RSS

Arhive pe etichete: Biserica Catolica

CEDO recunoaste juridic Sindicatul Preotilor „Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei

[Comunicatul arata „uimirea” (daca nu teama) Patriarhiei Romane privind recunoasterea juridica a Sindicatului preotilor „Pastorul cel bun” din Mitropolia Olteniei. Zic posibila teama, deoarece Patriarhia Romana nu este parte in proces, ci Statul Roman, care poate contesta „cu fermitate” sau nu decizia CEDO. Cu privire la sindicatul preotilor mi-am exprimat deja parerea pe care mi-o si mentin (aveti, in acest sens, la finalul postarii cateva legaturi utile). Sindicatul preotilor arata poate cel mai bine gradul de secularizare care a cuprins Biserica noastra Ortodoxa. Dovada este ca unele dintre solicitarile lor sunt inacceptabile pentru misiunea la care sunt chemati, asa cum se spune si in comunicatul Patriarhiei Romane. Nu spun insa ca si unii dintre ierarhii nostri n-ar fi atinsi de cangrena secularizarii, dovada fiind si unele abuzuri ale lor de care preotii sindicalisti mentioneaza pe buna dreptate si care raman nesanctionate. Solutia trebuie sa fie, pana la urma, de natura eclesiala! De aceea, sunt de acord ca schimbarea trebuie sa porneasca de sus in jos si nu invers, pentru ca, iata, ce se intampla daca porneste de jos si poarta cu ea pecetea secularizarii! Un papa a spus odata ca in Biserica (nu doar Catolica) nu se pot face reforme, fiindca poarta amprenta profanului, dar ca exista ca solutie pentru schimbare sfintii, care apar in lume la timpul hotarat de Dumnezeu si care pot schimba definitiv in bine cursul unei Biserici. Exista in acest sens numeroase exemple. E drept, papii si Biserica Catolica s-au confruntat de secole cu reforma Protestantismului, insa gasesc cu cale prilejul de a adresa tuturor indemnul (fie ierarhi, fie preoti, fie mireni) sa ne sfintim prin fapte vrednice potrivit chemarii, cat de repede posibil, viata noastra si, prin ea, viata Bisericii si sa nu (ne-)o reformam, protestantizandu-o(ne)! – dan.camen.]

~~~+~~~

HOTĂRÂRE INADECVATĂ LA CEDO

– Vocaţia sacerdotală a fost asimilată cu acţiunea sindicală –

Basilica.ro/ 1 februarie 2012

Patriarhia Română a luat cunoştinţă cu uimire de hotărârea în primă instanţă a completului de judecători din cadrul secţiei a III-a a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României având ca obiect dreptul clericilor la libera asociere în organizaţii de tip sindical. Studiind cu atenţie această hotărâre, Patriarhia Română constată următoarele: 

1. Cunoaşterea trunchiată (insuficientă) de către CEDO a specificului relaţiilor dintre stat şi culte în România şi ignorarea prevederilor Constituţiei României (art. 29), a Legii Cultelor nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România (art. 8) şi a Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române recunoscut prin HG nr. 53/2008 şi publicat în Monitorul oficial nr. 50/22 ianuarie 2008 – Statut, care enunţă cu claritate autonomia şi libertatea Bisericii faţă de Stat;

2. Confuzia între specificul vocaţional al preoţiei care este chemare la misiune sfântă prin actul hirotoniei sau „slujire liber asumată a comunităţilor de credincioşi” (art. 123 alin. 7 din Statut), pe de o parte, şi raporturile de muncă specifice angajaţilor civili, pe de altă parte;

3. Reţinerea total eronată în hotărârea CEDO că statutul aşanumitului sindicat nu ar contraveni prin nimic Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Legii cultelor şi canoanelor. Însă, în realitate, sindicatul are obiective total incompatibile cu slujirea sacramentală şi pastorală a preoţilor, şi anume: 
– „organizarea de mitinguri, demonstraţii şi greve” (pct. 3.2 lit. j din Statutul sindicatului), menţiune care contravine statutului recunoscut cultelor de către statul român de „factori ai păcii sociale” (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor);
– „respectarea prevederilor legale privind concediile de odihnă şi sărbătorile legale” (pct. 3.2 lit. c din Statutul sindicatului) în cazul clericilor, ceea ce înseamnă că zilele de sâmbătă şi duminică, prima şi a doua zi de sărbătorile Sfintelor Paşti, Naşterii Domnului şi Rusaliilor, precum şi în alte sărbători legale care coincid cu sărbătorile religioase ar fi zile libere pentru clericii membri ai sindicatului, când tocmai atunci credincioşii sunt în număr mai mare prezenţi la biserică;
