Comitetul de Coordonare al Comisiei internationale mixte de dialog teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa s-a reunit la Roma, pe 22 noiembrie a.c., co-presedinti fiind cardinalul Kurt Koch si mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam. La intalnire participa, in calitate de consulanti, mitroplitul Ilarion de Volokolamsk, seful Departamentului pentru Relatii Externe Bisericesti *(DECR) din cadrul Patriarhiei Moscovei si Arhimandritul Kirill Govorun, presedintele Comitetului pentru Educatie din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse.
In discursul sau, mitropolitul Ilarion a reamintit participantilor ca abordarea problemei uniatiei a fost preconditia reintoarcerii la procesul de dialog a Bisericii Ortodoxe Ruse. Aceasta pozitie a fost sustinuta de catre participantii ortodocsi la reuniune. Problemele de metodologie generala in elaborarea documentului privind primatul pontifului roman au fost discutate la sugestia mitropolitului Ilarion, care crede ca metodologia ar trebui sa reflecte experienta multi-seculara a disputei ortodoxe impotriva pretentiilor papei de autoritate universala in Biserica
Comitetul isi va continua lucrarile pana pe 25 noiembrie a.c.
Cu aceasta ocazie a vorbit si despre viitoarea intalnire de anul acesta a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu cu intaistatatorii vechilor patriarhate ortodoxe *(Alexandria, Antiohia, Ierusalim si Cipru) spunand ca, in contextul recentelor revolutii arabe, cand situatia politica a devenit tensionata, intalnirea aceasta isi are relevanta ei. Cu toate acestea, pe ordinea de zi, aminteste mitropolitul, sunt incluse, spre dezbatere, si unele probleme cu caracter pan-ortodox, in vederea pregatirii viitorului Mare Sinod Panortodox. Mai mult decat atat, includerea acestor probleme pe ordinea de zi este motivata de „rolul deosebit al Bisericilor cu autocefalia confirmata de Sinoadele Ecumenice” si care constituie un fel de „nucelu al lumii Ortodoxe”. Mitropolitul rus nu este de acord cu aceasta conceptie, pentru ca „exista pericolul de a imparti Biserica in doua categorii” (una superioara si alta inferioara): una a bisericilor cu autocefalie veche, si cealalta, a bisericilor care au primit autocefalia in cel de-al doilea mileniu crestin.
De asemenea, referindu-se la declaratiile primatului Bisericii Ortodoxe din Cipru – Arhiepiscopul Hrisostom -, care doreste ca Biserica lui sa inainteze in diptice pana pe locul cinci (loc ocupat actualmente de Biserica Ortodoxa Rusa), Mitropolitul Ilarion a spus ca cipriotii au sustinut mereu aceasta idee la conferintele presinodale inter-ortodoxe, invocand principiul vechimii, fiindca Biserica din Cipru este biserica apostolica. Dar, spune mitropolitul, aplicarea acestui principiu in general ar duce la „revizuirea in mod radical a Dipticelui ortodox”. Astfel, prima din lista ar fi Patriarhia Ierusalimului, ca Biserica-mama; apoi Patriarhia Antiohiei si Biserica Ciprului (ca biserici apostolice); apoi Patriarhia Alexandriei (recunoscuta ca scaun patriarhal inca din primele trei veacuri crestine); apoi Patriarhia Constantinopolului si celelalte Biserici Ortodoxe locale.
Intocmirea Dipticelui s-a facut insa, in timpul istoriei, dupa alte criterii, astfel ca in sec. IV Biserica din Constantinopol, ca si capitala de imperiu, a fost asezata inaintea bisericilor apostolice din Antiohia si Alexandria, iar Biserica Ierusalimului a fost socotita a cincea, dupa ce Ierusalimul a fost reconstruit pe ruinele vechii capitale iudaice. Dupa aceasta, seful DECR a amintit faptul ca sinoadele de la Constantinopol din 1590 si 1593 au consfintit Bisericii Ortodox Ruse locul al cincilea in diptice. Din punctul lui de vedere, orice initiativa de revizuire a Dipticelui nu-si are rostul, iar discutiile pe aceasta tema nu fac decat sa amane timpul convocarii Marelui Sinod Panortodox, de la care „oamenii asteapta raspunsuri la intrebarile despre felul cum crestinii trebuie sa traiasca intr-o lume moderna” si nu care va fi ordinea in Diptice a intaistatatorilor ortodocsi.
La final, mitropolitul rus a vorbit despre situatia Bisericii Ortodoxe din America si despre eventuala recunoastere a statutului ei de biserica autocefala la nivel inter-ortodox. Interviul il gasiti integral AICI, iar fragmente si opinii despre el gasiti si pe Pravmir.ru, Romfea.gr sau Orthodoxpress.com
[Am urmarit de cateva zile evolutia acestui subiect in spatiul Rep. Moldova, tocmai pentru a-mi contura in minte traseul pe care il urmeaza. Am remarcat, inca de la inceput, stilul agresiv de abordare a problemei, ca din „cap de bour”, de catre Mitropolia Moldovei, si asta nu este prima data cand se intampla. Ca si in demersul de introducere in programa scolara moldava a materiei de studiu obligatorie, numita „Bazele Ortodoxiei”, unde s-a recurs de catre Mitropolia Moldovei la proteste de strada, declaratii oficiale sinodale, asocieri publice politice si initieri de referendumuri, adica tot felul de presiuni diplomatice, si in aceasta chestiune, privind inregistrarea oficiala la Culte a Ligii Islamice, traseul abordat de Mitropolia IPS Vladimir a fost aproximativ la fel. Noutatea aici?… „Intreruperea comuniunii” (ca este la moda acum in spatiul bisericesc) tocmai cu conducerea tarii, de catre unul din episcopii Mitropoliei. Adica incetarea pomenirii la slujbe a conducatorilor tarii, mai precis eludarea ecteniei cu pricina. Stirea aparuse in presa de cateva zile si nu-mi venea sa cred ce se intampla. Asa am asteptat… pana acum! Cred ca acest demers este un exces din partea episcopului Marchel de Balti si Falesti, precum si a preotilor sai din subordine, si consider aici justificata pozitia Mitropoliei Basarabiei. Ce ar insemna acum sa nu mai pomenim la slujbe conducerea tarii, doar pentru ca nu ne mai convin desele decizii pe care aceasta le adopta?… Tocmai, prin rugaciune se pot indrepta lucrurile, si nu prin indepartarea ei! Protestele nu trebuie sa ia locul rugaciunii, fiindca astfel Biserica isi reneaga esenta! Sinodul Mitropoliei Moldovei se pare ca a dat, in cele din urma, dovada de maturitate, respingand (cel putin la nivel declarativ, oficial) propunerea episcopului Marchel, care pana la urma s-a conformat deciziei sinodului mitropolitan *(vezi primul UPDATE de la sfarsitul postarii). Incetarea pomenirii stapanirii tarii este, pana la urma, un „as in maneca” Mitropoliei Moldovei, data fiind relatia de apropiere pe care o are IPS Vladimir cu anumiti oameni politici basarabeni; pentru ca „intreruperea comuniunii” cu acestia ar insemna, totodata, si o eventuala nesustinere a politicienilor la alegerile parlamentare. Revenind insa la „Legea Cultelor” din Rep. Moldova, sunt de acord ca aceasta chiar are multe lacune serioase, mai ales in ceea ce priveste inscrierea oficiala a unui cult, lucru care se poate face foarte usor si facil de catre orice asociatie religioasa care are peste 100 de membri, adica foarte putini. Este, deci, necesara modificarea Legii acesteia si revizuirea felului cum s-a inscris intre cultele recunoscute oficial de catre Stat Liga Islamica din Rep. Moldova, pentru ca, din cate am inteles, membrii acesteia sunt foarte putini si s-a tinut oarecum sub ascuns opiniei publice. O dovada in plus a ineficientei acestei Legi este faptul ca exista momentan inscrise oficial in Rep. Moldova 31 de culte, un adevarat panteon religios. Prezenta prim-ministrului Vlad Filat la sedinta Sinodului Mitropolitan din 25 mai a.c. si declaratiile ulterioare de la finalul intalnirii ale lui si ale IPS Vladimir confirma faptul ca este posibila modificarea in viitorul apropiat a acestei Legi si eventuala reconsiderare a statutului Islamului in Rep. Moldova. Stirile propuse spre citire mai jos sunt redate cronologic. Am inserat si doua UPDATE-uri, cel de-al doilea fiind un articol foarte documentat si interesant, semnat de Vlad Cubreacov in Flux *(27 mai) – dan.camen.]
~~~+~~~
Islamul naște supărări! Preoții nu se vor mai ruga pentru Filat și Lupu
Publika.md / 23 mai 2011
Nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Aceasta este decizia pe care au luat-o mai mulţi parohi ai bisericilor din ţară în semn de protest faţă de legalizarea islamului. La rândul său, Mitropolia Moldovei contestă intenţia acestor parohi şi spune că ei nu sunt în drept să ia astfel de decizii.
„Mai departe nu vom pomeni anume stăpânirea ţării. Dat fiind faptul că acele mişcări şi acele lucruri pe care le observăm noi, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin la ceea ce promovăm în societate„, a explicat duhovnicul Mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.
Preoţii spun că vor sprijini în rugaciune înalţii funcţionari ai statului numai după anularea deciziei Ministerului Justiţiei. Mai mult, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a declarat, pentru Publika TV, că va trimite scrisori la toate bisericile din Făleşti, Bălţi şi Sângerei cu rugămintea de a nu mai pomeni conducerea ţării în rugăciuni, pentru că ar fi anticreştină. Mitropolia Moldovei, însă, dezaprobă decizia parohilor.
„Această problemă nu a fost discutată în cadrul Sinodului Mitropoliei. O atare decizie dacă şi se ia, ţine de competenţa Sfântului Sinod„, a menționat Maica Epistemia, de la serviciul de presă al Mitropoliei Moldovei.
Săptămâna trecută, în mai multe localităţi din ţară, mii de preoţi şi credincioşi au protestat împotriva legalizării islamului în Republica Moldova. Ei au purtat pancarde cu inscripţiile: „Biserica Ortodoxă este mama poporului nostru” şi „Moldova – ţara ortodoxă„.
Mitropolia Moldovei acuzată că renunţă la rugăciunile pentru conducerea Moldovei,
în favoarea celor pentru conducerea Rusiei
Publika.md / 24 mai 2011
Mitropolia Basarabiei va continua să se roage pentru conducerea ţării, chiar dacă Mitropolia Moldovei nu mai face acest lucru. Feţele bisericeşti spun că ţine de datoria lor să se roage pentru fiii neamului, indiferent de culoarea lor politică.
„Mai presus de toate supărările, incertitudinile pe care le-ar avea, indiferent de gen, culoare politică sau stindard, biserica are obligaţia să se roage pentru fiii neamului„, a menţionat Ioan Barbău, protopop de Chişinău, Mitropolia Basarabiei.
„Având în vedere că Mitropolia Moldovei este reprezentanţa oficială a Bisericii Ruse, se vede că ei se roagă pentru fiii neamului său şi nu al nostru„, a mai adăugat acesta. […]
Religia islamică a fost înregistrată oficial de Ministerul Justiţiei, la mijlocul lunii martie.
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir a convocat arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei la şedinţa sinodului. În cadrul şedinţei s-a discutat pe marginea Statutului de funcţionare al Bisericii Ortodoxe din Moldova.
S-a decis constituirea Comisiei mitropolitane pentru canonizarea sfinților care au proslăvit pământul moldav, fiind ales preşedinte PS Episcop Petru de Ungheni şi Nisporeni. Totodată, comisia urmează să includă reprezentanţi din toate eparhiile.
A fost definitivat programul vizitei în Republica Moldova a Sanctității Sale Patriarhul Kiril, preconizată în luna octombrie anul curent.
Au fost invitaţi reprezentanţi ai Academiei Teologice, discutându-se despre revizuirea statutului și perspectivele de reorganizare a Seminarelor Teologice. Prea Sfinţitul Sava a solicitat completarea rândurilor învăţăceilor vorbitori de limbă rusă la Şcoala Duhovnicească din Tighina.
