[Catolicii au inceput deja sa-si beatifice in mai putin de un an doi episcopi martiri ai Comunismului din Romania. Oare nu este acesta cel mai puternic indemn ca si noi, ortodocsii, sa ne canonizam sfintii marturisitori din inchisorile comuniste? Cum putem atunci sa afirmam ca in Romania Ortodoxia a biruit Comunismul, daca intr-o tara majoritar ortodoxa catolicii sunt aceia care isi beatifica marturisitorii, si nu ortodocsii sfintii inchisorilor? – dan.camen.]
Martir din România, beatificat de Vatican
Romania Libera/ 17 decembrie 2010
Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor de la Vatican a început să finalizeze dosarele de beatificare ale martirilor Bisericii Catolice din România, care au suferit pentru credinţă în timpul comunismului. Anul viitor, în data de 3 iulie, va fi proclamat Fericit al Bisericii Catolice episcopul martir Johann Scheffler. Arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, IPS Gyogry Jakubinyi, a declarat, pentru România Liberă, că la ceremonia de beatificare va fi prezent, în calitate de reprezentant al Papei Benedict al XVI-lea, cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Este vorba de preşedintele „tribunalului” ecleziastic unde a avut loc procesul de beatificare pornit pentru episcopul-martir şi unde ar urma să aibă loc, dacă va fi cazul, şi procesul de canonizare. De asemenea, la ceremonia din data de 3 iulie, vor fi prezenţi toţi episcopii catolici din România, precum şi alţi înalţi prelaţi care vor fi invitaţi special pentru această ceremonie. Este vorba de episcopii altor culte creştine, care vor fi invitaţi să asiste la slujba de beatificare, dar şi prelaţi catolici din străinătate, care vor concelebra cu cardinalul Angelo Amato.
Deocamdată, este sigur că va fi invitat cardinalul Peter Erdo, primatul Ungariei. Şi asta, pentru că majoritatea credincioşilor care au fost păstoriţi de episcopul Johann Scheffler erau de origine maghiară, chiar dacă episcopul a fost unul dintre şvabii sătmăreni. Decretul de beatificare pentru episcopul Johann Scheffler, pe care maghiarii sătmăreni îl vor pomeni sub numele de Fericitul Janos Scheffler, a fost aprobat, în luna iulie a acestui an, de către Papa Benedict al XVI-lea. Procesul de canonizare a fost pornit după căderea comunismului, când a fost reînfiinţată Dieceza Romano-Catolică de Satu Mare, iar iniţiatorul procesului a fost regretatul episcop Pal Reizer.
„Timp de două decenii, preoţii şi credincioşii din această dieceză s-au rugat pentru beatificarea lui Johann Scheffler”, a spus arhiepiscopul Gyorgy Jakubinyi.
La ceremonia de beatificare vor fi oficiate slujbe în limbile română, germană şi maghiară, iar liturghia principală va fi oficiată în limba maghiară, care este cea a majorităţii credincioşilor din Satu Mare, a anunţat arhiepiscopul Gyorgy Jakubinyi. Fericitul Johann Scheffler va fi înscris în calendarul diecezei sale, apoi credincioşii se vor ruga să mijlocească un miracol. Dacă se va întâmpla aşa ceva, viitorul Fericit Johann Scheffler ar putea fi proclamat sfânt al întregii Biserici Catolice, nu doar a diecezei pe care a păstorit-o. Beatificarea sa este cea de-a doua a unui martir al comunismului din România. În toamna acestui an, a fost ridicat la cinstea altarelor Fericitul Szilard Bogdanffy, fost episcop auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Oradea.
Proces ecleziastic
Beatificarea sau canonizarea martirilor sau a altor persoane au loc în urma unui adevărat proces ecleziastic. Prima fază a acestui proces are loc în dieceza romano-catolică sau în eparhia greco-catolică în care a trăit candidatul la beatificare sau la canonizare. În cazul în care este finalizată faza pe episcopie a procesului cu o rezoluţie pozitivă, dosarul este trimis la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor la Vatican. După finalizarea procedurii, care seamănă cu cea a unui tribunal laic, Congregaţia poate propune beatificarea sau canonizarea candidatului, iar decretul trebuie aprobat de Papă. Ca regulă, beatificarea precede canonizarea, însă Sfântul Părinte poate decide direct canonizarea unui sfânt. Cei care sunt beatificaţi sunt sfinţi „locali”, celebraţi în episcopia lor, iar cei canonizaţi sunt celebraţi de întreaga Biserică Catolică, din toată lumea.