– „asigurarea prezenţei şi reprezentării sindicatului la toate nivelurile şi în toate organismele de decizie bisericească” (art. 3, pct. 2, lit. i din Statutul sindicatului), inclusiv la lucrările Sfântului Sinod (art. 3, pct. 2, lit. ş), ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii şi o încercare a Sindicatului de a deveni un grup de presiune şi de a eluda căile statutare de consultare a clericilor în adunările eparhiale, în conferinţele preoţeşti administrative lunare, cercurile pastorale, conferinţele preoţeşti pastoral-misionare semestriale sau în Permanenţele Consiliilor eparhiale, inclusiv în Consiliul Naţional Bisericesc şi Adunarea Naţională Bisericească ale Bisericii Ortodoxe Române.

Reamintim că, potrivit Sfintelor Canoane universale şi Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, preoţii – asemenea magistraţilor şi militarilor – nu au dreptul să se angajeze în politică partinică, să desfăşoare activităţi economice, direct sau prin interpuşi, şi să participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip sindical pentru a fi imparţiali şi total angajaţi în slujirea binelui comun al populaţiei.

O eventuală adoptare finală a acestei hotărâri de către CEDO ar constitui un atac direct la organizarea constituţională şi legală a cultelor din România şi din statele membre ale Consiliului Europei, asimilând vocaţia sacerdotală misionară cu acţiunea sindicală protestatară. De altfel, această decizie a CEDO a trezit nedumerire în rândurile unor reprezentanţi ai altor Biserici europene care şi-au exprimat intenţia de a se solidariza cu Statul român şi Biserica Ortodoxă Română deoarece consideră această hotărâre un precedent inacceptabil care subminează autonomia tuturor cultelor religioase din Europa.

În plus, această hotărâre contravine deciziilor anterioare, unele chiar recente (de pildă, în cauzele Műller, Reuter şi Baudler contra Germaniei din 6 decembrie 2011), ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi opiniei separate a doi dintre judecătorii din această cauzăcare au confirmat că statutul, drepturile şi obligaţiile slujitorilor unui cult religios faţă de acest cult ţin de competenţa exclusivă a cultului respectiv.

Ne exprimăm speranţa că Statul român va contesta cu fermitate această hotărâre inadecvată şi avem convingerea că Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului va corecta o hotărâre pripită în cauza autointitulatului sindicat al preoţilor din Mitropolia Olteniei Păstorul cel bun contra României, care nu ţine cont de autonomia şi de specificul organizării şi funcţionării activităţii cultelor religioase, recunoscute şi garantate ca atare în toate statele democratice.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/hotarare_inadecvata_la_cedo_vocatia_sacerdotala_a_fost_asimilata_cu_actiunea_sindicala__9697.html

Cititi si>

Sindicatul Preotilor “Pastorul cel Bun” din Craiova. Perceperi ecleziologice.

Hotararile Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Romane

COMUNICATUL Sinodului Mitropolitan al Olteniei privitor la infiintarea Sindicatului Preotilor “Pastorul cel Bun” din Craiova.

Problema infiintarii de sindicate preotesti in sanul Bisericii Ortodoxe Romane

COMUNICATUL ASCOR Craiova privind infiintarea sindicatul preotilor “Pastorul cel Bun” din Craiova.

Sindicatul preotilor din Craiova, primeste din partea Tribunalului Dolj, decizia irevocabila de a NU functiona.

Preoţii bulgari şi-au înfiinţat sindicat

 
6 comentarii

Scris de pe februarie 2, 2012 în articole, citadela, diverse, ecclesia, teologie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Maltezii au votat pentru legalizarea divortului

Hotnews.ro / 29 mai 2011

Cetatenii maltezi au votat in favoarea legalizarii divortului, in cadrul unui referendum fara caracter obligatoriu. Malta, natiune majoritar catolica, era ultima tara membra a Uniunii Europene care nu permitea divortul, scrie publicatia britanica The Guardian.