Prea Sfințitul Episcop Marchel de Bălți și Fălești a venit cu propunerea de a exclude cererea pentru „stăpânire” din cadrul slujbelor în urma recentei înregistrări a Ligii musulmanilor. Membrii sinodului nu au susținut propunerea ierarhului, menționând că aceasta contravine statutului bisericesc.
Membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova s-au întâlnit cu Prim Ministrul Vlad Filat
Mitropolia.md/ 25 mai 2011
Arhiereii din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove au purtat discuţii la Palatul Mitropolitan cu domnul Prim Ministru Vlad Filat pe marginea actualei Legi a cultelor, accentuând necesitatea modificării acesteia.
Domnul V. Filat a declarat căurmează să fie efectuată o amplă analiză pe marginea modalităţii în care a fost înregistrată Liga Islamică. În acelaşi timp, urmează să fie studiată și modificarea Legii cultelor. Prim ministrul a mai menţionat că s-a convenit asupra creării unei comisii care să includă şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru ajustarea Legii cultelor la situaţia din Republica Moldova.
La rândul său, ÎPS Mitorpolit Vladimir a subliniat faptul că orice decizie luată cu privire la modificarea Legii cultelor trebuie să fie în conformitate atât cu legislaţia, cât şi cu doleanţele Bisericii. Pe lângă aceasta, Înalt Prea Sfinţia Sa a declarat că Biserica Ortodoxă din Moldova continuă să se roage pentru conducerea ţării spre a lua decizii spre binele poporului.
Legea cultelor, reexaminată la Chişinău după protestele preoţilor ortodocşi
Evz.ro / 25 mai 2011
Guvernul Republicii Moldova este dispus să reexamineze Legea cultelor, în urma unor proteste generate de înregistrarea Ligii islamice, care permite acestui cult religios să activeze oficial, transmite Agerpres.
Premierul Vlad Filat a anunţat astăzi, după participarea la Sinodul Mitropoliei Moldovei, că va fi creată o comisie mixtă pentru ajustarea legii „pentru ca (aceasta) să fie adecvată situaţiei din Republica Moldova”.
Mitropolitul Moldovei, Vladimir, a reiterat solicitarea Bisericii Ortodoxe de a fi revocată decizia privind înregistrarea Ligii Islamice. În context, mitropolitul a dat ca exemplu legislaţia României în acest domeniu, afirmând că în România un cult sau altul poate fi înregistrat doar după dezbateri publice, ceea ce în Republica Moldova nu s-a întâmplat.
Înregistrarea Ligii islamice în Republica Moldova, în martie anul curent, a provocat mai multe discuţii în societate, inclusiv proteste, săptămâna trecută, ale preoţilor şi enoriaşilor în mai multe localităţi. Ulterior, unii preoţi au anunţat că renunţă să se mai roage pentru conducerea ţării, dar după Sinodul de miercuri, Mitropolitul Vladimir a anunţat că aceştia îşi vor revizui decizia.
Circa 95% din cetăţenii Republicii Moldova sunt ortodocşi, conform ultimului recensământ al populaţiei, efectuat în 2004. „Importanţa şi rolul primordial al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, al Bisericii Ortodoxe”, sunt recunoscute în Legea privind cultele religioase, adoptată în anul 2007. Acelaşi act normativ permite, însă, ca un cult religios să poată fi înregistrat, dacă printre fondatorii acestuia sunt cel puţin 100 de cetăţeni ai Republicii Moldova. În prezent, în Republica Moldova sunt înregistrate 31 de culte”.
Legea privind oficializarea cultelor religioase în Moldova ar putea fi revizuită
Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, şi-a suspendat intenţia de a solicita bisericilor din eparhia sa de a nu mai pomeni în rugăciuni conducerea Republicii Moldova, decizie luată în urma şedinţei Sinodului Mitropoliei Moldovei din 25 mai curent, la care a participat şi premierul Vlad Filat.
Anterior, preoţii Mitropoliei Moldovei, după ample manifestaţii de protest, au ameninţat că nu se vor mai ruga pentru conducerea ţării. Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău,a calificat demersul preoţilor manifestanţi drept anticreştin.
Relevăm că, înaintea convocării sinodului, înregistrarea islamului în Republica Moldova a provocat scandal în interiorul Mitropoliei Moldovei. Unii preoţi, după manifestaţiile de protest, organizate săptămâna trecută, în mai multe raioane ale republicii, au declarat că nu se vor mai ruga pentru înalţii funcţionari ai statului. Şi asta pentru că, în opinia lor, autorităţile Republicii Moldova promovează acţiuni incompatibile cu valorile religiei creştine. „Nu vom mai pomeni stăpânirea ţării, deoarece mişcările şi lucrurile pe care le observăm, mai ales cele legate de înregistrarea islamului, contravin valorilor pe care le promovăm în societate”, a menţionat pentru un post TV duhovnicul mănăstirii Ciuflea, Teodor Roșca.
În acelaşi timp, episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, a ameninţat că va trimite scrisori bisericilor din raioanele Făleşti, Bălţi şi Sângerei în care va solicita preoţilor parohi să nu mai pomenească conducerea ţării în rugăciuni pentru că ar fi anticreştină. De obicei, preoţii rostesc în rugăciunile lor, în cadrul serviciului religios, o frază prin care invocă puterea divină pentru a ajuta guvernarea să asigure o viaţă liniştită şi prosperă ţării.
Scandal la mitropolie
Trebuie să amintim că Mitropolia Moldovei a dezaprobat acţiunea parohilor şi episcopului de Bălţi. Secretarul Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaş, declara pentru JURNAL înaintea convocării sinodului că ceea ce face episcopul Marchel ţine de competenţa Sinodului Mitropoliei. În general, ne spunea Cheibaş, preoţii nu pot modifica ecteniile (rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios – n.a.).
Comunicându-i poziţia mitropoliei, episcopul Marchel a intervenit violent: „Cine este acest Cheibaş?! Un protoiereu nu poate judeca hotărârile unui episcop! Nu comentez nişte vorbe lipsite de temei”. În plus, ierarhul a ţinut să precizeze că va continua acţiunea sa. „Chiar duminică, voi emite o hotărâre bisericilor din eparhie cu următorul conţinut: «Vă binecuvântez să lipsiţi de suport de rugăciune autorităţile statului, deoarece considerăm hotărârile lor, pe bună dreptate, anticreştineşti. Această hotărâre va fi valabilă până când autorităţile statului se vor schimba spre bine»”, ne-a comunicat arhiereul.
„A nu te ruga nu este creştineşte”
În opinia părintelui Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, a nu te ruga este un gest anticreştin. Chiar şi în cazul celor care greşesc ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să-i îndepărteze de la rău. În cazul dat, aceşti preoţi nu vor ca ţara să prospere, opinează Borşevschi.
În ce priveşte ecteniile care stabilesc pentru cine să se roage preoţii noştri, părintele Borşevschi ne-a declarat că asemenea decizii prevăd anumite zile în an, ca exemplu o zi specială în care se roagă pentru cei căzuţi pe câmpul de luptă, pentru victimele regimului comunist etc. „Trebuie să vă spun că atunci când a decedat Iuri Andropov, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a emis un ordin prin care solicita preoţilor să se roage, nu pentru robul lui Dumnezeu, dar, pur şi simplu, pentru Iuri, pentru că era ateist”, relatează Borşevschi.
Marchel: „Nu urmăresc obiective politice”
Solicitat de JURNAL să spună dacă, prin acest demers, urmăreşte obiective politice, episcopul Marchel a declarat: „Nu urmăresc niciun obiectiv politic, acţiunea mea este una civică şi bisericească”.
După şedinţa Sinodului Mitropoliei din 25 mai curent, episcopul Marchel a declarat pentru JURNAL că „instituie moratoriu pe acţiunea sa pentru un termen rezonabil”. În context, ierarhul a declarat că „starea spirituală din republică a fost tulburată de fostul ministru al Justiţiei, care a tăinuit timp de 30 de zile decizia guvernului privind înregistrarea islamului pentru a nu fi atacată în judecată”.
Arhiereul a menţionat de asemenea că decizia sa a fost determinată de promisiunile premierului Filat în domeniul stării duhovniceşti din Republica Moldova.
Filat, legea cultelor şi un fals conflict între ortodocşi şi musulmani
Flux.md / 27 mai 2011
Premierul Filat a gafat din nou. Luat de val, acesta a participat, la 25 mai, la şedinţa sinodului structurii locale a Patriarhiei Moscovei, promiţând public că se angajează, în faţa respectivei structuri şi a societăţii, să „rezolve câteva probleme”. Filat a specificat că este vorba, de fapt, de două probleme. Acestea ţin, pe de o parte, de modificarea Legii cultelor religioase şi a părţilor lor componente şi, pe de altă parte, de înregistrarea Ligii Musulmanilor din Republica Moldova, de către Ministerul Justiţiei, ca urmare a unei Decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Vladimir Filat, urmaşul lui Vasile Tarlev
Cele două subiecte merită atenţia noastră. Să le luăm pe rând. Cât priveşte Legea cultelor religioase, trebuie să amintim că aceasta a fost adoptată în anul 2007 pentru executarea, la capitolul „Măsuri generale”, a Hotărârii CEDO, pronunţate la 13 decembrie 2001, în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”, speţă în care Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei) a avut calitatea de terţ intervenient. În acel dosar, structura Bisericii Ruse din ţara noastră a compărut alături de guvernul Tarlev, a cărui poziţie a împărtăşit-o integral. Modul de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 a fost monitorizat, între anii 2002 şi 2010, de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CoE). Parlamentul care a votat legea respectivă a fost dominat de majoritatea PCRM. Cu toate acestea, legea a întrunit sprijinul tuturor fracţiunilor şi grupurilor informale din Parlament, inclusiv al unor deputaţi ca Vladimir Filat, Dumitru Diacov sau Marian Lupu, actuali fruntaşi ai coaliţiei de guvernământ.
În paranteză fie spus, suspendarea acestei monitorizări a fost posibilă, la 4 martie 2010, ca urmare a demersurilor Ministerului Justiţiei, condus de Alexandru Tănase, şi a faptului că Mitropolia Basarabiei şi-a retras, prin scrisoare oficială, încă din toamna anului 2009, din motive necunoscute şi greu de înţeles, absolut toate capetele de plângere pe care le-a susţinut constant în faţa CM al CoE între anii 2002 şi 2009. Monitorizarea constituia cea mai importantă formă de protecţie internaţională a Mitropoliei Basarabiei. Cu titlu de fapt divers trebuie să arătăm că persoanele cărora li se datorează nemijlocit suspendarea monitorizării sunt trei: ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, avocatul Alexandru Postică (tot el avocatul lui Ernest Vardanian şi al lui Ilie Cazac) şi preotul Ianec (Ion) Cosoi, promovat în funcţia de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Chişinăului.
Dată fiind configuraţia actuală a Parlamentului, o eventuală modificare a Legii cultelor ar putea fi operată doar de fracţiunea PLDM, împreună cu cea a PCRM. Putem spune de pe acum că poziţionarea lui Filat de partea ierarhilor de sub oblăduirea Moscovei va conduce în mod inevitabil la un conflict dintre Republica Moldova şi Consiliul Europei. O consecinţă logică a acestui fapt ar putea fi redeschiderea de către CM al CoE a monitorizării modului de îndeplinire a Hotărârii CEDO din 2001 pronunţate în cazul Mitropoliei Basarabiei. În loc să rezolve o problemă, premierul Filat va crea mai multe. În loc să meargă pe calea concilierii şi a medierii, Filat păşeşte pe cea a confruntărilor religioase şi jurisdicţionale. Aşa stând lucrurile, el va trebui să-şi asume toate consecinţele şi deplina responsabilitate pentru această poziţie evident greşită.
