, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, precum şi un sobor de preoţi, după cum ne-a mărturisit Ilie Chişcari, corespondent Basilica la Locurile Sfinte. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Ciprian a rostit, după rânduială, rugăciunea de binecuvântare a ramurilor de copaci, care au fost apoi împărţite credincioşilor prezenţi la slujbă.
În cuvântul rostit la sfârşit, Preasfinţia sa a subliniat importanţa acestei duminici pentru importantul eveniment pe care îl comemorează. Aflat pentru prima dată în Ţara Sfântă, a mărturisit dificultatea de a mai adăuga un cuvânt simplului fapt al prezenţei în locul în care au avut loc evenimentele legate de Intrarea Domnului în Ierusalim. Aceste evenimente dobândesc o semnificaţie cu totul nouă, greu de înţeles pentru cei care nu păşesc pe Locurile Sfinte. Drept aceea,şi-a exprimat mulţumirea pentru faptul că românii au în aceste locuri două locaşuri, cel de la Ierusalim şi cel de la Ierihon. Deoarece, după cum a observat Preasfinţia Sa, chiar dacă vizităm aceste locuri şi participăm la slujbele ce se desfăşoară în bisericile care le păstrează memoria, credincioşii români vor simţi nevoia mereu de a se ruga în propria limbă, în bisericile pe care le-au ctitorit. Cu acest prilej, a lansat un îndemn pelerinilor români de a susţine lucrările care se desfăşoară în Aşezămintele Româneşti, fie şi doar prin simplul fapt de a fi prezenţi în ele atunci când vin să se închine la Sfintele Locuri.
Preasfinţitul Ciprian, în calitatea sa de Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se află în aceste zile într-o vizită irenică în cadrul Patriarhiei Ierusalimului. Cu acest prilej, vineri, 15 aprilie, a avut o întrevedere cu Sanctitatea Sa Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina, şi cu membrii Sinodului Permanent al Patriarhiei Ierusalimului. În cadrul acestei întâlniri, Preasfinţia Sa a transmis un mesaj frăţesc din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. S-a hotărât o mai strânsă colaborare între cele două Biserici Ortodoxe surori, în scopul promovării credinţei ortodoxe în lume şi a susţinerii pelerinajului românesc la Locurile Sfinte.
Preasfinţia Ciprian, efectuează în aceste zile şi un pelerinaj în principalele locuri ale Ţării Sfinte, aflându-se pentru prima dată aici. Pelerinajul va continua şi în zilele următoare, urmând ca miercuri, 20 aprilie, Preasfinţia Sa să se întoarcă în România.
Episcopul Ciprian Câmpineanul se află în Ţara Sfântă pentru negocieri
Romfea.gr / 18 aprilie 2011
În Ierusalim se găseşte de ieri, conform informaţiilor exclusive ale „Romfea.gr”, Preasfinţitul Episcop Ciprian Câmpineanu al Patriarhiei României.
Episcopul Ciprian a ajuns în Ţara Sfântă după conflictul care a izbucnit între cele două patriarhii referitor la construcţia bisericii şi paraclisului la casa de oaspeţi a Bisericii Române.
Informaţiile „Romfea.gr” arată că Episcopul Ciprian a transmis Patriarhului Theofilos gândurile Patriarhului Daniel pe această temă.
De asemenea, aceleaşi informaţii arată că Patriarhia României încearcă să găsească o soluţie într-un mod irenic şi diplomatic, cu toate că biserica a fost construită fără permisiunea Patriarhului Ierusalimului.
Cu toate acestea, Patriarhia, în ciuda avertismentelor continue, încearcă să rezolve problema ivită pe baza Dreptului Canonic pentru evitarea unei rupturi între cele două Biserici.
”Românii prin această acţiune violează Sfintele Canoane şi ating tema imixtiunii într-o eparhie străină”, a declarat către Romfea.gr un membru al Frăţiei Sfântului Mormânt.
Merită să semnalăm că arhiereii comentează că nu este improbabil ca în cazul în care confruntarea ajunge la extreme din cauza atitudinii intransigente a Patriarhiei României, să se şteargă din Dipticele (Pomelnicul) Patriarhiei Ierusalimului numele Patriarhului Daniel.
Cu toate acestea, şi participarea Preasfinţitului Episcop Ciprian la Dumnezeiasca Liturghie în Biserica Învierii de sărbătoarea Duminicii Stâlpărilor a fost comentată negativ.