Aproape trei sferturi dintre alegatori au votat sambata, 28 mai, pentru introducerea divortului in Malta. Potrivit publicatiei The Times of Malta, prezenta la vot a fost de 72%.

„Chiar daca rezultatul nu este cel pe care ni l-am dorit, este de datoria noastra sa avem grija ca vointa majoritatii sa fie respectata„, a declarat primul-ministru maltez Lawrence Gonzi, intr-un discurs televizat sustinut duminica.

Gonzi, care a militat impotriva legalizarii divortului, a mai precizat ca este randul Parlamentului sa elaboreze si sa adopte o lege privitoare la desfacerea casatoriilor. Biserica catolica, extrem de influenta in randul maltezilor, a realizat o campanie impotriva legalizarii divortului.

Acest vot aduce Malta intr-o noua era, in care statul si Biserica sunt separate„, a declarat Jeffrey Pullicino Orlando, membru al Partidului Nationalist aflat la guvernare si sustinator al legalizarii divortului.

In cadrul referendumului, maltezii au fost intrebati daca ar trebui ca Parlamentul sa introduca o lege care sa le permita cuplurilor sa obtina divortul dupa patru ani de separare.

Anterior, cuplurile malteze puteau cere o „separare legala” prin intermediul instantelor judecatoresti sau o anulare a casatoriei, realizata de catre Biserica – ambele solutii fiind procese complexe, care se puteau intinde pe o perioada de pana la noua ani. O a treia optiune era obtinerea unui divort in strainatate, acesta fiind ulterior recunoscut si in Malta.

Andra Ciubotaru


sursa>

http://www.hotnews.ro/stiri-revista_presei_international-8748657-maltezii-votat-pentru-legalizarea-divortului.htm

foto>

http://cache.daylife.com/imageserve/082e1DH4endZU/460×276.jpg

http://maltadivorce.webs.com/IVA%20GHAD-DIVORZJU.jpg

 
Scrie un comentariu

Scris de pe mai 30, 2011 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Ieromonahul Gabriel Bunge – monahul catolic convertit la Ortodoxie: Reconcilierea Bisericilor, o viziune personală

Preluare de la Pelerin Ortodox

Revista “Neskoutchny Sad” (jurnalist Anna Paltcheva) a obţinut un interviu cu părintele Gabriel Bunge (1) :

– NS: V-aţi convertit la Ortodoxie, şi aceasta la o vârstă foarte înaintată. Nu de multe ori astfel de decizii sunt luate aşa de târziu în viaţă. Convertirea a avut loc la Moscova, la sfârşitul lunii august a anului trecut. Ea a ridicat o mare agitaţie printre catolici. Spuneaţi că această hotărâre s-a copt (a dăinuit) în dumneavoastră de-a lungul întregii vieţi. Sunteţi un teolog, un patrolog cunoscut, un pustnic. Povestiţi-ne despre această evoluţie.

– GB: Încă de la naştere m-am lovit de drama divizării creştinătăţii: tatăl meu era protestant, mama mea catolică. Am fost botezat în Biserica Romei. La vârsta de 21 de ani am decis să depun voturile monahale, dar tatăl meu s-a opus. Am studiat apoi la Facultatea de Filosofie şi am plecat să petrec două luni în Grecia, cu nişte prieteni. Acela a fost momentul când am găsit Biserica Ortodoxă. În Atena am început să discutăm cu studenţii greci de la Facultatea de Teologie care ne-au primit. I-am spus unuia dintre ei, care a devenit mai târziu un renumit teolog: “Îmi place totul la voi, totul este frumos, cu excepţia unui singur lucru: sunteţi despărţiţi de noi.” El a răspuns: “Nu, te înşeli, voi sunteţi cei despărţiţi de noi !”

Acest răspuns a fost un adevărat şoc pentru mine. Aparţineam Bisericii Catolice, precum cei peste un miliard de adepţi. Îi cunoşteam pe protestanţi. Iată că întâlneam ceva cu totul nou. Ştiam că Biserica Greacă a fost fondată de apostolul Pavel şi, prin urmare, nu era justificată învinuirea de a se fi îndepărtat de Biserica Romei. Această conversaţie a stârnit în mine un întreg proces de raţionamente. În cele din urmă, am devenit călugăr. În primă fază, într-o mănăstire benedictină din Germania. Curând, fraţii au observat devotamentul meu faţă de tradiţia orientală. Abatele, nu fără regret, m-a transferat apoi la Chevetogne, Belgia, într-o mănăstire benedictină de rit oriental. Gândurile mele se adânceau, citeam, studiam istoria separării Bisericilor. Doar o reîntoarcere la rădăcinile noastre comune poate determina o apropiere. Într-adevăr, Biserica în unire a existat în trecut şi asta pentru mai mult de un mileniu. Într-un sens anume, Ea există mereu, întrucât perioada unităţii nu fost uitată. Să sperăm că vom putea regăsi acest numitor comun, şi nu sunt singurul care crede acest lucru.