Între euroconformitate şi interes secular-politic
Legea cultelor religioase şi a părţilor lor componente a fost expertizată de către Consiliul Europei şi a făcut obiectul mai multor Rezoluţii interimare ale CM al CoE. Pentru motive de conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu jurisprudenţa CEDO, orice modificare a respectivei legi va trebui supusă, potrivit angajamentelor asumate oficial de către Republica Moldova, unor noi expertizări. Astfel, orice modificare sau completare a Legii cultelor nu va putea depăşi cadrul stabilit de Convenţia Europeană şi de Hotărârea CEDO în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”. Se cuvine să mai amintim că legislaţia Republicii Moldova despre culte a făcut, de-a lungul anilor, obiectul criticilor din partea Departamentului de Stat al SUA, dar şi din partea OSCE, fapt consemnat în Rapoartele anuale cu privire la situaţia drepturilor omului din ţara noastră.
Teama de Mitropolia Basarabiei
Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” s-a împotrivit de la bun început adoptării unei legi euroconforme despre culte, lansând apeluri, declaraţii sau demersuri publice sau organizând în mod repetat manifestaţii de protest. Toate aceste reacţii au pornit de la teama absurdă şi iraţională de creştere şi consolidare a Mitropoliei Basarabiei şi, respectiv, de scădere numerică şi descreştere a puterii de influenţă şi control a structurii locale a Patriarhiei Moscovei. Pe scurt, opoziţia Mitropoliei „întregii Moldove” a avut la bază raţiuni geopolitice şi secular-politice evidente (egoiste şi destul de meschine) şi nu a fost dictată de dorinţa unei reflecţii sau dezbateri publice într-o societate autentic democratică. Motivele sau pretextele invocate constant au fost de natură istorică, emoţională şi chiar social-politică, nicidecum juridică. Acum, când comunitatea religioasă a musulmanilor din Republica Moldova a fost înregistrată în ordinea stabilită de lege, mitropolia Patriarhiei Moscovei agită un alt pretext, cel al pericolului unui conflict iminent dintre civilizaţia de factură creştin-ortodoxă şi cea de factură islamică.
Cine şi câţi sunt musulmanii din Republica Moldova?
Comunitatea musulmanilor (sau cultul religios islamic) înregistrată cu denumirea de Liga Musulmanilor din Republica Moldova este reprezentată de cetăţeni moldoveni stabiliţi la noi încă din perioada sovietică. Aceştia au, în cele mai multe cazuri, particularităţi etnice, fiind de origine azeră, tătară sau uzbekă. Datele recensământului general al populaţiei Republicii Moldova din octombrie 2004 sunt relevante în acest sens. Ele indică, printre cetăţenii moldoveni, o prezenţă de 259 de arabi, 891 de azeri, 108 ceceni, 256 de kazahi, 211 tadjici, 974 de tătari, 269 de turci, 220 de turkmeni şi 745 de uzbeci. Cumulând aceste date oficiale, obţinem un total de 3933 de persoane.Majoritatea dintre aceşti cetăţeni moldoveni, putem presupune, în linii foarte mari, ar fi, prin tradiţie, de confesiune musulmană. Cu toate acestea, doar 1667 de cetăţeni moldoveni au indicat islamul, la recensământul populaţiei din 2004, ca religie a lor. Aceştia sunt musulmanii împământeniţi la noi, ca să folosim un termen mai vechi. Raportat la ansamblul corpului social, numărul musulmanilor din Republica Moldova este unul infim (sub 1%), inferior, de exemplu, numărului de membri ai celui mai numeros cult neoprotestant, cel evanghelist-baptist, care întruneşte circa 1,7% din totalul populaţiei adulte. Comparând cifra de 1667 de musulmani declaraţi cu numărul altor comunităţi etnoconfesionale, vom observa că datele statistice indică o prezenţă de 902 persoane de confesiune mozaică (iudei sau evrei) şi de 101 armeni (gregorieni). Cu toate acestea, cultul mozaic (Confederaţia Comunităţilor Evreieşti din Republica Moldova) şi cultul gregorian (Biserica Apostolică Armeană) au un statut legal, fiind dotate cu personalitate juridică.
Studenţii musulmani
Este adevărat căprezenţa musulmană în Republica Moldova, în special la Chişinău, este mai numeroasă. Aceasta se datorează unei importante mase aluvionare (de ordinul miilor) de studenţi şi doctoranzi de origine arabă care îşi fac studiile în bază de contract la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM) şi la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.Această masă islamică aluvionară este una provizorie în Republica Moldova.
Ligă, cult sau comunitate?
Titulatura de „Ligă a musulmanilor” este una inadecvată din punct de vedere al scopurilor admise de legea cultelor pentru asemenea cazuri, cu toate că este conformă cu norma juridică europeană. Această denumire trimite, mai degrabă, la scopuri extrareligioase, semănând mai mult cu una de organizaţie neguvernamentală sau de entitate politică. Este interesant să vedem cum se va implica premierul Filat în „rezolvarea acestei probleme” şi ce vor spune partenerii europeni ai ţării noastre în legătură cu acest subiect. Din câte cunoaştem, Delegaţia Uniunii Europene la Chişinău monitorizează situaţia religioasă din Republica Moldova, redactând periodic Rapoarte în materie. Politic vorbind, orice exagerare sau pas greşit al premierului Filat ar putea costa scump Republica Moldova, întrucât „chestiunea musulmană” ar putea alerta inutil Bruxellesul, făcând obiectul unor eventuale condiţii avansate ţării noastre în dialogul moldo-comunitar şi aşa destul de anevoios. S-ar putea ca tocmai acesta să fie scopul premierului Filat. Dacă este sau nu aşa, timpul o va demonstra.
Interferenţe etnice
Ne-am referit mai sus la datele statistice furnizate de recensământul general al populaţiei din 2004. Un aspect complet neglijat de cei antrenaţi în dezbaterea „chestiunii musulmane” este cel al compoziţiei etnice a comunităţii islamice „împământenite”. De foarte multe ori, temperatura relaţiilor dintre Republica Moldova şi alte state este dată de tratamentul aplicat minorităţilor etnoreligioase de la noi, înrudite cu statele respective (kin-state în engleză sau etat-parent în franceză). Este un fapt general cunoscut că state ca Israelul, Federaţia Rusă, Armenia sau Azerbaidjanul sunt sensibile la modul în care sunt tratate minorităţile lor din alte state.Este de presupus că o anulare a înregistrării Ligii Musulmanilor din Republica Moldova să ridice probleme în relaţiile Chişinăului cu Baku sau cu Moscova.
Cum au rezolvat problema alte state?
Să ne referim la două cazuri relevante. Cum totul ce ţine de confesiune este perceput în Republica Moldova fie prin prisma românească, fie prin cea rusească, este potrivit să vedem cum staul lucrurile, la capitolul relaţii cu musulmanii, în Rusia şi România.
Federaţia Rusă, din care provin cetăţenii moldoveni de origine tătară, este statul european cu cea mai mare comunitate de musulmani, estimată, potrivit declaraţiilor oficiale ale premierului Vladimir Putin, între 20 şi 30 de milioane, cu o dinamică pozitivă. Patriarhia Moscovei cultivă relaţii de bună convieţuire cu această comunitate. Dacă cineva ar aborda problema la Moscova în cheia propusă de premierul Filat sau de mitropolitul Vladimir Cantarean, tensiunile etnoreligioase ar fi de neevitat. Politica religioasă a Moscovei este, în general, una a echilibrului interreligios, marcată de tendinţe pronunţate de menţinere a comunităţii musulmane în cadrul legii. Poate ar fi cazul ca mitropolitul Vladimir şi ceilalţi vlădici de oblăduire rusă să-l consulte pe patriarhul Kiril al Moscovei, împrumutând din experienţa acestuia şi a Bisericii sale de convieţuire multiseculară cu zecile de milioane de musulmani din cuprinsul marii federaţii din răsărit.
România, ţara cu a doua Patriarhie Ortodoxă ca mărime, având o veche comunitate musulmană, turco-tătară, în Dobrogea,este un exemplu clasic de relaţii paşnice dintre ortodocşi şi musulmani. Să amintim doar că cea mai mare moschee din România a fost construită de statul român în 1910, la Constanţa, după un proiect al inventatorului Gogu Constantinescu şi al arhitectului Victor Ştefănescu, în stil egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale româneşti. Cultul musulman din România are statut legal, de persoană publică. Formarea clerului musulman se face la Liceul Teologic Musulman şi Pedagogic din Medjidia, pe banii statului român.Personalul musulman de cult este format din hatipi, imami, hagii, muezini. Puţină lume cunoaşte că majoritatea tătarilor musulmani din România, ca şi o anumită parte a turcilor musulmani, provin din Basarabia de sud (Bugeac), de unde au fost expulzaţi în timpul ţarismul rus. Cu toate că pe lângă comunitatea musulmană turco-tătară există în România un număr important de imigranţi musulmani, de origine arabă, turcă sau de alte origini, nimeni nu agită spectrul confruntărilor dintre ortodocşi şi musulmani. Dimpotrivă, Patriarhia Română cultivă relaţii de bună convieţuire cu musulmanii.
În ce constă problema?
Într-adevăr, în ce constă problema pe care premierul Filat i-a promis mitropolitului Vladimir să o rezolve? Părerea noastră este că problema este una falsă. Premierul trebuie să înţeleagă că ortodocşii şi musulmanii nu sunt reciproc opozabilişi că cea mai bună cale este cea a aducerii tuturor comunităţilor religioase în cadrul legii. Asta nu au înţeles regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin în cazul mult prigonitei Mitropolii a Basarabiei şi Republica Moldova a fost condamnată la CEDO. În definitiv,Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată, ironia sorţii, tocmai de guvernul Tarlev, adică de cei care au prigonit-o mai abitir.
Sperietoarea islamizării în masă a găgăuzilor, de care se preocupă unii, este doar o sperietoare.Niciodată în istorie nu s-a înregistrat şi nu se înregistrează nici acum măcar un caz izolat de convertire a găgăuzilor la islam. Dimpotrivă, dată fiind comunitatea lingvistică a găgăuzilor ortodocşi cu turcii musulmani, în rândul cetăţenilor moldoveni de origine găgăuză am putea găsi suficienţi misionari creştini pentru spaţiul turcofon. Cine îşi pune însă problema misiunii ortodoxe printre popoarele de limbă turcă? Şi-o pune patriarhul Kiril? Şi-o pune mitropolitul Vladimir? Filat nici atâta!
Să fim rezonabili. O aruncare a musulmanilor din Republica Moldova în afara legii nu poate decât să degradeze climatul confesional din ţară. Dimpotrivă, abordările corecte, echilibrate ale agenţilor guvernamentali, bazate pe lege şi pe exemplele pozitive din alte state, inclusiv cele din Rusia şi România, sunt de un milion de ori mai bune decât atitudinile partizane, de aliniere la gradaţii şi agenţii confesionali ai Moscovei în ţara noastră. Suntem de părere că o comunitate musulmană menţinută în cadrul legal şi integrată în ansamblul corpului social este de preferat uneia lăsate de capul ei, pradă uşoară pentru tot felul de integrişti şi fundamentalişti islamici. Dacă şi ar exista o problemă a musulmanilor din Republica Moldova, aceasta ar trebui rezolvată civilizat şi legal, într-un cuvânt creştineşte şi omeneşte, că tot ni se vorbeşte pe mică pe ceas de valori şi principii.
Vlad CUBREACOV, FLUX
NOTĂ: Opiniile împărtăşite de autor nu corespund în mod neapărat cu punctul de vedere al redacţiei FLUX în acest subiect.
Cel mai înfocat suporter al vizitei papei Benedict al XVI – lea în Serbia, conform analiştilor, este Patriarhul Serbiei, kir Irineu.
Dar nu lipsesc nici acele voci care nu sunt de acord cu ecumenismul şi cu vizita papei Benedict în Serbia.
Analiştii sunt de acord că vizita papei este importantă pentru Serbia, dar semnalează că decizia finală nu va fi luată cu uşurinţă.
Merită să semnalăm că în mai, în timpul şedinţei Sfântului Sinod al Bisericii Serbiei, acesta va trebui să răspundă la această mare întrebare legată de vizită, chestiune care a provocat pentru o lungă perioadă de timp un război silenţios între episcopi.