După cum arată toate, creşte tensiunea în ceea ce priveşte relaţiile dintre Patriarhiile Ierusalimului şi României în legătură cu problema bisericii şi a casei de oaspeţi pe care le-a construit, fără permisiune şi anticanonic, Biserica Română în Ierihon, teren canonic şi jurisdicţie a Bisericii Sionului.
Patriarhul României, într-o scrisoare de răspuns în mai multe pagini către Patriarhul Theofilos, nu a ezitat să-l acuze nici mai mult, nici mai puţin decât de „superficialitate”, deoarece kir Theofilos – protejând drepturile Bisericii Ierusalimului – l-a chemat să rezolve problema conform cu Sfintele Canoane, pentru a evita eventualitatea încetării „pomenirii Bisericii Ortodoxe surori a României”. Îl cheamă dar pe Patriarhul Ierusalimului să-şi dea binecuvântarea casei de oaspeţi româneşti şi bisericii construite fără permisiunea lui!
Patriarhia Ierusalimului, de vineri, de când a primit scrisoarea Patriarhului României, a evitat să-şi arate cărţile şi menţine o stare de aşteptare. Cel mai probabil se va ocupa de scrisoarea lui kir Daniel Sfântul şi Sfinţitul Sinod, când se va hotărî şi modul în care va reacţiona Străvechea Patriarhie. În acelaşi timp, factori care simpatizează cu Biserica Română par satisfăcuţi de poziţiile exprimate în scrisoarea Patriarhului Daniel.
„Patriarhul României revendică în esenţă să acceptăm desfiinţarea ordinii canonice, să acceptăm co-administrarea în cadrul Străvechii noastre Patriarhii. Şi după ce a purces la un şir de acţiuni anticanonice Biserica sa, acum îl acuză pe patriarhul nostru de superficialitate. Şi crede că această atitudine provocatoare şi pretenţiile lui vor fi acceptate de Aghiotafiţi?” – a comentat pentru Amen.gr un dinamic monah din Ţara Sfântă.
În scrisoarea de răspuns către Patriarhul Ierusalimului, stufoasă şi tăioasă în anumite puncte, Patriarhul României îşi exprimă regretul că kir Theofilos a folosit, cu mare „superficialitate” (acest cuvânt este folosit, conform informaţiilor n.n.) expresii ameninţătoare şi tăioase, înţelegând referirea (în scrisoarea Patriarhului Ierusalimului) la o eventuală „caterisire” a clericului român care s-a îngrijit de ridicarea bisericii româneşti sau despre eventuala „încetare a pomenirii” Bisericii Ortodoxe a României. Trebuie semnalat că Patriarhia Ierusalimului a impus deja canonul neîmpărtăşirii (necomuniunii) rerspectivului cleric român. (Acesta este P.Cuv. Arhim. Ieronim Creţu, Episcop-vicar patriarhal ales recent de Sinodul BOR, dar nu şi hirotonit deocamdată – n. trad.)
Kir Daniel susţine, conform informaţiilor, că nu contestă nici o secundă jurisidicţia canonică a Patriarhiei Ierusalimului asupra Sfintelor Locuri. În ciuda acestor revendicări totuşi, Patriarhul român pare să interpreteze după bunul său plac – dacă nu să conteste în practică – întinderea şi amploarea jurisdicţiei Patriarhiei Ierusalimului. Şi aceasta pentru că – potrivit aceloraşi informaţii – susţine că ridicarea „aşezământului” românesc (care cuprinde o biserică – n.n.) nu este destinată creştinilor ortodocşi indigeni care aparţin Patriarhiei Ierusalimului – care cuprinde doar credincioşi greci sau arabi, ci este destinată pelerinilor ortodocşi români.
Conforma aceloraşi informaţii, Patriarhul Daniel susţine că prin „Aşezământul” românesc din Ierihon doreşte să sprijine Patriarhia Ierusalimului în primirea pelerinilor ortodocşi la Sfintele Locuri. Aduce drept exemplu şi ajutorul acordat de Biserica sa Patriarhiei Ecumenice, atunci când a trimis un cleric român la Constantinopol pentru deservirea locuitorilor români din Turcia, dar şi pentru turiştii români care vizitează Patriarhia Ecumenică, precum şi – aşa cum scrie – ruinele creştin-ortodoxe. Susţine şi faptul că în urma discuţiilor pe care le-a avut el însuşi cu Patriarhul Ecumenic, preotul român pomeneşte la Dumnezeieştile Liturghii numele ambilor (!) Întâistătători, pentru a se arăta, după cum susţine, colaborarea şi coresponsabilitatea frăţească a Întâistătătorilor celor două Biserici Ortodoxe surori.