Motivul pentru care m-am decis să devin ortodox la o vârstă destul de târzie este trist, cu siguranţă neplăcut pentru urechile catolicilor. Am ajuns la concluzia amară că reconcilierea este cu totul imposibilă la nivelul structurilor şi ierarhiilor. Aceasta nu se va întâmpla, pentru că Orientul şi Occidentul se îndepărtează unul de altul de-a lungul secolelor. Nu încerc să acuz pe nimeni, deoarece este greu să identifici vinovaţi. Nu este vorba decât de lucruri care au avut loc în istorie. Atunci când am realizat imposibilitatea de a împăca Bisericile, am decis că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să mă convertesc. La nivelul meu personal, reconcilierea trebuia să se facă.

M-am rugat foarte mult, m-am gândit, am făcut însemnări. Nu doream decât să fac voia lui Dumnezeu. Repetam fără încetare în rugăciunile mele: “Dacă este împotriva voinţei Tale, dă-mi un semn, căci Tu eşti în măsură să mă împiedici a o face!”

Ne-am întâlnit odată la Milano cu Episcopul Ilarion Alféev. I-am împărtăşit gândurile. Pentru mine a fost ca un balon de probă, vroiam să aflu reacţia lui. Mi-am spus că voia Dumnezeu se va împlini. Urmarea a venit de la sine: iată-mă cu voi, în Rusia, şi sunt fericit să fiu aici.

– NS: Între timp, site-urile şi presa catolică spun despre dumneavoastră că sunteţi un trădător.

– GB: Slavă lui Dumnezeu, nu am internet şi deci nu ştiu ce spun oamenii. Acest lucru nu mă interesează deloc. Din naivitate, eram sigur că acest eveniment va trece neobservat; a fost cu totul altfel. Iată, au trecut cincizeci de ani în care mi-am respectat voturile, treizeci de ani am trăit într-un schit izolat. Întreaga lume era împotriva mea atunci când am vrut să mă fac călugăr: tatăl meu era un om de ştiinţă celebru, mediul în care m-am născut, toţi prietenii mei din copilărie şi din tinereţe, toţi au fost împotriva mea, nimeni nu m-a susţinut.

Cu excepţia îndrumătorului meu spiritual, un bătrân, abate al unei mănăstiri. De cele mai multe ori nu trebuie să te aştepţi la o aprobare în unanimitate atunci când iei decizii majore.

Nu-mi imaginam, că odată devenit ortodox, vor exista reacţii atât de virulente. Nu am nimic – am mai spus asta – împotriva catolicilor. Pur şi simplu, eu cred în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Hristos va reda unitatea Sa Bisericii, unire pe care noi înşine n-o putem realiza. Ce s-a întâmplat cu mine este un fel de prevestire a ceea ce se va întâmpla, chiar şi într-o altă lume.

– NS:  Acum treizeci de ani aţi părăsit mănăstirea pentru a trăi ca pustnic în Alpii elveţieni. Cum vedeţi viitorul dumneavoastră?

– GB: Am văzut în Rusia numeroase locuri unde aş fi rămas cu plăcere. Mă gândesc la  Mănăstirea Valaam. Călugării m-au primit acolo ca frate. Am petrecut o zi cu pustnicii, făcând o nevoinţă duhovnicească. Aveam sentimentul că am găsit ceea ce căutasem de-a lungul întregii mele vieţi. Dar am revenit în schitul meu din Elveţia.

– NS: Dacă v-aţi decide să vă schimbaţi locul, ce se va întâmpla cu fiii duhovniceşti ai dumneavoastră? Cine va avea grijă de ei?

– GB:  Nu am vreo turmă în adevăratul sens al cuvântului. Primesc o mulţime de vizitatori în schitul meu, vin să se mărturisească sau să vorbească cu mine. Nu-mi asum în ceea ce-i priveşte nici o răspundere pastorală. Rareori plec din schit.

– NS: Cu toate acestea, decizia va fi percepută ca ceva foarte grav de către cei care veneau la dumneavoastră?