Ar urma ca Papa Benedict să primească invitaţia de a vizita Serbia, în 2013, cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la Edictul de la Milan.
Un secret cunoscut de toată lumea este faptul că Biserica Serbiei nu are o poziţie unitară, dacă papa să viziteze Serbia, lucru ce se va vădi în cadrul şedinţei Sfântului Sinod, dacă vor există în final reacţii.
Ierarhii care par să fie împotriva vizitei papei la Niş sunt Episcopul Efrem de Banjaluka, Nicanor de Banat, Nicolae de Dambrobosnia şi Vasilie de Svorniki şi Tuzla.
Pentru dialogul cu Biserica romano-catolică sunt patriarhul Serbiei, kir Irineu, Episcopul de Bacica Irineu şi fostul episcop de Herţegovina, Athanasie.
Cu toate acestea, analiştii sârbi spun că este dificil pentru Sfântul Sinod al Bisericii Serbiei să hotărască în legătură cu vizita din moment ce există disensiuni.
„Desigur că există şi din aceia care sunt împotriva vizitei papei şi unul dintre ei este Biserica Ortodoxă Rusă”, a semnalat în acest sens un analist sârb.
Biserica Ortodoxă Rusă este reticientă în ceea ce priveşte canonizarea lui Evghenie Rodionov, soldatul care, în anul 1996, a fost decapitat de rebelii ceceni pentru refuzul de a-şi da jos crucea de la gât şi de a îmbrăţişa Islamul.
„Până în prezent nu există informaţii documentate cu privire la circumstanţele legate de moartea lui Evgenie. Toate poveştile şi toate referinţele pe care le avem, deşi unele analitice, sunt numai percepţiile şi poveştile unor oameni pe această temă”, a declarat secretarul Comisiei Sinodale pentru Canonizări, Protopopul Maxim Maximov.
Pentru a fi canonizat, Pr. Maxim Maximov a explicat că „trebuie să existe martori responsabili şi valizi de la moartea lui Evghenie, dar toti au murit”.
Pr. Maxim a subliniat în continuare că „Mai este doar un singur martor în viaţă care poate vorbi despre moartea soldatului, iar acel martor este mama lui, care nu a fost prezenta la moartea lui Evghenie, astfel încât ea poate fi numita martor doar în sens convenţional, şi nu în sens condiţionat”.
„Aşa cum m-ai întreba astăzi, în acelaşi mod am întrebat-o pe mama soldatului, după cum urmează: Cum ştiţi că fiul dumneavoastră a murit în acest fel?” – a spus Pr. Maxim. „Mama lui mi-a răspuns că aceasta este procedura obişnuită (formală) aplicată oricărui soldat rus arestat şi ucis”.
„Biserica insă nu poate să se bazeze pe dovezi formale, dar esenţiale” – a adaugat secretarul Comisiei.
Conform Pr. Maxim, în acest fel Bisericii i s-ar cere să declare ca sfinţi mii de soldaţi ucişi în Cecenia. „Şi de ce nu încercaţi atunci, dacă este vorba de o întrebare formală, să mă convingeţi că toţi soldaţii sunt creştini şi ştiu de ce au murit?” – a spus Pr. Maxim.
Evgenie Rodionov a fost un soldat in primul război cecen sub presedentia lui Eltin.
Este demn de remarcat faptul că la împlinirea a 100 de zile de la capturarea lui Evghenie Rodionov, o fotografie de-a lui din oraşul său natal din Penza a început să izvorească mir.
În Rusia, diferite cărţi având binecuvântarea Patriarhului Alexei al II-lea al Rusiei au fost deja publicate, relatând viaţa şi martiriul soldatului Evghenie.
Evghenie a fost ucis de fiorosul Ruslan Khaikhoroyev, un om cu suflet negru, după cum îl caracterizează Liubov Vasilievna Rodionova, un nume la auzul căruia toţi tremurau. Era comandantul zonei Bamut. Reuşind să stea faţă în faţă cu cel care i-a omorât copilul, acesta, fără pic de jenă, martori fiind şi câţiva reprezentanţi ai OSCE, i-a mărturisit mamei lui Evghenie că fiul ei a avut şansa de a rămâne în viaţă. „N-a vrut să se convertească la islam şi nici n-a vrut măcar să-şi dea jos cruciuliţa pe care o purta la gât, ori să devină frate de-al nostru, altfel putea să scape”, i-a spus Khaikhoroyev. La 23 august 1999, la trei ani şi trei luni, Ruslan Khaikhoroyev a primit plată de la Dumnezeu pentru faptele sale nelegiuite. În timpul unei răfuieli între bandele rivale de rebeli ceceni, el fost omorât, la Groznîi, de tovarăşi de-ai săi, împreună cu gărzile sale de corp, adică aceia care l-au torturat pe Evghenie.
Tatăl a murit de durere
Tatăl lui Evghenie a murit la cinci zile după ce fiul său a fost îngropat. Liubov Vasilievna Rodionova ne-a declarat că şi acest episod s-a petrecut atât de rapid încât a lăsat-o fără grai. „Soţul meu a cumpărat zece „Snicker’s”, ciocolate după care Evghenie era înnebunit, şi s-a dus cu ele la mormânt. Nu ştiu cum şi de ce, dar, a fost găsit decedat chiar acolo, lângă crucea fiului său… Cred că durerea a lăsat urmă adâncă şi până la urmă l-a răpus„, ne povesteşte cu lacrimi în ochi Liubov Rodionova. „De fiecare dată când am fost bolnavă, mi s-a arătat în vis, mi-a vorbit, m-a încurajat şi după aceea m-am vindecat…”, ne-a spus Lubiov.
Astăzi a avut loc ultima şedinţă din acest an a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse la care a participat şi ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove.
În cadrul şedinţei a fost trecută în revistă agenda patriarhului din ultimele trei luni, precum şi principalele evenimente din cadrul patriarhiei.
Cu referinţă la Mitropolia Moldovei s-a decis hirotonirea în treapta de episcop a Arhimandritului Nicodim (Vulpe), blagocin de Orhei, pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni.
Totodată, în urma raportului ÎPS Mitropolit Vladimir şi a cererilor depuse de slujitorii din cadrul Eparhiei de Ungheni şi Nisporeni, Prea Sfinţitul Petru de Hâncu, vicar al Mitropoliei Moldovei, a fost numit în funcţia de episcop eparhiot.
În acelaşi timp parohiile din raionul Hânceşti au fost scoase de sub oblăduirea Eparhiei de Cahul şi Comrat, urmând să intre în cadrul Eparhiei de Ungheni şi Nisporeni.
episcop pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni
Moldova crestina/ 24 decembrie 2010
Astăzi în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse s-a decis hirotonirea în treapta de episcop a Arhimandritului Nicodim (Vulpe), blagocinul de Orhei, pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni. Hirotonia acestuia ar putea avea loc duminică, 26 decembrie 2010, în Catedrala Patriarhală din Moscova.
.
Tot astăzi Sf. Sinod l-a reales pe Episcopul Petru Musteaţă pentru catedra de Ungheni şi Nisporeni, după ce a mai ocupat această funcţie între anii 2006-2007, iar din 2007 şi până în prezent a purtat titlul „de Hâncu” şi a fost vicar al Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei. În această eparhie a fost inclus şi raionul Hânceşti, care până acum era în Eparhia de Cahul şi Comrat, păstorită de PS Anatolie.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, reunit in data de 24 decembrie 2010, a audiat si ulterior aprobat raportul mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, presedintele Departamentului Patriarhiei Ruse pentru Relatii Externe Bisericesti (D.E.C.R.), privind componenţa delegatiei Bisericii Ortodoxe Ruse la urmatoarea intalnire pregatitoare a Comisiei Inter-Ortodoxe care se va desfasura intre 21-27 februarie 2011 la Chambesy (Elvetia).
02.12.2010, Moscova – Preşedintele rus Dmitri Medvedev a semnat o lege despre retrocedarea proprietăţilor religioase către organizaţiile religioase, informează agenţia Interfax. El i-a spus despre această lege Patriarhului Kiril al Moscovei şi întregii Rusii chiar în biserica Naşterii Maicii Domnului din Marele Palat al Kremlinului, care, conform acestei legi, ar trebui să revină Bisericii Ortodoxe Ruse.
“Aici este un loc special. Profitând de această ocazie aş dori să vă informez că astăzi (marţi, 30 nov) am semnat o lege despre retrocedarea proprietăţilor religioase către organizaţiile religioase. Este o lege importanta, de mult timp discutată şi pregătită”, i-a spus Medvev Patriarhului. Preşedintele rus a spus că legea a fost adoptată în “varianta ei optimă”. Acest document va rezolva mai multe probleme existente între stat şi Biserica Ortodoxă Rusă, dar şi cu alte organizaţii religioase.
La rândul său, Patriarhul i-a mulţumit preşedintelui şi parlamentului pentru adoptarea legii. “Documentul demonstrează că ţara noastră trece peste urmările trecutului şi reface dreptatea. Doar statul care se bazează pe dreptate poate avea un viitor. […] Legea este rezultatul unor compromisuri, dar aşa trebuie să fie”, a mai spus Patriarhul Kiril.
Moscova, 24 mai, Interfax – Patriarhul Kirill al Moscovei şi al Întregii Rusii a subliniat faptul că Biserica Rusă nu va fuziona cu Statul.
„Biserica Ortodoxă Rusă nu depune eforturi pentru ca să obţină poziţia de biserică de stat – Biserica este separată de Stat, dar nu şi de societate. Biserica nu poate să refuze răspunderea pentru starea spirituală a naţiunii, inclusiv pentru straturile ei conducătoare” a spus Patriarhul într-un interviu acordat ziarului grec Vima şi postat de Departamentul pentru Relaţii Bisericeşti Externe al Patriarhiei Moscovei.
Comentând cuvintele jurnaliştilor referitoare la faptul că liderii politici din Rusia s-au întors către Biserică, Patriarhul a menţionat că „atunci când fruntaşii statului s-au întors la Ortodoxie, acel lucru nu a constituit un pas politic sau un tribut adus “modei”, ci o căutare sinceră a ajutorului şi călăuzirii lui Dumnezeu”.
Potrivit Patriarhului Kirill, Biserica şi Statul „sunt instituţii diferite care au sarcini diferite, precum şi metode diferite”.
„Misiunea Bisericii este mântuirea (izbăvirea) veşnică a oamenilor, în timp ce sarcina Statului este organizarea vieţii lor pământeşti (trecătoare). Cu toate acestea, fiecare oficial guvernamental responsabil înţelege că organizarea pământească (trecătoare) este imposibilă dacă nu se bazează pe valorile spirituale cu care Creştinismul a fondat civilizaţia noastră încă de la început „, a spus el.
Patriarhia rusa, de acord cu Papa in chestiunea prezervativelor
Ziare.com | 20 Martie 2009
Patriarhia de la Moscova sprijina declaratiile Papei Benedict al XVI-lea si nu considera prezervativele o solutie pentru SIDA.
Biserica Ortodoxa Rusa si-a exprimat solidaritatea cu pozitia Papei Benedict al XVI-lea, care s-a opus folosirii prezervativelor, inclusiv in lupta impotriva SIDA, noteaza Interfax.
„Perceperea prezervativelor drept un panaceu pentru SIDA este gresita„, a declarat seful adjunct al Departamentului de Relatii Externe din Biserica Patriarhiei, Vsevolod Chaplin, vineri, la o masa rotunda la Moscova.
„In general, raspandirea SIDA poate fi oprita doar de educatia morala a societatii, mai degraba decat de folosirea prezervativului, seringilor de unica folosinta sau celor mai noi metode de tratament„, a conchis el.
La doar o lună după scandalul suspendării excomunicării unui episcop negaţionist, Vaticanul se confruntă din nou cu un val de critici, generate de o serie de declaraţii făcute de Suveranul Pontif privind eficienţa prezervativului în lupta împotriva maladiei SIDA.