Evident, dorind să facă Patriarhia Ierusalimului să se simtă obligată faţă de Biserica Română, kir Daniel pare să reamintească în scrisoarea sa că predecesorul său, fericitul întru adormire Teoctist, a cerut autorităţilor israeliene să-l recunoască pe kir Theofilos. De asemenea, aminteşte că atunci când Patriarhul Ecumenic a încetat pomenirea în Diptice a numelui Patriarhului Ierusalimului Diodoros, Patriarhul României Teoctist nu l-a urmat.
Merită să semnalăm că Patriarhul Daniel vede ca singură soluţie a problemei acordarea binecuvântării scrise din partea Patriarhului Theofilos şi a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului pentru existenţa Aşezământului românesc şi funcţionarea bisericii româneşti.
Cercuri ale Frăţiei Sfântului Mormânt par profund deranjate de tonul tăios al scrisorii lui kir Daniel.
„Jurisdicţiile nu se referă la credincioşii de o anumită apartenenţă naţională, ci la toţi creştinii ortodocşi, care trăiesc în cadrul unor limite precis stabilite de Sinoadele Ecumenice. Orice altă abordare favorizează imixtiunea şi anti-canonicitatea şi prin aceasta conduce inevitabil la tensiuni” – semnalează pentru Amen.gr unul din clericii aghiotafiţi.
De amintit că Patriarhul Ierusalimului Theofilos a fost obligat să expună el însuşi problema Patriarhului Daniel, pentru că Biserica Română a arătat indiferenţă faţă de rezolvarea problemei create în interiorul jurisdicţiei Patriarhiei Ierusalimului.
„Contestaţiile şi protestele Patriarhiei noastre nu au fost capabile să oprească construirea bisericii. Acestea dimpotrivă au fost ignorate şi biserica a fost terminată, iar astăzi, desigur, funcţionează” – semnalează Patriarhul Theofilos în scrisoarea trimisă în ianuarie trecut Patriarhului României.
„Dacă şi alte Biserici Ortodoxe ar urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci am avea în Ţara Sfântă reprezentanţele a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi dovada unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ…” – a accentuat kir Theofilos şi a adăugat: „Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, p. Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze”.
[Un articol care da mult de gandit si pe care ma bucur ca l-am gasit. Chiar intentionam sa abordez aceasta tema intr-un articol, insa la modul mai general, cu trimitere la toate eparhiile si implicarea acestora in mediul social, precum si modul de receptare al mesajului chiriarhului de catre credinciosi intr-o era mass-media. – dan.camen.]
Inpolitics.ro/ 5 iulie 2010
La întronizarea noului Patriarh, acum trei ani, s-a speculat că Preafericitul Daniel va aduce un suflu nou Bisericii Ortodoxe și va fi o prezența publică mai activă, fiind vorba nu doar de un înalt prelat mult mai tînăr decît predecesorul său, dar și de un spirit întreprinzător, în special în domeniul mass-media, unde a clădit un veritabil trust de presă. Stupoare, însă: Daniel e cvasi-absent, la fel ca Teoctist, cel care purta, însă, povara apăsătoare a unui trecut comunist controversat.
Presa s-a întrebat zile în șir de ce președintele e complet dispărut din peisajul tragediei care a lovit România în ultimele săptămîni. Într-un final, Băsescu și-a făcut apariția; mai bine mai tîrziu decît niciodată. Există, însă, un alt personaj important care este exagerat de discret în această perioadă, și nu numai: capul Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Daniel.