– GB: Da, fără îndoială. Dar niciodată n-am făcut vreun secret din convingerile mele. Cel puţin jumătate din aceşti oameni vor spune: “La asta ne aşteptam de mult timp”. Doi episcopi ortodocşi, pe care îi cunoşteam de ceva vreme, m-au întâlnit recent în Rusia şi mi-au spus: “Ai fost întotdeauna unul dintre noi. Acum ne împărtăşim din acelaşi potir”. Exact la asta am aspirat. În toate cărţile mele, am tradus şi comentat texte care datau toate din primul mileniu, adică dinainte de separarea Bisericii. Papa Benedict al XVI-lea cunoaşte bine Ortodoxia şi se referă deseori la ea. Din păcate, de multe ori predică în deşert. Într-unul din discursurile sale din anii şaptezeci viitorul papă spunea că, dacă bisericile s-ar uni, Roma n-ar mai avea dreptul de a pretinde mai mult decât a avut în primul mileniu. Ar fi suficient pentru a menţine unitatea. Un ortodox, eu de exemplu, ar trebui să răspundă: “Foarte bine, să revenim atunci la statutul din primul mileniu.” Dar eu nu cred că acest lucru e posibil acum. Biserica Catolică există în întreaga lume, dar ea nu este deloc aceeaşi în America, Africa şi Europa. Au tendinţe diferite, uneori contradictorii şi nu comunică între ele. Dacă unele ar accepta această revenire la primul mileniu, altele ar refuza.

– NS: Spuneţi că ortodocşii sunt mult mai rezervaţi în relaţiile cu catolicii decât invers.

– GB: În 1961, când m-am dus în Grecia, profesorii mei de la Universitatea din Bonn m-au avertizat să nu intru în contact cu ortodocşii: “Ei sunt schismatici, să nu ai vreun contact cu ei.” De asemenea, am încercat tot posibilul să nu mă compromit. Dar ştiţi că nici un ortodox nu va chema vreun catolic să se împărtăşească cu el. Un stareţ ortodox a venit la mine la sfârşitul unei liturghii, pe când eu stăteam în spatele bisericii, şi mi-a pus în mână o bucată de anafură.

Iar astăzi vedem catolici îndepărtaţi de parohiile ortodoxe. Conciliul Vatican II este cel care a schimbat totul. Biserica Catolică şi-a declarat atunci o politică de deschidere spre întreaga lume, nu numai în ceea ce priveşte Ortodoxia. Catolicii se arată foarte prietenoşi cu noi. În Lugano, oraşul meu, comunitatea ortodoxă sărbătoreşte Paştele în catedrala catolică,  pentru că biserica ei nu i-ar putea cuprinde pe toţi credincioşii. În aproape fiecare cămin catolic din Elveţia sau Franţa putem vedea icoane. Toţi ascultă cântări ortodoxe.

Ceea ce e important este  urmarea Conciliului Vatican II: o perioadă de secularizare a societăţii. Am putea vorbi de o “protestantizare” a catolicismului. Este tocmai acest spirit protestant care-i sperie pe ortodocşi. Este aici această tendinţă, în sânul Bisericii Romei, care stă la originea schimbării de atitudine faţă de ortodocşi. Am fost martor la această schimbare de atitudine. Dar eu nu sunt aşa de bătrân. Relaţiile dintre cele două Biserici s-au schimbat adesea în timp. Au fost perioade de “coexistenţă paşnică”, urmate de perioade de activism prozelitist din partea catolicilor. Ortodocşii răspund cu o poziţie defensivă. Este un fel de mişcare a pendulului.

Numai de la Cel Preaînalt ne va veni răspunsul.

(Traducere rom. – Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: Revista “Sad Neskoutchny”)

___________________

(1) Ieromonahul Gabriel Bunge s-a născut în 1940 în Köln. În 1963 el a devenit călugăr benedictin, preot în 1973. Doctor în Filosofie şi în Teologie. Patrolog, specialist în Avva Evagrie Ponticul. Din 1980 a trăit ca pustnic în Elveţia, în schitul Sfânta Cruce. În august 2010 a intrat în Biserica Ortodoxă Rusă.

___________________

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/01/25/ieromonahul-gabriel-bunge-reconcilierea-bisericilor-o-viziune-personala/#more-15093

foto>

http://acvila30.wordpress.com/2010/09/09/renumitul-teolog-catolic-din-elvetia-gabriel-bunge-a-imbratisat-ortodoxia/

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Cinci episcopi anglicani trec la catolicism din cauza hirotonirii femeilor

Cinci Episcopi anglicani trec la Biserica Catolică

[Posibil viitoarea „Biserica Anglo-Catolica”? (daca e sa ne luam dupa modelul Bisericii Greco-Catolice de la noi…). Deja 50 de preoti anglicani s-au alaturat celor cinci episcopi renegati in demersul lor de unire cu Roma in forma structurii Ordinariatului propus spre infiintare, conform Constitutiei Anglicanorum coetibus – dan.camen.]

Catholica/ 9 noiembrie 2010