Remarcile care au provocat reacţii virulente la nivel mondial au fost făcute de Papa Benedict al XVI-lea la bordul avionului care îl transporta marţi în Camerun, prima escală a turneului pe care liderul Bisericii Catolice îl efectuează în Africa. Suveranul Pontif a apreciat că nu se poate „rezolva problema SIDA”, pandemie cu efecte devastatoare în Africa, „prin distribuirea de prezervative”. „Din contră, utilizarea acestora agravează problema”, a adăugat Papa. Remarcile sale nu au rămas fără replici. „Trăieşte Papa în secolul XXI?”, s-a întrebat retoric ieri Alan Fogue, un reprezentant al organizaţiei neguvernamentale cameruneze „Mişcarea pentru pledoarie în favoarea accesului la tratamente”.
La rândul ei, organizaţia umanitară Medecins du Monde a calificat, ieri, declaraţiile Papei drept „grave”, din cauza impactului asupra populaţiei africane, printre care se regăsesc două treimi dintre persoanele seropozitive de la nivel mondial. Ministerul francez de Externe şi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea faţă de remarcile Suveranului Pontif şi consecinţele pe care acestea le-ar putea avea asupra politicilor de sănătate publică. Vaticanul s-a văzut astfel nevoit să nuanţeze declaraţiile de marţi. Papa Benedict al XVI-lea „a pus accentul pe educaţie în vederea responsabilizării”, a explicat purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, părintele Frederico Lombardi.
Papa: prezervativul nu e o soluţie pentru lupta anti-SIDA în Africa
Cotidianul.ro | 17 Mar 2009
În drum spre Africa, marţi, Papa a declarat că prezervativul nu e soluţia pentru lupta continentului cu HIV, informează USA Today.
Este prima declaraţie a Papei pe o temă care a divizat până şi acea parte a clerului care lucrează cu pacienţi SIDA.
Benedict nu a recomandat niciodată direct folosirea prezervativului. El a afirmat că Biserica Romano-Catolică este în primele rânduri ale luptei împotriva SIDA. Vaticanul încurajează abstinenţa ca metodă de a contracara răspândirea bolii.
„Distribuirea de prezervative nu rezolvă nimic, ci, dimpotrivă, amplifică dimensiunile problemei„, a spus Papa în avionul Alitalia, în drum spre Yaounde.
Benedict XVI a accentuat rolul bisericii de a oferi soluţii „spirituale şi morale„.
Mitropolitul Kiril a devenit patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse
Frontnews, 28 ianuarie 2009
Biserica Ortodoxa Rusa l-a ales marti pe reformatorul Kiril, in varsta de 62 de ani, drept noul sau patriarh.
Un oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse a anuntat in direct la televiziune ca sinodul Bisericii Ruse, din care fac parte peste 700 de inalti prelati, precum si reprezentanti de rang inferior ai clerului si simpli credinciosi reprezentand parohiile, l-a ales patriarh pe mitropolitul Kiril, in defavoarea contracandidatului sau, conservatorul Kliment. Kiril a primit 508 voturi din totalul de 677, precizeaza Newsin.
Sinodul s-a reunit marti pentru a alege noul patriarh. Procedurile s-au derulat cu usile inchise in catedrala Hristos Mantuitorul din Moscova.
Mitropolitul de Smolensk si Kaliningrad Kiril, numit in decembrie patriarh interimar, era de sase saptamani omniprezent in mass-media. Considerat mai deschis asupra lumii decat concurentul sau, clericul, in varsta de 62 de ani, a condus in timpul lui Aleksei al II-lea diplomatia Bisericii ortodoxe ruse si este singurul demnitar cunoscut marelui public.
In comparatie cu el, mitropolitul de Kaluga si Borovsk, Kliment, in varsta de 59 de ani, este un conservator care conduce administratia Bisericii ortodoxe si dispune de sustinere puternica in randul clerului.
Noul patriarh va prelua conducerea unei Biserici care s-a intarit considerabil in timpul lui Aleksei al II-lea, patriarhul ales in 1990 si care era banuit de legaturi cu KGB-ul in timpul perioadei sovietice. De la sfarsitul URSS, numarul manastirilor a crescut de aproape 40 de ori, ajungand de la 19 in 1990 la 716 in 2008 si aproape trei rusi din patru se declara in prezent ortodocsi, fata de unul din patru in 1990, arata un recent sondaj al Institutului Vtiom.
Insa Biserica nu a stiut sa se dezica de traditia sa de a se supune statului, iar expertii spun ca noul patriarh se va situa alaturi de Kremlin in chestiunile politice si morale. „Relatiile dintre Biserica si stat sunt stranse, autoritatile gasesc mereu mijlocul de a se folosi si de a-l influemta pe noul patrirah, daca va fi necesar”, spune Boris Falikov, analist rus.
Puterea are nevoie „mai ales intr-o perioada de criza economica, de rolul pacificator, linistitor al Bisericii pentru societate”, adauga expertul.
Delegaţii Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, reunit la Moscova, l-a ales pe Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad ca cel de-al 16-lea Patriarh al Moscovei şi Întregii Rusii. Mitropolitul Kiril a obţinut 508 din cele 702 de voturi (adică 72%) în alegerile de astăzi. Pentru a fi ales Patriarh, un candidat trebuie să fie sprijinit de peste jumătate din delegaţi. Alte 169 de voturi (24%) au mers către Mitropolitul Kliment de Kaluga şi Borovsk.
Mitropolitul Filaret de Minsk şi Slutsk, care a fost de asemenea nominalizat de Sinod acum câteva zile, s-a retras din alegeri în favoarea Mitropolitului Kiril cu aproximativ două ore înainte de începerea votării. Dintre cele 702 de voturi de care au dispus delegaţiile de la Sinod, doar 700 au ajuns în urna de vot şi doar 677 au fost declarate valide. Mitropolitul Isidor de Yekaterinodar şi Kuban, şeful comisiei de numărare a voturilor, a proclamat rezultatul din amvonul Catedralei Cristos Mântuitorul. Clopotniţa Catedralei a anunţat alegerea celui de-al 16-lea Patriarh. Clopotul Ţarului a sunat primul, urmat de celelalte clopote într-o melodie originară din secolul al XVII-lea.
Mitropolitul Kiril are numele civil Vladimir Mikhailovich Gundyayev. S-a născut la 20 noiembrie 1946, în Leningradul Uniunii Sovietice. În 1970 a terminat Academia de Teologie din Leningrad (St. Petersburg) şi a rămas acolo ca profesor de teologie dogmatică. Din 30 august 1970 a devenit secretar personal al Mitropolitului de Leningrad. La 12 septembrie 1971 a devenit arhimandrit, fiind numit ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse în Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) din Geneva.
La 26 decembrie 1974 a fost numit rector al Academiei şi Seminarului din Leningrad. Din 1975 a fost membru al Comitetului Central şi al Comitetului Executiv al CMB. În 1976 a fost consacrat Episcop de Vybord. În 1977 a devenit Arhiepiscop. Din 1978 s-a ocupat de administrarea parohiilor ruse din Finlanda. În 1984 a devenit Arhiepiscop de Smolensk şi Vyazma. Titlul i-a fost schimbat în Arhiepiscop de Smolensk şi Kaliningrad în 1989. În 1991 a devenit Mitropolit. Din acelaşi an a fost şeful Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Ortodoxe Ruse, iar din 1989 membru permanent al Sfântului Sinod. La 6 decembrie 2008, la o zi după moartea Patriarhului Alexei al II-lea (1990-2008), Sfântul Sinod l-a ales ca locţiitor, pentru ca la 27 ianuarie să îl aleagă ca Patriarh.
Mitropolitul Kiril, ales patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii
Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad a fost ales marţi patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, preluând astfel conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse, a anunţat Conciliul episcopal.
„Accept şi vă mulţumesc”, a declarat Kiril, înainte de anunţarea rezultatelor.
El a obţinut 508 voturi din totalul de 700 ale Conciliului Bisericii Ortodoxe reunit la Moscova pentru alegerea succesorului patriarhului Aleksei al II-lea, decedat în decembrie 2008.
Singurul său contracandidat, mitropolitul Kliment de Kaluga şi Borovsk, a primit 169 de voturi.
Clopotele bisericilor din Moscova au început să bată imediat după anunţarea alegerii noului patriarh.
Kiril, care va fi întronizat duminică, a oficiat o slujbă religioasă la Catedrala Iisus Hristos Mântuitorul din Moscova, unde are loc Conciliul, începând de marţi, ora 12.00 (11.00, ora României).
Peste 700 de persoane din 64 de ţări, cei mai importanţi prelaţi ai Bisericii, dar şi simpli credincioşi, s-au adunat la catedrala Iisus Hristos Mântuitorul, situată în centrul capitalei ruse, pentru a-l desemna pe patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii.
BIO: Kiril, un diplomat cu caracter puternic, ales la conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse
Mitropolitul Kiril este un diplomat experimentat, cunoscut pentru spiritul său independent şi dorinţa de a extinde influenţa bisericii în sfera socială şi politică.
La 62 de ani, acest bărbat cu barba lungă şi albă, caracteristică a liderilor ortodocşi, preia conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse care s-a consolidat după destrămarea URSS, în timpul patriarhului Aleksei al II-lea, decedat în decembrie şi căruia Kiril i-a fost un colaborator apropiat.
Până în prezent mitropolit de Smolensk şi Kaliningrad şi timp de aproape două luni liderul interimar al Bisericii Ortodoxe Ruse, el este singurul oficial ortodox de rang înalt cunoscut marelui public din Rusia, graţie în special emisiunii sale televizate săptămânale, „Cuvintele păstorului”.
În cei aproximativ 20 de ani la conducerea puternicului departament de relaţii externe al Patriarhiei Moscovei – echivalentul unui Minister de Externe – el a devenit, alături de Aleksei al II-lea, imaginea ortodoxiei ruse în străinătate.
În această calitate, el a stabilit relaţii cu Vaticanul, ceea ce i-a adus critici din partea detractorilor săi, pe fondul acuzaţiilor de prozelitism la adresa catolicilor.
Potrivit experţilor, Kiril nu este un reformator, dar are un spirit independent şi este preocupat să vadă biserica jucând un rol politic şi social. Autorităţile ruse ar putea avea dificultăţi în a-l controla.
Kiril „are un şarm anume (…), nu îşi ascunde poziţiile şi nimeni nu îl poate subjuga”, menţionează Maksim Şevcenko, şeful Centrului de cercetare strategică a religiilor şi politicii contemporane.
„Biserica, avându-l pe Kiril la conducerea sa, va putea în sfârşit să aibă şansa de a fi un jucător independent pe scena politică, în loc să rămână obiectul manipulării statului”, apreciază săptămânalul Vlast.
Dacă biografia oficială a lui Kiril trasează portretul unui tânăr care s-a îndreptat către religie de la o vârstă fragedă, părinţii „trezind în fiul lor dorinţa de a servi biserica”, aceasta are şi zone de umbră.
Tatăl şi bunicul său, ambii clerici, au cunoscut lagărele sovietice.
În 1965, la vârsta de 19 ani, Kiril – pe numele său real Vladimir Gundaiev – intră la seminarul din oraşul său natal, Sankt-Petersburg (Leningrad în perioada respectivă), apoi redactează o teză şi predă la Academia ecleziastică.
Potrivit surorii lui, Elena, citată de cotidianul Tvoi Den, Kiril a declarat în timpul studiilor: „dacă nu voi întâlni fata cu care să vreau să îmi petrec viaţa, voi deveni călugăr”, fixându-şi ca dată limită 27 martie 1969.
La 3 aprilie 1969, el îmbracă haina monahală şi în anii ’70 cariera sa în cadrul bisericii se dezvoltă rapid.
El este numit secretar personal al mitropolitului Nikodim de Leningrad, apoi accede la primul său post diplomatic în 1971, devenind reprezentantul Patriarhiei Moscovei pe lângă Consiliul mondial al bisericilor.
Kiril îl însoţeşte periodic pe patriarhul Pimen în călătoriile sale, înainte de a prelua, în 1989, conducerea departamentului de relaţii externe.
La 25 februarie 1991, el este ridicat la rangul de mitropolit de Smolensk şi Kaliningrad.