Un destin aparte
Johann Scheffler a avut un destin neobişnuit. El a venit pe lume în anul 1887, într-o familie de ţărani şvabi din satul Cămin, colonizaţi în timpul împărătesei Maria Tereza în zona Sătmarului. Familia sa era săracă, cu 10 copii, iar şansele ca ei să poată urma şcoli înalte erau aproape de zero. Însă preotul paroh Imre Soltesz a remacat inteligenţa neobişnuită a tânărului Johann Scheffler, pe care l-a susţinut să urmeze studii la Gimnaziul Catolic din Satu Mare şi la Seminarul Teologic. El era atât de înzestrat cu inteligenţă, încât a urmat concomitent clasa a VIII-a de gimnaziu şi prima clasă a Seminarului. După Seminar, el a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Budapesta. Pe 6 iulie 1910, Johann Scheffler a fost hirotonit preot, în satul natal, de către episcopul Tibor Boromissza. La început, Johann Scheffler a fost numit capelan în satul Ciumeşti, pentru a cunoaşte viaţa de preot pe cea mai umilă dintre trepte.
Apoi, a fost trimis ca student la Roma, ca bursier al Collegium Teutonicum Santa Maria Dell Anima, destinat de Vatican studenţilor de limbă germană. Totodată, Johann Scheffler a devenit student al Universităţii Gregoriene, la secţia de ştiinţe juridice. Pentru că a obţinut summa cum laudae la toate disciplinele studiate, el a primit o medalie de aur şi titlul de doctor, în anul 1912. Johann Scheffler s-a întors la Satu Mare, unde a lucrat în cadrul Episcopiei, apoi ca profesor de teologie în Ungheni. În anul 1915, el s-a întors la studii, la Universitatea Peter Pazmany de la Budapesta. Aici, el a obţinut titlul de doctor în teologie, tot cu calificativ maxim. Episcopul său l-a numit apoi director al Colegiului Catolic Regal. După Unirea Transilvaniei cu România, Johann Scheffler a devenit paroh în Moftin, dar şi profesor de drept canonic la Satu Mare. În anul 1930, dieceza de Satu Mare a fost unită cu cea de Oradea, iar facultăţile de teologie din cele două dieceze au fuzionat. Johann Scheffler s-a mutat la Oradea.
În anul 1940, el a fost numit profesor al Universităţii din Cluj, după ce Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă. În anul 1942, după reînfiinţarea Episcopiei de Satu Mare, Papa Pius al XII-lea l-a numit episcop pe Johann Scheffler. După doar două zile, el a devenit şi administrator apostolic al Diecezei de Oradea.
A murit în 1952, în închisoarea Jilava
În timpul războiului, episcopul şvab a luat apărarea evreilor din diecezele pe care le conducea, pentru a nu fi trimişi în lagărele naziste. Unii dintre evrei au fost salvaţi de episcop. După anul 1945, el a trebuit să ia apărarea şvabilor, ameninţaţi cu deportarea în lagărele sovietice. De asemenea, el a intervenit pentru eliberarea episcopului greco-catolic de Baia Mare, Alexandru Rusu, care fusese arestat de Securitate. În anul 1950, toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România erau arestaţi, cu excepţia lui Johann Scheffler. Însă şi el a fost arestat, în cele din urmă, şi a ajuns în Penitenciarul Jilava. Aici, el a murit, la 65 de ani, în data de 6 decembrie 1952. Vestea morţii sale a ajuns la Satu Mare abia în anul 1953. În anul 1956, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în cripta din Catedrala din Satu Mare.
CLAUDIU PADUREAN
sursa>
http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/martir-din-romania-beatificat-de-vatican-210126.html
~~~+~~~
Episcopul greco-catolic Virgil Bercea, intr-un interviu acordat pe 7 noiembrie a.c. publicistului Cristian Bădiliţă, intitulat – Biserica greco-catolică, „plămânul” occidental al orthodoxiei: „Întreaga comunitate catolică este bucuroasă, pentru că după 60 de ani de tăcere şi încercare, Domnul o binecuvântează şi o încununează prin ridicarea la treapta altarului a celui care a fost episcopul martir al credinţei Bogdanffy Szilard fiind conştientă că sfinţii nu au confesiune, nu au naţionalitate, nu au frontiere: sunt sfinţi. […] Cu această beatificare se deschide şirul evenimentelor sfinte prin care vor fi ridicaţi la gloria altarelor „sfinţii închisorilor”, acei „trădători ai poporului” morţi pentru Hristos prin gulagurile şi puşcăriile roşii pentru că nu şi-au vândut nici neamul şi nici credinţa„.
sursa>
http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=468:biserica-greco-catolic-plmanul-occidental-al-orthodoxiei&catid=111:esenial&Itemid=27
Theologhia 