Londra – Cinci Episcopi anglicani au anunţat luni renunţarea lor la slujirea în Biserica Anglicană şi decizia de a se uni într-un ordinariat personal pentru anglicani în comuniune deplină cu Biserica Catolică. Constituţia Apostolică Anglicanorum coetibus, publicată în urmă cu un an, a deschis drumul spre intrarea comunităţilor anglicane în Biserica Catolică prin înfiinţarea de Ordinariate personale, cu caracteristici asemănătoare cu acelea ale unei Dieceze ne-teritoriale, o nouă structură canonică. În felul acesta, vor putea recunoaşte primatul Papei, menţinând elemente proprii din tradiţia lor liturgică şi spirituală.

Între Episcopii anglicani din Regatul Unit care au anunţat propria renunţare se numără Mons. Andrew Burnham de Ebbsfleet, Mons. Keith Newton de Richborough şi Mons. John Broadhurst de Fulham. Aceşti trei prelaţi sunt cunoscuţi în mod familiar ca “Episcopi volanţi”, pentru că îi asistau din punct de vedere spiritual pe credincioşii din diferite Dieceze anglicane care nu au acceptat hirotonirea femeilor ca preoţi. A fost anunţată şi renunţarea altor doi Episcopi: Mons. Edwin Barnes, fost pastor anglican de Richborough, şi Mons. David Silk, Episcopul auxiliar emerit de Exeter. Comunicatul semnat de cei cinci prelaţi explică faptul că cu toţii au urmat timp de mulţi ani procesul de dialog dintre anglicani şi Biserica Catolică, întreprins după Conciliul al II-lea din Vatican, “cu rugăciune şi dorinţă profundă”.

Am rămas consternaţi, în ultimii 30 de ani, văzând că anglicanii şi catolicii se despărţeau tot mai mult cu privire la unele probleme din viaţa cotidiană, îndeosebi văzând diferite decizii în materie de credinţă şi disciplină în anglicanism care, credem, suntem incompatibile cu vocaţia istorică a anglicanismului şi cu tradiţia bimilenară a Bisericii [diversele inovatii, ex. hirotonirea femeilor intru preoti si episcopi – n.m.]. Episcopii explică faptul că pentru ei Anglicanorum coetibus a fost un răspuns dat anglicanilor care caută unitatea cu Roma. “Cu Ordinariatele, se stabilesc structuri canonice prin care vom putea aduce experienţa noastră de ucenicie creştină la comuniunea deplină cu Biserica Catolică în toată lumea şi în toate epocile. E vorba atât de un răspuns generos al Sfântului Scaun dat celor care au cerut ajutor cât şi de un nou şi curajos instrument ecumenic pentru căutarea unităţii creştinilor, unitate pentru care însuşi Cristos s-a rugat înainte de pătimirea şi moartea Sa. E vorba de o unitate care, credem, este posibilă numai în comuniunea euharistică cu Succesorul lui Petru.”

Cei cinci Episcopi au afirmat că este momentul de “a declara formal poziţia noastră şi de a-i invita pe alţii care o împărtăşesc să se unească cu noi în călătoria noastră”, şi au demisionat din îndatoririle lor pastorale în Biserica din Anglia, cu efect de la sfârşitul anului. “Suntem foarte recunoscători pentru tot ceea ce Biserica din Anglia a însemnat pentru noi şi pentru ceea ce ne-a dat în toţi aceşti ani, şi sperăm să menţinem relaţii strânse şi cordiale, rugându-ne şi muncind împreună pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu”, au adăugat ei.

Luna trecută, Episcopul anglican John Broadhurst de Fulham comunicase deja intenţia de a prezenta renunţarea sa într-o întâlnire a “Forward in Faith International”, asociaţie al cărei preşedinte este. În anunţul său, a menţionat numeroase motive, cel mai important dintre ele fiind hirotonirea femeilor. Va continua să facă parte din “Forward in Faith International”, pentru că nu face parte din Biserica din Anglia. Agenţia Zenit a vorbit la telefon cu Episcopul Broadhurst, care a spus că a luat decizia după un discernământ în rugăciune şi că s-a gândit la unirea sa cu Biserica Catolică timp de 45 de ani. Când a fost întrebat dacă va avea o slujire activă în Biserica Catolică, Episcopul Broadhurst a răspuns: “Voi face ceea ce Papa va vrea şi va permite. Ca preot am o responsabilitate, şi dacă mi se va permite voi continua să o desfăşor.” Episcopul a revelat agenţiei Zenit că alţi anglicani se gândesc să facă acest pas de unitate cu Roma. “În orice caz, fiecare trebuie să ia propria decizie. Această decizie este numai a mea.”

sursa>

http://www.catholica.ro/2010/11/09/cinci-episcopi-anglicani-trec-la-biserica-catolica/