În anii ’90, reputaţia sa este însă pătată. În timp ce Rusia postsovietică plonjează în criză economică, presa rusă îl supranumeşte „metropolitul votcii”.
Ziarele din Rusia au reamintit în aceste zile că Kiril era suspectat că profită de scutirile fiscale privind alcoolul şi tutunul de care beneficia Biserica Ortodoxă. De unde şi reputaţia sa de „omul cel mai bogat din Biserica Ortodoxă Rusă”, a subliniat bisăptămânalul de opoziţie Novaia Gazeta.
Local Council of the Russian Orthodox Church opens at the Cathedral of Christ the Saviour
On 27 January 2009, the Local Council of the Russian Orthodox Church began its work at the Cathedral of Christ the Saviour.
The bishops robed in mantles proceeded to the Church through western doors. The clerics, monastics and laymen – delegates of the Council – have already assembled.
The Patriarchal Locum Tenens Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad celebrated a prayer service before the Feodorovskaya Icon of the Mother of God and read out the Charter of the Bishops’ Council on the convocation of the Local Council of the Russian Orthodox Church at the Cathedral of Christ the Saviour in Moscow on 27-29 January 2009 and declared the Council open. All the delegates sang the Creed.
The delegates elected the Presidium of the Local Council, consisting of:
Patriarchal Locum Tenens Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad – chairman
Metropolitan Vladimir of Kiev and All Ukraine
Metropolitan Daniel of Tokyo and All Japan
Metropolitan Vladimir of St. Petersburg and Ladoga
Metropolitan Philaret of Minsk and Slutsk, Patriarchal Exarch of All Belarus
Metropolitan Juvenaly of Krutitsy and Kolomna
Metropolitan Clement of Kaluga and Borovsk, Chancellor of the Moscow Patriarchate
Metropolitan Vladimir of Kishinev and All Moldova
Metropolitan Hilarion of Eastern America and New York
Metropolitan Alexander of Riga and All Latvia
Metropolitan Kornily of Tallinn and Al Estonia
Archbishop Innokenty of Korsun
Archbishop Mitrofan of Belaya Tserkov and Boguslav
At the proposal of the Bishops’ Council held on January 25, the delegated elected the Secretariat of the Council with Metropolitan Clement of Kaluga and Borovsk, Chancellor of the Moscow Patriarchate at the head; the Credential Committee headed by Archbishop Mark of Khust and Vinogradov; the Drafting Committee headed by Archbishop Alexander of Kostroma and Galich; and the Counting Committee headed by Metropolitan Isidor of Yekaterinodar and Kuban.
Greetings to the Council were read out. The head of the Presidential Administration Mr. S. Naryshkin read out the message of the Russian President Dmitry Medvedev.
The Patriarch Locum Tenens Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad presented a report on the life of the Church in the years of the primatial ministry of His Holiness Patriarch Alexy II.
New Russian Orthodox Church leader Metropolitan Kirill
may end rift with Rome
The Russian Orthodox Church chose an advocate of improved relations with the Vatican as its new spiritual leader last night, raising the prospect of a reconciliation between Rome and Moscow.
Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad was elected Patriarch in the Church’s first leadership election since the collapse of the Soviet Union. Kirill, 62, had been the favourite to succeed the late Aleksiy II and was made acting head of the Church after the Patriarch’s death in December.
He defeated Metropolitan Kliment of Kaluga and Borovsk by 508 votes to 169 in a secret ballot of priests, monks and lay people at a Church council in Moscow. A third candidate, Metropolitan Filaret of Minsk and Slutsk, withdrew before the vote and urged his supporters to back Kirill.
Kirill becomes the 16th Patriarch and head of a Church that has enjoyed a remarkable renaissance in Russia since the Soviet collapse. Like his predecessor, however, he has been tainted by allegations that he was a KGB agent, codenamed Mikhailov, under the Communist regime.
He became known as the „Tobacco Metropolitan” in the mid1990s when he was embroiled in a scandal over the import and sale of billions of duty-free cigarettes to raise funds for humanitarian aid.
Kirill is a charismatic and popular figure in Russia, with a wide following as the presenter of a weekly television programme on religious affairs. He is regarded as a moderniser and the Church’s most able diplomat, having led its powerful department for external relations since 1989.
His election is likely to strengthen efforts to heal the 1,000-year-old schism between Russian Orthodoxy and Roman Catholicism. Aleksiy II repeatedly blocked attempts by the late Pope John Paul II to visit Russia and accused the Roman Catholic Church of proselytism.
Kirill enjoys good relations with the Vatican and has met Pope Benedict XVI numerous times. He told one interviewer soon after Benedict’s elevation that cooperation was „absolutely necessary”, adding: „I think the place of Christian values in the world will in many ways depend on the character of Orthodox-Catholic relations, at least on the European continent.”
Kirill’s election also signals a strengthening of conservative nationalism in Russia, which would chime with the Kremlin’s assertive approach to relations with the West.
He criticised western notions of human rights as contrary to Orthodox teaching in 2006, when he was the principal author of a declaration adopted by the 10th World Council of Russian Peoples. It stated: „There are values which are no less important than human rights. These values include faith, morality, and the sanctity of holy objects and one’s homeland.
„We must not allow situations to occur in which the realisation of human rights tramples upon religious or moral traditions, insults religious or national feelings or sacred objects, or threatens our homeland’s existence.”
Some observers believe that the new Patriarch may prove uncomfortable for the Kremlin by asserting the Church’s independence from the state.
Kirill will be installed as Patriarch at Christ the Saviour Cathedral in Moscow on Sunday.
MOSCOW (AP) – The interim leader of the Russian Orthodox Church, seen as a modernizer who could seek a historic reconciliation with the Vatican and more autonomy from the state, was overwhelmingly elected patriarch Tuesday.
Metropolitan Kirill received 508 of the 700 votes cast during an all-day church congress in Moscow’s ornate Christ the Savior Cathedral, the head of the commission responsible for the election, Metropolitan Isidor, said hours after the secret ballot was over.
Kirill defeated a conservative rival, Metropolitan Kliment, who received 169 votes, Isidor said. Another 23 ballots were declared invalid,
It was the first vote for a Russian Orthodox patriarch since the fall of the officially atheist Soviet Union in 1991.
Kirill, 62, will be installed Sunday as the successor to Moscow Patriarch Alexy II, who had headed Russia’s dominant church since 1990. Alexy II died Dec. 5, at age 79, after leading the church in a powerful post-Soviet revival.
The son of a priest, Kirill has headed the external relations department of the world’s largest Orthodox Christian church for nearly 20 years, making him point man for ties with the Roman Catholic Church. He met with Pope Benedict XVI in December 2007.
Efforts toward a reconciliation nearly a millennium after Christianity’s east-west schism have been stymied by accusations by the Russian church of Catholic missionary activity on its traditional territory and disputes over property and influence in Ukraine.
Kirill has echoed Alexy’s warnings that those disagreements remain obstacles to a long-awaited meeting between pope and patriarch – the unrealized dream of the late Pope John Paul II. But he has also promoted unity with the Roman Catholic Church against the secularism and immorality he says threatens humanity.
The Vatican „rejoiced” over Kirill’s election, said its spokesman, the Rev. Federico Lombardi. He said Kirill was esteemed in the Vatican and expressed hope his service would „continue to deepen our path of reciprocal understanding and collaboration for the good of humanity.”
In Russia, Kirill is seen as a politically savvy figure who may seek a more muscular role for the church, which has served the state for much of its 1,000-year history. Church and state are officially separate under the post-Soviet constitution, but ties have tightened again since Vladimir Putin came to power in 2000.
Kirill will face opposition from a strong conservative movement within the church that sees him as too modern and too eager for a rapprochement with Catholics.
„He’s perfectly aware of the risks he will be taking,” political analyst Stanislav Belkovsky said. Regarding ties with the Vatican, Belkovsky said, „He will go for it if he feels the moment has come, but he won’t fast-track it.”
Kirill will be under pressure to live up to Alexy’s reputation as a unifying figure.
„He is a true successor of Alexy’s work. Once again he will help consolidate and unite our society,” said Metropolitan Feofan, a church leader in southern Russia. „There is joy in my heart.”
The Kremlin tightened its control over all aspects of life under Putin, now prime minister, and is wary of any other institution gaining too much independence. Alexy strongly supported Putin and the government; whatever Kirill’s intentions, observers say a major shift in the relationship with the state is unlikely.
Some nonreligious Russians complain the church has tailored its doctrine to suit the government, which has justified Russia’s retreat from Western-style democracy by saying the country has a unique history and culture.
Kirill, the best-known church figure after Alexy, was the front-runner to replace him. His chances improved after Metropolitan Filaret – one of three candidates picked by church leaders Sunday – withdrew and urged supporters to back Kirill.
After the announcement of his election, Kirill bowed and asked the clergy „to be indulgent for my weaknesses, to help me with your wise advice, to be close to me as I perform my pastoral duties – and most of all I ask you always to pray for me.”
The Russian Orthodox Church counts in its congregation more than 100 million people in Russia and tens of millions elsewhere. But polls show that only about 5 percent of Russians are observant believers.
State television broadcast much of Tuesday’s session live. In opening remarks, Kirill thanked President Dmitry Medvedev’s administration for „warm and very benevolent greetings.”
Both Putin and Medvedev called Kirill later to congratulate him.
În zilele de 27 – 29 ianuarie 2009, Biserica Ortodoxă Rusă va alege un nou Întâistătător, în urma trecerii la cele veşnice a Sanctităţii Sale Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii. Sanctitatea Sa Alexei al II-lea a trecut la cele veşnice pe data de 5 decembrie 2008, la vârsta de 79 de ani, la Peredelkino, în apropiere de Moscova. Noul întâistător al Bisericii Ruse va păstori 157 de eparhii.
Patriarhia Moscovei cuprinde peste 29.000 de parohii, organizate în 157 eparhii, situate în Rusia, Ucraina, Bielorusia, Kazahstan şi alte ţări din Asia centrală, ţările baltice, Azerbaidjan, precum şi în diaspora. Numărul ierarhilor este de 203, iar al preoților şi diaconilor de peste 30.000. De asemenea, Patriarhia Rusă are, în prezent, peste 11.000 de şcoli de cateheză şi 87 de şcoli teologice.
Interviul acordat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, postului de radio ROMÂNIA ACTUALITĂŢI în timpul vizitei la Moscova
Interviul acordat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, postului de radio ROMÂNIA ACTUALITĂŢI în timpul vizitei la Moscova, cu ocazia participării la funeraliile Patriarhului Alexei al II-lea al Moscovei şi a toată Rusia (8-10 decembrie 2008) – difuzat în emisiunea ‘Lumina credinţei’ de duminică, Radio România Actualităţi, 14 decembrie 2008
Remus Rădulescu (realizator al emisiunii „Lumina credinţei”): Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat, de curând, la funeraliile Patriarhului Aleksei al Moscovei şi a toată Rusia. Cu acest prilej, a acordat, în capitala rusă, colegului Alexandru Beleavschi, un interviu. Ce aşteptări are Preafericitul Daniel de la noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse şi care sunt relaţiile actuale dintre cele două patriarhii? – aflaţi chiar de la Întâistătătorul Biserii Ortodoxe Române.
Alexandru Beleavski: Ce aşteaptă Biserica Ortodoxă Română de la viitorul Patriarh al Bisericii Ruse?
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: Considerăm că alegerea Patriarhului Moscovei şi a toată Rusia este o problemă internă a Bisericii Ortodoxe Ruse, dar apreciem că ar fi bine ca noul patriarh, indiferent cine va fi persoana, să continue lucrarea pastorală şi misionară a Patriarhului Alexei al II-lea. În contextul în care evoluează situaţia în lumea contemporană, mai ales în situaţia crizei economice mondiale, este bine ca să avem relaţii mai strânse de cooperare, de dialog şi de înţelegere reciprocă.