De la izbucnirea catastrofei inundațiilor, românii în lacrimi nu au avut parte de niciun mesaj public al Patriarhului Daniel, unul intens mediatizat (presa categoric i-ar acorda toată atenția!) și care să aducă alinare inimilor cernite. Doar un comunicat, mai degrabă sec, de cîteva rînduri, al Patriarhiei, difuzat pe 30 iunie și în care se afirma ”În aceste zile când mulţi semeni din nord-estul ţării sunt greu încercaţi de revărsarea nemiloasă a apelor, Patriarhia Română îndeamnă clerul şi credincioşii de la parohii şi mănăstiri ca la Sfânta Liturghie şi la alte sfinte slujbe să înalţe rugăciuni pentru oprirea ploilor, conform îndrumărilor din Liturghier”. Urma un număr de cont bancar, în care să se poată face donații pentru cei afectați de nenorocire. În rest, Patriarhul s-a rezumat la slujbele uzuale, precum cea din Duminica a VI-a după Rusalii, săvîrșită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din reşedinţa patriarhală. S-a vorbit mai mult, în presa ultimelor zile, de licitația pentru construirea noii Catedrale a Neamului, decît de preocuparea BOR pentru necazul sinistraților.
Pe prima pagină a cotidianului Patriarhiei, ”Ziarul Lumina”, la rubrica ”Social” există, azi, patru știri despre inundații și șase despre Campionatul Mondial de Fotbal. Un articol special este dedicat, tot pe prima pagină, vuvuzelei africane. Se știe că Biserica este pe primul loc în topul încrederii românilor, iar moldovenii sunt, mai mult ca sigur, cei mai pioși, din punct de vedere al credinței, a se vedea și marile migrații religioase anuale prilejuite de Sărbătoarea Sfintei Parascheva și altele. Un cuvînt direct al Capului Bisericii ar cîntări, probabil, enorm, pentru toate aceste suflete necăjite, la ceas de restriște.
Interesant de observat, Patriarhul Daniel tace nu doar cînd țara e lovită de catastrofă, ci permanent. Deși deține, cum spuneam, un trust media, el nu acordă niciodată interviuri niciunuia dintre organele respective. De la întronizare pînă azi, a dat două interviuri mari și late, TVR și Radioului, ambele dedicate respectivului eveniment. De atunci, discreție maximă. O tăcere nefirească pentru un personaj ca Daniel, cel care, în ianuarie 1990, avea curajul să se înregimenteze în Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii și să ceară schimbări profunde în BOR. Același Daniel era o voce curajoasă în presa vremii, în care cerea, mereu și mereu, primenirea Bisericii.
Desigur, înalții prelați nu sunt vedete ale showbizului, dar nici absența mesajelor intens mediatizate nu reprezintă o soluție fericită.Papa de la Vatican acordă frecvent interviuri, se întîlnește cu presa internațională, are ieșiri în public, merge chiar la restaurant, cum a făcut-o zilele trecute Benedict. Suveranul Pontif nu ezită să își anunțe preferința pentru o anume echipă de fotbal de la Mondiale (Germania, în cazul meciului cu Ghana), și nu evită nici să vorbească deschis despre subiecte non-religioase, precum folosirea prezervativului sau criza economică mondială.
Ca orice instituție, Biserica trebuie să fie un organism viu, ancorat în realitatea de zi cu zi;ideea lansării unor mesaje-șablon, desprinse strict din paginile Evengheliei, nu poate fi în beneficiul credincioșilor, la urma-urmei, o Biblie își poate procura oricine.
Cum explică Patriarhia această pasivitate? Purtătorul de cuvînt, părintele Costel [Constantin/ n.m.] Stoica, spune că de vină e doar lipsa de timp: ”Patriarhul are un program foarte încărcat, slujbe, primiri, studiu… de cele mai multe ori se culcă pe la 2-3 dimineața, uneori și mai tîrziu. E foarte aglomerat în atribuții, nu e vorba de rea voință sau de lipsă de deschidere către presă. Pot să vă spun că există zeci și zeci de solicitări de interviuri, inclusiv de la trustul de presă al Patriarhiei și toate sunt refuzate, de ani de zile. Poate că într-o zi, cînd va avea mai mult timp la dispoziție, se va apleca și asupra acestor solicitări. Cît despre mesajele în momentele grele pentru țară, ele sunt transmise permanent, prin intermediul preoților noștri, care sunt aproape de cei năpăstuiți, în fiecare dintre zonele afectate, deci nu se pune problema că Părintele Patriarh nu ar fi interesat de aceste probleme”, mai spune purtătorul de cuvînt al Patriarhiei.
Marturia data jertfei sfintilor mucenici de la Niculitel.