~~~+~~~

Arhiepiscopul de Canterbury despre trecerea la catolicism

Catholica/ 9 noiembrie 2010

Londra – Ca răspuns la anunţul de luni a cinci Episcopi anglicani, care au spus că trec în Biserica Catolică, primatul Comuniunii Anglicane, Arhiepiscopul Rowan Williams de Canterbury, a dat un comunicat în care acceptă cu “regret” renunţarea Episcopilor, “care au hotărât ca viitorul lor în slujirea creştină să treacă prin noile structuri propuse de Vatican. Le dorim lor toate cele bune în noua fază a slujirii lor adusă Bisericii”, a adăugat el, mulţumindu-le pentru “fidela lor operă pastorală în Biserica din Anglia timp de mulţi ani”.

Asociaţia internaţională de anglicani care se opun hirotonirii femeilor ca preoţi sau episcopi, “Forward in Faith”, i-a asigurat pe Episcopii care şi-au anunţat trecerea la catolicism de “iubirea, rugăciunile şi sprijinul tuturor membrilor şi recunoştinţa pentru slujirea pe care au desfăşurat-o în slujba lor”. “Îl asigurăm şi pe Arhiepiscopul de Canterbury şi pe Episcopul de Londra de rugăciunile noastre, în timp ce încercăm să discernem cum vor fi înlocuite sediile vacante de Ebbsfleet, Richborough şi Fulham”, adaugă “Forward in Faith”.

Mons. Alan Hopes, Episcop catolic, auxiliar de Westminster, a primit în mod pozitiv decizia, după cum se vede într-un comunicat dat în numele Conferinţei Episcopale din Anglia şi Ţara Galilor. Episcopatul catolic, a spus el, “aşteaptă înfiinţarea Ordinariatului” şi transmite “un călduros bun venit, pe care îl extindem la toţi cei care vor să facă parte din el”. Prelaţii catolici din Anglia şi Ţara Galilor au convocat o reuniune despre această temă şi după vor putea da mai multe informaţii. Până în acest moment nu a fost creat nici un Ordinariat pentru anglicani care intră în comuniune deplină cu Biserica Catolică, deşi comunităţi anglicane din Regatul Unit, din Statele Unite, din Australia şi din Canada şi-au exprimat intenţia de a se uni cu Biserica Catolică.

La rândul său, pr. Federico Lombardi, director biroului de presă al Vaticanului, a confirmat luni că Sfântul Scaun studiază constituirea Ordinariatului conform normelor stabilite de Constituţia Apostolică Anglicanorum coetibus şi că eventualele decizii vor fi comunicate la momentul oportun.

sursa>

http://www.catholica.ro/2010/11/09/arhiepiscopul-de-canterbury-despre-trecerea-la-catolicism/

foto>

http://anglicantaonga.org.nz/var/taonga/storage/images/news/lambeth-2008/sin/the-archbishop-of-canterbury-dr-rowan-williams/4814-1-eng-AU/The-Archbishop-of-Canterbury-Dr-Rowan-Williams_randomImage.jpg

Referinte *(eng)>

Churches lose their vicars as Anglicans „jump ship” for Rome, warns Rowan Williams

Catholic Church to welcome 50 Anglican clergy

Conservative bishops deliver blow to Anglican Covenant

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 30, 2010 în articole, diverse, Ecumenisme, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , ,

Viitorul Papă va fi italian?

The Telegraph – Religion/ 19 noiembrie 2010

Vatican – Vineri, 19 noiembrie a.c., a avut loc o intalnire destul de rara a Papei Benedict al XVI-lea cu cardinalii sai din intreaga lume, ordinea de zi avand ca subiecte de discutie rapoartele privitoare la cazurile de pedofilie sesizate in intreaga lume, libertatea religioasa (in special cea din China, unde zilele trecute a fost hirotonit un episcop fara permisiunea Papei, dar si cea din tarile majoritar musulmane), precum si recentele converitiri la catolicism ale unor episcopi si preoti anglicani.

Intalnirea s-a desfasurat cu usile inchise si precede ceremonia “Consistoriului” de sambata, 20 noiembrie, in care Papa Benedict va numi 24 de noi cardinali. 10 dintre acestia sunt italieni, facand ca numarul cardinalilor italieni din Conclav sa ajunga la 25, oferindu-le astfel o pondere foarte mare cand se va alege noul Pontif.

“Italianizarea” ierarhiei Bisericii Catolice a alimentat deja speculatiile cum ca dupa actualul papa german Benedict al XVI-lea si a predecesorului sau polonez Ioan Paul al II-lea, pastorirea celor peste un miliard de catolici va reveni din nou unui papa italian.

Ultimul papa de origine italiana – Ioan Paul I – a fost ales in august 1978, dar a murit 33 de zile mai tarziu, moartea lui fiind invaluita in mister, acest lucru dand nastere multor teorii ale conspiratiei.