Din punctul nostru de vedere, considerăm că trebuie să existe continuitate în relaţiile interortodoxe şi chiar o preocupare mai intensă a tuturor Bisericilor Ortodoxe de a aduce o mărturie comună în societatea secularizată de astăzi. Cred că am avea nevoie de mai multe întruniri panortodoxe cu regularitate, ritmice. Nu cred că trebuie să ne întâlnim doar atunci când un Întâistătător trece la Domnul sau atunci când este instalat un nou Patriarh. În acest sens, noi am propus de mai multe ori ca, o dată la trei ani, toţi patriarhii ortodocşi să se întrunească nu în şedinţe aniversare sau comemorative, ci în şedinţe de lucru pentru a arăta că în Ortodoxie sinodalitatea este un exerciţiu al comuniunii frăţeşti, dar şi al coresponsabilităţii.
Este necesar să afirmăm deodată şi autonomia sau autocefalia, dar şi coresponsabilitatea, şi mai ales se impune manifestarea solidarităţii panortodoxe, ajutorarea reciprocă. Sunt Biserici Ortodoxe în situaţii foarte diferite din punct de vedere economic şi social, iar o consultare mai ritmică şi o cooperare mai eficientă ar da mai multă credibilitate Ortodoxiei atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
Realizator: O asemenea iniţiativă a fost propusă oficial de Biserica Ortodoxă Română?
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: Da, a fost propusă în anul 2005, atunci când Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolui, a fost prezent la Bucureşti, dar şi cu alte ocazii. Toată lumea este de acord în principiu, dar, în realitate, cu organizarea sunt probleme mai delicate: unde, când şi cum… .
Noi considerăm că aceste întruniri ritmice ar trebui să fie organizate în diferite ţări, nu în acelaşi loc, o dată la Constantinopol, o dată la Moscova, altădată la Bucureşti, fie în ordine canonică, fie potrivit disponibilităţilor. Avem nevoie de un ritm mai intens al consultării şi al cooperării şi, în acest sens, s-ar impune o revistă sau un institut pastoral, misionar sau liturgic, în care diferiţi teologi să propună unele soluţii privind apropierea între Biserici, ca metode de lucru în contemporaneitate. Lumea modernă este foarte rapidă în schimbările ei şi, de aceea, este nevoie de mai multă consultare. În mod spontan, Bisericile îşi organizează mijloace de comunicare în masă proprii (televiziune, radio, cotidian, agenţie de presă etc.), dar există, totuşi, decajale între Bisericiile Ortodoxe în ceea ce priveşte prezenţa în societate.
Biserica Ortodoxă Română, de pildă, a reuşit ca, în cooperare cu Statul, între altele, să aibă Ora de religie în şcolile publice şi să beneficieze de o anumită susţinere financiară permanentă, pe baza faptului că Statul recunoaşte rolul benefic al Bisericii în societate. Această situaţie din România – care pare cea mai bună până la ora actuală – nu se regăseşte în toate Bisericile Ortodoxe, fiindcă, de exemplu, sunt ţări ortodoxe în care religia nu se predă în şcolile de Stat, ca Rusia, Republica Moldova sau Ucraina. Aşadar, în această privinţă, credem că, ajutându-ne, consultându-ne şi cooperând mai mult, putem să trăim mai intens conştiinţa că, totuşi, Ortodoxia nu reprezintă doar o sumă de Biserici autocefale izolate, ci o familie spirituală, cu conştiinţă misionară dezvoltată.
Realizator: Cum apreciaţi, în momentul acesta, relaţiile dintre cele două Biserici, dată fiind cunoscuta dispută pe tema Mitropoliei Basarabiei?
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: Acesta este un aspect al relaţiilor noastre bilaterale fiind în dialog pe tema respectivă, dar există şi alte aspecte de discutat, ca de exemplu, faptul că atât ruşii, cât şi noi, românii, avem o mare Diasporă.
În privinţa Diasporei avem puncte de vedere convergente, şi anume că fiecare Biserică Ortodoxă autocefală are dreptul şi datoria de a se îngriji de credincioşii ei care sunt plecaţi în afara graniţelor ţării. Din acest punct de vedere, Patriarhia Rusă a făcut un pas înainte prin faptul că a reuşit să apropie credincioşii ortodocşi ruşi din America şi din alte ţări ale lumii, despărţiţi de Biserica Ortodoxă Rusă mamă, şi să facă o reunificare.
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Kiril ne-a spus, când am sosit la Moscova, că ar fi dorit să vină la Bucureşti pentru a discuta şi a ne consulta în privinţa unor probleme de actualitate pentru Bisericile noastre. Dincolo de problema situaţiei jurisdicţionale din Republica Moldova, există şi alte aspecte care pot să ne apropie şi să constituie un început pentru o cooperare mai intensă. Avem nevoie de o mărturie comună în Europa de astăzi, avem nevoie de o mărturie comună, în general, în lume, chiar la nivelul organismelor internaţionale. Considerăm că nu subordonarea, ci respectul reciproc creează relaţii trainice, credibile şi demne pentru ambele părţi.
Realizator: La Moscova, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vizitat şi locul unde Ambasada României intenţionează să construiască o biserică ortodoxă românească. Patriarhul a binecuvântat iniţiativa şi se gândeşte şi la hramul acestui sfânt lăcaş.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: Dorinţa noastră este să fie construită o biserică aici, pentru Ambasadă, care să permită şi unele întruniri, la sărbători, cu românii din Moscova sau cu cei care în trecere, dar şi pentru unele întâlniri cu reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Ne-am gândit ca la pictura acestei biserici să adăugăm şi doi sfinţi populari, unul din România, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, a cărui fiică, Olena, ar fi trebuit să devinţă soţia unui ţar şi, altul, din Rusia, cum ar fi Vladimir Cneazul, cel care a creştinat poporul rus, Alexandru Nevski, Dimitrie Donskoi, sau un alt apărător al Ortodoxiei ruse. Ne gândim la doi sfinţi, populari în ţările lor, dar care au contribuit şi la apărarea creştinătăţii europene, în general. În sensul acesta, dorim să marcăm o etapă nouă în viaţa Ambasadei Române de la Moscova, în înţelesul de a uni mai mult cultura şi cultul, spiritualitatea şi această deschidere spre relaţii diplomatice mai eficiente.
A session of the Holy Synod of the Russian Orthodox Church opened at the Synodal and Patriarchal residence in St. Daniel’s Monastery in Moscow on 24 December 2008. Locum Tenens of the Patriarchal Throne Metropolitan Kirill of Smolensk and Kaliningrad is presiding.
Members of the Holy Synod offered up their prayers for the newly deceased Patriarch Alexy. Metropolitan Kirill celebrated requiem service at the Church of All Saints Who Shone Forth in the Russian Land.
He said that twenty days have passed since the demise of His Holiness Patriarch Alexy II of Moscow and All Russia. According to church tradition, the deceased are specially commemorated on the twentieth day. Our commemoration is first of all our prayer for the rest of his soul. We pray to the Lord to receive his soul in His mansions. We also pray for eternal memory of His Holiness to abide in human hearts. We believe that His Holiness the Patriarch will care and pray for the Russian Church at the difficult time before the Local Council. I am convinced that he prays for internal peace in the Church, for the unity of bishops and people of God, as many are praying for this. The Heavenly Kingdom and eternal rest to His Holiness Patriarch Alexy!’
Patriarchal Locum Tenens delivered an introductory speech. He cordially greeted members of the Holy Synod and noted that they have to voice their opinion on the proposals of the Synodal Commission on the preparation of the Bishops’ and Local Councils. The Commission had its first session the day before, and the Holy Synod will now consider its proposals on the rules of procedure of the Councils, election of the Patriarch and some other organizational questions. As to the agenda of the present session, Metropolitan Kirill said, ‘There are matters of the internal life of our Church and its external relations. We should exchange our opinions on the festivities to take place after the enthronement, and think about participation of the representatives of other Local Orthodox Churches.’
Imagini de la inmormantarea Patriarhului Alexei al II-lea al Moscovei si al intregii Rusii in data de 9 decembrie 2008
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului (al doilea din dreapta) impreuna cu Locum-Tenens al Scaunului Patriarhal al Moscovei si al intregii Rusii, Kiril, Mitropolitul Smolenskului si Kaliningradului (al treilea din dreapta) si cu soborul de arhierei rusi.
Intreg soborul de arhierei veniti la funeraliile Patriarhului Alexei al II -lea
Locum-Tenens al Scaunului Patriarhal al Moscovei si al intregii Rusii, Kiril, Mitropolitul Smolenskului si Kaliningradului, citind o rugaciune pentru sufletul Patriarhului Alexei al II-lea
In planul indepartat al imaginii il vedem pe Ips. Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, asistand la slujba inmormantarii Patriarhului Alexei al II-lea
Comunicatul Comisiei interortodoxe privind retragerea
delegatiei Bisericii Rusiei de la lucrarile Comitetului
Pregatitor Pan-ortodox pentru Sinaxa Intaistatatorilor.
Noi, reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe, participanţi la Comitetul Pregătitor Pan-ortodox pentru Sinaxa Întâistătătorilor, care ne vom întruni la Constantinopol în octombrie viitor, ne exprimăm uimirea faţă de unele inadvertenţe apărute în Declaraţia Biroului de Presă a Serviciului de Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, cu privire la retragerea delegaţiei Bisericii Rusiei de la lucrările acestui Comitet.
Evenimentele nu s-au petrecut aşa cum sunt descrise în Declaraţia menţionată mai sus. Toţi reprezentanţii şi-au exprimat regretul pentru decizia delegaţiei ruse de a se retrage şi i-au invitat să rămână la întrunire, arătând că problema estoniană nu se va rezolva la Rodos, ci prin negocieri între cele două Patriarhii, Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei.
În plus, Preşedintele a rugat delegaţia Patriarhiei Moscovei să explice dacă prezenţa lor la Întrunirea Pregătitoare de la Rodos arată că Patriarhia Moscovei şi-ar fi schimbat poziţia şi că va participa la Sinaxa Întâistătătorilor care va avea loc în octombrie viitor; dacă nu, vor putea rămâne ca observatori. În loc de aceasta, (delegaţia) a hotărât că ar fi mai bine să se retragă. Regretăm această încercare de distorsionare a evenimentelor.
Rodos, 20 iunie 2008
UPDATE
Declaratia Patriarhiei Moscovei privind neparticiparea la intalnirea de la Rhodos
Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, în scrisoarea sa, din 7 mai 2008, l-a anunţat pe Sanctitatea Sa Alexei despre intenţia sa, cu referire la dedicarea de către Patriarhia Constantinopolului a acestui an memoriei Sfântului Apostol Pavel, de a invita în octombrie pe Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale, la Constantinopol, pentru o întâlnire frăţească şi un pelerinaj comun la locurile de predică ale Sfântului Apostol. Întâistătătorul Bisericii din Constantinopol l-a invitat pentru aceasta şi pe Patriarhul Alexei, împreună cu o delegaţie însoţitoare, iar pentru pregătirea proiectului scrisorii Întâistătătorilor, aprobarea căreia era planificată în cadrul întâlnirii din toamnă, a solicitat să fie numit un ierarh sau un cleric cu calitatea de membru al acestei comisii speciale. Începutul lucrărilor comisiei a fost stabilit pe 19 iunie 2007. Locul lucrărilor a fost desemnat ca fiind Mitropolia de Rhodos a Patriarhiei de Constantinopol. În scrisoarea de răspuns din 3 iunie 2008, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii şi-a exprimat mulţumirea pentru invitaţia primită şi a anunţat că membrii delegaţi din partea Bisericii Ortodoxe Ruse în comisia pregătitoare au fost desemnaţi pr. Nikolai Balaşov, secretarul pentru Relaţii Inter-ortodoxe, şi A. Ciureagov, în calitate de translator.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a menţionat în scrisoarea sa următoarele: „Sper că Sanctitatea Voastră are în vedere hotărârea Sinodului Arhieresc al Sfintei noastre Biserici, din 13 – 16 august 2000, legată de imposibilitatea participării reprezentanţilor Patriarhiei Moscovei la forumuri inter-ortodoxe, unde sunt reprezentaţi, în calitate de delegaţi oficiali, membri ai Bisericii Ortodoxe Autonome din Estonia (BOAE), aflaţi în jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului, până când problemele ivite în Ortodoxia estoniană şi evenimentele din 1996 vor fi clarificate complet”. La această scrisoare nu s-a primit niciun răspuns.