Cu aceasta marturie, cei care au avut grija ingroparii celor patru martiri carora li s-au taiat capetele pentru Hristos si a celorlalti doi sfinti martiri necunoscuti (asezati in aceeasi cripta), au adeverit faptul ca „Biserica lui Hristos nu va muri niciodata”[1], pentru ca „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al mortilor, ci al viilor” (Mc. 12: 27). Este un Dumnezeu invietor.
Aceasta marturie lasata scrijelita cu vopseluri purpurii pe peretele martirionului este plina de Duhul Sfant si de Adevar. Este o adevarata teologie, o formula dogmatica, plina de sens si revelatie. Prin ea e aratat caracterul nemuritor si ecumenic al jertfei lor pentru ca „sângele martirilor este sămânţa creştinilor” (Tertulian), iar credinta e nemuritoare si ecumenica, nu ecumenista – cum nici jertfa muceniciei lor nu poate fi vreodata una ecumenista… Unul este Hristos pentru care s-au jertfit, Una este credinta in care au crezut cei patru mucenici si impreuna cu ei si cei doi martiri necunoscuti, dar Una este si ‘Biserica’, martirionul, in care au fost adapostiti ‘aici’ si ‘acolo’ inlauntrul ei, in aceasta catacomba a tacerii dobrogene, plina fiind de nadejdea Invierii, unul a fost si botezul sangelui intru Hristos intru care au primit haina luminarii plina de purpurii picaturi.
„Aici” si „acolo”, in Biserica Luptatoare si in cea Biruitoare, adica in Biserica Ortodoxa de pe pamant si Cea din cer, sangele mucenicilor asteapta ziua Parusiei Domnului, pentru ca prin marturia si jertfa lor, diavolul si cei impreuna cu el sa fie surpati, precum se spune in Apocalispsa (17, 6) ” şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare”… iar numele femeii este Babilonul cel desfranat.
Prin sangiuirea lor intru Hristos, martirionul in care au fost pusi a devenit ‘Biserica insufletita si pregatita pentru Eshaton’, pentru venirea Mirelui Ceresc, imbracandu-se in hainele de praznuire albe si pline de purpura sangelui lor picurat dintr-ansii… „şi când [Mielul] a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.” (Apocalipsa 6, 9-11)
Imbracati in straie de slava cereasca, plina de Duh si putere, ei se gatesc pentru Invierea cea de obste. Dumnezeul Cel viu, Dumnezeul lor, este Cel ce ii va invia, si impreuna cu ei si pe noi, cei ce credem in marturia lor, cei ce le urmam jertfa, alcatuind martirionul dreptsalvitor, crampeiul plin viata al acestei lumi.
‘Aici’ si ‘acolo’, sfintii adapa cu sangele lor pamantul babilonului lumii acesteia, si prin aceasta sangiuire parca imbata ‘fiara pustiei’. Peste tot este acest sange biruitor si invietor, aceasta samanta prin care crestinismul prinde viata, caci in sange este viata… Cu totii suntem datori a purta o lupta in viata asta. Nu orice fel de lupta, ci prin sange; nu orice fel de marturie, ci cea dreapta, cea care sfinteste si ii sfinteste si pe cei din jur care vin sa se adape ca dintr-o fantana.
Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-un cuvant de cinstire a Sfintei Cruci spunea ca pretutindeni vedea insemnul Crucii in cetatea Constantinopolului, peste tot era inaltata Slavita Cruce, arma biruitorilor crestini. Insa aceasta ‘Cruce’ este numita si jertfa muceniciei, marturia sangelui, arma mucenicilor si incununarea lor (precum sunt pictati si in iconografie). Crucea este cununa impletita (caci cele doua laturi ale ei se impreuna armonios), pe Care Hristos o daruieste slavitilor sai urmatori. Astfel ca Crucea este cinstita pretutindeni, ‘aici’ si ‘acolo’ si in tot locul dreptslavitor.
In pamantul mucenicilor biruitori: Europa, Romania si Dobrogea sa strige cu un glas invietor: „Aici şi acolo se află sângele martirilor”. ”
dan.camen.
[1]-Gabriel Serban „Martirii de la Niculitel. Chemarea la marturisire” vezi articolul AICI
Cititi si articolul despre Sfintii de la Niculitel de AICI
Theologhia 