Prin numirea de duminica a noilor prelati, Colegiul Cardinalilor se mareste, ajungand sa numere 203 de cardinali, dintre care 121 au sub 80 de ani, avand astfel drept de vot pentru alegerea viitorului Pontif.

Aproape jumatate dintre cardinalii europeni sunt italieni, iar noua “infuzie” de prelati ridica la 40% procentul cardinalilor conservatori, asemeni Papei Benedict, lucru care va garanta ca noul Pontif nu va schimba radical directia Bisericii Catolice.

In afara italienilor, restul cardinalior din grupul celor 24 care vor fi numiti sambata sunt atât din Europa (mai putin din Irlanda si Marea Britanie), cat si din intreaga lume.

trad.dan.camen.

Această prezentare necesită JavaScript.

surse>

http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/religion/the-pope/8147164/Pope-appoints-24-new-cardinals-Italian-set-to-be-next-pope.html

http://blogs.reuters.com/faithworld/2010/11/19/world-cardinals-hold-rare-vatican-meeting-on-abuse-converts/

http://www.reuters.com/article/idUSTRE6AI1Q720101119

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 20, 2010 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Papa Benedict viziteaza Marea Britanie: cheltuieli mari si controverse

Ziare.com/ 3 august 2010

Papa Benedict al XVI-lea va vizita orasele britanice Edinburgh, Londra si Glasgow, la invitatia Reginei Marii Britanii, timp de 4 zile, in septembrie 2010. Regina il va primi pe Papa in data de 16 septembrie, la Edinburgh.

Printre suvenirele deja puse in vanzare se numara stegulete in culorile Vaticanului, bratari cu cristale Swarovski, carti de rugaciuni, lumanari, tricouri si sepci de baseball, dupa cum informeaza BBC .

Este prima vizita oficiala pe care o va face Papa in Marea Britanie. Au aparut si numeroase controverse, avand in vedere costul acestei vizite (12 milioane de lire sterline), precum si scandalul de pedofilie in care este implicata Biserica Catolica.

In aceasta vizita, Suveranul catolic va face o beatificare, dar va vorbi si reprezentatilor din politica, afaceri si cultura la Westminster Hall din Londra.


sursa>

http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/papa-viziteaza-marea-britanie-cheltuieli-mari-si-controverse-1033113

foto>

http://geoconger.wordpress.com/2010/03/31/pope-to-visit-lambeth-palace-the-church-of-england-newspaper-march-19-2010-p-6/

http://blogs.telegraph.co.uk/news/damianthompson/100024340/unhappy-queen-sends-lord-chamberlain-to-ask-archbishop-nichols-about-popes-anglican-plan/

 
 

Etichete: , , , ,

Blair il critica pe Papa Benedict pentru atitudinea fata de homosexuali

blairpopems2212_468x420

Blair il critica pe Papa Benedict pentru atitudinea fata de homosexuali

Ziare.com | 08 Aprilie 2009

Papa si Vaticanul au o atitudine prea dura in privinta homosexualitatii, chiar mai putin toleranta decat catolicii de rand, potrivit fostului premier britanic, Tony Blair.

Blair, care s-a convertit la catolicism la putin timp dupa ce a demisionat din functie, a declarat ca nu este de acord cu pozitia Papei privind drepturile homosexualilor si a declarat ca Biserica Catolica ar trebui sa se reformeze, la fel cum a reorganizat el Partidul Laburist, relateaza The Independent.

„Religiile organizate se lovesc de aceeasi dilema ca si partidele politice atunci cand se schimba lucrurile. (…) Poti ori sa mentii ceea ce ai avut pana acum de teama sa nu pierzi sau poti sa accepti ca lumea se schimba si sa incerci sa faci fata situatiei”, spune Blair.

Pozitia Vaticanului este intransigenta in ceea ce priveste homosexualii, sustinand ca acestia sunt bolnavi si ca sodomia este un pacat.

In 2008, Papa Benedict al XVI-lea a starnit reactii din partea comunitatii gay cand a comparat tolerarea homosexualitatii cu distrugerea padurilor tropicale si a spus ca „homosexualitatea este o tendinta catre un rau moral intrinsec”.

Livia Stroie

sursa>

http://www.ziare.com/Blair_il_critica_pe_Papa_Benedict_pentru_atitudinea_fata_de_homosexuali-712843.html

foto>

http://img.dailymail.co.uk/i/pix/2007/12_03/blairpopeMS2212_468x420.jpg

 
Un comentariu

Scris de pe aprilie 10, 2009 în citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,