Cu binecuvântarea Sanctităţii Sale, delegaţia Patriarhiei Moscovei, în componenţa menţionată, a ajuns pe data de 19 iulie 2008, la Rhodos. Printre cei prezenţi la şedinţa comisiei a fost şi reprezentantul Bisericii Autonome Estoniene, invitat de Biserica din Constantinopol, ca delegat al Bisericii Ortodoxe Autonome din Estonia.
În legătură cu aceasta, după rugăciunea comună, salutul preşedintelui comisiei – mitropolitul Emanuel de Galia (Patriarhia Constantinopolului), salutul mitropolitului de Rhodos, Kiril, şi cuvântul de introducere al mitropolitului Emanuel, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse, în cuvântul său, şi-a exprimat, mărturisind respectul profund pentru participanţii la adunare şi transmiţând salutul Patriarhului Moscovei, regretul faţă de hotărârea unilaterală a Patriarhiei Constantinopolului privind participarea în lucrările comisiei interortodoxe a reprezentantului aşa numitei Biserici Ortodoxe Autonome din Estonia, nerecunoscută ca atare de către alte Biserici Locale şi care însumă doar o mică parte a credincioşilor ortodocşi din Estonia. S-a remarcat că o astfel de hotărâre a fost luată, cu toate că Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse avertizase despre imposibilitatea reprezentanţilor Patriarhiei Moscovei de a participa la lucrări în cazul invitării delegatului din partea „BOAE”, precum şi despre aceea că un astfel de fapt nu va ajuta cu nimic dialogul dintre Patriarhia Constantinopolului şi a Moscovei referitor la situaţia bisericească estoniană, detaliile căreia au fost prezentate în memorandumul adoptat la ultima sesiune de dialog a delegaţiilor celor două Biserici, în Zurich, pe 26 martie 2008. Mai departe, pr. Nikolai Balaşov a remarcat că acţiunile Patriarhiei de Constantinopol nu corespund poziţiei sale anterioare legate de chestiunea participării în cadrul comisiilor interortodoxe şi panortodoxe a Bisericilor, statutul cărora nu este astfel recunoscut de către toate Bisericile Ortodoxe. Această poziţie a fost exprimată de mai multe ori, dar mai ales în scrisoarea trimisă, în 1979, Patriarhului Pimen al Moscovei de către Patriarhul Dimitrie al Constantinopolului. În această scrisoare se spune: „Ne-am îngrijit de aceea ca, în cadrul comisiei teologice interortodoxe de dialog, să participe doar reprezentanţii acelor Biserici care sunt recunoscute panortodox în calitatea lor de autocefale şi autonome şi au mai participat sau participă în cadrul întrunirilor panortodoxe şi interortodoxe teologice”. În această scrisoare, Patriarhul Constantinopolului a subliniat că nu consideră posibilă participarea în cadrul întrunirilor panortodoxe şi a pregătirilor acestora a „părţilor bisericeşti, care nu sunt recunoscute panortodox în calitate de Biserici autocefale sau autonome”.
S-a indicat că, în conformitate cu un astfel de criteriu, delegatul „BOAE” nu poate fi participant la întrunirea de faţă. Membrii comisiei au fost, de asemenea, încunoştinţaţi cu propunerile Patriarhiei Moscovei legate de rezolvarea pentru moment a unor astfel de probleme, care au fost menţionate de delegaţia Bisericii Ruse la dialogul de la Zurich, incluzându-se posibilitatea participării reprezentanţilor Bisericilor care nu sunt recunoscute panortodox la astfel de întruniri în cadrul delegaţiei Bisericii Mame.
Participanţilor şedinţei li s-a înmânat memorandumul care reflectă poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse legată de problema estoniană, prezentată şi la sesiunea de dialog de la Zurich (26 martie 2008). Având în vedere declaraţia nefondată a preşedintelui comisiei, mitropolitul Emanuel de Galia, cum că Patriarhul Moscovei Alexei ar fi refuzat dinainte participarea la întâlnirea din toamnă a întrunirii Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Locale, fapt pentru care apariţia reprezentanţilor Patriarhiei Moscovei la şedinţa comisiei este neaşteptată şi nefondată, delegaţia Bisericii Ruse a dat citire, în punctele cele mai importante, scrisorii Patriarhului Alexei din 3 iunie 2008, copia căreia a fost transmisă membrilor comisiei.
În cadrul discuţiilor, care au urmat, au luat cuvântul mitropolitul Petros de Axoum (Patriarhia Alexandriei), arhiepiscopul Teofan de Gerassa (Patriarhia Ierusalimului), episcopul Irineu de Backa (Patriarhia Sârbă), episcopul Ciprian Câmpineanul (Patriarhia Română). Reprezentanţii Bisericilor Locale şi-au exprimat regretul faţă de nereglementarea problemei bisericeşti estoniene, chemând cele două Patriarhii implicate să depună eforturi pentru soluţionarea cât mai grabnică a acesteia, indicând urmările periculoase şi chiar tragice ale diferenţelor de opinie care datează din 1996 pentru unitatea Ortodoxiei şi mărturia oferită lumii, şi propunând găsirea unei soluţii care să permită delegaţiei Patriarhiei Moscovei să participe la lucrările comisiei.
Numai că mitropolitul Emanuel de Galia a declarat, din partea Bisericii din Constantinopol, că problema statutului participării reprezentantului „BOAE” la această şedinţă şi la alte întrunirii panortodoxe nu urmează a fi revizuită.
După aceasta, delegaţia Patriarhiei Moscovei, exprimându-şi regretul profund, a fost nevoită, în vederea împlinirii hotărârilor Sinodului Arhieresc din 2000, să părăsească şedinţa, anunţând că va raporta despre situaţia creată membrilor Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, care va avea loc anul acesta.
Serviciul de comunicaţii al Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei este împuternicit să declare că astfel de manifestări de dictat unilateral din partea reprezentanţilor Patriarhiei de Constantinopol îngreunează foarte mult găsirea unei soluţii care să mulţumească ambele părţi în legătură cu reglementarea canonică a statutului Ortodoxiei în Estonia şi, de asemenea, periclitează realizarea unităţii ortodoxe, întărirea căreia este una din grijile principale a Bisericii Ortodoxe Ruse. Responsabilitatea pentru astfel de fapte aparţine în întregime reprezentanţilor Patriarhiei Constantinopolului.
Serviciul de comunicaţii al Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei
Ritualul de pasaj la Kremlin ne obligă la constatări devenite de rigoare.
Prin repetarea truismelor şi practicarea în exces a spiritului speculativ intrăm însă în logica acelui filozof francez care susţine că, într-un climat de supracomunicare, verbul, singurul care dă sens frazei, riscă să nu se mai audă. În cazul nostru: ştim totul (sau nu) despre intenţiile lui Putin, despre noul preşedinte Medvedev. Bănuim, dacă folosim grila geopolitică germană, că Rusia este o democraţie particularistă cu care merită să ai relaţii economice, orice s-ar întâmpla.
Vedem cu ochii minţii, dacă privim lumea de la Washington sau de la Londra, calul troian cu emanaţii de gaz metan strecurat în curtea interioară a alianţelor euroatlantice.
Ne dorim cu toţii în acelaşi timp, şi la Bucureşti, precum ,,surorile” lui Cehov, marele voiaj la Moscova, în aşteptarea unei experienţe a mai binelui şi mai frumosului, care, din păcate, în istoria acestui mare popor, nu s-a cosumat efectiv decât în literatură.
Acum preferăm să ne ocupăm de partea întunecată a lunii, de zăcămintele ascunse de energie, de zona de reflecţie ideologică.
În ianuarie 2008 apărea în librăriile din Moscova şi din Sankt Petersburg un opus de 850 de pagini, intitulat,,Doctrina Rusă-Proiectul «Rusia»”. În 2005, organizaţia ortodoxă Soborul Mondial al poporului rus a intrat într-un dialog cu 70 de reprezentanţi ai cercurilor de afaceri, militare şi ecleziastice.
Oameni influenţi, dar de plan secund. Sponsori sunt fundaţia privată Întreprinzătorul rus şi Agenţia federală pentru cooperare tehnico-militară. Câteva luni mai târziu, într-un hotel de lux din Kerkika, în insula grecească Corfu, acest nou organism a declarat că Rusia se situează în aceeaşi ierarhie de valori precum Dumnezeu, Sfinţenia şi Credinţa.
În mai 2007, mitropolitul Kiril, virtualul urmaş al actualului Patriarh şi mai-marele teologiei ortodoxe ruse, i-a primit oficial pe autorii noii doctrine. În ianuarie 2008, doctrina a fost difuzată sub formă de carte, apoi, în mai 2008, îndată după transferul de putere de la Kremlin, va fi convocată Adunarea episcopilor Bisericii Ortodoxe, pentru finisări canonice.
Ideea de bază este înlocuirea ţesutului social al epocii sovietice cu un ţesut nou de reţele ierarhizate, pe baza unei ,,supernaţiuni ruse”. Avem de-a face cu o ideologie a ,,supernaţionalismului”, în care Stalin este elogiat pentru că a ,,ştiut să transfere conflictul civilizaţiilor în sfera serviciilor secrete”. Se recunoaşte faptul că, în perioada sovietică, în spatele retoricii internaţionaliste ,,s-au ascuns mereu valorile naţionale ale supernaţionalismului rusesc”.
Premisa este că Rusia rămâne un stat uniconfesional ortodox. Valorile sunt: ortodoxia, monarhia, imperiul, mesianismul. Cine este pravoslavnic este loial şi statului. Biserica nu se uneşte cu statul, dar lui i se cere ,,să plonjeze în oceanul spiritual al ortodoxiei”.
Reperele sunt desprinse explicit din perioada ultimilor doi ţari şi a lui Stalin. Puterea legislativă, executivă şi judiciară trebuie concentrată în mâinile şefului statului. Statul ideal este monarhia, dar în aşteptarea ei se recomandă un regim autocratic. Documentul include şi o organigramă a structurii puterii civile şi militare, de tip corporatist. Serviciile secrete se bucură de maximă atenţie.
Este prevăzut un sistem de pedepse pentru opozanţi. Se solicită stabilirea unor criterii de evaluare a gradului de loialitate cetăţenească, pornind de la concluziile experţilor sovietici în materie. Este apreciat rolul represiunii, dar aflăm că nu e vorba de represiunea utilizată ,,sub Stalin sau Ivan cel Groaznic”. Cert este că noţiunea ,,drepturile omului” din lumea apuseană este respinsă în favoarea unui sistem etic în care ,,originea binelui rezidă în forţă”. Forţa de a-i combate pe inamicii interni şi externi ai Rusiei şi ai bisericii sale.
Există trei căi pentru atingerea obiectivelor. Calea pesimistă: victoria va fi câştigată chiar şi în urma unui război de partizani. Versiunea administrativă: crearea unei entităţi statale alternative, cu concursul adepţilor din puterea actuală.Versiunea optimistă: doctrina rusă îşi atinge scopurile prin consolidarea actualei puteri.
Pentru autorii documentului, viitorul sună bine. În 5o de ani, Rusia devine o superputere, Europa va cunoaşte o prăbuşire totală, iar Statele Unite îşi pierd unitatea. ,,Atunci noi vom guverna planeta cu chinezii, indienii şi musulmanii. Şi dacă şi China se dislocă… „Nu mai urmează nimic.
Nu este vorba de o doctrină a statului rus, nici de o strategie a actualei puteri. N-a devenit nici măcăr un document oficial al Bisericii Ortodoxe ruse. Dar în sistemul de putere Putin-Medvedev sunt mulţi cei care gândesc aşa. În jurul lor, destui ruşi sunt pregătiţi de o astfel de opţiune. Noi ceilalţi, euroatlanticii, ar trebui să cădem serios pe gânduri înainte de a ne îmbrăca gros.
Theologhia 
